Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 670/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 670/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 670/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 670
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte M. I.
Asistent judiciar R. B.
Asistent judiciar Ș. U.
Grefier E. V.
Pe rol judecarea acțiunii având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamantul G. A. în contradictoriu cu pârâta S. C. Marfa SA - Sucursala Banat Oltenia.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin compartimentul registratură pârâta a răspuns la relațiile solicitate înaintând la dosar precizări scrise la care a atașat în copie următoarele înscrisuri: act adițional nr. 1TR1/4666/251/01.09.2014 la contractul individual de muncă nr. C/206/762/01.05.1999, contract colectiv de muncă 2011-2012, contract colectiv de muncă 2012-2014, act adițional la contractul individual de muncă nr. R/23/941/28.04.2010,
Se ia act că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nemaiifiind alte cereri de formulat și probe de administrat s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 20.10.2014 reclamantul G. A. a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. "C. Marfă" SA - Sucursala Banat-Oltenia solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata diferențelor dintre salariile calculate în raport de salariul de bază minim brut ce trebuia luat în calcul ca fiind clasa 1 la aplicarea claselor de salarizare și a coeficienților de ierarhizare, respectiv de 700 lei pe perioada 20.10._13, de 750 lei pe perioada 01.02._13, de 800 lei pe perioada 01.07._13, de 850 lei pe perioada 01.01._14, de 900 lei pe perioada 01.07.2014 – 20.10.2014 și drepturile efectiv plătite în funcție de timpul efectiv lucrat, conform art. 7 alin.3 și art.106 alin.8 coroborate cu Anexa nr.1 din contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru anii 2011/2012 și 2012/2014, precum și în baza hotărârilor de guvern privind stabilirea salariului minim pe economie; de asemenea, a solicitat să fie obligată pârâta la plata actualizată a acestor sume și a dobânzii legale calculată în raport de data scadenței fiecărui drept restant până la plata efectivă, precum și la plata contribuțiilor aferente drepturilor salariale neplătite către casa de pensii și a impozitelor aferente în temeiul art.40 alin.2 lit.f Codul muncii, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că a fost și este angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată ca mecanic locomotivă la S. „C. Marfă” SA în cadrul Sucursalei Marfă Banat Oltenia – Depoul C., Remiza T. S.. Cu toate că și-a desfășurat activitatea corespunzător, nu a beneficiat de drepturile salariale prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2011/2012, respectiv 2012/2014, iar pârâta nu i-a plătit un salariu corect fiind plătit în raport de un salariu minim brut de 600 lei, ci nu în raport de un salariu minim brut de 700 lei, 750 lei, 800 lei, 850 lei, 900 lei cum este prevăzut la clasa 1 de salarizare din contractele colective aplicabile în perioada 2011-2014, precum și față de dispozițiile HG nr. 1193/2010, nr. 1225/2011, nr. 23/2013 și nr. 871/2013 privind salariul minim brut pe economie.
Mai mult, pârâta nu ar fi avut cum să stabilească la nivelul clasei I un salariu mai mic de 700 lei, întrucât acest drept a fost prevăzut în mod expres în contractul colectiv încheiat la nivel superior pentru perioada anterioară anului 2011, iar după data de 01.01.2011 a fost majorat conform hotărârilor de guvern menționate anterior.
Reclamantul a precizat că pentru plata salariului corespunzător perioadei anterioare datei de 01.01.2011 s-a adresat instanței de judecată care a stabilit prin sentință irevocabilă obligația pârâtei de a calcula și plăti salariul potrivit clasei de salarizare negociate pornind de la un salariu minim brut de 700 lei corespunzător clasei I.
Potrivit art. 7 alin. 3 și art. 106 alin. 8 coroborate cu anexa nr. 1 din contractele colective încheiate la nivel de societate pe anii 2011/2012 și 2012/2014 pârâta avea obligația de a stabili un salariu de bază brut conform acestor clauze contractuale, dar a nesocotit obligația executării întocmai a acestor prevederi contractuale.
