Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2252/2015. Tribunalul MEHEDINŢI

Sentința nr. 2252/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 2252/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentința Nr. 2252

Ședința publică de la 28 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. S.

Asistent judiciar L. A. P.

Asistent judiciar L. G.

Grefier I. I.

Pe rol judecarea cauzei privind pe U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. în numele membrului de sindicat H. E. și pe pârâtul C. NAȚIONAL "T.", având ca obiect drepturi bănești Dobânda legală aferentă conform sentinței nr.1215 din 25.02.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul Uniunii S. Libere din Învățământ – O. M., lipsă fiind pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință după care:

Instanța constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ..

Reprezentantul Uniunii S. Libere din Învățământ – O. M. solicită admiterea acțiunii.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față;

La data de 24.02.2015 s-a înregistrat la această instanță acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ M. în numele membrei de sindicat H. E. prin care a chemat în judecată pe pârâtul C. Național „T. ”Dr.Tr.S., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr.1215/2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2013, pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.

În fapt, s-a arătat că prin sentința nr.1215/2014 pronunțată de Tribunalul M. pârâtul a fost obligat la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reclamantei membră de sindicat pe perioada 01.01.2011 – 13.05.2011, actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății.

Această sentință a rămas irevocabilă, însă membra de sindicat nu a beneficiat de plata drepturilor salariale acordate, fiind evident că acesteia i s-a produs un prejudiciu prin faptul că a fost lipsită de folosul sumelor de bani, salariile fiindu-i plătite sub nivelul celor reglementate de Legea 221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008.

Potrivit art. 161 alin.4 Codul muncii (actualmente art. 166 alin. 4 ) „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”, art. 156 același cod (actualmente art. 161) prevăzând că „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor”.

De asemenea, art. 295 alin. 1 Codul muncii ( actualmente art.278 alin.1) prevede că „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.

În privința daunelor - interese datorate de unitate salariatului pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv art. 1088 Codul civil de la 1864 și art. 1530, 1531, 1535 din noul cod civil aprobat prin Legea 287/2009 .

Prin acțiune au fost invocate și disp. art.1, 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 care prevăd că „În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea".

Față de aceste dispoziții legale, prin acțiune s-a susținut că pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.

Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani, fiind evident că reactualizarea sumelor cu indicele de inflație concomitent cu acordarea dobânzii legale nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate..

Referitor la acordarea dobânzii legale s-a arătat că a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia în interesul legii nr.2 în dosarul nr.21/2013.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 coroborate cu art. 148 alin. 1 teza a II-a Cod de procedură civilă, art. 161, 166, 268, 278 al.1 Codul muncii, art. 1, 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 1088 Cod civil, art. 1530 și urm. noul Cod civil.

În susținerea acțiunii s-au depus următoarele acte: tabel nominal cu membra de sindicat care a împuternicit USLI să promoveze acțiunea, cartea de identitate a membrei de sindicat, sentința nr.1215/2014 pronunțată de Tribunalul M..

Pârâtul a fost legal citat în cauză și i s-a comunicat în copie acțiunea conform art. 201 al.1 Cod proc. civ., însă nu a formulat întâmpinare.

Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:

Prin sentința nr.1215/25.02.2014 pronunțată de Tribunalul M. definitivă și irevocabilă a fost obligat pârâtul C. Național „T.” Dr.Tr.S. la plata către reclamanta membră de sindicat H. E. a diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în baza Legii nr.285/2010 pe perioada 01.01.2011 – 13.05.2011, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății .

Prin acțiunea dedusă judecății formulată de reclamantă, reprezentată de U. S. Libere din Învățământ M. în baza art. 28 al. 2 din Legea dialogului social nr. 62/2011, se solicită să fie obligat pârâtul la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești acordate prin sentința nr.1215/2014, pronunțată de Tribunalul M., pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii și până la data plății efective.

Analizând solicitarea reclamantei, Tribunalul reține că obligația de plată a diferențelor de drepturi salariale acordate prin hotărârea judecătorească menționată anterior a fost executată parțial și cu întârziere de către pârât conform OUG 71/2009, OG 17/2012 și OUG 92/2012 .

Instanța reține că titularii creanțelor ce intră în sfera de aplicare a prevederilor OUG 71/2009 sunt îndreptățiți să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare (daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

În acest sens se reține că Înalta Curte de Casație si Justiție, constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, prin Decizia în interesul legii nr.2/2014 pronunțată în dosarul nr.21/2013 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 411/03.06.2014 a statuat că: „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.

