Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1723/2014. Tribunalul NEAMŢ

Tribunalul NEAMŢ - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2014

Sentința nr. 1723/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 2767/103/2014

Dosar nr._ - drepturi bănești -

OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL

DATE CU CARACTER PERSONAL

ROMÂNIA

T. N.

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1723 C

Ședința publică din 19.11.2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE

- L. C.

- judecător

- B. V.

- asistent judiciar

- B. C.

- asistent judiciar

- N. T.

- grefier

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect litigiu de muncă- drepturi salariale ale personalului din justiție, formulată de reclamanta C. O. E.- CNP_, cu domiciliul procedural ales la C. de A. S. cu sediul în S., ., nr. 62, jud. S., în contradictoriu cu pârâții M. Justiției cu sediul în București, ., sector 5, C. de A. S. și T. S. cu sediul în S., ., nr. 62, jud. S., S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:

- obiectul cauzei – litigiu de muncă –„drepturi salariale ale personalului din justiție”;

- cauza este la primul termen de judecată după regularizare ;

- procedura de citare este legal îndeplinită,

- s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă;

- în urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS pentru primul termen de judecată s-a constatat că, nu există alte dosare formate ca urmare a unor cereri formulate de aceleași părți, împotriva acelorași persoane și având același obiect ca în prezenta cauză, drept pentru care s-a întocmit referatul anexat, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. 1 ind. 1 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.

Potrivit dispozițiilor art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011 așa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, raportat la art. 127 din noul cod de procedură civilă, competența materială și teritorială aparține Tribunalului N..

Față de probatoriul solicitat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, privind admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar, instanța încuviințează această probă.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța reține cauza spre pronunțare atât pe excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul S. R.-reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cât și pe fond.

S-au declarat dezbaterile închise, după care,

T.

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 15.07.2014, reclamanta C. O. E. a chemat în judecată pârâții: M. Justiției, C. de A. S., T. S. și S. R.-reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale restante prin următoarele sentințe civile:

-sentința civilă nr. 1340/05.11.2007 pronunțată de T. S., irevocabilă prin decizia civilă nr. 25/08.01.2007 a Curții de A. S. (data introducerii acțiunii 11.10.2007),

-sentința civilă nr. 67/10.01.2008, pronunțată de T. S., irevocabilă prin decizia civilă nr. 394/15.04.2008 a Curții de A. S. (data introducerii acțiunii 05.12.2007),

- sentința civilă nr.953/08.05.2008, pronunțată de T. S., astfel cum a fost modificată în parte prin decizia civilă nr. 811/05.06.2009 a Curții de A. S. (data introducerii acțiunii -28.03.2008).

-sentința civilă nr. 83/18.12.2008, pronunțată de C. de A. S., irevocabilă prin decizia civilă nr. 674/19.05.2009 a Curții de A. S. (data introducerii acțiunii - 21.11.2008),

-sentința civilă nr. 243/29.01.2008, pronunțată de T. S., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 432/15.04.2008 a Curții de A. S. (data introducerii acțiunii -11.10.2007).

-sentința civilă nr. 1108/14.05.2009, pronunțată de T. S., astfel cum a fost modificată în parte prin decizia civilă nr. 1467//17.11.2009 a Curții de A. S. (data introducerii acțiunii -23.12.2008),

-sentința civilă nr. 1428/25.06.2009 pronunțată de T. S., irevocabilă prin decizia civilă nr. 1332/03.11.2009 a Curții de A. S. (data introducerii acțiunii - 07.05.2009),

-sentința civilă nr. 544/24.03.2008, pronunțată de T. S., irevocabilă prin decizia civilă nr. 710/26.05.2009 a Curții de A. S., calculate în conformitate cu prevederile O.G. nr. 9/2000, respectiv O.G. 13/2011, începând cu data introducerii fiecăreia dintre acțiunile care au făcut obiectul dosarelor în care s-au pronunțat hotărârile mai sus menționate și care au fost precizate în fiecare caz în parte, până la data plătii efective a drepturilor salariale restante.

În motivarea cererii a arătat că, prin sentințele civile anterior arătate, au fost admise acțiunile formulate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții mai sus menționați, aceștia fiind obligați la plata drepturilor salariale restante reprezentând spor de solicitare neuropsihică de 50%, spor de confidențialitate în procent de 15 %, ambele raportat la salariul de bază lunar, precum și alte drepturi salariale (indexări).

Aceste titluri executorii mai sus indicate au fost executate doar în parte, întrucât, începând cu anul 2008, printr-o . ordonanțe de urgență, executarea titlurilor executorii având ca obiect drepturi salariate ale personalului din justiție a fost eșalonată pe o perioadă cuprinsă până la nivelul anului 2016.