Drepturile salariale solicitate rezultă din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008/2010, înregistrat la M.M.F.E.S. sub nr. 722/03/24.01.2008, din contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2011/2012 înregistrat sub nr.15/16.02.2011, respectiv pe anii 2012/2014 înregistrat sub nr. 108/20.04.2012, hotărârile de guvern nr. 1193/2010, nr. 1225/2011, nr. 23/2013 și nr. 871/2013 privind salariul minim brut pe economie.
Prin neacordarea acestor drepturi pârâta a încălcat disp. art. 40 alin.2 lit. c, art. 241 -243 Codul muncii, art. 8, art. 30 din Legea nr. 130/1996 și art. 236 alin. 4 Codul muncii.
Reclamantul a susținut că prin atitudinea ei pârâta i-a produs un prejudiciu material constând în contravaloarea drepturilor salariale neacordate, fapt pentru care este obligată să-l despăgubească pentru prejudiciul material suferit, conform dispozițiilor art. 253 (269) Codul muncii, art. 1489 alin. 2 cod civil și art. 1531-1535 Cod civil cu privire la dobânda legală, în sensul că actualizarea sumelor datorate reprezintă aducerea la zi a acestora pe baza indicilor de inflație, iar dobânda legală reprezintă beneficiul nerealizat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Codul muncii și ale Legii 62/2011.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar următoarele acte în copie: cartea de identitate, adeverința nr.1TR_ emisă de Sucursala Banat Oltenia- Depoul de Exploatare C., extrase din contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, practică judiciară în materie - sentința nr.4121/2013 pronunțată de Tribunalul M., decizia nr.556/2014 pronunțată de Curtea de Apel C..
Pârâta S.N.T.F.M "C. Marfă" SA - Sucursala Banat-Oltenia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că în anul 2011 nu se aplică prevederile referitoare la coeficienții de ierarhizare, salariile corespunzătoare fiecărei clase de salarizare fiind menționate expres în anexa nr.1 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.106(8) din contractul colectiv pe 2011 „ părțile stabilesc ca la următoarele discuții privind un nou contract colectiv să se negocieze coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare.”, aceștia neaplicându-se în anul 2011.
Referitor la perioada 2012 - 2014, pârâta a arătat că în art. 98 al. 6 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe această perioadă s-a stabilit că pe durata valabilității acestui contract nu se acordă coeficienții de ierarhizare si orice referire la drepturile prevăzute in capitolul XI se face numai cu scopul de a stabili în sarcina părților obligația negocierii acestora cu ocazia încheierii unui nou contract colectiv de munca.
Prin urmare, pârâta a arătat că reclamantul a primit toate drepturile ce decurg din lege, din contractele colective aplicabile și din contractele individuale de muncă C. Marfă SA acordând fiecărui salariat un salariu de bază minim brut superior salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
De asemenea, s-a solicitat respingerea petitului privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație și plata dobânzii legale arătându-se că se solicită acordarea unei duble despăgubiri, cu atât mai mult cu cât drepturile salariale nu sunt purtătoare de dobândă, invocând în acest sens decizia în interesul legii nr.11/2005.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare pârâta a depus următoarele acte: extrase din contractele colective de muncă încheiate la nivel de S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă SA pe anii 2011/2012, 2012/2014.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâtă susținând că sunt neîntemeiate în raport de disp. art. 37, 38, 241 - 243 Codul muncii și art.132 din Legea 62/2011 potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior.
A mai susținut că s-a stabilit în mod irevocabil că până la data de 31.12.2010 salariul se acordă conform prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi, fiind calculat prin aplicarea clasei de salarizare la salariul minim de încadrare de 700 lei corespunzător clasei I.
De la data de 01.01.2011 salariul minim de încadrare este de 700 lei, iar clasa de salarizare este deja obținută și înscrisă în contractul individual de muncă, fiind cert că salariul trebuie să fie plătit păstrându-se salariul minim de încadrare aferent clasei I la care se aplică coeficientul de ierarhizare 1, neexistând nici un motiv pentru care să se renunțe la un drept câștigat.
