Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3813/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3813/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 823/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 3813
Ședința publică de la 15 Septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte M. I.
Asistent judiciar R. B.
Asistent judiciar Ș. U.
Grefier E. V.
Pe rol judecarea acțiunii având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamantul Necșeru I. L. în contradictoriu cu pârâții M. R. Porțile de F. și C. Județean M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. A. în substituirea avocatului B. D. pentru reclamantul lipsă, lipsă fiind și pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează că pârâtul M. R. Porțile de F. a răspuns relațiilor solicitate cu adresa nr. 2753/24.07.2015 la care a atașat în copie contractul individual de muncă nr. 133/31.03.2014.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat se constată cercetarea procesului încheiată și se acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. Județean M. și pentru dezbateri pe fond.
Avocat G. A. pentru reclamant arată că înțelege să lase la aprecierea instanței de judecată soluția ce urmează a fi pronunțată în legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean M..
Pe fond, solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar și la plata de daune interese moratorii. Precizează că înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
La data de 03.02.2015 s-a înregistrat la această instanță acțiunea formulată de reclamantul Necșeru I. L. prin care a chemat în judecată pe pârâții M. R. Porțile de F. și C. Județean M., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.04.2014, sume actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective, precum și plata de daune interese moratorii, respectiv dobânda legală începând cu 01.04.2014 potrivit OG nr.13/2011.
În fapt, s-a arătat că este angajatul pârâtului M. R. Porțile de F. începând cu data de 01.04.2014, iar pe această perioadă nu a beneficiat de premiile anuale.
A arătat că dreptul solicitat a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-un recurs în interesul legii prin care s-a statuat că „dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea - cadru nr.330/2009, ci reprezintă în continuare o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului soldei/indemnizației de bază”.
Prin acțiune s-a arătat că și Curtea Constituțională a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art.25 din Legea - cadru nr.330/2009. Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art.1 din Legea nr.285/2010 ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Din interpretarea Deciziei nr.21/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că premiul anual a fost introdus în salariu sub forma unei majorări lunare, în același sens fiind interpretat textul Legii 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
În art.25 alin.1- 4 din Legea nr.330/2009 s-au prevăzut condițiile pentru acordarea acestui drept, respectiv: pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul în care se face premierea, dreptul acordându-se proporțional cu perioada lucrată; de asemenea, se prevedea că acest premiu poate fi redus sau nu se acordă în anumite situații expres prevăzute, plata efectuându-se începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Această dispoziție legală a fost abrogată prin art.39 pct.w) din Legea nr.284/2010 care a intrat în vigoare la data de 01.01.2011.
Prin art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Prin acțiune s-a susținut că premiul anual este un drept câștigat cât timp dispozițiile legale care îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, fiind amânată numai plata sumelor bănești pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
Așa fiind, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
În raport de disp. art.1 din Codul civil și art.15 alin.2 din Constituție care reglementează principiul neretroactivității legilor, un act normativ devine obligatoriu numai după promulgare și publicare în Monitorul Oficial, iar în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale care impune să nu fie desființate sau modificate fără un motiv deosebit de ordine socială drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor.
Aplicarea imediată a legii noi constituie principiul și supraviețuirea legii vechi este excepția, iar principiul aplicării imediate presupune . noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi
Așa fiind, prin acțiune s-a arătat că dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menționate care au abrogat posibilitatea acordării lui au intrat în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea dreptului.
Prin acțiune au fost invocate și dispozițiile art.20 din Constituția României referitoare la prioritatea tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în raport cu dispozițiile interne, precum și disp. art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la proprietate, susținându-se că lipsirea membrei de sindicat de dreptul de a mai primi sumele de bani aferente unui drept deja câștigat reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea sa de acest bun în sensul primului paragraf al art.1 din protocolul nr.1.
De asemenea, s-a făcut referire și la soluția dată de Comisia Europeană în cauza C-310 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Curtea de Apel Bacău în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitor la interpretarea articolului art.15 din Directiva Consiliului nr.2000/43/CE (JO L 180 din 19.07.2000) cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art.17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE (JO L 303/2.12.2000) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Concluziile Comisiei Europene au fost că "Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art.15 din Directiva Consiliului nr.2000/43/CEcu privire la punerea în aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale art.17 din Directiva Consiliului nr. 2000/78/CEde creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le consideră contrare dreptului Uniunii. Judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale contrare dreptului Uniunii. În acest scop tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanțe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu, aplicarea dispozițiilor legislative naționale sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii.”
În concluzie, prin acțiune s-a susținut că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor menționate, deoarece pentru perioada de referință nu s-a acordat al 13-lea salariu/premiul anual și nici majorarea salarială, iar prin decizia nr.21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile interne și internaționale invocate prin cerere.