În aceste condiții, apare ca justificată acordarea unei despăgubiri pentru acoperirea beneficiului nerealizat, respectiv pentru lipsa de folosință a sumelor reprezentând drepturile salariale, până la data când pârâții vor proceda la plata efectivă a acestor sume.

Această despăgubire, în conformitate cu prevederile art. 1088 Vechiul cod civil (până la data de 01.10.2011), respectiv art. 1535 din Noul cod civil (de la data de 01.10.2011 și prin care a fost prevăzută expres posibilitatea cumulului dintre dobânda legală cu actualizarea în raport de indicele de inflație) nu poate cuprinde decât dobânda legală, calculată potrivit OG 9/2000 ( până la data de 01.09.2011), respectiv OG 13/2011 (de la data de 01.09.2011).

Totodată, se impune a se observa natura juridică diferită a celor două instituții. In timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite.

Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații a salariului real cu salariul nominal de care angajatul ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariate pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarului, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.

Raporturile de dreptul muncii se circumscriu raporturilor de drept civil.

Pe cale de consecință, dincolo de particularitățile raporturilor juridice specifice dreptului muncii, în măsura în care nu se abrogă în mod expres, sunt și rămân aplicabile regulile de drept comun ale dreptului civil.

De altfel, chiar în dispozițiile art. 166 alin. 4 din Codul muncii legiuitorul a stabilit că întârzierea nejustificată a plății salariului. sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului salariatului.

Definiția daunelor interese nu este precizată în dispozițiile Codului muncii, ceea ce îndreptățește coroborarea acestui text legal cu textele legale civile care lămuresc sau conturează sfera noțiunii de daune-interese.

Potrivit dispozițiilor art. 1088 vechiul Cod civil (act normativ parțial în vigoare în perioada de timp supusă analizei din prezentul dosar), la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese (la care se referă generic dispozițiile art. 166 alin. 4 din Codul muncii), nu pot cuprinde decât dobânda legală.

Prin urmare, reținând că salariul reprezintă o obligație de plată a unei sume de bani, că există posibilitatea legală de acordare a unor daune-interese pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neplata drepturilor salariate (conform art. 166 alin. 4 din Codul muncii), că art. 1088 vechiul Cod civil reglementează explicit în ce constau daunele-interese pentru neexecutare (neplata salariului integral echivalând din punct de vedere al efectelor juridice cu o neexecutare, chiar dacă parțială, a obligațiilor), nu există niciun impediment legal pentru acordarea dobânzii legale civile în cuantumul reglementat de dispozițiile Ordonanței ar. 13/2011.

Dacă s-ar fi refuzat recunoașterea dreptului de reactualizare a drepturilor salariale restante s-ar consimți implicit la micșorarea părții din salariu rămasă neachitată, preferându-se o abordare nominalistă a conceptului de salariu, cu ignorarea semnificației celei mai importante a acestuia și anume faptul că salariul este reflectarea puterii de cumpărare a salariatului.

Salariul nu reprezintă doar o sumă de bani primită periodic, ci este înainte de orice, o valoare economică ce trebuie să rămână neschimbată câtă vreme nu au fost inițiate și finalizate negocieri cu privire la eventuale diminuări salariale.

În privința cumulului cu dobânda legală, reținând că nicio dispoziție legală nu interzice acest cumul, că, din motivele mai sus expuse, acest cumul nu poate reprezenta o dublă acoperire a aceluiași prejudiciu, acordarea dobânzii, pe deplin legitimată juridic de dispozițiile coroborate ale art.166 alin. 1, 253 din Codul muncii, art.1088 Cod civil și art. 2,3 din OG nr. 13/2011, urmărește acoperirea prejudiciului suferit de salariat, respectiv imposibilitatea acestuia de a economisi sau folosi banii datorați pentru achiziționarea unor bunuri și produse.

Întrucât prin acțiunile principale s-a solicitat doar actualizarea sumelor cu indicele de inflație nu și plata dobânzilor legale aferente, se impune astfel introducerea prezentei cereri, pe cale separată, ca o cerere accesorie la acțiunile prin care s-a solicitat plata drepturilor principale.

Cu privire la posibilitatea cumulării dobânzii legale cu actualizarea creanței pot mit inflației, menționăm din considerentele deciziei civile nr. 722 din 23.02.2010 pronunțată de I.C.CJ.: ,, Natura juridică a celor două dispoziții este diferită (actualizarea în raport de indicele de inflație și dobânda legală, n. n.) în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu indicele de inflație urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite (....).