Din oficiu, s-au solicitat relații de la pârâta S.N.T.F.M. „C.F.R. Marfă” SA – Sucursala Banat Oltenia pentru a comunica modul de salarizare a reclamantului pe perioada în litigiu, respectiv 20.10._14, pentru a face dovada înregistrării la Ministerul Muncii și Protecției Sociale a celor două contracte colective de muncă pe anii 2011-2012, respectiv 2012-2014 precum și dovada valabilității acestora și pentru a înainta anexa nr. 1 la contractele colective de muncă pe anii 2011-2012 și 2012-2014.
Relațiile solicitate au fost comunicate prin notele scrise depuse la dosar cu adresa nr. A1._ la care pârâta atașat actul adițional nr.1TR1/4666/251/01.09.2014 la contractul individual de muncă nr.C/206/762/01.05.1999 și actul adițional la contractul individual de muncă nr.R/23/941/28.04.2010, contracte colective de muncă 2011/2012, 2012/2014.
Pârâta S. ”C. Marfă” SA – Sucursala Banat Oltenia a depus la dosar note scrise cu adresa nr.A1._ prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat privind plata diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 20.10._13, depunând în acest sens decizia nr. 421/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ și copie carnet de muncă al reclamantului.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul G. A. este angajatul pârâtei S. ”C. Marfă” SA – Sucursala Banat Oltenia, desfășurând activitate ca mecanic locomotivă automotor la Depoul Exploatare C., Remiza Drobeta T. S. (conform adeverinței nr.1TR_ emisă de pârâtă).
Prin acțiunea dedusă judecății se solicită obligarea pârâtei S. ”C. Marfă” SA – Sucursala Banat Oltenia la plata actualizată a diferențelor dintre salariile calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei ce trebuia luat în calcul ca fiind clasa 1 la aplicarea claselor de salarizare și a coeficienților de ierarhizare pe perioada pe perioada 20.10._13, de 750 lei pe perioada 01.02._13, de 800 lei pe perioada 01.07._13, de 850 lei pe perioada 01.01._14, de 900 lei pe perioada 01.07.2014 – 20.10.2014 și drepturile plătite în funcție de timpul efectiv lucrat, conform art. 7 alin.3 și art.106 alin.8 coroborate cu Anexa nr.1 din contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pe anii 2011/2012 și 2012/2014, precum și în baza hotărârilor de guvern privind stabilirea salariului minim pe economie; de asemenea, a solicitat să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale calculată în raport de data scadenței fiecărui drept restant până la data plății efective, precum și la plata contribuțiilor și impozitelor aferente drepturilor salariale neplătite.
În baza art.248 Cod pr. civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâta S. ”C. Marfă” SA – Sucursala Banat Oltenia.
În acest sens se reține că prin acțiunea dedusă judecății se solicită plata diferențelor salariale pe perioada 20.10.2011 – 20.10.2014 calculate în raport de contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pe anii 2011/2012, 2012/2014 și de hotărârile de guvern privind salariul minim pe economie.
Față de solicitarea reclamantului se constată că, anterior, pe rolul Tribunalului M. a fost înregistrat și dosarul nr._ având ca obiect acțiunea formulată de Sindicatul Mecanicilor de Locomotivă Remiza T. S. în numele reclamantului G. A. în contradictoriu cu pârâtele S. „C. Marfă” SA București și S. „C. Marfă” SA – Sucursala Banat Oltenia, prin care se solicita și plata diferențelor dintre salariile calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei ce trebuia luat în calcul ca fiind clasa I la aplicarea claselor de ierarhizare conform art. 7 al.3 și art.106 alin.8 coroborate cu Anexa nr.1 din contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru anii 2011/2012 și 2012/2014, precum și cu hotărârile de guvern privind salariul minim pe economie și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 01.01.2011 – 31.01.2013 în funcție de timpul efectiv lucrat, iar pe perioada 01.02.2013 – 31.03.2013 în raport de un salariu de 750 lei corespunzător cls. I de salarizare având în vedere HG nr. 23/2013.
