Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2503/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2503/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 3449/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 2503
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte M. I.
Asistent judiciar R. B.
Asistent judiciar Ș. U.
Grefier E. V.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamanta R. E. în contradictoriu cu pârâta ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care constatându-se dosarul în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.05.2014 reclamanta R. E. a chemat în judecată pe pârâta . Tr.S. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata unui număr de 1986 ore suplimentare, în cuantum de 7954 lei, prestate în perioada februarie 2011-februarie 2014, precum și la plata sumei de 2880 lei reprezentând sporul pentru cele 5760 de ore prestate noaptea și în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, aferente perioadei aprilie 2011-aprilie 2014.
În fapt, reclamanta a arătat că a fost angajata societății pârâte începând cu data de 31.12.2010, desfășurând activitate de paznic în baza contractului individual de muncă nr 2947/31.12.3010 încheiat pe perioadă nedeterminată, cu normă întreagă de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână, însă, în realitate, până la momentul încetării raporturilor de muncă, în temeiul deciziei nr. 22/03.02.2014, a prestat în favoarea pârâtei un număr de 54 ore pe săptămână, ajungând astfel ca, pe perioada în litigiu, să presteze un număr de 7954 ore suplimentare, pentru care nu a fost retribuită corespunzător.
A mai arătat că în aceeași perioadă a prestat un număr de 5769 de ore în program de noapte, în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale, pentru care pârâta nu i-a achitat sporul de 25% în cuantum de 2880 lei.
A precizat că societatea pârâtă nu i-a acordat timp liber în compensare și nu i-a plătit un spor la salariu pentru zilele lucrate sâmbăta, duminica și în sărbători legale.
Reclamanta a susținut că temeiul legal al pretențiilor îl constituie contractul individual de muncă - capitolul H lit. c, contractul colectiv de muncă lit J. pct. III și prevederile Codului muncii.
În dovedirea susținerilor din acțiune reclamanta a depus în copie la dosar contractul individual de muncă nr._/31.12.2010, adeverința nr. 346/05.02.2014 și cartea de identitate.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamanta a fost angajata societății în funcția de paznic pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 03.01.2011 și până la data de 03.02.2014.
Față de perioada în litigiu februarie 2011-aprilie 2014, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile aferente perioadei 01.02._11, având în vedere dispozițiile art. 268 alin.1 lit.c Codul muncii și faptul că acțiunea a fost introdusă la data 14.05.2014. A motivat că, întrucât raporturile de muncă au încetat la 22.03.2014, perioada de referință cu privire la care își va formula apărările este 14.05._14.
Cu privire la plata contravalorii orelor lucrate peste programul de lucru pârâta a arătat că aceste ore au fost compensate în condițiile art.122 Codul muncii, având în vedere că activitatea de pază are caracter continuu prin acordarea pentru orele suplimentare efectuate a unui spor la salariu de 75% prevăzut în actul adițional nr.1 la contractul colectiv de muncă la nivel de societate nr. 9696/15.12.2010, de contractul colectiv de muncă nr. 3/31.01.2012 și actul adițional de prelungire nr. 3/05.02.2013, având în vedere și inaplicabilitatea contractului colectiv de muncă la nivel național, arătând că pentru perioada 14.05._14 i-au fost achitate reclamantei, în acest regim de plată un număr de 144 de ore suplimentare.
A mai arătat că societatea a făcut aplicarea art.116 alin.2 Codul muncii în sensul că programul de lucru este inegal, în ture, specificând acest fapt în cap.H pct I lit a) din contractul individual de muncă.
Referitor la acordarea sporului de noapte de 25% pârâta a arătat că potrivit art.126 Codul muncii (în vigoare la acea dată), reclamantei nu i s-a acordat acest spor, deoarece programul de lucru al salariaților ce efectuează ore de noapte a fost stabilit conform art.401 din Actul adițional nr.3487/17.05.2011 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și art.38 din contractul colectiv nr. 894/30.01.2012 în concordanță cu art.126 alin.1 lit.a Codul muncii.
Cu referire la acest program de lucru și la legalitatea aplicării art.126 alin.1 lit.a Codul muncii, pârâta a invocat excepția puterii de lucru judecat cu privire la considerentele sentinței civile nr._/03.10.2012 pronunțată de către Judecătoria Târgu-J. în dosarul nr._ definitivă și irevocabilă, prin care s-a statuat că „prevederile Codului muncii referitoare la munca de noapte au fost respectate” de către societate, aspect care determină în mod cert pentru perioada mai 2011– februarie 2014 neaplicarea sporului de noapte.