De asemenea, prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației ce îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se {urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a. plății efective a sumei datorate. "

Aceste considerente se regăsesc și în Minuta întâlnirii Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale din 10.03.2010 organizată de către Consiliul Superior al Magistraturii din care extragem: ..cele două instituții juridice au natură diferită, respectiv actualizarea creanței are caracter compensatoriu, prin aceasta reparându-se partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. In timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a. obligațiilor bănești. Având în ședere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată) iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii) conduce la concluzia că este admisibil cumulul acestora și deci nu ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului. "

Tot în justificarea prezentei cereri reclamanta invocă deciziile irevocabile pronunțate de C. de A. București (nr. 4299 din 11.06.2009) și C. de A. B. (nr. 531 din 00.04.2009) prin care persoane aflate într-o situație similară cu cea a reclamantei (personal al Ministerului Justiției căruia i - au fost acordate prin hotărâri judecătorești drepturi salariale ca și cele obținute de reclamantă) au solicitat și au obținut și plata dobânzii legale aferentă acestor drepturi cumulată cu actualizarea acestor sume în raport de indicele de inflație inclusiv pe cale separată, astfel după cum rezultă din cuprinsul deciziei civile nr. 531/2009 a Curții de A. B.).

Totodată se impune a se avea în vedere și decizia nr. 2 din data de 17.02.2014 pronunțată de ÎCCJ București în recurs în interesul legii, în minuta căreia se prevede că: „ În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv alin.(l). alin.(2) teza 1 și art. 1535 alin.(l) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.l și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011 cu modificările și completările ulterioare. "

În susținerea pretențiilor, invocăm totodată hotărârea pronunțată de către C.E.D.O. în cauza Ștefănica s.a. împotriva României la data de 02.12.2010, publicată in M. Of. partea I, nr. 175/ 11.03.2011, în raport de care deciziile irevocabile pronunțate de C. de A. Bucuroșii și C. de A. B. se constituie în precedente judiciare obligatorii.

Prin hotărârea enunțată se arată in esență: "C. recunoaște că aprecierea faptelor unei cauze de către o instanța inferioară și evaluarea făcută de aceasta cu privire la dovezile existente pot conduce la rezultate diferite pentru părți cu plângeri foarte asemănătoare. Această realitate nu încalcă în sine principiul securității raporturilor juridice.

Totuși, atunci când există divergențe cu privire la aplicarea unor dispoziții legale în esență similare în cazul persoanelor aflate în grupuri aproape identice, apare o problemă în privința securității raporturilor juridice. Aceasta a fost situația și în această cauză.

38.In lumina considerațiilor precedente, C. concluzionează că, în absența unui remediu care să rezolve aceste divergențe, soluționarea diferită a cererilor prezentate de mai multe persoane aflate în situații similare conduce la o stare de incertitudine, care trebuie să fi diminuat încrederea publicului în actul de justiție, această încredere fiind cu certitudine o componentă esențială a statului de drept (a se vedea mutatis mutandis, Vincic, citată anterior, paragraful 56). Incertitudinea juridică în cauză i-a privat pe reclamanți de un proces echitabil.

39.Prin urmare, a fost încălcat art. 6/1 în această privință. "

În speță, apreciază reclamanta că nu operează prescripția dreptului la dobânzile legale aferente creanțelor (și care constituie accesorii ale unui drept principal recunoscut prin sentințele de mai sus) pentru perioada precedentă ultimilor trei ani de la data formulării prezentei cereri, având în vedere că până la pronunțarea deciziei nr. 2 din data de 17.02.2014 dată de ÎCCJ București în recurs în interesul legii, în aplicarea dispozițiilor legale în vigoare, acest drept nu era recunoscut de jurisprudența în materie.

In plus, eșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, și care a determinat plata succesivă în tranșe a drepturilor salariate restante, are ca efect întreruperea cursului prescripției dreptului de a cere achitarea dobânzilor aferente creanțelor principale.

In drept, invocă prevederile ari 1084 ale Vechiului Cod civil în vigoare la momentul nașterii obligației cu privire la care se solicită actualizarea, art. 1535 din Noul Cod civil, precum și O.G. 9/2000 și OG nr. 13/2013.

În dovedire reclamanta a depus la dosar copii ale hotărârilor judecătorești la care a făcut referire.

Pârâtul, M. Justiției a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, a invocat prescripția dreptului material la acțiune, ținând cont de data introducerii acțiunii, și că, ignorând prescripția extinctivă, reclamanta solicită în mod absolut neîntemeiat dobânda legală pentru sumele stabilite prin titlurilor executorii menționat mai sus, începând cu data formulării acțiunilor soluționate prin hotărârile menționate mai sus și până la plata debitului.

Arată că solicitarea reclamantei are un caracter accesoriu, fiind supusă acelorași dispoziții legale privitoare la termenul de prescripție ca și în cazul drepturilor bănești a căror actualizare se dorește, fiind incidente astfel prevederile art. 1 alin. 2 din decretul 167/1958 potrivit cărora "odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii".

Conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă „termenul prescripției este de 3 ani" dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 268 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", astfel încât pretențiile afirmate pot fi examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului general de prescripție, anterioară momentului introducerii acțiunii.

