Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 930/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 930/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 192/103/2014
Dosar nr._ litigiu de muncă/contestație decizie de concediere
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 19 iunie 2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 930/C/2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – G. B. - judecător
B. V. - asistent judiciar
B. C. - asistent judiciar
N. U. – grefier
Pe rol se află în curs de soluționare cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul M. C., domiciliat în comuna Trifești, .. N., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în mun. Piatra N., . A, jud. N..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 12 iunie 2014, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra litigiului de muncă de față, constată următoarele:
I.Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 14.01.2014 contestatorul M. C. cu domiciliul în com. Trifești, .. N., CNP_ a chemat în judecată intimata . cu sediul în Piatra N., . A, jud. N., solicitând ca, în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor ce se vor administra, să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 345 din 26.11.2013 și a preavizului nr. 346 din 26.11.2013.
În motivarea acțiunii, contestatorul arată că a fost salariatul unității intimate având funcția de mecanic agricol precum și gestionar parc auto și utilaje și echipamente agricole. A arătat că a ocupat postul de mecanic agricol conform Clasificării Ocupațiilor din România ”COR732302”, iar postul de gestionar conform ”COR423101” iar potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.22 /1969, a avut atribuții principale de gestionar. Susține că la data de 29.11.2013 a primit decizia contestată și preavizul nr. 346/26.11.2013 prin care era înștiințat că a fost i-a desfăcut contractul individual de muncă conform art.65 din Codul muncii, ca urmare a reorganizării si restructurării activității societății. Contestatorul mai arată că, deși postul de mecanic agricol a fost desființat, a rămas cu cel de al doilea post respectiv cel de gestionar, astfel încât trebuia să rămână în continuare angajat pe cea din urmă funcție. Petentul mai susține că nici postul de mecanic agricol nu a fost desființat efectiv,acest aspect rezultând din faptul că referatul nr. 344/26.11.2013 i-a fost adus la cunoștință conducerii societății de către o persoană care nu avea nici o legătură cu activitatea sa, nefiindu-i șef direct. Mai susține că, de la data angajării până în prezent, nu a avut nici o abatere disciplinară și că nu a produs nici o pagubă unității intimate.
În concluzie, solicită anularea deciziei nr.345/26.11.2013 ca nefondată și neîntemeiată și să se dispună reintegrarea sa în funcția deținută anterior desfacerii contractului individual de muncă, cu plata drepturilor salariale aferente, până la data reintegrării.
În drept, își întemeiază contestația pe dispozițiile Legii nr.53/2003, ale Legii nr. 62 din 2011și ale contractului individual de muncă.
În probatoriu, solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu martori.
În susținerea probei cu înscrisuri depune în copie, decizia contestată, preavizul nr.346/26.11.2013, contractul său de muncă, fișa postului de mecanic agricol, decizia nr.12/06.08.2013, fișa postului de gestionar, referatul nr. 344/26.11.2013 și o . alte înscrisuri.
Contestatorul a făcut dovada procedurii de invitație la mediere prin procesul-verbal nr.1391/23.12.2013 emis de birou avocat E. C..
Intimata, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că Decizia nr. 345/26.11.2013 respectă prevederile art.76, raportat la dispozițiile art.75 Codul muncii, întrucât emiterea preavizului ca înscris distinct față de decizia de concediere nu este necesară și nu este impusă de dispozițiile legale. A arătat că, în baza contractului individual de muncă nr.32 din 29.08.2008 contestatorul a fost angajat în funcția de mecanic agricol începând cu data de 01.09.2008 până la data de 01.01.2014, iar susținerea acestuia privind existența unui cumul de funcții este greșită, deoarece ar fi presupus încheierea unui nou contract individual de muncă pentru funcția de gestionar, contract care nu a fost niciodată încheiat. Mai arată că, desființarea locului de muncă a contestatorului are la bază o cauză reală și serioasă și rațiunile care au stat la baza deciziei angajatorului sunt legate de reducerea cheltuielilor înregistrate în cadrul societății, inclusiv a celor de personal, iar alte soluții în afara concedierii nu erau viabile. De asemenea, arată că sus numitul contestator nu este singurul salariat față de care s-a dispus încetarea raportului juridic de muncă în temeiul art. 65 din Codul muncii, ci au fost desființate mai multe posturi din cadrul societății intimate, iar faptul că petentul nu a fost sancționat disciplinar, nu are nici o relevanță față de temeiul de drept în baza căreia a fost emisă decizia de concediere.
În drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art.35,art.65,art.75,art.76 Codul muncii, art. 205 NCPC. Solicită în temeiul art. 453 NCPC obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În probațiune, solicită administrarea probei testimonială și proba cu înscrisurile depuse în copie la filele 32-42 dosar.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că decizia nr. 345 din 26.11.2013 este nulă de drept, întrucât ulterior emiterii acesteia, a fost emisă o altă decizie de desfacere a contractului individual de muncă, tot începând cu data de 01.01.2014, respectiv decizia nr. 413/20.12.2013. Menționează că, și împotriva acestei decizii a formulat contestație, pe care a anexat-o în copie la dosar, împreună cu decizia contestată.
La termenul din 14 aprilie 2014, intimata, prin apărătorul ales, a arătat că, acțiunea civilă având ca obiect contestația împotriva celei de a doua decizii formează obiectul dosarului nr._ . Față de această mențiune, contestatorul a apreciat că se impune conexarea acestui dosar la prezenta cauză.
La solicitarea instanței, intimata a mai depus o . înscrisuri, respectiv, organigrama intimatei din septembrie 2013 și mai 2014; fișele de evaluare periodică a activității unor salariați cărora le-a încetat contractul de muncă ca urmare a reorganizării intimatei, precum și un tabel cu aceștia; două certificate de școlarizare ale contestatorului traduse din limba germană;contractul de comodat încheiat între unitatea intimată și . și contractul de prestări servicii încheiat între aceste unități; organigrama din 1 iulie 2013 a al grupului de firme ALMOS din care face parte și intimata.
Proba testimonială a fost respinsă de către instanță, prin încheierea din 15 mai 2014 pentru considerentele precizate în cuprinsul acesteia și care nu se mai impun a fi reluate.
II. La prezentul dosar, în conformitate cu dispozițiile art.139 Noul Cod Procedură Civilă, a fost conexat dosarul nr._ al Tribunalului N. – Secția I civilă, înregistrat la data de 24.02.2014. În acest dosar, contestatorul M. C. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 413/20.12.2013 de desfacere a contractului individual de muncă, emisă de intimata ..
În motivarea acestei contestații, petentul arată că, Decizia nr. 413/20.12.2013 se referă la contractul individual de muncă nr. 81/16.03.2012 în care nu este parte, că i s-a desfăcut contratul de muncă a doua oară, începând cu aceiași dată, 01.01.2014, ca și în Decizia nr. 345/26.11.2013, motiv pentru care solicită a se constata nulitatea celei dintâi. Față de această excepție invocată, mai arată că nu pot fi emise două decizii pentru desfacerea aceluiași contract individual de muncă; că Decizia nr. 413/20.12.2013 a fost comunicată la data de 09.01.2014, după 9 zile de la data desfacerii contractului de muncă, contrar dispozițiilor art. 77 din Legea 53/2003; că au fost încălcate dispoziția art. 76 lit. e și d din Codul muncii, în sensul că nu sunt menționate motivele care au determinat concedierea și nici lista locurilor de muncă disponibile din unitate, precum și dispozițiile art. 211 lit. teza a I a din Legea 62/2011.
Pe fond, a arătat că la data de 29.08.2008 a încheiat contractul individual de muncă nr. 32 cu intimata ., având funcția de mecanic agricol pe perioadă nedeterminată, iar prin Decizia nr. 12/06.08.2013 a fost numit și ca gestionar parc auto și utilaje și echipamente agricole, astfel de la această dată a ocupat prin cumul de funcții, două posturi. Mai arată că, la data de 09.01.2014, prin Decizia nr. 413, i-a fost desfăcut contractul de muncă ca urmare a desființării postului de mecanic agricol, însă, a rămas cu cel de al doilea post, cel de gestionar.