Referitor la această excepție pârâta a arătat că este raportată la prevederile art.430 alin.1, 2 Cod procedură civilă care dispune că excepția există dacă este vorba de „o chestiune deja tranșată”, inclusiv în „considerentele pe care aceasta se sprijină”, invocând în acest sens și disp. art.431 alin.2 Cod procedură civilă ceea ce este în concordanță și cu respectarea principiului securității raporturilor juridice prevăzut de dreptul comunitar.
În ceea ce privește petitul referitor contravaloarea orelor lucrate sâmbăta, duminica și sărbători legale pârâta a arătat că este nefondat, deoarece aceste ore au fost compensate în condițiile art.137, art.132 alin.2 Codul muncii având în vedere că activitatea de pază are caracter continuu, acordându-se pentru repausul săptămânal spor la salariu negociat, prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar pentru orele lucrate în zilele de sărbători legale s-a acordat timp liber în compensare sau un spor la salariu.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare pârâta a depus la dosar următoarele înscrisuri în copie: contractul individual de muncă nr. 2947/31.12.2010, cererea nr. 297/03.02.2014, decizia nr. 22/03.02.2014, state de plată pentru perioada mai 2011- februarie 2014, pontajele pentru perioada mai 2011- februarie 2014, contractul colectiv de muncă la nivel de societate nr.9696/15.12.2010, Actul adițional nr. 1 la contractul colectiv de muncă la nivel de societate nr. 9696/15.12.2010 (nr. 3487/17.05.2011), contractul colectiv de muncă nr.2/2014, contractul colectiv de muncă nr. 3/31.01.2012 și actul adițional de prelungire nr. 3/05.02.2013 adresele nr. 1681/17.05.2011 și nr. 4243/14.06.2011, sentința civilă nr._/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., foile colective de prezență și procese-verbale de predare-primire a postului de pază pe perioada în litigiu.
Reclamanta R. E. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă și înlăturarea apărărilor formulate de societate.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune a solicitat să se constate că dreptul la acțiune s-a prescris doar pentru o lună, iar pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii nu este prescris.
Totodată, a arătat că orele prestate peste programul normal de lucru nu au fost compensate cu timp liber corespunzător și nici nu i s-a acordat spor la salariu pentru aceste ore; de asemenea, nu i s-a acordat spor pentru orele lucrate pe timp de noapte și nici nu i-a fost redus programul de lucru cu o oră.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă a arătat că nu este întemeiată, întrucât sentința la care face referire pârâta nu îi este opozabilă.
La data de 10.09.2014 reclamanta R. E. a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a arătat că solicită drepturile bănești pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, perioada în litigiu, la data de 02.02.2014, încetându-i contractul individual de muncă.
Prin încheierea de ședință din data de 16.09.2014 a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă pentru perioada 02.02._11, raportat la data introducerii acțiunii și s-a unit cu fondul excepția autorității de lucru judecat referitor la petitul privind sporul de noapte.