Totodată, potrivit art. 171 alin. 1 din Codul muncii, „(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".

În ceea ce privește momentul de început al curgerii termenului de prescripție, învederăm aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă. în conformitate cu care „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubelor pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".

Având în vedere că prin acțiunea de față reclamanta solicită dobânda legală care nu a fost solicitată în termenul legal de prescripție, pârâtul solicită să se constatate că acțiunea este prescrisa.

Atât literatura de specialitate cât și practica judecătorească sunt unanime în a considera că recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, pentru a produce efecte întreruptive, trebuie să fie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția extinctivă și să fie neîndoielnică, să rezulte din împrejurări neechivoce și să se refere ia pretențiile afirmate, în speță dobânda legală.

Or, prin actele normative care au stabilit mai multe tranșe pentru plata unor drepturi bănești prevăzute în titluri executorii, personalului din sectorul bugetar, Guvernul s-a angajat să plătească eșalonat aceste drepturi, din motive economice, prevăzându-se, astfel o procedură specială de executare.

În aceste condiții, pârâtul solicită să se observe că dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul 1958 referitoare la întreruperea prescripției prin recunoașterea dreptului, făcută de cel piosul căruia curge prescripția nu pot fi reținute, întrucât OUG 71/2009 nu recunoaște drepturile pe care reclamantele le-au solicitat și cu privire la care instanțele judecătorești s-au pronunțat prin admiterea acțiunilor, ci statuează o modalitate de cutare a unor sume care urmează a se plăti din bugetul de stat.

Pe lângă principiul prescrierii acțiunii privind un drept accesoriu odată cu prescrierea acțiunii privind un drept principal (prevăzut de art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958), legea consacră și un alt principiu care guvernează efectele prescripției extinctive și anume cel în virtutea căruia se stinge printr-o prescripție distinctă dreptul la acțiune privind fiecare prestație în cazul obligațiilor cu executare succesivă ( art.12 din decret).

În considerarea acestui ultim principiu enunțat, jurisprudența s-a pronunțat în sensul că „Dobânzile de întârziere, prevăzute de art.1088 C.civ., fiind prestații succesive în sensul art. 12 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune, potrivit acestui text, cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită" ( Decizia nr.1366/1981 a Secției civile a fostului Tribunal Suprem) .

Mai mult, solicită a se avea în vedere reținerile din Decizia nr. 304/04.02.2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, potrivit cărora „...termenul de prescripție pentru acțiunea privind plata dobânzii legale se va socoti pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii,…”

Ca practică judiciară, pârâtul arătă că prin Sentința civilă nr. 1992/9.10.2013 T. A. a respins ca prescrisă acțiunea care a format obiectul Dosarului nr._, aceeași soluție fiind pronunțată și de T. M. în Dosarul nr._, prin Sentința civilă nr. 2357/29.11.2013.

De asemenea, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că daunele-interese constând în dobânda legală nu pot fi datorate pentru întârziere în executare decât de la data solicitării, întrucât debitorul nu este de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor-interese.

De asemenea, daunele se acordă atunci când se află întrunite elementele răspunderii civile, ceea ce în speță nu poate fi reținut.

Art. 1535 C. civ. prevede că „(1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să-dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.

(2)Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.

(3)Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrala a prejudiciului suferit".

Pârâtul subliniază însă că drepturile câștigate prin hotărârile judecătorești menționate de către reclamantă au fost și vor fi actualizate,cu indicele de inflație la data plății efectivei fiecărei tranșe.

În speța dedusă judecății, obligarea și la plata dobânzii legale, nu se impune „având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând sancțiune, (daune moratorii pentru neexecutare obligației de plată) astfel curii rezultă din Minuta Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale, din 10.03.2010.

In ceea ce privește titlurile executorii, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010:

„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a)în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b)în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c)în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d)în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e)în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."

Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadentă, reclamantele nu pot solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.

Prin Decizia nr. 190/02.03.2010 C. Constituțională a statuat următoarele: „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă ia plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe car® o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională.

Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume."

În aceste împrejurări, arătă că plata sumelor datorate de M. Justiției conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevăzute în mod expres în O.U.G nr. 71/2009, în acest sens adoptându-se HG 422/2010, HG 257/2012, HG 598/2012, HG 954/2012, HG 1169/2012, HG 149/2013, HG 355/2013, HG 697/2013, HG_.

In speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadentă. In cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea el nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.

Așadar, singura situație în care s-ar pune problema acordării de dobânzi este aceea în care debitorul (instituția publică) nu ar executa creanța în cuantumul si la termenul stabilit de OUG 71/2009.

Ca practică judiciară, invocă Decizia nr. 117/10.12.2013 pronunțată de C. de A. Timișoara în Dosarul nr._ .