Potrivit acestei decizii, s-a reținut că daunele – interese moratorii pot fi cumulate cu actualizarea sumelor de bani cu indicele prețului de consum, având în vedere finalitățile distincte ale acestor despăgubiri și anume: menținerea valorii reale a obligației monetare la data efectuării plății în cazul actualizării creanței cu indicele prețurilor de consum, care are caracter compensatoriu, respectiv câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, în cazul dobânzii penalizatoare, care are caracter moratoriu, cu atât mai mult cu cât acordarea cumulată a acestor despăgubiri este impusă și de principiul reparării integrale a prejudiciului.

Sub acest aspect se reține că, prin OUG 71/2009 nu a fost negată existența creanțelor, ci a fost stabilită o modalitate de executare eșalonată a acestora, iar creanțele ce intră în domeniul de aplicare al acestei ordonanțe, sunt certe, lichide și exigibile, obligațiile de plată născându-se de la momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești, caracterul exigibil fiind recunoscut chiar de actul normativ prin dispozițiile art.1 alin.3 .

Măsurile dispuse prin OUG 71/2009 au natura juridică a unei suspendări legale a executării silite a titlurilor executorii și nu se poate reține neexigibilitatea creanțelor din moment ce cauza de amânare a plății a intervenit în faza executării silite, astfel că, pe durata suspendării unei executări silite, indiferent cum operează această suspendare, respectiv voluntară, judiciară sau legală, dobânda ( legală ori convențională) curge, dobânda fiind certă, lichidă și exigibilă. Ceea ce se amână ori se împiedică este, în realitate, executarea silită a creanței consfințită prin titlu executoriu, iar nu existența ori întinderea și nici exigibilitatea ei ca atare.

Prin reglementarea actualizării sumelor plătite în temeiul ordonanței de eșalonare, cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul admite indirect, dar neechivoc că, eșalonarea plății produce un prejudiciu ( erodarea valorii creanței) ce trebuie acoperit, iar în cazul în care prin adoptarea OUG 71/2009, s-ar fi urmărit instituirea unor termene legale suspensive, ce ar fi avut drept efect suspendarea exigibilității creanțelor, actualizarea creanțelor cu indicele prețurilor de consum nu s-ar mai fi justificat.

Astfel că, având în vedere dispozițiile art.517 alin.4 Cod proc. Civ. care prevăd că „ dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial”, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului.

Cât privește data de la care urmează sa fie acordate aceste dobânzi, se constată că s-a solicitat plata dobânzii legale pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei acțiuni și până la data plății efective.

În raport de perioada pentru care se solicită acordarea dobânzii, instanța reține că hotărârea judecătorească invocată în cauză - sentința nr. 1215/2014 - a fost pronunțată la data de 25.02.2014 și fiind o hotărâre pronunțată într-un conflict de muncă este definitivă și executorie de la data pronunțării conform art.274 Codul muncii, iar acțiunea dedusă judecății a fost introdusă la data de 24.03.2015, situație în care se constată că dobânzile se pot acorda numai începând cu data 25.02.2014 - data pronunțării titlului -, ci nu pe ultimii trei ani anteriori prezentei acțiuni.

În raport de aceste dispoziții, instanța reține că reclamanta în calitate de creditor este beneficiara acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanței, fiind evident prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.622al.1 Cod proc. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamanta prin acte normative succesive, a fost împiedicată să treacă la executarea silită a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.

In consecința, instanța urmează sa admită în parte acțiunea si să oblige pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente drepturilor bănești, cuvenite și neachitate, conform sentinței civile nr.1215/25.02.2014, pronunțată de Tribunalul M., dobânzi ce vor fi calculate începând cu data de 25.02.2014 și până la data plății integrale a acestor sume.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea precizată formulată de U. S. Libere din Învățământ M. având CUI_, cont bancar nr. RO42CECEMH0131RON0093455 deschis la CEC BANK, cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M. în numele membrului de sindicat H. E. CNP_ în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL "T. cu sediul în Drobeta T. S. CUI 4484531și cont bancar nr. RO47TREZ__ deschis la Trezoreria Drobeta T. S..

Obligă pârâtul la plata dobânzii legale pentru sumele datorate și rămase neexecutate stabilite prin sentința civile nr 1215/25.02.2014 pronunțată de Tribunalul M. către reclamantă începând cu data de 25.02.2014 și până la momentul plății efective.

Cu apel.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2015 la sediul Tribunalului M..

PREȘEDINTE

S. L.

CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI

G. L. P. L.

GREFIER

I. I.

Red. SL.

Ex. 4/ 10.06.2015

Cod operator 2626

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2252/2015. Tribunalul MEHEDINŢI