Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 686/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 686/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 142/103/2014
Dosar nr._ -contestație decizie de sancționare-
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 21.05.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 686 C
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - L. C. | - judecător |
- P. H. | - asistent judiciar | |
- M. D. | - asistent judiciar | |
- N. T. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul N. C. (CNP:_) cu domiciliul în com. H., ., jud. N. în contradictoriu cu intimata . B. cu sediul în B., ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul dosarului este litigiu de muncă– „contestație decizie de sancționare”;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- stadiul procesual – fond;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- s-a depus la dosar la data de 21.05.2014, prin compartimentul arhivă al instanței, o cerere formulată de contestator în vederea acordării unui termen pentru angajarea unui avocat.
- în urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS pentru primul termen de judecată s-a constatat că, nu există alte dosare formate ca urmare a unor cereri formulate de aceleași părți, împotriva acelorași persoane și având același obiect ca în prezenta cauză, drept pentru care s-a întocmit referatul anexat, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. 1 ind. 1 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.
Potrivit art. 95 pct. 1 NCPC raportat la art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011 așa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, competența materială și teritorială aparține Tribunalului N..
Instanța constată că s-a formulat o cerere de către contestator prin care solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui avocat, cerere ce nu este motivată conform prevederilor art. 222 Cod procedură civilă, drept pentru care instanța respinge cererea ca neîntemeiată motivat de faptul că în perioada de 5 luni de regularizare a cauzei contestatorul a avut la dispoziție această situație privind apărarea în ceea ce-l privește, perioadă în care i s-au comunicat toate cererile și apărările invocate de către intimată, cereri la care contestatorul nu a depus răspuns.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția tardivității contestației formulată de intimată.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 10.01.2014, contestatorul N. C. în contradictoriu cu intimata . B., a solicitat anularea Deciziei de sancționare disciplinară nr. 601/S/3144/04.12.2013 emisă de intimată, obligarea acesteia la plata de daune morale în cuantum de 5000 lei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației a arătat că este angajatul intimatei . B., ocupând funcția de șef de tren.
În luna decembrie a fost sancționat disciplinar cu retrogradarea din funcția de șef de tren în funcția de vânzător de bilete pe perioada 01.01._14. Consideră că nu se face vinovat de nici o faptă care să atragă aplicarea acestei sancțiuni, unitatea săvârșind astfel un abuz prin imputarea unor fapte care nu există.
Invederează contestatorul că și-a îndeplinit toate atribuțiile de serviciu specificate în fișa postului, iar mențiunile eronate cuprinse în conținutul deciziei vor fi combătute prin probatoriile pe care le va administra.
Totodată a invocat nulitatea măsurii disciplinare luate prin Decizia atacată potrivit dispozițiilor art. 251 din Codul Muncii, pentru neefectuarea cercetării disciplinare prealabile în condiții legale, precum și pentru faptul că persoana împuternicită cu atribuții de control din data de 08.11.2013 și care a efectuat efectiv controlul, în data de 8.11.2013era în concediu.
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 252 alin. 5 și art. 269 din Codul Muncii.
În dovedire a depus în copie următoarele înscrisuri: Decizia de sancționare disciplinară nr. 601/S/3144/4.12.2013, invitația la ședința de informare asupra medierii din 7.02.2013, adeverința nr. 3235/IS/C500/21.11.2013 emisă de intimată, contractul individual de muncă nr. 4/_.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulată contestației, în raport cu dispozițiile art. 252 alin. 5 din Codul muncii.
În motivarea acestei excepții intimata arată că Decizia de sancționare nr.601/S/3144/04.12.2013 a fost emisă la data de 4.12.2013 și comunicată contestatorului N. C., cu confirmare de primire, la data de 06.12.2013 (conform semnăturii acestuia de pe nota transport nr. RET_61 din data de 06.12.2013).
Contestatorul a formulat contestația la data de 10.01.2014, cu depășirea termenului imperativ de 30 de zile, prevăzut de art. 252 din Codul muncii.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând cu prioritate excepția tardivității așa cum prevede art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 252 alin. 5 din Codul muncii, decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Decizia de sancționare nr. 601/S/3144/04.12.2013 a fost emisă de intimată la data de 4.12.2013 și comunicată contestatorului cu confirmare de primire în data de 06.12.2013, conform semnăturii acestuia de pe nota de transport nr. RET_61 din 06.12.2013- Fila 50 dosar.