Prin această hotărâre, C. a reținut că prin efectul termenelor legale suspensive stabilite în favoarea debitorilor prin OUG 71/2009, „creditorii nu pot pretinde executarea obligațiilor înlăuntrul acestor termene, astfel încât, în aceste intervale de timp nu curge nicio dobândă penalizatoare, reprezentând daune-interese moratorii.

În plus, pentru antrenarea răspunderii contractuale a debitorilor sub forma obligării acestora la plata daunelor-interese moratorii, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile, adică trebuie făcută dovada existenței prejudiciului, a faptei ilicite, a vinovăției și a raportului de cauzalitate.

S-a observat că instituțiile publice debitoare nu au refuzat executarea, ci au făcut aplicarea unui act normativ prin care s-a prevăzut plata eșalonată...".

De asemenea, prin Decizia nr._/7.12.2012 pronunțată de C. de A. C. în Dosarul nr._ s-a admis recursul formulat de M. Justiției împotriva Sentinței civile nr. 2474/13.09.2012 pronunțată de T. M..

C. de A. C. a reținut că „o creanță constatată printr-o hotărâre judecătorească devine exigibilă numai în momentul în care hotărârea devine executorie fie prin învestirea cu formulă executorie, fie prin recunoașterea caracterului executoriu prin lege, exigibilitatea fiind astfel confirmată prin conferirea caracterului executoriu hotărârii judecătorești...instituția debitoare nu a refuzat executarea creanței, ci a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim., și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit... Intervenția legiuitorului printr-un act normativ validat de C. Constituțională și de C. Europeană a Drepturilor Omului care a avut ca efect suspendarea executării obligației de plată și plata eșalonată constituie caz fortuit care exonerează pe debitori de plata dobânzilor."

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâții, C. de A. S. și T. S., s-a invocat excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii.

În fapt, reclamanta solicită obligarea pârâților M. Justiției, C. de A. S. și T. S., în solidar, la plata dobânzilor legale începând cu data introducerii acțiunilor prin care a solicitat acordarea drepturilor sau a diferențelor salariale și până la data plății lor efective.

Or, acțiunile au fost introduse în anii 2007, 2008 și 2009, astfel că pretențiile reclamantei sunt parțial prescrise, putând fi acordate numai pentru o perioadă de 3 ani anterior introducerii prezentei acțiuni.

Pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva, iar pe fondul cauzei respingerea ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

Ca o problemă prealabilă învederează faptul că în conformitate cu prevederile art- 13 alin. 3 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, începând cu data de 01,08,2013, s-a înființat Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., structură fiscală subordonată Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice lași. Conform prevederilor Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 1500/01.08.2013, art. 2 (1) se împuternicește șeful de administrație din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice(AJFP), să semneze actele cu caracter juridic în litigiile aflate în fața instanțelor judecătorești din circumscripția județului, precum și cele aflate pe rolul ICCJ ori altor instanțe, în care AJFP este parte. Potrivit art. 5 din același ordin, dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată la data ordinului, își păstrează continuitatea în instrumentare.

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și noile structuri subordonate acesteia s-au înființat în baza O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Având în vedere cele de mai sus, solicită a se lua act că noua instituție înființată, Direcția Generală regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., se subrogă în toate drepturile si obligațiile fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice N., intimata în acest dosar.

Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie confundat cu S. R. si cu bugetul de stat, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum si a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementata in Legea finanțelor publice nr. 500/2002 precum, Legea nr. 11/2010 si Legea nr.286/2010, Legea nr.293/2011 si Legea nr.5/2013 privind bugetul de stat pe anul 2010, 2011, 2012 si 2013 coroborate cu prevederile H.G. 34/2009 privind organizarea si funcționarea Ministerului Finanțelor Publice. A mai invederat că:

-ministrul finanțelor publice este ordonator principal de credite așa cum este si ministrul justiției, ministrul finanțelor publice neputând fi obligat la plata drepturilor cuvenite salariaților altor instituții;

-atribuții in angajarea si salarizarea reclamanților le are M. Justiției; raporturile de munca existente intre reclamant si paratul M. Justiției fara ca M. F.P. sa fie implicat in vreun fel;

-atat MFP cat si M. Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar conform art.47* alin.4 din Legea 500/2002 privind finanțele publice creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate si utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite;

De asemenea, precizează pârâtul ca, Ministerul Finanțelor Publice este un organ administrativ al administrației centrale ce are ca atribuții strict executarea legii. In aceste condiții întocmirea si adoptarea bugetului de stat cade in competenta exclusiva a puterii legislative ( nu a statului roman), executivul rezumându-se la a face propuneri in acest sens.

Art. 1* si 4* din O.G. nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii menționează:

ART. 1*(1) Creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor si autorităților publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinație prin bugetele acestora sau, dupa caz, de la titlurile de cheltuieli ia care se încadrează obligația de plata respectiva.