În concluzie, a solicitat anularea deciziei contestate, ca nefondată și neîntemeiată, reintegrarea pe funcția avută anterior încetării contractului de muncă și plata tuturor drepturilor salariale aferente până la data reintegrării.
În susținerea acțiunii, depune în copie o . înscrisuri la filele 7 – 25.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Intimata, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția conexității, în temeiul art. 139 Noul Cod Procedură Civilă, solicitând conexarea la dosarul_ . A invocat și excepția lipsei de interes, pentru motivele expuse pe fondul cauzei.
Pe fond, apreciază că susținerile contestatorului nu sunt întemeiate. În esență a arătat că, prin decizia contestată în prezenta cauză, se reconfirmă aspectele învederate în decizia nr. 345/26.11.2013, iar prin emiterea acesteia drepturile și interesele contestatorului nu au fost vătămate; că decizia contestată, respectată dispozițiile art. 75 și 76 din codul muncii; că această decizie nu poate fi interpretată decât ca o diligență suplimentară a angajatorului, fără consecințe juridice. Mai arată că, pentru funcția de gestionar nu a fost încheiat nici un alt contract de muncă și că această atribuție nu a fost prestată separat față de contractul său de muncă nr. 32 din 29.08.2008. Arată că la nivelul societății au fost restructurate mai multe posturi, având la bază o cauză reală și serioasă, respectiv de reducerea cheltuielilor înregistrate în cadrul societății, inclusiv a celor de personal.
Intimata a solicitat, obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile codului muncii și a art. 205 NCPC.
În probatoriu, a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
A anexat, în copie, o . decizii de încetare a raporturilor de muncă, ca urmare a desființării unor posturi din cadrul unității, în temeiul art. 65 alin1 din codul muncii.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din 20 mai 2014,pronunțată în această cauză, instanța a admis excepția conexității, după cum s-a arătat anterior și, în conformitate cu prevederile art.139 Noul Cod Procedură Civilă, a dispus conexarea la dosarul nr._ al Tribunalului N. – Secția I Civilă. Tribunalul, analizând cererea principală și cea conexă, constată următoarele:
Referitor la excepția lipsei de interes invocată de intimată, excepție dirimantă de fond, ce se impune a fi analizată cu prioritate în raport de prevederile art.248 Noul Cod Procedură Civilă, tribunalul constată că nu are caracter fondat, urmând a o respinge în consecință, întrucât salariatul are dreptul și interesul de a contesta Decizia nr.413 din 20.12.2013, iar prin acest act de dreptul muncii, ce are caracter confirmativ în raport cu decizia anterioară prin care s-a dispus concedierea, angajatorul a înțeles să precizeze data exactă a expirării termenului de preaviz și respectiv a încetării raporturilor de muncă cu fostul său salariat, sub acest aspect recunoscându-i-se celui dintâi posibilitatea de contestare a acestui act de dreptul muncii. Apărarea împotriva unei măsuri abuzive nelegale ori neîntemeiate de îngrădire a exercițiului dreptului la muncă, constituie un drept constituțional fundamental al salariatului. Prin urmare, odată cu emiterea dispoziției unilaterale a angajatorului de încetare a contractului de muncă, este legitim si actual interesul salariatului de a sesiza instanța pentru verificarea legalității și temeiniciei deciziei de concediere.
