Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 596/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 596/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 596/2015
Dosar nr._ - conflict de muncă-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 596
Ședința publică din data de 29.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. M.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier D. M. Al-F.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamanta P. L. în contradictoriu cu pârâtul C. Național "T." Drobeta T. S. .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. E. pentru reclamanta lipsă, de asemenea fiind lipsă și pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Din oficiu conform art.131 alin.1 Cod pr. civ se constată că instanța este competentă general, material și teritorial conform art.208, art.210 din Legea dialogului social nr.62/2011 cu soluționarea cauzei
Avocat V. E. pentru reclamantă depune la dosar adeverința nr.153/2015 emisă de pârât din care rezultă că s-au efectuat plăți parțiale din drepturile salariale acordate prin sentința nr.454/2010.
Se ia act că avocatul reclamantei nu mai are cereri de formulat sau probe de solicitat.
Din oficiu, având în vedere data titlului executoriu invocat și perioada pentru care se solicită acordarea dobânzilor se pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, acordându-se cuvântul asupra excepției și pentru dezbateri asupra fondului cauzei:
Avocat V. E. pentru reclamantă arată că nu se aplică prescripția, deoarece s-au efectuat plăți parțiale din drepturile bănești acordate prin sentința nr.454/2010. Pe fondul cauzei se arată că prin neplata drepturilor bănești la data rămânerii definitive a sentinței menționate reclamanta a fost prejudiciată, iar prejudiciul constă în daune moratorii reprezentând dobânda legală care se stabilește conform OG 9/2000 și OG 13/2011. Solicită ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 7.657 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data de 20.05.2010 – data rămânerii definitive a sentinței nr.454/2010, conform raportului de expertiză extrajudiciară efectuat de un expert autorizat. Mai arată că în mod eronat expertul a calculat reținerile legale asupra sumei reprezentând dobânzi solicitând obligarea pârâtului la plata sumei brute de 7.657 lei, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței anexate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
La data de 14.11.2014 s-a înregistrat la această instanță acțiunea formulată de reclamanta P. L. prin care a chemat în judecată pe pârâtul C. Național "T." Drobeta T. S., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata sumei de 7.657 lei reprezentând daune moratorii suferite urmare a neplății integrale a drepturilor salariale la data de 20.05.2010, drepturi acordate prin sentința nr.454/25.02.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ , cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că la data de 10.10.2009 a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea Legii 221/2008 pe perioada 01.10._09, iar prin sentința nr.454/25.02..2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea .
După pronunțarea hotărârii, pârâtul a calculat drepturile cuvenite la suma de 25.829 lei, conform adeverinței nr.842/2014, prima plată în cuantum de 1.284 lei efectuându-se în anul 2012 în 4 tranșe egale de câte 322 lei, următoarea plată efectuându-se în anul 2013 în câte 4 tranșe egale de câte 714 lei, ultima plată având loc în luna februarie 2014, fiind în sumă de 1.791 lei.
Față de plățile efectuate reclamanta a susținut că este prejudiciată cu daune moratorii reprezentând dobânda legală calculată pe perioada 20.05._11 conform art.3 alin.2 din OG 9/2000 și pe perioada 01.11.2011 - la zi conform art.1 alin.3 coroborat cu art.3 alin.2, 3 din OG 13/2011.
Referitor la raportul de expertiză depus la dosar, reclamanta a arătat că este îndreptățită la plata sumei de bani brute, deoarece daunele moratorii nu au nici un raport cu drepturile salariale la care se calculează, fiind doar un beneficiu nerealizat ca urmare a neplății la timp a sumelor de bani, în acest sens fiind și motivarea deciziei în interesul legii nr.2/2014
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile legale anterior menționate.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar următoarele acte în copie: sentința nr.454/25.02.2010 pronunțată de Tribunalul M., adeverințele nr.842/2014, nr.610/2014 emise de pârât, raport de expertiză contabilă extrajudiciară și fișa de calcul anexă, procesul verbal de informare gratuită privind avantajele medierii întocmit de avocat V. E., cartea de identitate.
În baza art.201 alin.1 Cod pr. civ. acțiunea și actele anexate au fost comunicate pârâtului care nu a formulat întâmpinare.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Prin sentința nr.454/2010 pronunțată de Tribunalul M., definitivă prin nerecurare, a fost obligat pârâtul C. Național „T.” Drobeta T. S. la plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea Legii 221/2008 pe perioada 01.10._09
Prin acțiunea dedusă judecății se solicită să fie obligat pârâtul la plata sumei de 7.657 lei reprezentând daune moratorii – dobânda legală, urmare a neplății integrale a drepturilor salariale acordate prin sentința nr.454/2010, începând cu data de 20.05.2010 și până la data de 30.05.2014 și ulterior până la plata efectivă.
Referitor la perioada în litigiu se constată că reclamanta solicită acordarea dobânzii legale începând cu data de 20.05.2010 când a rămas definitivă sentința nr.454/2010 și în raport de această dată instanța reține că potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 (în vigoare în perioada în litigiu) termenul de prescripție este de 3 ani, iar potrivit art. 7 din același decret, acest termen începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. În același sens, sunt și dispozițiile art. 268 al.1 lit.c Codul muncii republicat (anterior art. 283 al.1 lit.c).
