Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Sentința nr. 917/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 917/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 4575/103/2013
Dosar nr._ - contestație decizie suspendare contract de
muncă, pretenții –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 917/C
Ședința publică din 19 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C.-E. C. – judecător
- B. V. - asistent judiciar
- B. C. - asistent judiciar
- M. M. - grefier
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul N. F. – S., domiciliat în ., ., județul N., în contradictoriu cu intimata . SRL, cu sediul în . V., ., județul N..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 17.06.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, și prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 19.06.2014, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra conflictului individual de muncă de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 4575/013/3.10.2013, N. F. S. a formulat contestație împotriva S.C.F. E. Lav SRL pentru
- anularea deciziei nr.9/30.08.2013, de suspendare a contractului de muncă,
- plata salariilor stabilite în contractul de muncă neachitate și a despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada 01.06.2013 – rămânerea definitivă a sentinței.
- obligarea la plata diurnei în sumă de 1500 de euro
- constatarea încetării raporturilor de muncă prin demisie
- cheltuieli de judecată.
În timpul judecării cauzei, ca urmare a comunicării Deciziei de încetare a contractului de muncă, decizia cu nr. 11/13.09.2013, prin cererea depusă la dosar, la data de 10.04.2014, solicitat anularea acesteia, schimbarea temeiului de desfacerii contractului de muncă în sensul de a se lua act de demisia pe care a înaintat-o personal administratorului la data de 22.08.2013 dar refuzat de către acesta, a înaintat-o prin poștă la 23.08.2013 și primită, conform confirmării, la data de 26.08.2013.
În dovedire a solicitat proba testimonială și înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la fila 10 din dosarul cauzei, angajatorul a solicitat respingerea acțiunii întrucât încetarea contractului individual de muncă a intervenit ca urmare a sancționării disciplinare a contestatorului care nu a făcut dovada prin decont justificativ pentru suma de 900 de euro pusă la dispoziție de societate din totalul de 6875 euro și a absențelor nemotivate începând cu data de 29.08.2013.
Ca urmare, și suspendarea contractului individual pe perioada cercetării disciplinare este în acord cu dispozițiile art. 52 alin.1 lit.a din Legea nr. 53/2003.
Cu privire la demisie, a precizat că nu s-a înregistrat la sediul societății nici o înștiințare în acest sens.
Sub aspectul drepturilor salariale cuvenite, a arătat că parte din acestea au fost deja achitate conform statelor de plată, pe perioada derulării contractului de muncă, fie prin semnarea în nume personal, fie prin predarea către soția acestuia atunci când nu se găsea în țară, fie prin virament bancar.
În dovedire a solicitat proba testimonială și înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului,Tribunalul constată că acțiunea modificată este întemeiată, pentru următoarele motive:
Contestatorul a fost angajat al societății F. E. Lav SRL începând din 01.02. 2013, fiind șofer și pe rute externe României, fiind îndreptățit să primească drept retribuție, salariul lunar de 1050 de lei și diurnă.
Expertiza contabilă dispusă în cauză, a constatat că nu s-a dovedit plata drepturilor salariale pentru lunile mai, iunie, iulie, august 2013, fiind de acord și societatea intimată cu achitarea acestora.
Cu privire la diurna datorată, instanța va avea în vedere răspunsul la obiecțiuni, respectiv varianta de 35 de euro/zi și nu de 87,5 euro/zi, pentru următoarele considerente:
Diurna este un drept legal al unui salariat angajat în baza unui contract de muncă, așa cum prevede Codul Muncii prin articolul 44, aliniatul (2), conform căruia „salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil”.
Pentru deplasările in străinătate (pe teritoriul altor state), nivelul diurnelor pentru fiecare tara in care are loc deplasarea este reglementat de Hotărârea nr. 518/10 iulie 1995 (privind unele drepturi si obligații ale personalului roman trimis in străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar- cu modificările ulterioare). Pentru deplasările in străinătate, perioada pentru care se acorda diurna in valuta se determina in funcție de momentul trecerii cu mijloacele auto prin punctele de trecere a frontierei de stat a României, atât la plecarea in străinătate, cat si la înapoierea in tara.
Diurna maxima deductibila fiscal pe care o puteți plăti unui șofer pentru o deplasare in străinătate este egala cu 2,5 ori nivelul diurnei minime pentru UE, care este de 35 euro.