La solicitarea reclamantei a fost administrată proba cu expertiza contabilă având următoarele obiective: 1.- să se verifice dacă în perioada 14.05._14 reclamanta a desfășurat activitate peste durata normală a programului de lucru, având în vedere: programul de lucru de 13 ore în tură de zi, urmată de 24 ore libere, 11 ore lucrate în tură de noapte, urmate de 48 de ore libere pe perioadele mai 2011-noiembrie 2011, noiembrie 2013-ianuarie 2014 și februarie 2012-martie 2013; programul de lucru de 15 ore lucrate în tură, urmate de 48 de ore libere sau 72 ore libere de luni până vineri și de 13 ore de tură de zi cu 11 ore tură de noapte sâmbăta și duminica, pe perioada septembrie 2013-octombrie 2013, programul de lucru de 14 ore lucrate în tură, urmată de 48 ore libere sau 72 ore libere de luni până vineri și de 13 ore de zi cu 11 ore tură de noapte sâmbăta și duminica pe perioada august 2013-aprilie 2013; programul de lucru de 12 ore lucrate în tură de zi, urmată de 24 ore libere, 11 ore lucrate în tură de noapte, urmată de 48 libere, pe perioada ianuarie 2012-decembrie 2011; programul de lucru de 12 ore lucrate cu 24 ore libere și 12 ore lucrate cu 48 ore libere în luna aprilie 2011; în caz afirmativ s-a solicitat expertului să stabilească dacă au fost plătite aceste drepturi ori s-a acordat timp liber în compensare, în caz contrar să se calculeze contravaloarea acestor drepturi, iar în măsura în care se vor identifica ore lucrate peste durata normală a programului de lucru, acestea să fie evidențiate separat, la calculul acestora urmând să se țină seama și de orele suplimentare plătite de pârâtă conform întâmpinării; 2. - să se verifice dacă în aceeași perioadă reclamanta a desfășurat activitate în zilele de sâmbătă, duminică, sărbători legale, urmând ca în caz afirmativ să se arate dacă au fost plătite aceste drepturi, respectiv dacă s-a acordat timp liber în compensare pentru orele lucrate în zilele de sărbători legale, în caz contrar să se calculeze contravaloarea acestora conform sporurilor prevăzute în CCM, respectiv Codul muncii, iar în măsura în care se vor identifica ore lucrate în zilele de sâmbătă, duminică, sărbători legale, acestea se vor evidenția separat; 3. - să se verifice dacă în perioada 14.05._14 reclamanta a desfășurat activitate pe timp de noapte și dacă a fost respectat programul de 11 ore stabilit pentru activitatea prestată în timpul nopții conform dispozițiilor CCM la nivel de unitate referitoare la programul de lucru al salariaților ce efectuează ore de noapte, iar în caz contrar să se calculeze sporul de noapte aferent.
S-a dispus ca experta să întocmească raportul de expertiză în raport de dispozițiile CCM încheiate la nivel de unitate pe perioada în litigiu 14.05._14, respectiv CCM nr.9696/15.12.2010 modificat prin actul adițional nr.1 înregistrat sub nr.3487/17.05.2011 și CCM nr.3/31.01.2012 modificat prin actul adițional nr.1 înregistrat sub nr.3/05.02.2013 de procesele verbale de predare /primire tură existente la sediul societății și la dosar, de pontajele încheiate, planificarea posturilor și registrul buletinului posturilor, de statele de plată, precum și alte acte contabile și să aibă în vedere și obiectivele propuse de apărătorul reclamantei.
Expertiza contabilă a fost întocmită de expert A. C., instanța încuviințând și cererea apărătoarei societății pârâte privind desemnarea în cauză a expertului parte în persoana numitului A. V..
Raportul de expertiză întocmit în cauză a fost depus la dosar la data de 06.11.2014 și față de constatările expertului și de concluziile raportului de expertiză, atât reclamanta cât și pârâta au formulat obiecțiuni referitoare la calculul orelor suplimentare și al orelor de noapte.
Prin încheierea de ședință din data de 09.12.2014 aceste obiecțiuni au fost încuviințate, fiind înaintate expertei pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la acestea, iar răspunsul la obiecțiuni a fost depus la dosar de către experta desemnată în cauză, la data de 02.03.2015.
Având în vedere că experta desemnată să efectueze raportul de expertiză nu a răspuns la toate obiectivele fixate de instanță și nu a răspuns în concret nici la obiecțiunile formulate de părți, iar la întocmirea raportului de expertiză și a suplimentului la raportul de expertiză nu a citat expertul parte A. V., deși i s-a adus la cunoștință faptul că a fost încuviințat expert parte în cauza de față, ținând seama și de cererea formulată de apărătoarea societății pârâte privind efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă, prin încheierea de ședință din data de 10.03.2015, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize de către alt expert și în acest sens a desemnat în mod aleatoriu pe d-na expert B. C., raportul de expertiză având aceleași obiective.
La data de 18.05.2015 a fost depus la dosar raportul de expertiză contabilă întocmit de expert B. C., iar părțile nu au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie instanța constată și reține următoarele:
Reclamanta R. E. a fost angajata pârâtei . Tr.S. în funcția de paznic începând cu data de 03.01.2011 pe perioadă nedeterminată, potrivit contractului individual de muncă nr.2947/31.12.2010 și a desfășurat activitate până la data de 03.02.2014 când contractul de muncă i-a încetat, conform art.81 alin.1 Codul muncii, în baza deciziei nr. 22/03.02.2014 emisă de pârâtă.
