Pretentii. Sentința nr. 2242/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2242/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 2242/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 2242
Ședința publică de la 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier I. I.
Pe rol judecarea cauzei privind pe contestatoarea B. S. L. și pe intimata . SRL, având ca obiect contestație decizie de concediere Decizia nr.110/28.04.2011, reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii, plata de daune interse pentru recuperarea prejudiciului creat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea și reprezentantul pârâtei G. O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează că la dosar au fost depuse înscrisurile solicitate pârâtei.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților:
Reclamanta solicită admiterea acțiunii, reîncadrarea în funcția de laborant și plata drepturilor salariale.
Reprezentatul pârâtei solicită respingerea acțiunii conform întâmpinării.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Constată că la data de 17.03.2015 reclamanta B. S. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . anularea deciziei nr110/28.04.2011 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr 9/106/21.04.2011 în baza art. 50, lit i Codul Muncii și obligarea pârâtei la reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii, conform art. 78, alin. 2 Codul Muncii la plata de daune interese pentru recuperarea prejudiciului creat în timp prin repetatele împrumuturi pentru întreținere în valoare de 10 000 lei și a cheltuielilor de judecată.
A motivat că decizia contestată care i-a fost comunicată la data de 23.02.2015 este nelegală.
La data de 20.02.2011 a încheiat cu pârâta un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată respectând toate prevederile din contractul de muncă și din regulamentul de ordine interioară. La sfârșitul mai 2011 angajatorul i-a adus la cunoștință faptul că nu mai are posibilități financiare de plată a salariului și că va rămâne în concediu fără plată.
Înțelegând situația a rămas acasă pentru a îngriji minorul iar în anul 2012 a lucrat sporadic luând însă legătura permanent cu angajatorul pentru a se reîntoarce la muncă.
În data de 22.01.2015 a luat la cunoștință faptul că angajatorul a scos la concurs postul său.
În luna februarie 2015 i-a fost comunicat faptul că s-a încheiat un act adițional la contractul individual de muncă prin care durata contractului era de 1 lună, respectiv perioada 21.04.2011 – 21.05.2011, act adițional pe care nu l-a semnat cum nu a semnat nici un alt înscris privind modificarea duratei contractului individual de muncă.
Ca atare decizia nr 110/28.04.2011 este nulă.
De asemenea pentru contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată nu există nicio decizie de desfacere a contractului de muncă. A invocat dispozițiile art. 65, alin.1 Codul Muncii.
A susținut de asemenea că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea art. 76 Codul Muncii, în sensul că în cuprinsul acesteia nu sunt indicate motivele care au determinat concedierea, nu a fost comunicată nu i s-a acordat preaviz și privește un act adițional fals, lovit de nulitate absolută.
Au fost invocate dispozițiile art. 6, alin,2, art. 80, art. 253, alin.1 Codul Muncii.
Pârâta . SRL a formulat întâmpinare prin care s-a invocat excepția tardivității contestației.
A arătat că a încheiat cu reclamanta un contract individual de muncă nr 8/44 din 18.02.2011 pe o durată determinată, respectiv 20.02._11 deoarece titularul postului R. C. era în concediu fără plată timp de 2 luni apoi s-a prelungit pe o durată o lună prin actul adițional nr 9/21.04.2011 deoarece o altă salariată Ț. A. V. a intrat în concediu de odihnă.
Dintr-o eroare materială la punctul c din contract referitor la durat contractului a fost menționată durata nedeterminată în realitate fiind o durată determinată
Acest fapt rezultă și din REVISAL:
Cele două posturi de laborant erau ocupate așa cum rezultă din foile de pontaj pe anul 2011.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare susținând legalitatea contractului individual de muncă nr 8/44/18.02.2011 cu atât mai mult cu cât administratorul societății știa că salariata R. C. nu mai intenționa să revină la locul de muncă, motiv pentru care a și demisionat la data de 01.10.2011, având CFS în 18.08.2011 și co până în data de 21.09.2011.
A arătat că în luna mai 2011 au lucrat 3 laborante până în data de 22.05.2011 când i s-a comunicat că „ i se întrerupe serviciul”.
