Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 13-05-2014, Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 3747/103/2013
Dosar nr._ - contestație decizie de concediere –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 06 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C.-E. C. – judecător
- B. V. - asistent judiciar
- B. C. - asistent judiciar
- M. M. - grefier
La ordine a venit soluționarea acțiunii civile formulată de contestatorul M. I., cu domiciliul în Piatra N., ., ., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Piatra N., .. 1, ., județul N..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: contestatorul M. I., asistat de avocat A. F., cu delegația de substituire aflată la fila 9 dosar, iar pentru intimata . Piatra N., avocat Z. E., cu împuternicirea avocațială aflată la fila 32 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul dosarului este litigiu de muncă – contestație decizie de concediere;
- cauza se află la al șaptelea termen de judecată;
- stadiul procesual – fond;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- prin compartimentul arhivă, la data de 30.04.2014, intimata S.C. T. E. S.R.L. Piatra N., a depus la dosarul cauzei, obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă.
- ședința nu se înregistrează din dispoziția președintelui completului de judecată;
Instanța pune în discuție obiecțiunile formulate de intimata . Piatra N..
Apărătorul intimatei, avocat Z. E., solicită admiterea obiecțiunilor la raportul de expertiză, a se dispune ca expertul desemnat în cauză să refacă raportul de expertiză având în vedere obiecțiunile formulate.
Avocat A. F., apărătorul contestatorului M. I., solicită respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză formulate de intimată, apreciind că acestea reprezintă mai mult apărări pe fondul cauzei.
Deliberând, instanța respinge obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de intimata S.C.”T. E.”SRL, urmând ca acestea să fie reținute ca și apărări pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente prin apărători, în cadrul dezbaterilor.
Contestatorul M. I., avocat A. F., solicită admiterea contestației și în consecință să se dispună: anularea deciziilor de sancționare nr. 11/24.06.2013 și nr. 6 din 24.06.2013, de încetare a contractului individual de muncă, ambele emise de intimată fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile și nu i-au fost comunicate contestatorului în cel mult 5 zile calendaristice, fiind încălcate dispozițiile art. 251 al. 1 și art. 252 al. 3 Codul muncii. Solicită a se dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii actului de concediere și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate la data executării efective.
Totodată, solicită anularea deciziilor de suspendare a contractului individual de muncă nr. 8/07.09.2011, nr. 10/1.11.2012 și nr. 11/01.01.2013 emise de intimată și obligarea acesteia să facă cuvenitele mențiuni în programul REVISAL, obligarea intimatei la plata către contestator a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea orelor suplimentare, zilelor de sărbători legale și repaus săptămânal efectuate în perioada 06.06.2011 – 11.06.2013, precum și a diferenței reprezentând contravaloare concediu de odihnă.
Mai solicită apărătorul contestatorului a fi obligată intimata la plata contribuțiilor datorate către bugetul consolidat de stat aferentă activității desfășurată în perioadele în care i-a fost suspendat contractul de muncă pentru drepturile salariale neachitate.
Cu privire la sporul de noapte, arată că o perioadă contestatorul a lucrat 24 cu 24 ore libere. Expertul nu a calculat sporul de noapte motivând că, casa de marcaj era fiscalizată 24 ore din 24,iar rapoartele erau programate să fie extrase la ora 11,20, ceea ce dovedește clar că a lucrat toată noaptea.
În concluzie solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei S.C.”T. E.”SRL Piatra N., avocat Z. E., solicită respingerea contestației formulată de contestatorul M. I., ca neîntemeiată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor de la dosar.
În ceea ce privește neefectuarea cercetării disciplinare, solicită a se reține faptul că societatea l-a convocat pe contestator la data de 24.06.2013, ora 11,00 la sediul său așa cum rezultă din convocarea din 19.06.2013, pentru a i se aduce la cunoștință începerea efectuării cercetării disciplinare în ceea ce privește lipsa nejustificată de la locul de muncă, dar acesta nu a dat curs invitației, astfel întocmindu-se procesul-verbal de cercetare nr. 1010/24.06.2013.
În ceea ce privește obligarea intimatei la plata diferenței de concediu de odihnă, solicită a fi înlăturată această cerere, întrucât intimata i-a plătit aceste drepturi așa cum rezultă din declarația dată la 19.07.2013. Solicită de asemenea, a se avea în vedere obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, pe care instanța le-a apreciat ca fiind apărări de fond.
S-au declarat dezbaterile închise, după care,
TRIBUNALUL,
Pentru a da posibilitate intimatei S.C.T. E. SRL Piatra N. să formuleze concluzii scrise,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 13.05.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi,06.05.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
C.-E. C. B. V. B. C. M. M.
