Pretentii. Sentința nr. 1829/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1829/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 1829/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA Nr. 1829
Ședința publică de la 08 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. R.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar C. O.
Grefier M. B.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect pretenții formulată de reclamantul S. Orășenesc Baia de A. în contradictoriu cu pârâtul Z. A. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. R. C. pentru pârât, fiind lipsă pârâtul și reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Av. R. C. pentru pârât depune la dosar practică judiciară - Decizia în interesul legii nr.5 din 16.02. 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Arată că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Instanța constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul pe fond.
Av. R. C. pentru pârât solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat și c/val. transport așa cum au fost dovedite cu actele depuse la dosar.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 27.02.2015, reclamantul S. Orășenesc Baia de A. a chemat în judecată pe pârâtul Z. A. I., pentru ca prin acțiunea ce se va pronunța acesta să fie obligat la restituirea către S. Baia de A., a sumei de 143.434,20 iei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, sumă reprezentând contravaloarea drepturilor salariale ce i-au fost plătite acestuia și contravaloarea tichetelor de masă primite de pârât. în anii 2009, 2010, 2011, 2012, 2013 din care_,63 lei reprezintă contravaloare salariu brut, iar suma de_,57 lei reprezintă contravaloare tichete de masă, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că între el și pârâtul Z. A. loan a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 43/08.12.2008, prin care pârâtul a fost angajat pe durată nedeterminată ca medic rezident specialitatea obstetrică ginecologie, cu începerea activității la 01.01.2009,
La acest contract de muncă a fost încheiat actul adițional nr. 2090/08,12.2008.Prin acest act adițional, pe de o parte, S. Baia de A. se obliga să suporte, în condițiile legale, pregătirea în specialitate a medicului rezident în Centrul Universitar Iași, iar medicul rezident se obligă să trimită lunar foaia colectivă de prezență la S. Orășenesc Baia de A., să se prezinte la examen pentru obținerea specialității și de asemenea, se obligă să lucreze la unitatea sanitară cu care a încheiat contractul individual de muncă cel puțin 5 ani. Potrivit prevederilor punctului 6 din actul adițional, nerespectarea de către salariat a obligației asumate îl obligă pe acesta la restituirea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat.
Astfel, s-a susținut că S. Baia de A. și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul individual de muncă și actul adițional, achitând către pârât toate drepturile salariale cuvenite, inclusiv tichete|e de masă, până ia încetarea contractului de muncă, însă pârâtul nu și-a respectat obligația asumată de a lucra la S. Baia de A., cel puțin un număr de 5 ani.
Ulterior încheierii contractului individual de muncă, pârâtul a efectuat rezidențiatul la Centrul Universitar București.
La data de 06.01.2014, a fost înregistrată la S. Baia de A., cererea pârâtului de încetare a contractului individual de muncă începând cu 06.01.2014, din motive personale. Prin aceiași cerere, pârâtul aducea la cunoștință faptul că este de acord cu plata cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, conform actului adițional nr. 2090 din 08.12.2008, punctul 6, la contractul individual de muncă nr. 43 din 08.12.2008. Ca urmare a acestei cereri, a fost emisă dispoziția nr. 1 /2014, prin care s-a dispus, începând cu 06.01.2014, încetarea contractului individual de muncă nr. 43/2008, al pârâtului.
S-a menționat că anterior formulării cererii de chemare în judecată, a parcurs și procedura medierii, dar fără nici un rezultat.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe prevederile OG nr. 12/2008, precum și pe prevederile art. 254, 256 din Legea 53/2003.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și a depus în copie la dosar: contractul individual de muncă nr. 43/08.12.2008; actul adițional nr. 2090/08.12.2009; situația debitului pârâtei către S. Baia de A.; CI a pârâtului, Adeverința nr. 2121/10.12.2008 Adeverința nr. 159/27.01.2011; Cererea pârâtului din 06.01.2014, Dispoziția nr. 1/2014, Adresa nr. 480 din 27.03.2014 a Spitalului Baia de A. către Direcția de Sănătate Publică M..
