Pretentii. Sentința nr. 1832/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1832/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 1832/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA Nr. 1832
Ședința publică din data de 08 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. R.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar C. O.
Grefier M. B.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect pretenții - Diferența de salarii potrivit deciziei nr.710/18.11.2010 formulată de reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâta . Tr.S..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, lipsă pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, a acordat cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata sumei ce i se cuvine, cu dobânda legală și reactualizarea sumei până la achitarea efectivă.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele;
Prin cererea adresată Tribunalului M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 02.03.2015, reclamantul B. C. a chemat în judecată pe pârâta . Tr.S. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată să-i achite diferența de 5 salarii la care s-a obligat prin Decizia nr. 710/18.11.2010 și totodată daune de 100 lei pe fiecare zi de întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia susmenționată, pârâta a fost obligată să-i achite 30 salarii, dar au fost achitate numai 25 salarii, rămânând de achitat cele 5 salarii solicitate prin acțiunea de față.
Solicită ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata celor 5 salarii neachitate, această sumă să fie actualizată cu indicele de inflație la momentul plății și dobânda legală.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar Decizia nr. 710/18.11.2010.
Pârâta ..S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca vădit nefondată pentru plata diferenței de 5 salarii, precum și pentru daune de 100 lei pe fiecare zi de întârziere.
Pârâta a învederat faptul că reclamantul a fost angajat ca sudor până la data de 17.11.2010, când prin Decizia nr. 710/18.11.2010 i-a încetat contractul de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului. Potrivit art.4 din decizia de concediere, reclamantul beneficia de o compensație în sumă de 19.992 lei – eșalonate la plată în mod egal pe o perioadă de 30 luni, din care se rețin de către angajator și se achită impozitele, contribuțiile, taxele datorate bugetului de stat de către beneficiarul salariului compensator”.
Reclamantului i-au fost achitate un număr de 23 salarii compensatorii în perioada noiembrie 2010 – septembrie 2012. Ulterior, acesta a acționat în instanță societatea pentru salarii compensatorii aferente perioadei octombrie – decembrie 2012 și ianuarie 2013 obținând o hotărâre judecătorească pe care a dus-o la executorul judecătoresc C. C. pentru a o pune în executare, executorul comunicând societății pârâte că are de achitat reclamantului suma de 1.927 lei debit actualizat. Societatea a achitat executorului judecătoresc suma de 1.122 lei din debit, compusă din 1075 lei salarii compensatorii și 47 lei indicele de inflație. La data de 14.07.2014, reclamantul a formulat o cerere către pârâtă căreia i-a atașat Certificatul emis de B. C. prin care se aducea la cunoștința societății faptul că reclamantul B. C. a renunțat la executarea silită și că a mai rămas un rest de achitat de 805 lei.
La data renunțării la executare pârâta datora reclamantului suma de 805 lei rest de achitat din hotărârea Tribunalului M. și 1410 lei diferență salarii compensatorii, din care i-a achitat acestuia în contul personal suma de 900 lei, astfel: 24.07.2014 – 300 lei, 08.08.2014- 300 lei și 25.08.2014 – 300 lei, rămânând de achitat suma de 1.315 lei.
Analizând acțiunea în raport de actele depuse la dosar, susținerile părților și dispozițiile legale incidente instanța reține că reclamantul B. C. a fost angajatul pârâtei iar prin Decizia nr. 710/18.11.2010 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă încheiat cu pârâta, din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana sa, urmare a concedierii colective în baza art. 65 al.1 coroborat cu art.68 Codul muncii. Prin această decizie, s-a menționat că în afara drepturilor cuvenite la zi va beneficia de o compensație bănească individuală acordată din fondul de salarii potrivit art.177 alin.2 din CCM_ coroborat cu prevederile art.73 alin.1 Codul muncii în sumă de 19.992 lei, reprezentând 12 salarii medii brute pe societate corespunzător vechimii în muncă în societate, plătite eșalonat în 30 rate lunare, din care se vor reține impozitul pe venit, contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Conform notelor depuse la dosar, pârâta a arătat că a achitat reclamantului compensația bănească aferentă lunii septembrie 2012 și celor stabilite prin hotărârea pronunțată în dosarul Tribunalului M., executată prin intermediul biroului executorului judecătoresc așa cum rezultă și din statul de plată depus de asemenea la dosar, iar până în prezent reclamantului nu i s-a mai plătit restul din această compensație, prin aceleași note scrise depuse la dosar, arătându-se că reclamantului i se mai cuvine suma de 1305 lei.