Dosar nr._ - contestație decizie de concediere –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 632/C
Ședința publică din 13 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C.-E. C. – judecător
- B. V. - asistent judiciar
- B. C. - asistent judiciar
- M. M. - grefier
La ordine a venit soluționarea acțiunii civile formulată de contestatorul M. I., cu domiciliul în Piatra N., ., ., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Piatra N., .. 1, ., ..
Dezbaterile fondului consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2014, iar pronunțarea a fost amânată la data 13.05.2014, când,
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 24.07.2013, contestatorul M. I., domiciliat în Piatra N., ., . a chemat în judecată pe intimata . N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.06 din 24.06.2013 de încetare a contractului individual de muncă și a deciziei de sancționare nr.011 din 24.06.2013, ambele emise de intimata . N.;
- în temeiul art.80 alin.1 Codul Muncii să fie obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate la data executării efective;
- în temeiul art. 80 alin.2 Codul muncii, repunerea în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, respectiv reintegrarea pe post de conducător auto în regim de taxi ;
- să fie obligată intimata la rectificarea în Revisal privind înlăturarea tuturor perioadelor în care i-a fost suspendat contractul de muncă;
- să fie obligată intimata la plata contribuțiilor la bugetul de stat aferente salariilor primite în perioada de suspendare a contractului de muncă;
- obligarea intimatei la plata sporului pentru munca suplimentară efectuată conform prevederilor art. 117 și 119 alin.2 din Codul muncii, precum și cea prestata in zilele de sâmbătă, duminica și sărbători legale, precum și la plata către bugetul consolidat al statului a sumelor corespunzătoare drepturilor salariale neachitate;
- obligarea pârâtei la plata sporului de noapte de 25% din salariul de bază și a indemnizației aferentă pentru 3 zile de concediu de odihnă cuvenite pentru anul 2012 și 7 zile pentru anul 2013;
- cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul arată că a lucrat ca șofer de taxi pe autoturismul L. cu nr. de înmatriculare_, fiind angajat la societatea intimată cu contract individual de muncă înregistrat la ITM sub nr._-29-1-_-_/05.09.2011, începând cu data de 06.09.2011, iar la data de 11.06.2013 a fost trimis în concediu de odihnă, mașina urmând a intra în revizie tehnică. Ulterior a aflat că a fost concediat, fiind emisă în acest sens de către intimată atât decizia de sancționare nr.011/24.06.2013, cât și decizia nr.06/24.06.2013 de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art.61 alin.1 lit.a din codul muncii, fără a exista o înștiințare prealabilă cu privire la o anume faptă privind încălcarea disciplinei muncii și fără o cercetare disciplinară prealabilă.
Consideră contestatorul că deciziile emise sunt nule absolut, fiind emise cu încălcarea dispozițiilor art.251-252/CM. Totodată, arată petentul că acuzele care i se aduc nu pot constitui motiv pentru concedierea sa disciplinară întrucât și-a îndeplinit conștiincios sarcinile de serviciu, nu a lipsit de la serviciu, ci a fost trimis în concediu de odihnă cuvenit pentru anul 2012.
A mai arătat că a lucrat încă de la angajare ore suplimentare zilnic, in zilele de sărbători legale și în repausul săptămânal, ore de noapte, iar angajatorul trebuia sa asigure compensarea cu timp liber corespunzător si totodată să-i acorde un spor la salariul de bază, spor care nu a fost acordat.
Mai arată contestatorul că nici despre deciziile de suspendare ale contractului individual de muncă nu a avut cunoștință decât în momentul în care a primit răspunsul ITM prin adresa nr._/18.07.2013 la sesizarea sa din data de 25.06.2013. Precizează că acestea nu i-au fost comunicate și consideră că sunt nelegale, întrucât a lucrat în mod continuu de la angajare și nu a formulat nicio cerere de concediu fără plată, în afara celei semnate imediat după angajare.
În dovedire a depus în copie înscrisuri (filele 10-25 ) și a solicitat proba testimonială și cu expertiză contabilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației, arătând, în esență, că petentul se face vinovat de absentare nejustificată de la locul de muncă începând cu data de 11.06.2013. Consideră că deciziile emise sunt legale și temeinice, fiind respectată procedura prealabilă de cercetare disciplinară. Arată că petentul a fost convocat la cercetarea disciplinară cu mandat poștal cu confirmare de primire, respectiv la data de 19.06.2013, însă acesta nu a dat curs invitației, întocmindu-se în acest sens procesul verbal de cercetare nr.1010/24.06.2013.
Și capătul de cerere privind rectificarea în Revisal, în sensul înlăturării perioadelor în care i-a fost suspendat contractul de muncă, solicită intimata, de asemenea, a fi respins, motivat de faptul că petentul nu a lucrat în aceste perioade, așa după cum nefondat susține, astfel încât nu se justifică plata contribuțiilor la stat.