Prin acțiunea dedusă judecății se solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii orelor suplimentare prestate peste durata normală a programului de lucru, a orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, precum și la plata sporului pentru munca de noapte pentru perioada 14.05._14.
Față de solicitările reclamantei, Tribunalul reține că pe perioada 03.01._14, la nivelul societății s-au încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 9696/15.12.2010 modificat prin actul adițional nr.1/2011 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă M. sub nr.3487/17.05.2011 și contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr.3/31.01.2012 modificat prin actul adițional nr. 1 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă M. sub nr. 3/05.02.2013, prin care s-au reglementat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în afara programului normal de lucru, orele lucrate sâmbăta, duminica și sărbători legale, precum și plata muncii prestate pe timp de noapte.
Referitor la petitul privind orele suplimentare prestate peste durata normală a programului de lucru, orele lucrate în zilele libere și de sărbători legale, se reține că programul de lucru al reclamantei a fost inegal, în ture, aceasta desfășurând activitate într-un program de 13 ore tură de zi urmate de 24 ore libere, 11 ore tură de noapte urmate de 48 de ore libere în perioadele mai 2011-noiembrie 2011, februarie 2012-martie 2013 și noiembrie 2013-ianuarie 2014;15 ore lucrate în tură urmate de 48 ore libere sau 72 ore libere de luni până vineri și de 13 ore tură de zi și 11 ore tură de noapte sâmbăta și duminica în perioada septembrie 2013-octombrie 2013; 14 ore lucrate în tură urmate de 48 ore libere sau 72 ore libere de luni până vineri și de 13 ore tură de zi și 11 ore tură de noapte sâmbăta și duminica în perioada august 2013-aprilie 2014; 12 ore lucrate în tură de zi urmate de 24 ore libere și 11 ore tură de noapte urmate de 48 ore libere în perioada ianuarie 2012 - decembrie 2012, în luna aprilie 2011 programul reclamantei fiind de 12 ore lucrate cu 24 ore libere și 12 ore lucrate cu 48 ore libere. Acest program de lucru al reclamantei rezultă din înscrisul depus de pârâtă la dosar (fila 610), program care nu a fost contestat de reclamantă.
Potrivit art. 120 alin.1 Codul muncii munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară.
Art. 122 Codul muncii dispune că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite, iar art. 123 alin.1 din același cod prevede că în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acestuia, spor care nu poate fi mai mic de 75 % din salariul de bază.
Prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate s-a prevăzut un spor de 100 % la salariul de bază pentru orele suplimentare - art. 39 din contractul colectiv de muncă nr.9696/2010, spor care prin actul adițional înregistrat sub nr.3487/07.05.2011 a fost modificat la 75%, procent care a fost menținut și prin art. 39 din contractul colectiv de muncă 3/2012, acesta reprezentând sporul aplicabil pentru perioada în litigiu.
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expert B. C., în perioada în litigiu, reclamanta a prestat un număr de 342 ore peste programul normal de lucru pentru care i se cuvine suma brută de 1.070 lei, conform anexei nr.3 la raportul de expertiză, valoarea netă de achitat pentru sporul privind orele suplimentare neplătit, fiind în sumă de 750 lei (col.16 anexa nr.3).
Expertul a constatat că pârâta nu a acordat reclamantei sporul de 75% pentru orele suplimentare, deși avea obligația acordării acestui spor conform contractului colectiv de muncă nr. 9696/15.12.2010, modificat prin actul adițional nr.1 înregistrat sub nr. 3487/17.05.2011, care la art.39 prevede că munca suplimentară efectuată se compensează cu ore libere plătite în următoarele 60 de zile după efectuarea acestora; dacă nu este posibilă compensarea cu ore libere plătite în termenul menționat mai sus, atunci munca suplimentară se va plăti prin adăugarea unui spor la salariul de bază de 75%.
În ceea ce privește petitul referitor la plata către reclamantă a drepturilor salariale pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, se reține că potrivit art. 137 alin. 1 Codul muncii repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica; alin.2 al aceluiași articol dispune că în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Art. 137 alin.3 Codul muncii prevede că în situația prevăzută la aliniatul 2 salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau după caz prin contractul individual de muncă.
De asemenea, art. 142 al. 1, 2 Codul muncii dispune că munca prestată în zilele de sărbătoare legală se compensează cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar în situația în care nu se acordă zile libere, beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază.
