Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2480/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2480/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 1561/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 2480/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Asistent judiciar R. B.
Asistent judiciar Ș. U.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi bănești privind pe reclamanții T. V., S. L., I. I., G. M., M. Ș., C. F.-A., B. M. M. L., B. J., C. E., C. M., G. M., I. L., L. M., L. N., N. M., P. P., P. E., C. E., C. V., C. S. I., C. S., L. A.-I., O. M., C. M., C. D., C. P. C., G. I., G. V. ,G. I., prin mandatar G. M. și I. I. și pe pârâta S. P. Administrația Piețelor, Târgurilor și Oboarelor,
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns mandatar I. I. pentru reclamanți, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că la dosar au fost depuse relațiile solicitate cu adresa nr.1637/2015 la care se afla atașat stat de plată pe perioada 03.03._12,
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cercetarea procesului încheiată și se acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.
M. I. I. pentru reclamanți, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
La data de 03.03.2015 s-a înregistrat la această instanță acțiunea formulată de reclamanții T. V., S. L., I. I., G. M., M. Ș., C. F.-A., B. M. M. L., B. J., C. E., C. M., G. M., I. L., L. M., L. N., N. M., P. P., P. E., C. E., C. V., C. S. I., C. S., L. A.-I., O. M., C. M., C. D., C. P. C., G. I., G. V. ,G. I. au chemat în judecată pe pârâta S. P. Administrația Piețelor, Târgurilor și Oboarelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata de drepturi salariate, calculate brut și în mod individual, care constituie salarii diminuate cu 25% în baza Legii nr. 118/ 2010 (pentru perioada iulie 2010 - decembrie 2010) și salarii diminuate cu 10% în baza Legii nr. 285/2010 pentru perioada ianuarie 2011 – mai 2012, conform tabelelor nominale anexate la prezenta acțiune.
În motivare a u arătat că potrivit arț. 1 din .Legea nr...118 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cuantumul brut al salariilor lunare de încadrare . inclusiv sporuri,indemnizații și .drepturi salariale. au fost diminuate .
Ulterior, măsurile de diminuare nelegală a salariului au fost limitate prin Legea nr. 285 din 28.12.2010 (majorare cu 10% începând cu 01.01.2011) și prin O.U.G. nr. 19 din 16.05.2012 (majorare cu 8% începând cu 01.06.2012 și cu 7,4% din 01.12.2012), acte normative menit să anuleze inechitatea cauzată prin diminuarea salariilor și la elaborarea cărora s-a ținut cont de dispozițiile impuse prin Deciziile nr. 872/2010 si nr. 874/2010 ale Curții Constituționale care au statuat că este obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi.
Consideră această diminuare nejustificată a salariilor ca fiind nelegală și totodată abuzivă deoarece în calitate de personal contractual aveau încheiate contracte individuale de muncă cu o instituție care se autofinanțează din venituri proprii, salariile lor nefiind acordate din fonduri publice și astfel nu există nici un temei legal pentru diminuare întrucât Legea nr. 118/2010 nu vizează decât salariile acordate din fonduri publice și astfel prevederile acesteia nu pot viza de personalul contractual al SPAPTO.
Au arătat că salariul constituie o componentă esențială a dreptului la muncă și reprezintă totodată contraprestația angajatorului în schimbul muncii prestate de către angajat, în baza raportului de muncă. Salariul este încasat în virtutea unui contrat de muncă individual, acesta fiind convenția prin care se materializează voința angajatorului și angajatului. în această convenție, evident, fără a avea de suferit ordinea de drept, sunt cuprinse în limita legală toate elementele necesare pentru cunoașterea condițiilor de încheiere, derulare și de încetare a raportului de muncă, drepturi, obligații, condiții de muncă, etc.
Raportat la Codul civil, contractul este voința părților și, mai mult decât atât, are putere de lege între acestea, nimeni neputând intervenim sensul stânjenirii lui, prin lege sau convenție, sub condiția respectării ordinii de drept și a bunelor moravuri, firește.