Contestatorul a formulat contestația și a înaintat-o instanței, prin poștă, la data de 09.01.2014, cu mult peste termenul legal de 30 de zile prevăzut de dispozițiile legale mai sus-citate.
Calculând termenul procedural de 30 de zile cu începere din data de 07.12.2013, fiind primită la data de 06.12.2014, asumată prin semnătură de contestator (F. 50 dosar), se constată că acesta s-a împlinit la data de 06.01.2014 (prima și ultima zi neintrând în calculul termenului).
Prezenta contestație a fost formulată prin poștă la data de 09.01.2014, după expirarea termenului legal, drept pentru care excepția invocată de intimată este întemeiată.
În cauză nu poate fi pusă în discuție incidența termenului de 45 de zile, prevăzut de art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, acest text referindu-se la cu totul alte ipoteze decât cele privitoare la sancționarea disciplinară a angajaților, termenul prevăzut în materia sancționării disciplinare fiind cel de 30 de zile stipulat în Codul muncii.
Termenul de 45 de zile instituit de Legea nr. 62/2011 nu este aplicabil și în materia sancțiunilor disciplinare.
Conform art. 211 lit. „a” din Legea nr. 62/2011 și art. 268 din Codul Muncii, se constată că termenele de sesizare a instanței sunt diferite respectiv 30 de zile potrivit art. 268 alin. 1 lit. „a” și „b” din Codul muncii și, respectiv, 45 de zile, calendaristice, de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă, potrivit art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011.
În cazul contestării deciziilor de sancționare disciplinară, cum este cazul în speță, trebuie respectat termenul de 30 de zile calendaristice prev. de art. 268 alin. 1 lit. b din Codul muncii întrucât această situație nu este cuprinsă în dispozițiile art. 211 lit. „a” din Legea nr. 62/2011.
Or, în cauză nu se pune nici problema unei modificări, abrogări implicite în sensul art. 67 din Legea nr. 24/2000, aceste două acte normative, respectiv Codul muncii și Legea nr. 62/2011 reglementează termene diferite pentru acte diferite.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul va admite excepția tardivității invocată de intimată și pe cale de consecință va respinge contestația ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității invocată de intimata . B..
Respinge ca tardivă contestația formulată de contestatorul N. C.(CNP:_) cu domiciliul în com. H., ., jud. N. în contradictoriu cu intimata . B. cu sediul în B., ., jud. B..
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare la Tribunalul N.-Secția I Civilă.
Pronunțată în ședința publică azi 21.05.2014.
Președinte, Grefier,
L. C. N. T.
Red.L.C./10.06.2014
Tehn. N.T./24.06.2014
EX.4
Cu votul consultativ al asistenților judiciari în sensul respingerii excepției tardivității invocată de pârâtă.
Opinie separată,
Opinia separată este în sensul respingerii excepției de tardivitate a contestării deciziei nr. 601/S/3144/04.12.2013, invocată de intimată motivat de următoarele aspecte: art. 252 alin. 5 din Codul Muncii prevede că decizia de sancționare poate fi contestată de cel interesat în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării. Însă prin Legea 62/10 mai 2011, republicată în M. Of. nr. 625/31.08.2012, capitolul VI, prevede procedura soluționării conflictelor de muncă iar în conformitate cu art. 211 se statuează că cererile privind măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă.
Codul Muncii reprezintă legea generală care guvernează raporturile de muncă și relațiile de muncă, iar legea 62/2011, adoptată ulterior, reprezintă legea specială care guvernează soluționarea litigiilor de muncă. Prin această lege este stabilit atât termenul de contestare a deciziilor privind raporturile de muncă cât și termenul de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanța competentă.
Astfel raportat la cauza de față, opinia separată este în sensul că termenul de contestare a deciziei de sancționare nr. 601/S/3144/04.12.2013, este de 45 de zile, termen care a fost respectat de către contestator. Acesta a introdus acțiune împotriva deciziei, la data de 09.01.2014 la Tribunalul N., prin poștă, iar decizia de sancționare i-a fost comunicată la data de 06.12.2013, astfel după cum rezultă din nota de transport din 06.12.2013, semnată de contestator.
Fiind în termenul legal de contestare, opinia separată este în sensul respingerii excepției invocate și continuarea judecării cauzei pe fond.
Asistenți judiciari,
P. H., M. D.
Red.P.H.+M.D./10.06.2014
Tehn.N.T./24.06.2014
| ← Nulitate act. Sentința nr. 2065/2014. Tribunalul NEAMŢ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 458/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