Prin contractele colective de muncă la nivel de unitate pe perioada în litigiu s-a prevăzut pentru orele lucrate în zilele de sâmbăta și duminica un spor de 1%, conform art. 41 din actul adițional înregistrat sub nr.3487/07.05.2011 la contractul colectiv nr. 9696/2010, spor care a fost modificat la 0,1% prin art.41 din contractul colectiv nr. 3/2012, articol modificat prin actul adițional nr. 1 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă M. sub nr. 3/05.02.2013 în sensul că procentul este de 0,01% .
În raport de aceste dispoziții ale Codului muncii coroborate cu prevederile contractelor colective de muncă la nivel de societate și cu programul de lucru al reclamantei, din raportul de expertiză contabilă rezultă că în perioada iulie 2011-ianuarie 2013 pârâta nu a acordat reclamantei sporul de 1% aplicat la salariu negociat, valoarea brută a diferențelor salariale calculate pentru perioada 01.05._13 pentru orele lucrate sâmbătă și duminică fiind de 48 lei (col nr. 8, anexa 4), iar diferența netă cuvenită reclamantei fiind de 34 lei (col. 12, anexa nr. 4). S-a arătat că pentru perioada 01.02._13 sporul pentru orele prestate sâmbăta și duminica este subunitar (0,01%) și nesemnificativ.
De asemenea, în urma verificărilor efectuate expertul contabil a constatat că pe perioada supusă expertizării reclamanta a prestat 105 ore în zilele de sărbători legale, care nu au fost compensate cu timp liber, întrucât în fiecare lună au fost depășite orele lucrătoare. S-a menționat că pentru orele lucrate în zilele de sărbători legale a fost calculat sporul de 100% aplicat la tariful orar lunar și a rezultat un spor în sumă brută de plată de 471 lei (coloana 9, anexa 5), iar valoarea netă de achitat pentru sporul privind orele lucrate în zile de sărbători legale este de 330 lei (coloana 12, anexa nr. 5).
Față de concluziile desprinse din conținutul raportului de expertiză, instanța constată că suma totală netă cuvenită reclamantei pentru repausul săptămânal și pentru sărbătorile legale este de 364 lei.
Pârâta a susținut prin întâmpinare că petitul acțiunii referitor la contravaloarea orelor lucrate sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale, este nefondat având în vedere faptul că aceste ore au fost compensate în condițiile art.137 Codul muncii și art.132 alin.2 Codul muncii, ținându-se cont de activitatea de pază ce are caracter continuu, prin acordarea pentru repausul săptămânal de spor la salariu negociat și prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar pentru orele lucrate în zile de sărbători legale de timp liber în compensare sau acordarea unui spor la salariu, însă această susținere nu poate fi primită.
În acest sens se constată că prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate s-a prevăzut spor pentru activitatea desfășurată în zilele de sâmbătă, duminică, apreciindu-se că reclamantei i se cuvine acest spor, întrucât a desfășurat activitate în zilele de repaus săptămânal, legiuitorul prevăzând un tratament diferențiat în Codul muncii pentru activitatea desfășurată în aceste zile.
În ceea ce privește petitul privind plata sporului de noapte pe perioada 14.05._14, instanța reține că pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de considerentele sentinței civile nr._/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu - J. în dosarul nr._, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 252/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj.
Prin această sentință a fost admisă plângerea contravențională formulată de . Tr.S. împotriva procesului verbal de contravenție emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj prin care societatea a fost sancționată contravențional și pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte.
În raport de această hotărâre societatea pârâtă a invocat excepția autorității de lucru judecat referitor la considerentele sentinței nr._/2012 cu privire la modalitatea de aplicare a programului de noapte și la legalitatea acestui program.
Potrivit art. 430 alin.2 Cod pr. civ „autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”.
În cauză, se apreciază că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a considerentelor sentinței nr._/2012, deoarece din cuprinsul acestei hotărâri rezultă că controlul a fost efectuat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj la punctul de lucru al . din localitatea Târgu J. și a vizat perioada septembrie, octombrie, noiembrie 2011, în timp ce în speța dedusă judecății, perioada în litigiu este 14.05._14, iar reclamanta a desfășurat activitate la punctul de lucru din T. S., județul M..
Prin urmare, atât perioada în litigiu, cât și punctul de lucru sunt diferite, neputându-se extinde efectele excepției și ulterior intervalului de timp verificat de organele de control, motive pentru care excepția invocată este nefondată, urmând să fie respinsă.