Consideră astfel că salariul reprezintă unul din drepturile asupra căruia cele două părți ale raportului juridic au convenit și l-au prevăzut în mod expres în conținutul contractului, un terț neputând interveni în modificarea lui. Ori statul, prin Guvernul României, terț în raportul individual de muncă, nu poate modifica ceea ce părțile au stabilit, respectiv nu poate diminua salariile acestora în mod direct, prin edictarea unei legi expres emise în acest sens, dat fiind faptul că protecția juridică a raportului de muncă stabilit prin contract este aceeași atât pentru personalul bugetar cât și pentru cel încadrat în mediu privat.
Creându-se astfel un precedent periculos prin decizia statului de a diminua nejustificat salariile, putem vorbi despre o protecție mai mare acordată lucrătorilor din sistemul privat în detrimentul sistemului bugetar și, mai mult decât atât, încălcându-se însăși principiile de drept și de procedură juridică care impun încheierea unor acte adiționale, în sensul micșorării salariilor sau al altor sporuri, fapt care nu s-a petrecut întrucât acestea au fost tăiate prin intervenția unui terț - cea a statului, prin ordonanța de urgență -, fapt ce intră în sfera de incidență a dispozițiilor CEDO privind dreptul la respectarea proprietății, dar și a respectării dreptului la muncă.
Arată că reducerea salariului în temeiul dispoz. art. 1 din Legea nr. 118/2010 încalcă prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului si pe cele ale art. 1 alin. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor si a libertăților fundamentale ale omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/18.05.1994, care privesc protecția proprietății. Susține că măsurile luate de executiv pentru diminuarea salariului sunt greșite și ilegale l întrucât, pentru nu a fi încălcate dispozițiile art.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, legislativul, atunci când s-a pus în discuție salariul pentru munca efectuată, prin art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a stabilit că „ în anul 2010. personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere o cheltuielilor de personal, din lung decembrie 2009".
În acest context, diminuarea salariului impusă de către guvern nu respectă nici dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO. nici legislația internă, proprie, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care impune fără echivoc că în 2010 nu pot avea loc diminuări salariale.
În drept, a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 194 și urm. C.pr.civ. și pe cele ale Codului muncii.
Pârâta a fost legal citată în cauză și i s-a comunicat în copie acțiunea conform art. 201 al.1 Cod proc. civ., însă nu a formulat întâmpinare.
Din oficiu, s-au solicitat relații de la pârâta pentru a comunica dacă pentru perioada 03.03._12 reclamanților le-au fost diminuate salariile, relații înaintate cu adresa nr.1637/2015 .
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamanții T. V., S. L., I. I., G. M., M. Ș., C. F.-A., B. M. M. L., B. J., C. E., C. M., G. M., I. L., L. M., L. N., N. M., P. P., P. E., C. E., C. V., C. S. I., C. S., L. A.-I., O. M., C. M., C. D., C. P. C., G. I., G. V. ,G. I. au chemat în judecată pe pârâta S. P. Administrația Piețelor, Târgurilor și Oboarelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata de drepturi salariate, calculate brut și în mod individual, care constituie salarii diminuate cu 25% în baza Legii nr. 118/ 2010 (pentru perioada iulie 2010 - decembrie 2010) și salarii diminuate cu 10% în baza Legii nr. 285/2010 pentru perioada ianuarie 2011 – mai 2012, conform tabelelor nominale anexate la prezenta acțiune.
Față de obiectul acțiunii deduse judecății, instanța reține că potrivit art. 157 alin.2 din Codul muncii „Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative”.
În ceea ce privește sistemul de salarizare pentru personalul bugetar, se constată că prin Decizia nr. 108/2006 Curtea Constituțională a statuat că „Stabilirea sistemului de salarizare pentru sistemul bugetar este un drept si o obligație a legiuitorului”. De asemenea, prin Decizia nr. 706/2007 Curtea Constituțională a arătat ca „stabilirea principiilor si condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră in atribuțiile exclusive ale legiuitorului, modificarea reglementărilor in această materie neînsemnând restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale”.
Prin Legea 118/2010 – art. 1 al.1 s-a prevăzut că, „Cuantumul brut al salariilor/ soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.”
Legea nr. 118/2010 a fost analizată din punct de vedere al conformității cu Constituția, fiind declarată constituțională de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 872/25.06.2010 reținându-se că dispozițiile art. 1 - 8 și cele ale art. 10 - 17 din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt constituționale.
În motivarea deciziei, Curtea Constituțională a reținut ca „salariul este o componentă a dreptului la muncă și reprezintă contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.