Pe fondul litigiului dedus judecății, tribunalul, analizând susținerile și criticile formulate de către contestatorul M. C. atât prin cererea principală – împotriva Deciziei nr. 345/26.11.2013, cât și prin cererea conexă – împotriva Deciziei nr. 413/20.12.2013, ambele emise de intimata ., constată sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Codul muncii reglementează în mod expres condițiile de fond și de formă ale actului prin care angajatorul poate dispune din propria inițiativă concedierea salariatului pentru motive ce nu țin de persoana acestuia din urmă, cu efect de încetare a contractului individual de muncă. În cadrul condițiilor de formă impuse de art.76 din Codul Muncii republicat, cu trimitere și al art.62 alin.2 și art.252 din Codul Muncii republicat, se reține obligativitatea emiterii deciziei de concediere în formă scrisă, necesitatea motivării în fapt și în drept, precum și indicarea termenului și a instanței judecătorești la care se contestă, lipsa acestor elemente atrăgând nulitatea absolută a deciziei de concediere.
Analizând și verificând conformitatea Deciziei de concediere nr. 345/26.11.2013 emisă de intimată, cu prevederile legale anterior enunțate, tribunalul constată că aceasta nu respectă condițiile prevăzute obligatorii de formă la care s-a făcut referire, nefiind indicate ,pe larg motivele ce au determinat concedierea, simpla referire la dispozițiile art.65 din Codul Muncii republicat ne putând fi considerată că acoperă această cerință, după cum nu sunt precizate nici termenul ori instanța unde se poate introduce contestația .
Aceeași situație se regăsește și în privința Deciziei de concediere nr. 413/20.12.2013 emisă de intimată, și în care, în mod identic cu primul act de concediere, angajatorul face doar o trimitere la prevederile art.65 din Codul Muncii republicat, cu menționarea unui referat purtând numărul 344 din 36.11.2013, întocmit de o persoană a cărui funcție nu este indicată și în care doar se menționează desființarea unui post de mecanic ca urmare a reorganizării activității societății, mențiuni ce pot fi reținute ca o motivare a cauzei reale și serioase ce ar fi determinat desființarea postului în cauză (vezi fila 17 dosar nr._ ). Ori, în privința deciziei de încetare a raporturilor de muncă întemeiată pe dispozițiile art.65 din Codul Muncii republicat, justificarea caracterului real al desființării postului, precum și a cauzei reale și temeinice de concediere, sunt de esența acesteia, în lipsa lor, instanța nefiind în măsură să verifice pe fond, temeinicia măsurii dispuse de angajator.
În ceea ce privește fondul deciziilor contestate, tribunalul reține următoarele:
Conform contractului individual de muncă nr. 32 din 29.08.2008, încheiat între părți, contestatorul a fost angajat de societatea intimată în funcția de mecanic agricol, iar potrivit dispozițiilor acestui contract, atribuțiile salariatului sunt stabilite prin fișa postului, anexă la acesta .
Prin Decizia nr. 12/06.12.2013, emisă de societatea intimată, contestatorul a fost numit și ca gestionar parc auto și utilaje și echipamente agricole.
Deși, pentru aceste noi atribuții stabilite de către angajator a fost întocmită și o fișă a postului, contractul individual de muncă nu a fost modificat prin act adițional cu privire la funcția deținută de contestator, astfel încât acesta a rămas încadrat tot în funcția de mecanic agricol, având și responsabilități în gestiunea parcului auto a utilajelor agricole.
În aceste condiții se constată că nu pot fi reținute susținerile contestatorului referitoare la prestarea de activități prin cumul de funcții, în condițiile art. 35 din Codul muncii, întrucât acesta ar fi presupus încheierea a doua contracte individuale de muncă și ocuparea a doua funcții distincte în organigrama și statul de funcții ale societății intimate. Contestatorul a ocupat funcția de mecanic agricol, având și atribuții complementare acestui post, respectiv gestionar, fără ca aceste noi atribuții să se concretizeze cel puțin într-o creștere a salariului stabilit prin contractul individual de muncă.
Prin urmare, în analiza legalității și temeiniciei deciziei de concediere, instanța va porni de la constatarea că petentul a ocupat postul de mecanic agricol, astfel că îndeplinirea condițiilor impuse de art. 65 alin.1 Codul muncii va fi verificată prin raportare la acest post.