Cu privire la concediul de odihnă, a arătat că pe toată perioada în care a fost angajat al societății reclamantul a beneficiat de zilele de concediu de odihnă cuvenite și i s-a plătit indemnizația cuvenită, astfel cum rezultă și din declarația dată la data de 19.07.2013.
Cu privire la plata drepturilor salariale pentru munca de nopate, munca suplimentară și munca prestată sâmbăta și duminica și în zilele de sărbătoare legală, necompensată cu zile libere plătite, arată că la nivel de unitate nu a fost aprobat nici un spor în acest sens și mai mult, încă de la data angajării, reclamantului i s-a adus la cunoștință și a consimțit la efectuarea muncii în baza unui program de muncă de 8 ore pe zi.
În apărare a depus înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu martori.
La termenul din data de 22.10.2013, contestatorul a depus o completare la acțiune prin care a solicitat anularea deciziilor de suspendare a contractului individual de muncă, susținând că nu a semnat nicio cerere pentru suspendare, iar deciziile emise de intimată nu i-au fost niciodată comunicate.
Intimata a depus la dosar la solicitarea instanței, în copie: decizia nr. 11 din 01.01.2013 privind suspendarea contractului de muncă, cererea nr. 1/31.12.2012 prin care contestatorul, M. I., solicită aprobarea concediului fără plată în perioada 01.01.2013 – 01.04.2013, pentru o perioadă de 90 zile, factura nr._ din 19.06.2013, confirmare de primire din 19.06.2013, decizia nr. 10/01.11.2012 de suspendare a contractului de muncă pentru 61 zile, din data de 01.11.2012 până la 01.01.2013, cererea contestatorului nr. 10/01.2012, prin care solicită aprobarea concediului fără plată în perioada 01.11.2012 până la 01.01.2013, decizia nr.8/07.09.2011 de suspendare a contract ului de muncă pentru 23 de zile, din data de 07.09.2011 până la 30.09.2011, cererea formulată de contestator privind aprobarea concediului fără plată în perioada 7.09.2011 până la 30.09.2011.
În cauză au fost audiați martorii A. I. F. și Anici C. ale căror depoziții se află la dosar la filele 66 și 87 și s-a dispus efectuarea unei expertize contabile (filele 100-114).
Analizând contestația în raport de probele administrate și dispozițiile legale în materie, instanța constată că deciziile nr.011/24.06.2013 și nr.6/24.06.2013 prin care s-a dispus concedierea disciplinară a petentului au fost emise cu încălcarea prevederilor art.251 și 252 din Codul muncii.
Astfel, cercetarea disciplinară prealabilă prevăzută de art.251 alin.1/CM este o condiție de valabilitate pentru aplicarea oricăreia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute de lege, cu excepția avertismentului scris. Această cercetare prealabilă nu presupune doar analiza faptei ce constituie abatere disciplinară, ci și convocarea și ascultarea celui învinuit, precum și verificarea susținerilor făcute de către acesta în apărare.
Potrivit dispozițiilor art.251 alin.2/CM, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, intimata avea obligația să convoace în scris salariatul, precizând obiectul, ora și locul întrevederii. Deși la dosar există adresa nr.0009 din 19.06.2013, prin care contestatorul este convocat pentru data de 24.06.2013 ora 11 la sediul firmei în vederea desfășurării cercetării disciplinare, intimata nu a făcut dovada comunicării acesteia petentului .
Față de norma imperativă invocată, instanța constată că intimata nu a administrat probe concludente din care să reiasă că, înainte de aplicarea sancțiunii disciplinare contestate, ar fi efectuat o cercetare prealabilă a faptei, iar petentul ar fi fost convocat în acest sens, potrivit dispozițiilor legale. Mai mult, intimata a emis în aceeași zi, cele două decizii de sancționare pentru aceeași faptă, având numere de ordine diferite, respectiv nr.011/24.06.2013 și nr.6/24.06.2013, cea de-a doua decizie intitulată „de încetare a contractului individual de muncă” reținând în preambul că la baza emiterii ei a stat și „ Decizia de sancționare nr.011/24.06.2013”.
Fată de considerentele reținute, având în vedere dispozițiile legale invocate, instanța constată că deciziile nr. 011/24.06.2013 și nr.6/24.06.2013 emise de intimată sunt nule .
Potrivit art.80 alin.1 din Codul muncii, intimata va fi obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii.
Având în vedere faptul că petentul a solicitat repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art.80 alin.2 din codul muncii.
Cât privește deciziile de suspendare ale contractului individual de muncă nr.10/01.11.2012 și nr.11/01.01.2013 emise de intimată, instanța constată că la baza emiterii acestora nu a stat nicio cerere semnată de către petent, prin urmare suspendarea contractului individual de muncă în perioada 01.11._13 și respectiv 01.01._13 nu putea avea loc. Cât privește decizia nr. 8/07.09.2011, aceasta a fost emisă ca urmare a solicitării petentului de concediu fără plată pe o perioadă de 30 de zile în perioada 07.09._11. Ori, din probele administrate și concluziile expertului numit în cauză, se reține că, deși petentul a semnat cererea de concediu fără plată, a lucrat în această perioadă.