Întrucât dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, se constată că diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. O atare măsură se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție.
Pentru ca restrângerea menționată să poată fi justificată trebuie întrunite, în mod cumulativ, cerințele expres prevăzute de art. 53 din Constituție, și anume:
- să fie prevăzută prin lege;
- să se impună restrângerea sa;
- restrângerea să se circumscrie motivelor expres prevăzute de textul constituțional, și anume pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav;
- să fie necesară într-o societate democratică;
- să fie proporțională cu situația care a determinat-o;
- să fie aplicată în mod nediscriminatoriu;
- să nu aducă atingere existenței dreptului sau a libertății.”
Referitor la condițiile prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a reținut că diminuarea cu 25% a salariilor este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 si măsura a fost determinată de apărarea securității naționale, care nu implică numai securitatea militară, ci are și o componentă socială și economică.
Prin această decizie s-a mai reținut că restrângerea prevăzută de Legea 118/2010 este necesară într-o societate democratică tocmai pentru menținerea democrației și salvgardarea ființei statului, că se respectă cerința proporționalității cu situația care a determinat restrângerea, deoarece există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat), existând un echilibru echitabil între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.
Curtea a constatat că măsura legislativă este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod si că nu aduce atingere substanței dreptului, din moment ce condițiile prevăzute la art. 53 din Constituție sunt respectate.
Un alt aspect important reținut de Curtea Constituțională este acela că măsura diminuării salariilor cu 25% are un caracter temporar până la data de 31 decembrie 2010, fiind evident că restrângerea exercițiului unui drept trebuie să dureze numai cât timp se menține amenințarea în considerarea căreia această măsură a fost edictată.
Referitor la caracterul deciziilor Curții Constituționale, se reține că potrivit dispozițiilor art.11 alin. 3 din Legea nr.47/1992 „Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
În speță, se constată că salariul reclamanților membrii de sindicat este reglementat de Legea nr. 330/2009 coroborată cu Legea nr. 118/2010, iar stabilirea de către instanță a unei alte modalități de calcul a salariului decât cea prevăzută de actele normative în vigoare, reprezintă un exces de putere săvârșit de către judecător prin îndeplinirea unor atribuții care revin exclusiv puterii legislative. Rolul instanțelor judecătorești se circumscrie doar aplicării si interpretării legii si nicidecum completării sau modificării acesteia.
Prin urmare, instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separațiilor puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituția României, precum si prevederile art. 61 alin.1 din același act normativ, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind de a realiza justiția potrivit art. 126 alin.1 din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea si exercitarea drepturilor lor subiective.
Cu privire la invocarea de către reclamanți a art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține că salariul este un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Deși Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității Legii nr.118/2010, se reține că judecătorul național se poate pronunța cu privire la respectarea Convenției ca efect al aplicării unei legi în cazul concret cu care este sesizat, după ce Curtea Constituțională a declarat deja că legea este constituțională.
Există o diferență fundamentală între abordarea Curții Constituționale si cea a Curții Europene de la Strassbourg. Astfel, Curtea Constituțională, conform propriei jurisprudențe, verifică doar conformitatea legii cu Constituția, nepronunțându-se asupra interpretării sau aplicării concrete a legii, în timp ce Curtea Europeană, în principiu, nu verifică compatibilitatea în abstract a unei legi cu Convenția, ci se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumita situație de fapt. Ca urmare, judecătorul național trebuie să determine dacă, ., aplicarea legii produce efecte contrare Convenției. Acest lucru se poate face numai in funcție de circumstanțele concrete ale spetei, nu in general si in abstract.
Analizând practica Curții Europene de la Strassbourg, Tribunalul constată că se face o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestata (Lelas c. Croatiei din 20 mai 2010, par. 58).
Tocmai de aceea, în cele mai cunoscute cauze ale Curții Europene a Drepturilor Omului în materia salariilor, sunt stabilite următoarele principii:
1. Hotărârea Marii Camere în cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007: “Convenția nu conferă dreptul de a continua să primești un salariu într-un anume cuantum (…) O creanță poate fi considerată o valoare patrimonială în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 dacă are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu dacă este confirmată prin jurisprudență bine stabilită a instanțelor de judecată” (par. 94);
2. Hotărârea Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005: “(…) este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare. Totuși, dacă printr-o dispoziție legală în vigoare se stabilește plata unor sporuri si condițiile pentru aceasta au fost îndeplinite, autoritățile nu pot, in mod deliberat, să amâne plata lor, atâta vreme cât dispozițiile legale sunt in vigoare.” (par. 23).