În susținerea acțiunii a depus adeverința nr. 446/29.01.2015 emisă de M. R. Porțile de F..
Pârâtul C. Județean M. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că este autoritatea administrației publice locale instituită la nivelul județului M. pentru coordonarea activității consiliilor comunale, orășenești și municipale în vederea realizării serviciilor publice de interes județean.
Prin art. 13 din Legea nr. 311/2003 a muzeelor și a colecțiilor publice, republicată, actualizată se arată la alin. 2 că „muzeele și colecțiile aflate în proprietate publică se înființează și se organizează în subordinea autorităților administrației publice centrale sau locale, a altor autorități publice ori instituții și funcționează potrivit regulamentelor proprii de organizare și funcționare, aprobate de autoritățile sau instituțiile tutelare”, iar la alin. 4 al aceluiași articol se menționează că „după forma de organizare, muzeele și colecțiile publice au personalitate juridică; prin excepție de la regulă se pot organiza muzee și colecții publice fără personalitate juridică”.
Conform art. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare al Muzeului R. Porților de F. aprobat prin HCJ nr. 10/II/2012 M. R. Porțile de F. este unitate bugetară cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Județean M..
Or, așa cum rezultă din acțiune, reclamantul este salariatul Muzeului R. Porțile de F., instituție cu buget propriu și cu personalitate juridică, iar pe cale de consecință, între reclamant și C. Județean M. nu există nici un fel de raport juridic din care să rezulte unele obligații în sarcina Consiliului Județean M..
Pe fond, a susținut că cererile formulate de reclamant sunt neîntemeiate având în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 21/18 noiembrie 2013 care stabilește în mod clar că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010 prevăzut la art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Prin încheierea de ședință din data de 12 mai 2015 cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă și repusă pe rol la cererea reclamantului.
Din oficiu, în baza art.22 alin.2 Cod procedură civilă s-au solicitat relații de la pârâtul M. R. Porțile de F. referitoare la calitatea de salariat a reclamantului și la acordarea drepturilor bănești în perioada în litigiu, relații care au fost înaintate la dosar cu adresa nr. 2753/24.07.2015.
Analizând acțiunea în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul Necșeru I. L. este angajatul pârâtului M. R. Porțile de F. îndeplinind funcția de paznic, începând cu data de 01.04.2014, conform adresei nr. 2753/2015 și contractului individual de muncă nr.133/31.03.2014 aflate la dosarul cauzei.
Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul solicită să fie obligați pârâții la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu data de 01.04.2014, sume actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective, precum și plata de daune interese moratorii, respectiv dobânda legală începând cu 01.04.2014 potrivit OG nr.13/2011.
În conformitate cu dispozițiile art.248 alin. 1 Cod procedură civilă „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. Județean M., instanța o constată neîntemeiată urmând a o respinge, întrucât acesta are calitatea de ordonator principal de credite, fiind instituția ierarhic superioară pârâtului M. R. Porțile de F., calitate în baza căreia alocă fondurile necesare plății drepturilor salariale ale personalului angajat în cadrul muzeului.
Pe fondul cauzei, în raport de solicitarea reclamantului, Tribunalul reține că prin art.25 din Legea nr.330/2009 s-a prevăzut că pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, plata premiului făcându-se începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Art.25 din Legea 330/2009 a fost abrogat prin art.39 lit.w din Legea 284/2010.
Ulterior, prin Legea nr.285/2010 s-a reglementat salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, lege intrată în vigoare la data de 01.01.2011, iar în art.1 alin.1, 2 s-a prevăzut că „începând cu 01.01.2011 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizaților de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. Începând cu 01.01.2011 cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut ….indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plăti din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
De asemenea, în art.8 din Legea nr.285/2010 s-a prevăzut că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”
Din interpretarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 rezultă că acest text reglementează situația sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, prevede încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar, pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Prin urmare, în raport de dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010 rezultă că beneficiul premiului anual pe anul 2010 este recunoscut, modificată fiind numai modalitatea de acordare, în sensul că se acordă eșalonat și succesiv.
Din interpretarea coroborată a disp. art.1 alin.1 și art.8 din Legea nr.285/2010 rezultă că prin acest act normativ, începând cu 01.01.2011 cuantumul brut al salariilor de bază, astfel cum erau acordate personalului bugetar în luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%, iar sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 au fost avute în vedere la stabilirea acestor majorări salariale acordate în anul 2011.