ART. 4*(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.

Având in vedere prevederile legale mentionate mai sus, se observă ca sumele datorate si stabilite in baza titlurilor executorii se achita ca urmare a rectificării bugetului la propunerea ordonatorilor principali de credite, in speța M. Justiției deci, in cazul de fata Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate de parat. Singurul competent in a întreprinde toate demersurile legale pentru rectificarea bugetului in sensul suplimentarii bugetului cu sumele respective este M. Justiției

In consecința, întrucât ordonatorul principal in cazul de fata este M. Justiției, acesta trebuie sa dispună toate masurile ce se impun pentru asigurarea in bugetele proprii ale instituțiilor subordonate a creditelor bugetare pentru efectuarea plaților stabilite prin titluri executorii.

In susținerile netemeinicii acțiunii formulate solicită a se avea in vedere prevederile legii responsabilității fiscal - bugetare nr.69/2010 care are ca obiective principale:

1.asigurarea si menținerea disciplinei fiscal-bugetare, a transparentei si sustenabilitatii pe termen mediu si lung a finanțelor publice;

2.stabilirea unui cadru de principii si reguli pe baza căruia Guvernul sa asigure implementarea politicilor fiscal-bugetare care sa conducă ia o buna gestiune financiara a resurselor;

3.gestionarea eficienta a finanțelor publice pentru a servi interesul public pe termen lung, asigurarea prosperității economice si ancorarea politicilor fiscal-bugetare ..

Politica fiscal-bugetara va fi derulata in conformitate cu următoarele reguli fiscale:

a)soldul bugetului general consolidat si cheltuielile de personal ale bugetului general consolidat, exprimate ca procent in produsul intern brut, nu pot depasi plafoanele anuale stabilite in cadrul fiscal-bugetar din strategia fiscal-bugetara pentru primii 2 ani acoperiți de aceasta;

b)soldul si, respectiv, soldul primar al bugetului general consolidat, luând in considerare componentele acestuia, pentru anul bugetar următor, nu vor putea depasi plafonul stabilit prin cadrul fiscal-bugetar din strategia fiscal-bugetara, aprobata de către Parlament;

c)cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistenta financiara din partea Uniunii Europene si a altor donatori si cheltuielile de personal, luând in considerare bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele instituțiilor autofinantate, bugetele fondurilor speciale si alte bugete componente, nu vor depasi plafonul specificat in cadrul fiscal-bugetar din strategia fiscal-bugetara pentru anul bugetar următor;

d)pentru fiecare dintre cei 3 ani acoperiți de strategia fiscal-bugetara, rata anuala de creștere a cheltuielilor totale ale bugetului generai consolidat va fi menținută sub rata anuala de creștere nominala a produsului intern brut prognozata pentru anul bugetar respectiv, pana cand soldul preliminat al bugetului general consolidat a înregistrat surplus in anul anterior anului pentru care se elaborează proiectul de buget;

e)pentru fiecare dintre cei 3 ani acoperiți de strategia fiscal-bugetara, rata anuala de creștere a cheltuielilor totale ale bugetului general consolidat va fi cel mult egala cu rata anuala de creștere nominala a produsului intern brut prognozata pentru anul bugetar respectiv, in perioada in care soldul preliminat al bugetului general consolidat este in echilibru sau excedentar in anul anterior anului pentru care se elaborează proiectul de buget;

f)in cazul in care se majorează cotele de impozitare, creșterea nominala a cheltuielilor totale ale bugetului general consolidat va fi cel mult egala cu creșterea nominala a veniturilor bugetare, fara a conduce la o deteriorare a soldului bugetului general consolidat prevăzut in strategia fiscal-bugetara. Creșterea nominala a cheltuielilor se poate realiza începând cu anul următor celui in care au fost majorate cotele de impozitare si numai dupa ce Consiliul fiscal a avizat estimările referitoare la creșterea nominala a veniturilor bugetare;

g)pe parcursul exercițiului bugetar, creditele bugetare aprobate pentru cheltuieli de

investiții nu pot fi virate si utilizate pentru cheltuieli curente;

h)in cazul in care soldul pozitiv al bugetului general consolidat pentru anul bugetar respectiv si in următorii 2 ani va fi mai mare decât cel prognozat, diferența respectiva se va utiliza la diminuarea datoriei publice acumulate din anii precedenți.

Guvernul si fiecare ordonator de credite, precum si orice entitate responsabila de elaborarea politicilor si acordurilor salariale din sectorul public trebuie sa se asigure ca toate aceste politici si acorduri salariale sunt in concordanta cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, precum si cu obiectivele si limitele din strategia fiscal-bugetara.

Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții M. Justiției, C. de A. S., T. S., tribunalul constată că este întemeiată motivat de următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.