A susținut că nu a mai fost chemată la serviciu, la societate fiind încadrată doar o laborantă până în luna martie 2013 când și acesta a demisionat iar începând cu 01.04.2013 fiind angajată a altă persoană fapt ce s-a repetat și în luna decembrie 2014.
Referitor la contractul nr 9 pe durată determinată a arătat că nu a știut de existența acestuia nefiind semnat iar în cadrul societății nu exista postul de lucrător salubrizare.
S-au depus la dosar copia deciziei contestate, copiile contractelor invocate de părți, foi colective de prezență, extras REVISAL.
Examinând actele dosarului se constată următoarele:
Referitor la excepția tardivității contestației invocată de pârâtă, instanța o găsește neîntemeiată.
Potrivit art. 268, lit a Codul Muncii cererile în vedere soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
În cazul de față decizia unilaterală a angajatorului de încetare a contractului individual de muncă a fost emisă la data de 28.04.2011 însă a fost comunicată salariatului la data de 23.02.2015 și ca atare raportând la această dată, conform dispozițiilor legale sus arătate contestația este formulată în termen.
Analizând pe fond contestația împotriva deciziei nr 110/28.01.2011 se constată nefondată.
Potrivit art. 56, alin.1, lit i contractul individual de muncă existent încetează de drept la data expirării termenului contractului individual de muncă pe durată determinată.
Conform deciziei nr 110/28.04.2011 emisă de pârâtă începând cu data de 22.05.2011 angajata societății - reclamanta încetează activitatea conform contractului de muncă nr 9/21.04.2011 și conform art. 56, lit i Codul Muncii.
Din actele existente la dosarul cauzei contractul individual de muncă nr 9/106/21.04.2011 a fost încheiat între reclamantă și pârâtă pe o durată determinată cuprinsă între 21.04.2011 și 21.05.2011 astfel că în mod corect a fost emisă decizia de încetare a contractului individual de muncă, expirând termenul pentru care a fost încheiat.
Din punct de vedere practic nu este necesară emiterea deciziei de constatare a expirării termenului contractului individual de muncă pe durată determinată, iar dacă aceasta se emite ea nu are valoare de încetare a contractului individual de muncă ci doar de constatare a ajungerii la termen.
Ca atare această decizie nu trebuie să cuprindă elementele obligatorii ale deciziei de concediere prevăzute de art. 76 Codul Muncii așa cum greșit susține reclamanta.
Contractul individual de muncă pe durată determinată așa cum prevede art. 82 Codul Muncii se poate încheia numai în formă scrisă și cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
Față de aceste dispoziții contractul individual de muncă s-a încheiat între părți și a cărei încetare a fost constatată prin decizia contestă în litigiul de față este pe deplin legal.
Fiind semnat și de reclamantă contrar susținerilor acesteia el și-a produs efecte ca atare reclamanta încasând și salariul cuvenit pentru munca depusă.
Mai mult acest contract a fost înregistrat și în REVISAL și comunicat la ITM.
Împrejurarea că pe exemplarul din contractul individual de muncă depus la dosar apare înscrierea olografă „act adițional” nu are nicio relevanță, atâta vreme cât în cuprinsul acestuia nu rezultă că a modificat clauzele unui alt contract, el fiind un contract de muncă de sine stătător.
Este adevărat că între părți a mai fost încheiat un contract individual de muncă cu nr 8/44/18.02.2011 pe durată nedeterminată, reclamanta fiind încadrată pe funcția de laborant chimist, contract care este în derulare deoarece nu a fost emisă nici o decizie de încetare a acestuia, așa cum rezultă și din copia REVISAL depusă la dosar.
Față de obiectul prezentului litigiu instanța nu este învestită cu analizarea legalității încheierii celor două contracte, reclamant solicitând anularea deciziei nr 110/28.04.2011, decizie pe care instanța constată legală față de considerentele arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității contestației.
Respinge contestația formulată de reclamanta B. S. L. CNP_ cu domiciliul procesual ales în loc Eșelnița, ., jud M. în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în loc Eșelnița, ., jud M. ca nefondată.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE
S. L.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI
G. L. P. L.
GREFIER
I. I.
Red. SL.
Ex. 4/ 12.06.2015
Cod operator 2626
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1712/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