Prin sentința nr.3539/2013 a fost admisă în parte acțiunea și au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale dintre salariile calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei conform art.7 alin.3 și art.106 alin.8 coroborate cu Anexa nr. 1 din contractele colective încheiate la nivel de societate pe anii 2011/2012 și 2012/ 2014 și drepturile salariale efectiv încasate aferente perioadei 01.01.2011 – 31.01.2013, precum și a diferențelor de drepturi salariale dintre salariile calculate în raport de salariul de bază minim brut de 750 lei corespunzător clasei I de salarizare conform HG nr. 23/2013 și drepturile salariale efectiv încasate aferente perioadei 01.02.2013 – 31.03.2013, în funcție de timpul efectiv lucrat, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele, iar prin decizia nr.421/26.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. au fost admise apelurile, a fost schimbată sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea.
Potrivit art.431 Cod pr. civ „ nimeni nu poate fi chemat în judecată de 2 ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, oricare dintre părți putând opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu care are legătură cu soluționarea acestuia din urmă ”.
În raport de dispozițiile legale citate se constată că anterior între reclamant și pârâte s-a mai desfășurat un litigiu referitor la plata acelorași diferențe salariale solicitate pe perioada 01.01.2011 – 31.03.2013 care include și perioada 20.10._13, litigiu soluționat definitiv prin decizia nr. 421/26.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel C..
Față de faptul că în cauza de față se solicită obligarea pârâtelor la calculul și plata acelorași diferențe salariale pe perioada 20.10.2011 – 31.03.2013, iar această solicitare a fost analizată prin hotărârea judecătorească menționată anterior, se constată că există autoritate de lucru judecat referitor la plata diferențelor salariale solicitate pentru perioada arătată.
Cât privește acordarea diferențelor salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut prevăzut de hotărârile de guvern și de contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pe perioada 01.04.2013 – 20.10.2014, Tribunalul reține că potrivit art. 1 alin.1, 2 din HG nr.23/2013 „începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră, iar începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună, în anul 2013 reprezentând 4,74 lei/oră”. În art.2 din același act normativ se prevede că „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1”.
Prin art. 1 al.1, 2 din HG nr.871/2013 se prevede că începând cu data de 1 ianuarie 2014 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră, iar începând cu data de 1 iulie 2014 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră”. Art.2 din același act normativ dispune că „pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1”.
În raport de prevederile hotărârilor de guvern succesive referitoare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se constată că în stabilirea drepturilor salariale pe anii 2013-2014, reclamantul se raportează la formula de calcul prevăzută în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2012/2014 susținând că i s-a plătit un salariu corespunzător clasei de salarizare convenită cu angajatorul, dar pornind de la clasa 1 de salarizare corespunzătoare unui salariu minim brut de 600 lei, ci nu unui salariu minim brut așa cum este prevăzut în hotărârile de guvern susmenționate.
Cât privește această susținere a reclamantului instanța constată că hotărârile de guvern invocate nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului, ci prevăd doar un prag minim al salariului de bază brut care să fie respectat de către angajatori.
Referitor la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilit prin hotărârile de guvern menționate anterior, Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 164 alin.1, 2, Codul muncii, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește prin hotărâre de guvern, iar angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut pe țară. Aliniatul 3 al aceluiași articol prevede că angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Din interpretarea prevederilor art.164 alin.3 Codul muncii potrivit cărora angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară, rezultă că noțiunea de salariu de bază menționată la alin.2 nu este identică cu cea de salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată menționată la alin.1.
Salariul de bază este partea principală a salariului total ce se cuvine fiecărui salariat, luând în considerare de regulă nivelul studiilor, calificarea și pregătirea profesională, importanța postului, caracteristicile sarcinilor și competențele profesionale. El constituie nu numai partea fixă a salariului, ci și element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților.