Potrivit art. 6 alin.4 din Legea nr.287/2009 – Noul Cod Civil ,,Aplicarea în timp a legii civile - Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.”

Având în vedere că drepturile a căror acordare se solicită prin prezenta cerere de chemare în judecată s-au născut anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, tribunalul reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 din Decretul nr.167/1958, ce stipulează că:,,Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”, conform art.3 din același act normativ termenul general de prescripție fiind de 3 ani.

Totodată, tribunalul mai reține că, potrivit art. 16 alin.1 litera a) și c) din actul normativ de referință: ,,Prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, respectiv printr-un act începător de executare”, iar art.17 din lege stipulează că :,, Întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.”

În acest sens, se constată că debitorii obligațiilor stabilite prin titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială în favoarea personalului din sectorul bugetar, categorie în care se încadrează și reclamanții din cauza de față, au recunoscut existența debitului principal și chiar au început executarea parțială a acestuia, potrivit celor statuate prin O.U.G nr.71/2009, la art.1 fiind prevăzut că: ,,Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.”

În cauza de față, în raport de dispozițiile art. l din OUG nr. 71/2009, dar și de plățile efectuate anterior în temeiul O.U.G. nr.75/2008, se constată că, reclamanta a încasat o parte din drepturile consacrate prin sentințele mai sus arătate, astfel că, stingându-se prin plată obligația principală, s-a stins implicit și dreptul accesoriu reprezentat prin dobânzile legale solicitate în cauza de față. Prin urmare, pentru aceste drepturi cuvenite și încasate deja de reclamantă, dreptul accesoriu la dobânda legală s-a stins, după cum pentru dobânda legală solicitată pe perioada anterioară termenului general de prescripție de 3 ani ( calculat prin raportare la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată ) a intervenit prescripția prevăzută de art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958, recunoașterea debitului principal, ca și executarea sa parțială conform O.U.G. nr.71/2009 neavând nicio influență asupra acestui drept accesoriu, ce nu a fost acordat prin hotărârile judecătorești anterioare, fiind solicitat pentru prima dată în cauza ce face obiectul dosarului de față.

În consecință, în raport de data promovării acțiunii de față, respectiv 15.07.2014, se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între data introducerii cererii acțiunilor inițiale ce făcut obiectul titlurilor executorii invocate în cauză și data de 14.07.2011.

În ceea ce priveste excepția lipsei calitații procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice instanța constată că este întemeiată urmând a respinge acțiunea ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva, cu motivarea că, potrivit Legii nr.500/2002 și H.G. nr.208/2005, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.

Astfel, rolul Ministerul Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete prin dispozițiile art.1 din O.G. nr.22/2002, aprobată prin legea nr.288/2002, rezultând că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.

În ceea ce privește temeinicia pretențiilor reclamantei, prin raportare la dispozițiile art. 1535 Noul Cod civil, art. 1088 și art. 1082 Cod civil, la prevederile OUG nr. 71/2009 și la Decizia nr. 190/2010 a Curții Constituționale se reține că, cele 8 titluri executorii descrise în petitul acțiunii au fost executate doar în parte, întrucât, începând cu anul 2008, printr-o . ordonanțe de urgență, executarea titlurilor executorii având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție a fost eșalonată pe o perioadă cuprinsă până la nivelul anului 2016.

În aceste condiții apare ca firească și necesară acordarea unei despăgubiri pentru acoperirea beneficiului nerealizat, respectiv pentru lipsa de folosință a sumelor reprezentând drepturile salariale, până la data când pârâții vor proceda la plata efectivă a acestor sume.

Iar această despăgubire, în conformitate cu prevederile art. 1088 C .civil (până la data de 01.10.2011 ), respectiv art. 1535 din Noul cod civil ( de la data de 01.10.2011 și prin care a fost prevăzută expres posibilitatea cumulului dintre dobânda legală cu actualizarea în raport de indicele de inflație ) nu poate cuprinde decât dobânda legală,calculată potrivit OG 9/2000 ( până la data de 01.09.2011 ), respectiv 0G 13/2011 ( de la data de 01.09.2011 ).

Întrucât prin acțiunea principală reclamanta a solicitat doar actualizarea sumelor cu indicele de inflație, nu și plata dobânzilor legale aferente, se impune astfel introducerea prezentei cereri, pe cale separată, ca o cerere accesorie la acțiunile prin care s-a solicitat plata drepturilor principale.

Cu privire la posibilitatea cumulării dobânzii legale cu actualizarea creanței potrivit inflației menționăm din considerentele deciziei civile nr. 722 din 23.02.2010 pronunțată de Î.C.CJ. . „ Natura juridică a celor două dispoziții este diferită (actualizarea în raport de indicele de inflație și dobânda legală) n.n.

În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu indicele de inflație urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite.

De asemenea, prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației ce îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.”