Cât privește programul de lucru în timpul nopții se constată că potrivit art. 126 Codul muncii „salariații de noapte beneficiază: a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază; b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.”.
Potrivit art.401din actul adițional nr. 1 la contractul colectiv de muncă nr. 9696/2010, munca prestată între orele 22.00-06.00 este considerată muncă de noapte; salariatul de noapte reprezintă salariatul care efectuează munca de noapte cel puțin 3 ore din timpul său zilnic de lucru; salariații de noapte beneficiază fie de un program redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază; fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.
Pentru perioada în litigiu, potrivit concluziilor raportului de expertiză, programul redus cu o oră pentru serviciul prestat în timpul nopții, respectiv tură de 11 ore de noapte nu a fost respectat în perioada aprilie - octombrie 2013, întrucât reclamanta a avut un program de lucru de 15 ore lucrate în tură urmate de 48 de ore libere sau 72 de ore libere de luni până vineri și de 13 ore tură de zi și 11 ore tură de noapte sâmbăta și duminica în perioada aprilie 2013-august 2013, respectiv de 14 ore lucrate în tură urmate de 48 ore libere sau 72 ore libere de luni până vineri și de 13 ore tură de zi și 11 ore tură de noapte sâmbăta și duminica în perioada septembrie - octombrie 2013.
S-a menționat în expertiză că din analiza foilor colective de prezență au rezultat 49 ture de noapte în perioada aprilie-octombrie 2013 prestate după un program de 14 sau 15 ore pe tură pentru care s-au calculat conform Codului muncii 392 ore de noapte, pentru care nu a fost redus programul prestat în timpul nopții cu 1 oră pe tură și în consecință expertiza a calculat spor de noapte în procent de 25%. Sporul corespunzător celor 392 ore de noapte este de 445 lei (col 9, anexa nr. 6), sumă ce se diminuează cu suma privind sporul de noapte achitat de pârâtă în sumă de 280 lei, rezultând un spor de noapte neachitat în sumă brută de 165 lei, valoarea netă de achitat pentru sporul privind orele de noapte fiind de 116 lei (col.14, anexa 6).
La omologarea raportului de expertiză întocmit de d-na expert B. C. instanța a reținut și faptul că expertul parte a avut aceleași concluzii, însușindu-și întru totul concluziile lucrării.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse se constată că este întemeiată acțiunea precizată, urmând să fie admisă în parte în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma netă în cuantum de 750 lei reprezentând contravaloare ore suplimentare lucrate peste programul normal de lucru aferente perioadei 14.05._14, suma netă în cuantum de 364 lei reprezentând contravaloarea orelor prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale aferente perioadei 14.05._14, precum și suma netă în cuantum de 116 lei reprezentând spor pentru munca prestată în timpul nopții aferent perioadei 14.05._14.
Potrivit art.253 alin.1 Codul muncii „Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
Diferențele de drepturi bănești se vor acorda actualizate, întrucât reactualizarea conform indicelui de inflație intervenit în perioada în care acest drept nu a fost plătită reprezintă cel mai fidel prejudiciu real suferit de către reclamant prin privarea de acest drept.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamantul ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului, fiind cunoscut că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
În baza art. 453 alin.1 coroborat cu art.451 Cod procedură civilă va fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă pe parcursul litigiului în sumă de 250 lei constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă referitor la programul de lucru în timpul nopții.
Admite în parte acțiunea precizată, acțiune formulată de reclamanta R. E. – CNP_, cu domiciliul în comuna Jiana, . M. în contradictoriu cu pârâta . – CUI_, cu sediul în Dr.Tr.S., . A, județul M..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma netă actualizată în cuantum de 750 lei reprezentând contravaloare ore suplimentare lucrate peste programul normal de lucru aferente perioadei 14.05._14, suma netă actualizată în cuantum de 364 lei reprezentând contravaloarea orelor prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale aferente perioadei 14.05._14, suma netă actualizată în cuantum de 116 lei reprezentând spor pentru munca prestată în timpul nopții aferent perioadei 14.05._14.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Cu apel în 10 zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 02 iunie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. I. | Asistent judiciar, R. B. | Asistent judiciar, Ș. U. |
Grefier, E. V. |
Red. MI/Tehnored RB
Ex.4/29.06.2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