În ceea ce privește invocarea hotărârii din cauza M. contra României din 15 iunie 2010 invocată de reclamanți, se constată că nu reprezintă un precedent in situația actuala, dat fiind cadrul juridic fundamental diferit: ul obținuse, în instanță, o hotărâre prin care autoritățile erau obligate la plata unui anumit salariu. “Bunul’, în sensul Convenției, era creanța de natură salariala stabilită printr-o hotărâre judecătoreasca executorie (paragraful 26 din hotărâre). În acest context, este de subliniat că jurisprudența împotriva României (A. P. c. României, hotărârea din 26 ianuarie 2010) privește numai ipoteza neexecutării unor hotărâri judecătorești, ci nu vizează situația diminuării, prin lege, a cuantumului salariului angajaților.
Sub aspectul proporționalității, lipsa despăgubirii pentru diminuarea salariului nu poate conduce eo ipso la încălcare. Trebuie avută în vedere marja mare de apreciere pe care Curtea Europeană o lasă statelor în stabilirea propriilor politici în această materie. Se apreciază că această marjă este și mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezultă din consecințele pe care criza economică internațională le produce asupra deficitului bugetar. Pe de altă parte, in analiza de proporționalitate trebuie ținut cont de caracterul temporar al măsurii, caracter menționat chiar și de Curtea Constituțională in Decizia nr. 872/25.06.2010.
Instanța mai reține că prin art. 1 din Legea 285/2010 s-a prevăzut că „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.
Prin urmare, se constată că începând cu data de 01.01.2011 efectele Legii nr. 118/2010 au fost atenuate prin adoptarea Legii nr. 285/2010, procentul de 15% fiind determinat în condițiile încadrării in politicile sociale si de personal, politici care se încadrează în nivelul cheltuielilor bugetare, aspect reținut și in Decizia nr. 1655/2010 a Curții Constituționale.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, se constată că acțiunea este nefondată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții T. V., CNP_, domiciliat în Drobeta - T. S., ., ., ., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., .,I. I., CNP_, domiciliat în Drobeta - T. S., . bis, G. M., CNP_, domiciliat în Drobeta - T. S., ., ., CNP_, domiciliat în Drobeta - T. S., bulevardul Aluniș, nr. 1, ., . - A., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., ., ., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., ., M. L., CNP_, domiciliat în Drobeta - T. S., bulevardul M. V., nr. IA, ., B. J., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., ., ., ., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., ., ., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., bulevardul M. V., nr. 15, ., ., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., ., ., ., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., .. 25, ., ., L. M., CNP_, domiciliat în Drobeta - T. S., ., ., ., CNP_, domiciliată în Drobeta T. S., ., ., ., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., bulevardul M. V., nr. 1, ., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., Bulevardul T. V., nr. 100-108, ., ., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., .. 7, ., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., ., nr. 6, C. V., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., ., . I., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., bulevardul M. V., nr. IC, ., ., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., ., . - I., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., bulevardul M. V., nr. 12, ., ., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., ., ., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., .. 3, ., ., CNP_, domiciliat în Drobeta - T. S., .. 3, . C., CNP_, domiciliată în Drobeta - T. S., bulevard M. V., nr. 30, ., ., CNP_, domiciliat în Drobeta - T. S., ., ., CNP_, domiciliat în Drobeta - T. S., ., G. I., CNP_, domiciliat în Drobeta - T. S., ., ., ., împotriva pârâtului Serviciului P. Administrația Piețelor, Târgurilor și Oboarelor, cu sediul în Drobeta - T. S., .. 1,, județul M., cod fiscal_, cont virament nr. RO03TREZ46121F300530_ deschis la Trezoreria Tr. S..
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. A. | Asistent judiciar, R. B. | Asistent judiciar, Ș. U. |
Grefier, M. D. |
Red.AM/DM
EX33
COD OPERATOR 2626
18 Iunie 2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3081/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