Aceste considerente se regăsesc și în Minuta întâlnirii Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale din 10.03.2010 organizată de către Consiliul Superior al Magistraturii din care extragem: „cele două instituții juridice au natură diferită, respectiv actualizarea creanței are caracter compensatoriu, prin aceasta reparându-se partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune ( daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată) iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății ( daune compensatorii) conduce la concluzia că este admisibil cumulul acestora și deci nu ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.”

De asemenea, tribunalul reține că prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 2/2014, obligatorie, Înalta Curte de Casație și Justiție - a decis că, în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.

Astfel, în considerentele deciziei se arată că „ ..în jurisprudența evidențiată a Curții Constituționale, nu a fost și nu avea a fi tranșată problema de drept a posibilității de acordare a daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009….”

„Executarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.”

„Prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.

În ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii civile, acelea sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009.

Aceste condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ, astfel încât, neîndeplinirea uneia este suficientă pentru respingerea pretențiilor.

În ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu, este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).

În aceste condiții sunt incidente dispozițiile invocate ale art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.

Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.

Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, împrejurări care se circumscriu sintagmei „cauză străină, care nu-i poate fi imputată” în înțelesul art. 1082 din Codul civil din 1864.

În ipoteza dată, însă, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă [în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009], iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.

Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.

Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date,nu se poate reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.

D. fiind caracterul obligatoriu al dezlegării dată prin soluția de recurs în interesul legii anterior menționată, în conformitate cu dispozițiile art.517 alin.4 din Noul Cod Procedură Civilă, tribunalul, în baza acestui temei de drept, alături de dispozițiile art. 1084 ale Codului civil în vigoare la momentul nașterii obligației cu privire la care se solicită actualizarea, art. 1535 din N.C.C. precum și O.G. 9/2000 și OG nr. 13/2013 și art.194 Noul Cod de Procedură Civilă, constată întemeiată cererea reclamantei privind plata dobânzii legale asupra sumelor datorate cu titlu de diferență drepturi salariale prin titlurile executorii invocate în cauză, ce urmează a fi admisă cu respectarea termenului general de prescripție, respectiv, începând cu data de 15.07.2011 și până la data plății efective a drepturilor.

Așadar, față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamanților, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul S. R. - reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, sens în care respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calității sale procesuale pasive.

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții M. JUSTIȚIEI și C. DE A. S. și în consecință, respinge pe această excepție cererea de acordare a dobânzii legale pe perioada cuprinsă între data introducerii cererii acțiunilor inițiale ce au făcut obiectul titlurilor executorii invocate in cauză și data de 14.07.2011.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta C. O. E. CNP_ cu domiciliul procedural ales la C. de A. S. cu sediul în S., ., nr. 62, jud. S., în contradictoriu cu pârâții M. Justiției cu sediul în București, ., sector 5, C. de A. S. și T. S. cu sediul în S., ., nr. 62, jud. S., și în consecință:

Obligă pârâții să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale, calculată începând cu data de 15.07.2011 și până la data plății efective a acestor drepturi datorate prin următoarele titluri executorii:

-sentința civilă nr. 1340/05.11.2007, pronunțată de T. S. în dosar nr._ , irevocabilă prin decizia civilă nr. 25/2007 a Curții de A. S.;

-sentința civilă nr. 67/10.01.2008, pronunțată de T. S. în dosar nr._ , irevocabilă prin decizia civilă nr. 394/2008 a Curții de A. S.;

-sentința civilă nr. 953/08.05.2008, pronunțată de T. S. în dosar nr._ , irevocabilă prin decizia civilă nr. 811/2009 a Curții de A. S.

-sentința civilă nr. 83/18.12.2008, pronunțată de C. de A. S. în dosar nr._ , irevocabilă prin decizia civilă nr. 674/2008 a Curții de A. S.;

-sentința civilă nr. 243/29.01.2008, pronunțată de T. S. în dosar nr._ , irevocabilă prin decizia civilă nr. 432/2008 a Curții de A. S.,

-sentința civilă nr. 1108/14.05.2009, pronunțată de T. S. în dosar nr._ , irevocabilă prin decizia civilă nr. 1467/2009 a Curții de A. S.,

-sentința civilă nr. 1428/25.06.2009, pronunțată de T. S. în dosar nr._ , irevocabilă prin decizia civilă nr. 1332/2009 a Curții de A. S.,

-sentința civilă nr. 544/24.03.2008, pronunțată de T. S. în dosar nr._ , irevocabilă prin decizia civilă nr. 710/2009 a Curții de A. S.,

Executorie de drept.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, la T. N., Secția I civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.11.2014.

Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,

L. C. B. V., B. C. N. T.

Red.L.C./04.12.2014

Tehn.N.T./12.12.2014

EX.7

← Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 13-05-2014,...  Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1723/2014. Tribunalul NEAMŢ