În cuprinsul legii nu se face distincție între categoriile de majorări salariale acordate personalului bugetar, respectiv nu se face referire la alte majorări salariale ce se acordă în 2011 urmare a includerii sumelor corespunzătoare premiului anual pe anul 2010, în afară de procentul de 15% prevăzut în art.1 din Legea nr.285/2010.
În ceea ce privește natura premiilor în bani acordate angajaților conform legii, prin decizia nr.414/14.07.2005 a Curții Constituționale s-a stipulat că drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate.
De asemenea și prin Decizia nr.1615/20.12.2011 Curtea Constituțională a reținut că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, legiuitorul fiind în drept să le diferențieze, să le modifice, să le suspende sau să le anuleze.
Referitor la susținerea reclamantului în sensul că dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era un drept câștigat, iar instanța potrivit art.20 din Constituție trebuie să dea prioritate reglementărilor internaționale atunci când acestea sunt mai favorabile în materia drepturilor omului, se constată că prin Hotărârea din 8 mai 2005, pronunțată în cauza Kechko împotriva Ucrainei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că „ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare.”
De asemenea, prin această reglementare nu se încalcă nici principiul neretroactivității legii civile, deoarece dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, cu atât mai mult cu cât prin această prevedere nu s-a negat beneficiul dreptului, ci s-a schimbat numai modalitatea de acordare.
Referitor la dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010, se constată că au fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.115/09.02.2012 Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.
Ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia în interesul legii nr. 21/ 18.11.2013 prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art.25 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Prin această decizie s-a reținut că Legea-cadru nr.330/2009 a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010; premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
S-a mai reținut că aceste dispoziții legale - art.8 din Legea nr.285/2010 - prevăd modalitatea prin care statul urmează să își execute această obligație financiară și anume, eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/ soldei/ indemnizației de bază, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Așa fiind, s-a concluzionat că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art.25 din Legea-cadru nr.330/2009, începând cu luna ianuarie 2011, modificându-se numai forma de executare a obligației de plată a acestui premiu care a fost inclus în majorarea salarială din anul 2011, conform art.8 din Legea 285/2010.
În raport de aceste dispozițiile legale, se constată că începând cu 01.01.2011 premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale acordate în anul 2011 conform art.8 din Legea 285/2010.
Referitor la situația concretă a reclamantului se constată că acesta desfășoară activitate la M. R. Porțile de F., începând cu data de 01.04.2014, iar salarizarea personalului bugetar pe anul 2014 a fost reglementată prin OUG 103/2013.
În art.1 alin.1, 3 din această ordonanță se prevede că „în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În art.9 alin.2 din OUG 103/2013 se prevede că „în anul 2014, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”.
Prin OUG 83/2014 a fost reglementată salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
În art.1 al.1, 2 din această ordonanță s-a prevăzut că „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții … În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
În raport de cronologia actelor normative în materia salarizării personalului bugetar, se constată că premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale acordate conform art.1 din Legea 285/2010, iar ulterior, începând cu anul 2012, s-a menținut cuantumul brut al salariului de bază avut în luna decembrie din anul anterior.
În cauză nu se poate reține susținerea reclamantului referitoare la existența unei discriminări invocându-se în acest sens art.15 din Directiva Consiliului nr.2000/43/CE din 29.06.2000 cu privire implementarea principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și art.17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27.11.200 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
În acest sens se reține că diferența de tratament devine discriminatorie când există diferențe între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, însă în cauză nu a existat o discriminare cât timp salarizarea reclamantului s-a efectuat conform Legii nr.285/2010 și ulterior conform legilor de salarizare succesive, astfel că personalului bugetar i s-au aplicat aceleași acte normative referitoare la calculul drepturilor salariale.
Având în vedere motivele expuse se apreciază că este neîntemeiat petitul principal privind acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar începând cu data de 01.04.2014; față de soluția pronunțată în capătul de cerere principal, se apreciază că nu se mai impune analizarea petitelor accesorii privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație și plata dobânzii legale.
În raport de considerentele în fapt și în drept anterior enunțate se constată că acțiunea este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. Județean M..
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Necșeru I. L. – CNP_ cu domiciliul în Dr.Tr.S., ..11, ., ., sediul procesual ales în Dr.Tr.S., .. 6, județul M. în contradictoriu cu pârâții M. R. Porțile de F. cu sediul în Dr.Tr.S., ., județul M., CUI_, email_ și C. Județean M. cu sediul în Dr.Tr.S., .. 89, județul M..
Cu apel, cale de atac care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 15 septembrie 2015, la sediul Tribunalului M.
Președinte, M. I. | Asistent judiciar, R. B. | Asistent judiciar, Ș. U. |
Grefier, E. V. |
Red MI/tehnored EV
5 ex/06.10.2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 1637/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