Potrivit textului de lege invocat chiar de către angajator în cuprinsul deciziei, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Desființarea locului de muncă, potrivit aliniatului 2 al textului legal anterior citat, trebuie sa fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În ce privește caracterul real și serios al cauzei care a determinat concedierea, în doctrina și jurisprudență s-a subliniat în mod constant că pentru a se reține îndeplinirea condiției impuse de art. 65 alin.2 Codul muncii, este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea. Prin reorganizarea societății, în baza art.65 Codul muncii, se înțelege inclusiv orice modificare a structurii interne a angajatorului, precum și orice măsură de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate, singurul îndreptățit să decidă în acest sens fiind angajatorul, care este liber să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune pentru rentabilizarea activității, interesul legitim al angajatorului pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activității sale.
Caracterul efectiv, real și serios al desființării locului de muncă ocupat de salariat, ar trebui să rezulte din documentația care a stat la baza luării acestei măsuri, conform celor mai sus arătate.
Or, din analiza probelor administrate,respectiv înscrisurile prezentate de contestator și cele depuse de intimată la solicitarea expresă a instanței, ce a constatat că aceasta nu s-a conformat decât parțial dispozițiilor 272 Codul Muncii republicat,referitoare la sarcina probei, rezultă că nu există nici un act decizional al conducerii societății prin care să se propună și să se analizeze necesitatea reorganizării activității societății, după cum nu există nici un document prin care să se fi aprobat un asemenea plan de reorganizare din care să reiasă în mod neechivoc că măsura desființării postului ocupat de contestator era oportună sau aptă să conducă la atingerea obiectivului urmărit. Între simplul referat înregistrat sub nr. 344/26._ (f.17 – dosar_ ) și emiterea deciziilor de concediere nu exista nici un act intermediar, ceea ce conturează lipsa caracterului serios al reorganizării.
Această constatare se impune cu atât mai mult cu cât tribunalul, prin Încheierea de ședință din 14 aprilie 2014 (f.60 – 61), a pus în vedere intimatei, să facă dovada cu înscrisuri sau alte probe, a existenței motivelor care să justifice necesitatea reorganizării, a cauzei reale și serioase care a determinat concedierile succesive, precum și a criteriilor care au fost avute în vedere la emiterea dispozițiilor de concediere, ori dovezile prezentate de angajator, ce se regăsesc anexate la filele 65-83 nu răspund acestei solicitări .
Din situația de fapt mai sus expusă, se poate trage concluzia ca nu a avut loc o desființare a postului ocupat de recurentul reclamant, în sensul și în condițiile impuse de art. 65 Codul muncii, indicat de intimată ca și temei al concedierii. Față de aceste considerente, reținând caracterul netemeinic al concedierii, tribunalul va admite contestațiile formulate de petent atât în acțiunea principală cât și cea conexă, în sensul că va anula deciziile de concediere emise de intimată .
Totodată va dispune obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe postul și funcția deținută anterior concedierii sale, acela de mecanic agricol.
Pe cale de consecință, în baza art. 78 din Codul muncii intimata va fi obligată la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii până la efectiva reintegrare.
În calitate de parte căzută în pretenții, conform art. 453 Noul Cod Procedură Civilă, intimata va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestator, în cuantum de 700 lei, reprezentate prin onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată excepția lipsei de interes invocată de intimata . Piatra-N..
Admite acțiune principală și cea conexă formulată de contestatorul M. C. (cnp_), domiciliat în comuna Trifești, . N., în contradictoriu cu intimata . Piatra N., cu sediul în municipiul Piatra-N., . A, județul N., și în consecință:
Anulează deciziile de concediere nr.345/26.11.2013 și respectiv 413/20.12.2013 emise de societatea intimată și dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii sale, respectiv mecanic agricol.
Obligă intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă pe post.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul N., Secția I civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
G. B. B. V., B. C. N. U.
Red. și tehnored.G.Bt./18.07.2014
Tehnored. N.U./30.09.2014
Ex.4
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