Prin urmare, un șofer poate fi plătit cu o suma care se încadrează intre 35 euro si maxim 87,5 euro.
În aceste condiții, instanța constată că în situația contestatorului este aplicabilă diurna minimă, în lipsa unui act adițional care să prevadă o astfel de clauză negociată, în mod expres.
Expertul desemnat (f. 145 dosar) a menționat că a avut în vedere chitanțe și bonuri atașate decontului de cheltuieli din care rezultă că toate au fost emise de agențio economici din Uniunea Europeană, (Germania, Franța, Luxemburg, Belgia, Cehia, Slovacia, Ungaria) situație de natură a dovedi și durata minimă (12 ore) pentru acordarea diurnei și aplicabilitatea Hotărârii nr. 518/1995 cu privire la cuantumul de 35 de euro/zi pentru deplasările în străinătate.
În legătură cu momentul și modalitatea de încetare a raporturilor de muncă dintre părți, instanța constată că salariatul a făcut dovada expedierii legale a demisiei, anterior declanșării cercetării disciplinare, motiv pentru care contractul individual de muncă a încetat, în temeiul art. 81 alin.1 din Codul muncii.
Astfel, neprezentarea contestatorului la muncă a avut drept cauză denunțarea unilaterală a contractului pentru neplata corespunzătoare a drepturilor salariale și a diurnei, situație care a atras depunerea demisiei la unitate.
Conform copiei confirmării de primire (f.94 din dosar), contestatorul a expediat societății intimate actul de demisie la data de 23.08.2013.Aceasta însă nu a fost predată, pentru motivul „destinatarul refuză primirea”, la 26.08.2013.
Acest refuz constituie însă, o încălcare a dispozițiilor art. 81(2) din Codul muncii care prevede că:”Angajatorul este obligat să înregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloc de probă”, în caz contrar angajatorul săvârșește și infracțiunea specială prevăzută de art.260(1) lit.n din Codul muncii:”nerespectarea prevederilor legale privind înregistrarea de către angajator a demisiei se sancționează cu amendă de la 1500 d elei la 3000 de lei.”
Apărarea intimatei cu privire la lipsa decontului de cheltuieli pentru suma de 900 de euro se va înlătura având în vedere verificările efectuate de expertul contabil desemnat. Dacă ar fi fost reală culpa contestatorului, intimata ar fi procedat la cerere reconvențională pe temeiul răspunderii patrimoniale a salariaților, reglementată de dispozițiile art. 254 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, se va admite acțiunea modificată, se vor anula deciziile privind suspendarea contractului individual de muncă precum și decizia de încetare a contractului de muncă, pe temei disciplinar, cercetarea fiind declanșată (pe 30.08.2013) ulterior depunerii la unitate prin poștă, a demisiei (la 26.08.2013) și se va lua act de incidența art. 81 alin. 1 din Codul muncii și anume încetarea contractului individual de muncă prin demisie.
În temeiul art. 453 din Noul Cod de procedură civilă, partea căzută în pretenții va fi obligată la cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și onorariu de expertiză, cheltuielile privind informarea asupra medierii se vor respinge dat fiind caracterul gratuit al acestei faze prealabile a procesului, în vigoare la data declanșării cercetării judecătorești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea modificată formulată de contestatorul N. F. S. în contradictoriu cu intimata . SRL și în consecință:
Anulează deciziile nr. 9/30.08.2013 privind suspendarea contractului individual de muncă și nr. 11 din 03.09.2013 privind încetarea contractului individual de muncă, ambele emise de intimată.
Constată încetat contractul individual de muncă al contestatorului, la data de 26.08.2013, în temeiul art.81 alin. 1 Codul Muncii.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 2155 lei reprezentând diferență drepturi salariale aferente perioadei iunie – august 2013, precum și la suma de 1102,50 euro reprezentând diferența dintre indemnizația de delegare (diurnă) încasată și cea cuvenită.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării apel ce se poate depune la Tribunalul N., secția I Civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C.-E. C. B. V. B. C. M. M.
Red./tehnored. C.C. 21.07.2014/tehnored. M.M. 21.07.2014, ex. 4
| ← Anulare act. Sentința nr. 669/2014. Tribunalul NEAMŢ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