Dreptul la compensația bănească recunoscut prin decizia de concediere colectivă era reglementat de art.177 alin.2 din CCM_ coroborat cu prevederile art.73 alin.1 Codul muncii, reprezentând 12 salarii medii brute pe societate corespunzător vechimii în muncă în societate, plătite eșalonat în 30 rate lunare, din care se vor reține impozitul pe venit, contribuția de asigurări sociale de sănătate iar angajatorul nu și-a mai onorat începând cu luna septembrie obligațiile care îi reveneau.
Luând în considerare cele de mai sus va admite acțiunea precizată și va obliga pârâta să achite reclamantului diferența de compensații bănești cuvenite conform Deciziei nr.710/18.11.2010 emisă de pârâtă, în cuantum de 1315 lei, așa cum rezultă din actele depuse la dosar de către aceasta din urmă. Calculul prezentat de pârâtă corespunde realității, actele depuse la dosar fiind asumate de către aceasta, netul lunar cuvenit reclamantului este de 470 lei, iar susținerile reclamantului cu privire la existența unui număr de 5 salarii neachitate nu sunt motivate și argumentate, nefiind combătute în nici un fel de către acesta, simpla susținere că nu este de acord cu acest calcul nefiind suficientă pentru a se face verificări suplimentare.
Pentru o dreaptă și justă despăgubire a reclamantului drepturile bănești datorate de pârâtă, urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la data plății efective, devalorizarea monetară făcând ca valoarea obligațiilor bănești la data efectuării plății să fie diferită de cea existentă la momentul când drepturile respective erau datorate.
Întemeiată este și cererea reclamantului de acordare a dobânzii legale, fiind justificată, în general, de aplicarea art. 1088 alin. 2 din Codul civil din 1864, considerându-se că dobânda nu curge de drept, nefiind întrunit vreunul dintre cazurile prevăzute pentru asemenea situații de art. 1079 alin. 2 din același cod.
Se consideră că exigibilitatea creanței nu este afectată de eșalonarea plății dispusă prin actul de concediere, astfel că este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea acelorași sume cu indicele de inflație, deoarece cele două măsuri au natură juridică diferită și, în acest fel, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci, dimpotrivă, se asigură repararea integrală a prejudiciului.
Cu privire la sfera de aplicabilitate a instituției daunelor cominatorii, din jurisprudența cristalizată în domeniu, rezultă, fără posibilitate de tăgadă, că acestea sunt incidente numai în cazul obligațiilor de a face sau de a nu face, pentru executarea obligației de a da, debitorul putând declanșa nemijlocit, executarea silită directă sau indirectă prevăzută de dreptul comun. O a doua condiție obligatorie este ca aceste obligații să aibă caracterul intuitu personae, ele putând fi duse la îndeplinire numai prin persoana debitorului. Pentru celelalte tipuri de obligații (care nu au caracter intuitu personae), creditorul poate obține autorizarea instanței de executare să îndeplinească el însuși obligația sau prin intermediul altor persoane, pe cheltuiala debitorului, conform art. 580 ind.2 C.PC.
Sunt considerente pentru care aceste daune solicitate de către reclamant nu pot fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. C. – CNP_, domiciliat în Drobeta Tr.S., . . ., jud. M. în contradictoriu cu pârâta . Tr.S. – CUI RO_, cont RO76RNCB_0001 deschis la BCR Drobeta Tr.S., cu sediul în Drobeta Tr.S., Cl. Timișoarei nr. 204, jud. M..
Obligă pârâta să plătească reclamantului 1315 lei cu titlul de drepturi constând în diferența de salarii compensatorii neacordate conform Deciziei nr. 710/18.11.2010, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la momentul plății și la care se va adăuga dobânda legală începând cu data pronunțării și până la achitarea efectivă.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 Mai 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE,
G. R.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI,
M. C. T., C. O.
GREFIER,
B. M.
GR/BM-Ex.4
18.05.2015
Cod op.2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