La data de 30.03.2015, pârâtul Z. A. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată. În fapt, pârâtul a arătat că între el, în calitate de persoană salariată, medic rezident in specialitatea obstretica -ginecologie, și între reclamant în calitate de angajator au fost stabilite raporturi de muncă, și a fost încheiat contractul individual de munca nr.43/08.12.2008, pe o perioada nedeterminată..
Prin cererea nr.11 din 06.01.2014 a solicitat reclamantei încetarea contractului de muncă, și a precizat că este de acord să restituie cheltuielile de personal pe perioada pregătirii sale în rezidențiat conform pct.6 din Actul Adițional.
Acțiunea reclamantului a fost considerată nefondată și în ceea ce privește restituirea sumei de_,63 lei, ce reprezintă contravaloare salariu brut și în ceea ce privește restituirea tichetelor de masa. S-au invocat dispozițiile art.6 alin 7 și art.12 alin 2 din OG 12/2008, potrivit cărora rezidenții încheie cu unitatea sanitară contracte individuale de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată, de unde rezultă că pe durata contractului le sunt aplicabile dispozițiile de drept substanțial specifice jurisdicției muncii, care includ și perioada de rezidențiat, ce reprezintă o forma specifică de învățământ preuniversitar, conform prevederilor art.l alin.l din OG 12/2008.S-a susținut caracterul specific al acestei forme de învățământ ce se circumscrie tot raporturilor de muncă existente între rezident și unitatea spitalicească, potrivit contractului individual de muncă nr. 43/08.12.2008.
Ori, restituirea acestei sume de către pârât ar echivala cu o încălcare a disp. art. 159 alin 1 si 2 din Codul Muncii, potrivit cu care salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani și totodată ar reprezenta o depășire a ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului propus (restituirea cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională).
De asemenea, conform prevederilor art.38 din codul muncii, drepturile salariate nu pot face obiectul unei renunțări sau limitări, iar prevederile art.41 din Constituția României consacra principiul potrivit căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, alegerea locului de munca fiind liberă.
Cheltuielile de personal la care se referă art.6 alin (7A1) din OG nr.12/2008, pot fi datorate cu titlu de daune interese (stabilite de la caz la caz), fără ca în cuantumul acestora să se cuprindă în mod distinct salariul din moment ce exista dovada ca a prestat muncă în baza contractului individual de munca încheiat.
Pârâtul a arătat că a avut calitatea de medic rezident pe post și calitatea de salariat al reclamantului. Prin urmare, obligația de restituire a cheltuielilor de personal depășește cadrul raporturilor dintre stat și rezident circumscris procesului de învățământ, intrând în sfera raporturilor specifice dreptului muncii, fiind evident ca obligația restituirii cheltuielilor de personal ( prevăzute de art.18 alin. (8) teza a-ll-a din OG 18/2009), în măsura în care se referă la sumele ce reprezintă remunerarea muncii rezidentului pe post, reprezintă o încălcare a dreptului la muncă.
Această prevedere, îmbracă forma unei clauze penale în materia raporturilor de muncă, generează o impunere excesivă și dezechilibrată între drepturile salariatului și cele ale angajatorului, în sensul restituirii acestor sume, indiferent de perioada lucrată efectiv în unitate ori de perioada rămasă până la împlinirea termenului de 5 ani.
Salariatul nu poate fi obligat sa restituie salariul primit pentru munca depusă, iar eventualele despăgubiri datorate angajatorului care a suportat cheltuielile de salarizare (ca si pe cele de pregătire profesională), nu pot fi egale cu drepturile primite pentru munca depusă.
S-a invocat DECIZIA NR.5/2015, a ICCJ.
În ceea ce privește restituirea cval. tichetelor de masa s-au invocat dispozițiile art. 1 din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă și dispozițiile art. 55 al. 4 lit b Cod fiscal susținând că nu sunt supuse restituirii nici ca salariu, nici cu titlu de cheltuială cu personalul sau cheltuieli cu pregătirea profesională..
Analizând acțiunea în raport de susținerile părților, actele anexate la dosar și dispozițiile legale incidente instanța reține următoarele.