De asemenea, potrivit art.12 din același decret ”În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”
În raport de aceste dispoziții legale, se constată că pentru dobânzile care au început să curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii prezentei acțiuni -14.11.2014 - a operat prescripția dreptului material la acțiune.
Nu poate fi reținută susținerea avocatului reclamantei în sensul că nu se aplică prescripția deoarece pârâtul a efectuat plăți parțiale din drepturile, întrucât prin sentința invocată nu s-a dispus obligarea unității școlare la plata dobânzii legale, ci prin această hotărâre judecătorească s-a dispus plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale calculate conform Legii 221/2008.
Față de considerentele expuse, se apreciază că este prescris dreptul la acțiune pentru dobânzile solicitate anterior datei de 14.11.2011.
Pe fondul cauzeiTribunalul reține că art.161 Codul muncii republicat reglementează prioritatea plății salariului, prevăzând că acesta se plătește înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorului.
De asemenea, art.166 alin.4 Codul muncii republicat prevede că „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului”.
În cauză se constată că drepturile bănești acordate prin hotărârea judecătorească menționată anterior au fost achitate parțial de către pârât, fiind eșalonate la plată pe perioada 2012-2016 conform legislației în vigoare (așa cum rezultă din adeverința nr.152/2015 emisă de pârât).
În raport de prevederile Codului muncii în materia plății drepturilor salariale se apreciază că reclamanta este îndreptățită la daune interese pentru repararea prejudiciului produs ca urmare a neexecutării integrale a obligației ce incumbă pârâtului potrivit hotărârii judecătorești anterior menționate, întrucât această creanță a fost constatată prin hotărâre judecătorească pronunțată într-un conflict de muncă și această hotărâre este definitivă și executorie potrivit art.274 Codul muncii, rezultând că creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă de la data pronunțării hotărârii.
Referitor la acordarea dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se constată că s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia în interesul legii nr.2/2014, publicată în Monitorul Oficial nr.411 din 03.06.2014 care a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art.1.531 alin.1 alin.2 teza I și art.1.535 alin.1 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și 2 din OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011”.
Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr.71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art.1 alin.2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
De asemenea, a mai stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
Prin aceeași decizie Înalta Curte a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr.71/2009, concluzionându-se că aceste condiții sunt îndeplinite.
Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii se constată că potrivit art.517 alin.4 Cod proc. civ „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I ”.
Așa fiind, se constată că reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale pentru diferențele de drepturi bănești rămase neexecutate din sentința nr.454/2010 pronunțată de Tribunalul M., nu și pentru sumele deja plătite, dobânzi care se vor acorda începând cu data de 14.11.2011, dată stabilită în raport de termenul de prescripție.
Faptul că prin sentința nr.454/2010 s-a dispus plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale nu prezintă relevanță juridică în speță, deoarece natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății – daune compensatorii.
De asemenea, indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, iar dobânda legală reprezintă câștigul, folosul pe care l-ar fi obținut reclamanta din investirea banilor dacă aceștia ar fi fost plătiți la termen.
Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.
În cauză nu poate fi avută în vedere expertiza contabilă extrajudiciară depusă la dosar de reclamantă, întrucât, așa cum s-a arătat, s-a reținut incidența prescripției dreptului la acțiune în raport de perioada pentru care s-a solicitat acordarea dobânzii legale, iar avocatul reclamantei nu a solicitat efectuarea unei noi expertize.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse se constată că acțiunea este întemeiată, urmând să fie admisă în parte în sensul că va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei membră de sindicat dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 454/25.02.2010 pronunțată de Tribunalul M. începând cu data de 14.11.2011 și până la data plății integrale a acestor sume.
În baza art. 453 al.1 coroborat cu art. 451 al.1 Cod proc. civ. va fi obligat pârâtul care a pierdut procesul să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate în cauza de față, constând în onorariu avocat, conform chitanței de plată anexată.
Din această chitanță rezultă că 100 lei reprezintă onorariu expert, sumă care nu se va acorda, deoarece expertiza extrajudiciară nu a fost valorificată de către instanță și, mai mult, nu s-a anexat o chitanță din care să rezulte plata acestei sume în beneficiul expertului care a efectuat-o.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată prescris dreptul material la acțiune pentru perioada 20.05._11.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta P. L. - CNP_, cu domiciliul ales la cabinet avocat V. E., cu sediul în Drobeta T. S., ., ., . în contradictoriu cu pârâtul C. Național „T.”, cu sediul în Tr. S., ..6, județul M..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 454/25.02.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, începând cu data de 14.11.2011 și până la data plății integrale a acestor sume.
Obligă pârâtul la 600 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată azi 29.01.2015 în ședință publică la sediul Tribunalului M..
Președinte,
N. M. M.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. A. P. L. G.
Grefier,
Red./tehnored.: jud. NMM/gref. AFM
Ex. 4/10.02.2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 742/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