Din actele adiționale la contractul individual de muncă al reclamantului rezultă că salariul de bază acordat acestuia în perioada în litigiu a fost de 1.566 lei, fiind superior celui minim brut pe țară garantat în plată stabilit prin hotărârile de guvern menționate.
Faptul că acest salariu de bază este stabilit conform contractelor colective de muncă pe baza unei formule ce are drept scop diferențierea salariilor în funcție de anumite criterii, formulă care are ca bază un salariu de bază brut corespunzător unei anumite clase de salarizare multiplicat cu un anumit coeficient, nu conduce la concluzia că au fost încălcate hotărârile de guvern, cât timp salariul astfel stabilit este superior celui reglementat de aceste acte normative.
Hotărârile de guvern invocate nu fac referire la salariile de bază corespunzătoare vreunei clase de salarizare, ci la salariul de bază minim brut garantat în plată al salariatului indiferent de modul cum este stabilit și calculat.
Ca urmare, salariul de bază acordat de angajator nu se calculează pornind de la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ci are o formulă proprie de calcul, iar dispozițiile legale menționate anterior impun numai obligația de a nu fi sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Așa fiind, se constată că pârâtele în calculul salariului de bază al reclamantului nu au încălcat dispozițiile art.164 Codul muncii.
Cât privește invocarea de către reclamant a disp. art. 106 punctul 8 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2011/2012 se constată că în acest articol se prevede că părțile stabilesc ca la următoarele discuții privind un nou contract colectiv de muncă să se negocieze dispozițiile referitoare la coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare. La finalul Anexei 1 s-a precizat că părțile stabilesc ca la următoarele discuții privind un nou contract colectiv de muncă să se negocieze salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare, conform formulei și coeficienților de ierarhizare existenți în contractul colectiv de muncă 2009-2010.
În art.98 punctul 6 din contractul colectiv de muncă 2012/2014 s-a menționat că părțile stabilesc ca la următoarele negocieri privind încheierea unui nou contract colectiv de muncă să negocieze acordarea drepturilor care, pe durata valabilității prezentului contract, nu se acordă, respectiv coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare. La finalul Anexei 1 se arată că părțile stabilesc ca la următoarele discuții privind un nou contract colectiv de muncă să se negocieze salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare conform formulei și a coeficienților de ierarhizare existenți în contractul colectiv de muncă 2009-2010. Într-o notă de la final se stipulează că orice referire cuprinsă în textul acestui contract, cu privire la sau în legătură cu drepturile menționate în prezentul capitol, nu este aplicabilă pe durata de valabilitate a acestui contract, scopul menționării acestor drepturi fiind exclusiv acela de a stabili în sarcina părților obligația negocierii acestora cu ocazia încheierii viitorului contract colectiv de muncă.
Cum, aceste contracte colective de muncă sunt rezultatul negocierii dintre angajator și organizația sindicală care-i reprezintă pe salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, rezultă că aceasta a fost voința părților contractante, iar executarea acestor contracte este obligatorie atât pentru angajator, cât și pentru salariați.
Prin urmare, angajatorul și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.40 alin.2 lit.c Codul muncii acordând reclamantului drepturile ce decurg din lege și din contractul colectiv de muncă aplicabil, astfel că petitul privind obligarea pârâtelor la plata diferențelor salariale este neîntemeiat, urmând să fie respins .
Ca efect al respingerii petitului principal privind plata diferențelor salariale, capetele de cerere accesorii privind actualizarea diferențelor salariale cu indicele de inflație, acordarea dobânzii legale aferente sumelor solicitate, precum și plata contribuțiilor și impozitelor aferente acestor diferențe salariale urmează să fie respinse.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse,se constată că acțiunea este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G. A. – CNP_ cu domiciliul în Strehaia, .. 99, județul M. în contradictoriu cu pârâta S. „C. Marfă” SA – Sucursala Banat Oltenia cu sediul în C., ., județul D..
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 03 februarie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. I. | Asistent judiciar, R. B. | Asistent judiciar, Ș. U. |
Grefier, E. V. |
Red. MI/tehnored Șt.U
4 ex/27.02.2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