Între reclamant și pârâtul Z. A. loan a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 43/08.12.2008, prin care pârâtul a fost angajat pe durată nedeterminată ca medic rezident specialitatea obstetrică ginecologie, cu începerea activității la 01.01.2009, activitatea urmând a se desfășura la Centrul Universitar Iași.
Prin actul adițional nr. 2090/08,12.2008, S. Baia de A. se obliga să suporte, în condițiile legale, pregătirea în specialitate a medicului rezident în Centrul Universitar Iași, iar medicul rezident se obligă să trimită lunar foaia colectivă de prezență la S. Orășenesc Baia de A., să se prezinte la examen pentru obținerea specialității și de asemenea, se obligă să lucreze la unitatea sanitară cu care a încheiat contractul individual de muncă cel puțin 5 ani, egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat.
Potrivit prevederilor punctului 6 din actul adițional, nerespectarea de către salariat a obligației asumate îl obligă pe acesta la restituirea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat.
La data de 06.01.2014, a fost înregistrată la S. Baia de A. sub nr. 11, cererea pârâtului de încetare a contractului individual de muncă începând cu 06.01.2014, din motive personale. Prin aceiași cerere, pârâtul arăta faptul că este de acord cu plata cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat și ca urmare a acestei cereri, a fost emisă dispoziția nr. 1 /2014, prin care s-a dispus, începând cu 06.01.2014, încetarea contractului individual de muncă nr. 43/2008, al pârâtului.
Potrivit art. 18 din OG18/2009, rezidențiatul pe post se organizează în trimestrul IV al fiecărui an, în funcție de numărul de posturi solicitate de unitățile sanitare publice din rețeaua Ministerului Sănătății, precum și de ministerele cu rețea sanitară proprie în specialitățile prevăzute de Nomenclatorul specialităților medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală. Unitățile și specialitățile pentru care se organizează rezidențiat pe post se aprobă anual prin ordin al ministrului sănătății. Pentru spitalele clinice cu secții clinice universitare, institute sau centre medicale clinice, precum și pentru spitalele regionale nu se organizează rezidențiat pe post. Rezidenții care ocupă prin concurs posturile pentru care se organizează rezidențiat în condițiile prevăzute la alin. (1) - (3) încheie contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară publică care a publicat postul respectiv, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare. Medicii, medicii dentiști și farmaciștii care promovează concursul de rezidențiat pe post încheie un contract individual de muncă cu unitatea sanitară publică care a publicat postul respectiv, înainte de începerea pregătirii în rezidențiat. Prin acest contract se prevede obligația de a lucra la unitatea sanitară publică cu care a încheiat contractul individual de muncă un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat. Obligația prevăzută la alin. (7) se stabilește prin act adițional la contractul individual de muncă, în temeiul prevederilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Nerespectarea de către salariat a obligației asumate îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, precum și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adițional la contractul individual de muncă.
În același sens și dispozițiile art. 7 din OG 12/2008 aprobată prin legea 179/2008 care prevede că specialiștii formați în urma promovării concursului de rezidențiat pe post încheie un contract individual de muncă cu unitatea sanitară în care se găsește postul respectiv, înaintea începerii pregătirii de rezidențiat. Prin acest contract se prevăd:
a) posibilitatea ca rezidentul să fie retribuit suplimentar față de salariul de rezident de către unitatea sanitară respectivă, pe perioada pregătirii în rezidențiat;
b) obligația de a lucra la unitatea sanitară publică cu care a încheiat contractul individual de muncă cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat;
c) negocierea condițiilor salariale pe care unitatea le va asigura medicului pentru perioada prevăzută în contract."
Obligația prevăzută la alin. (7) lit. b) se stabilește prin act adițional la contractul individual de muncă, în temeiul prevederilor art. 193 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Nerespectarea de către salariat a obligației asumate îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, precum și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adițional la contractul individual de muncă."