În aceste condiții, instanța apreciază că măsura suspendării facultative pentru concediu fără plată aplicată este nelegală.
În consecință, va anula deciziile nr. 8/07.09.2011, nr.10/01.11.2012 și nr.11/01.01.2013 emise de intimată în ceea ce privește suspendarea contractului de muncă al contestatorului pentru perioadele 07.09._11, 01.11._13 și 01.01._13.
Totodată, prin acțiunea promovată, contestatorul a arătat că nu i-au fost plătite drepturile bănești reprezentând diferența de indemnizație pentru concediul de odihnă, orele suplimentare efectuate în perioada 06.06.2011 – 11.06.2013, precum și zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale pentru aceeași perioadă.
Potrivit disp. Art.121 din Codul muncii, „la solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară,cu respectarea prevederilor art.114 sau 115, după caz”. Ori, din depozițiile martorilor audiați în cauză și înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără echivoc că în perioada lucrată contestatorul a prestat activitate atât peste programul normal de lucru cât și în zilele de repaus săptămânal. Aceasta cu atât mai mult cu cât, datorită obiectului de activitate a societății și locului de muncă unde acesta își presta activitatea, respectiv șofer taxi, se justifica efectuarea de ore suplimentare și lucrul în zilele de repaus săptămânal.
Cum la dosar nu s-a făcut dovada că atunci când petentul a efectuat muncă suplimentară, unitatea i-a acordat timp liber corespunzător, în conformitate cu dispozițiile art.122, 137 și 142 din Codul muncii, instanța va obliga pârâta să-i plătească contestatorului suma brută de 10.208 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare și a zilelor de sâmbătă și duminică lucrate în perioada 06.06._13, astfel cum au fost calculate prin raportul de expertiză contabilă.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin.2 lit. f din Codul muncii, angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, la bugetul consolidat de stat, în condițiile legii.
În temeiul textelor de lege invocate, tribunalul va obliga intimata să vireze contribuțiile datorate la bugetul consolidat de stat, aferente drepturilor bănești acordate prin prezenta hotărâre în sumă de 5895 lei și pentru perioadele în care i-a fost suspendat contractul individual de muncă în sumă de 5056 lei.
Cât privește capătul de cerere privind plata diferenței de indemnizație pentru concediul de odihnă, instanța urmează să-l admită, motivat de faptul că aceasta nu i-a fost achitată în totalitate, rezultând o diferență netă de 192 de lei, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză.
Referitor la solicitarea de obligare a intimatei la plata sporului de noapte pe perioada lucrată, instanța urmează a o respinge, motivat de faptul că în cauză nu s-a făcut dovada efectuării acestora.
În temeiul art.453/Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată, ca parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 2050 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanța urmează să admită contestația formulată, în parte, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, contestația completată formulată de către contestatorul M. I., cu domiciliul în Piatra N., ., ., în contradictoriu cu intimata . Piatra N., cu sediul în Piatra N., .. 1, ., . și în consecință:
Anulează decizia de sancționare nr.011/24.06.2013 și decizianr.6 din 24.06.2013 de încetare a contractului individual de muncă ambele emise de intimată.
Dispune reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior emiterii actului de concediere.
Obligă intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii până la data reintegrării efective.
Anulează deciziile de suspendare a contractului individual de muncă nr.8/07.09.2011, nr.10/ 1.11.2012 și nr.11/ 01.01.2013 emise de intimată și obligă intimata să facă cuvenitele mențiuni în programul Revisal.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma brută de_ lei cu titlu de drepturi salariale reprezentând contravaloarea orelor suplimentare, zilelor de sărbători legale și repaus săptămânal efectuate în perioada 06.06._13, precum și suma netă de 192 lei reprezentând diferență contravaloare concediu de odihnă.
Obligă intimata la plata contribuțiilor datorate către bugetul consolidat de stat în sumă de 5056 lei aferente activității desfășurate în perioadele în care i-a fost suspendat contractul de muncă și 5895 lei pentru drepturile salariale neachitate.
Respinge, ca nefondat, capătul de cerere vizând obligarea intimatei la plata sporului pentru muncă de noapte.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2050 lei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării, apel ce se poate depune la Tribunalul N., secția I Civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C.-E. C. B. V. B. C. M. M.
Red./tehnored. B.V.19.06.2014/tehnored. M.M. 20.06.2014, ex. 4
| ← Pretentii. Sentința nr. 1718/2014. Tribunalul NEAMŢ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