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (71) din Ordonanța Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 179/2008, respectiv art. 18 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare, prin raportare la art. 38 și art. 159 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Decizia nr. 5/2015, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel C., statuând că sintagma ”cheltuieli de personal” nu include salariile primite de medicul rezident pentru munca desfășurată în perioada rezidențiatului, iar drepturile salariale încasate nu pot fi restituite cu titlu de cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională, în situația în care medicul rezident nu își respectă obligația asumată de a continua raporturile de muncă pentru o anumită perioadă cu spitalul în care a desfășurat programul de rezidențiat, chiar dacă o atare clauză ar fi prevăzută în actul adițional la contractul individual de muncă, încheiat în condițiile art. 196 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut cu putere obligatorie de către instanța supremă că limitele despăgubirii în cazul răspunderii materiale a rezidentului pe post sunt fixate prin chiar conținutul normei legale, care indică drept gen proxim cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională, iar ca diferență specifică, cheltuielile de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat și prima de instalare. Ca atare, noțiunea de "cheltuieli de personal", ca diferență specifică, nu poate fi interpretată decât prin raportare la genul proxim - cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională.
Or, față de conținutul expres al dispozițiilor art. 159 și art. 38 din Codul muncii, cheltuielile prilejuite de pregătirea profesională a rezidentului, nu poate include și salariul achitat medicului pe durata rezidențiatului, care reprezintă contraprestația pentru munca efectiv prestată de către acesta în folosul unității sanitare angajatoare.
Nu în ultimul rând, se reține că natura juridică a sumelor de bani ce urmează a fi restituite de către medicul rezident este, evident, aceea de despăgubiri, sumele cheltuite de unitatea sanitară angajatoare pentru pregătirea profesională a medicului rezident urmând a fi restituite cu titlu de daune-interese, noțiune ce exclude de plano cheltuielile salariale. Prin urmare, s-a statuat că în măsura în care obligația de restituire a cheltuielilor de personal se referă la sumele ce reprezintă remunerarea muncii rezidentului pe post, aceasta reprezintă o încălcare a dreptului la muncă și o pretenție abuzivă, în raport cu dispozițiile art. 38 și art. 159 din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
În aceste condiții acțiunea formulată de către reclamant nu poate fi primită, solicitarea acestuia de restituire a salariilor ce i-au fost acordate pârâtului pe durata enunțată în cererea de chemare în judecată fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește restituirea sumei de_,57 lei reprezentând contravaloarea tichetelor de masă se constată că potrivit disp.art 1 alin.(l) din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, coroborat cu disp art 55 alin.(4) lit.b din Codul fiscal (Legea 571/2003), tichetele de masă acordate angajaților „sunt destinate exclusiv alocației individuale de hrană, sunt suportate integral pe costuri de angajator și nu sunt incluse in veniturile salariale".
Pentru tichetele de masă acordate se reține la sursă doar impozit pe venit. Nu se rețin contribuții sociale individuale si nici cele ale angajatorului.
Valoarea nominală a tichetelor de masă acordate angajaților se include in venitul brut lunar din salarii si se impozitează conform art. 57 din Codul fiscal.
Tichetele de masă sunt astfel asimilate veniturilor salariale, conform legislației fiscale în vigoare, astfel încât ele sunt supuse aceluiași regim ca și salariile la care s-a făcut mai sus referire, acțiunea formulată sub acest aspect fiind de asemenea neîntemeiată.
Sunt considerente pentru care acțiunea formulată de către reclamant urmează a fi respinsă și ținând cont de cererea pârâtului, reclamantul va fi obligat să îi plătească acestuia cheltuielile de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces în condițiile art. 453 cod procedură civilă, dovada existenței și întinderii lor rezultând din dovezile anexate la dosar( onorariu avocat și cheltuieli de deplasare instanță).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. Orășenesc Baia de A. – C._, cu sediul în Baia de A., .. 12, jud. M. în contradictoriu cu pârâtul Z. A. I. – CNP_, domiciliat în Pitești, ..8, jud. Argeș.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 Mai 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE,
G. R.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI,
M. C. T., C. O.
GREFIER,
B. M.
GR/BM-Ex.4
18.05.2015
Cod op.2626
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
