Obligaţie de a face. Sentința nr. 332/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 332/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 4634/103/2013
Dosar nr._ obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 martie 2014
SENTINȚA CIVILĂ NR.332/C/2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – G. B. - judecător
B. V. - asistent judiciar
B. C. - asistent judiciar
N. U. - grefier
Pe rol se află în curs de soluționare cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. G., domiciliat în orașul Tg. N., ..M 9, ., județul N., în contradictoriu cu pârâtul C. Național „Ș. cel M.”, cu sediul în Tg. N., . nr.67, județul N..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06 martie 2014, prezența părților fiind consemnată în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 13 februarie 2014, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra litigiului de muncă de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 08.10.2013, reclamantul P. G., domiciliat în Târgu N., ..M9, . a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. Național „Ș. cel M.” Târgu N., jud. N., recalcularea salariului în conformitate cu prevederile Legii cadru nr.330/2009, coroborate cu cele ale Legii nr.221/2008, prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 la valoarea de 400 lei și plata diferențelor de drepturi salariale reprezentând diferența dintre salariile efectiv încasate și cele legal cuvenite membrei de sindicat personal didactic, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, actualizate în raport de indicele de inflație până la data efectivă a plății. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că are calitatea de cadru didactic, având raporturi de muncă în baza unui contract individual de muncă și că, în perioada supusă analizei, menționată în petitul acțiunii, a fost prejudiciat prin neacordarea drepturilor salariale legal cuvenite, pârâtul stabilind salariile ce i-au fost acordate fără aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Mai exact, începând cu 01.01.2010 pârâtul a procedat la punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr.330/2009, ignorând faptul că prin Legea nr.221/2008, cu aplicare pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2009, salariul reclamantei trebuia calculat prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei. Pârâtul a eludat astfel, atât prevederile legale invocate, cât și faptul că reclamanta a câștigat drepturile reglementate de aceste norme legale având hotărâri judecătorești irevocabile în acest sens, pronunțate în aplicarea Deciziei nr.3/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost statuat dreptul la acordarea salariilor prevăzute de Legea nr.221/2008 pentru acest interval de timp.
În acest context, se arată că, în conformitate cu dispozițiile Legii – cadru 330/2009, salarizarea cadrelor didactice și a cadrelor didactice auxiliare trebuia să se mențină ulterior datei de 01.01.2010, la nivelul stabilit conform normelor legale în vigoare în luna decembrie a anului 2009. Astfel, deși Legea nr.221/2008 a fost abrogată la data de 01.01.2010, coeficientul de 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, prevăzut de acest act normativ trebuia aplicat și în continuare, fiind menținut în vigoare prin prisma dispozițiilor imperative ale Legii nr.330/2009, reglementate la art.7 alin.2, art.12 alin.3 și art.30 alin.5 din lege.
Consideră reclamantul că, în măsura în care în luna decembrie 2009 salariile trebuiau calculate, conform legii, prin utilizarea coeficientului 1,000 în valoare de 400,000 lei, acest coeficient se impune a fi aplicat și în continuare, începând cu luna ianuarie 2010, conform Legii nr.330/2009, care stabilește, în mod expres obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009, cu atât mai mult cu cât pentru personalul didactic există și hotărâri judecătorești irevocabile care confirmă majorările salariale stabilite prin Legea nr.221/2008.
În susținerea acțiunii, solicită reclamantul a fi avută în vedere și Decizia nr.11/ 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.10/2012, asupra recursului în interesul legii privind interpretarea și aplicarea art.5 din O.U.G. nr.1/2010 și a art.30 din Legea – cadru nr.330/2009, prin care s-a statuat că începând cu 01.01.2010, personalului didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31.12.2009, are dreptul la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu dispozițiile O.G. nr.15/2008.
Pentru aceste motive, reclamantul s-a văzut nevoit să promoveze prezenta acțiune, în dovedirea susținerilor, depunând la dosarul cauzei, adeverința eliberată de unitatea școlară pârâtă, contractul de muncă încheiat sub nr.4561 din 01.09.1981 și actul adițional la acesta, decizia nr.1777 din 16.07.2008 și decizia nr.359 din 17.02.2010 emise de Inspectoratul Școlar Județean N..
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a arătat că achiesează la pretențiile reclamantului.
Instanța a invocat din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._10, față de dispozițiile art.268 lit.c din codul muncii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța urmează a reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._10, instanța constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată prin care solicită acordarea drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2010 până la data de 31.12.2010, la data de 06.10.2013 (data poștei)
Potrivit art. 171 alin. 1 din Codul Muncii republicat „Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”.
Față de dispozițiile legale sus-citate, avându-se în vedere și dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii republicat, instanța constată că cererea reclamantei este prescrisă pentru perioada 01.01._10.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge în consecință acțiunea reclamantului pentru perioada sus - menționată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, în conformitate cu adeverința anexată la dosarul cauzei, reclamantul îndeplinea în cadrul unității școlare pârâte, funcție didactică, prevăzută de Legea nr. 128/1997, în vigoare pentru perioada analizată, astfel încât raportul său de muncă este guvernat de Codul muncii (Legea nr. 53/2003) în conformitate cu dispozițiile art. 146 din Legea nr. 128/1997.
Odată cu . Legii – cadru nr.330/2009, salarizarea personalului din învățământ și a celorlalte categorii profesionale salarizate din fonduri publice, trebuia realizată cu respectarea dispozițiilor reglementate prin acest act normativ.
Se reține astfel că, unul dintre principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat de această lege îl constituie „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare" (art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 330/2009).
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, aplicarea prevederilor acestui act normativ se realizează etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
În continuare, art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, stipulează că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 330/2009, pentru personalul nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.
Față de toate aceste dispoziții legale menționate, tribunalul apreciază că, începând cu data de 01.01.2010, reclamantul, personal didactic în cadrul școlii pârâte, trebuia să beneficieze de un salariu egal cu salariul aferent lunii decembrie 2009. Mai exact, salariatului P. G. trebuia să i se plătească în luna ianuarie 2010 un salariu egal cu salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009 potrivit dispozițiilor legale reprezentate în cazul acestora de Legea nr. 221/2008, calculat în raport de valoarea coeficientului 1,000 la 400,00 lei și nu egal cu salariul încasat efectiv în luna decembrie 2009, astfel cum în mod eronat și nelegal unitatea pârâtă a procedat.
Instanța are astfel în vedere și concluziile din Decizia nr.11/ 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.10/2012, asupra recursului în interesul legii privind interpretarea și aplicarea art.5 din O.U.G. nr.1/2010 și a art.30 din Legea – cadru nr.330/2009, obligatorii pentru instanțele judecătorești, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, prin care s-a statuat că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.”
În acest context, în ceea ce privește salariul aferent lunii decembrie 2009, trebuie arătat că salarizarea personalului didactic până la data de 31.12.2009 a fost reglementată de O.G. nr. 15/2008. Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 lit. c, pct. 3 din O.G. nr. 15/2008, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1 indice 1, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 291,678 lei pentru perioada 01.10._08.
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, prin care s-a modificat art. 1 alin. 1, lit. c, ultima liniuță, în sensul că pentru perioada 01.10._09 valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Dispozițiile art. 1 alin. 1, lit. c, ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008 au fost ulterior modificate succesiv prin O.U.G. nr. 136/2008, prin O.U.G. nr. 151/2008 și prin O.U.G. nr. 1/2009, toate aceste ordonanțe de modificare fiind însă declarate neconstituționale. Totodată, tribunalul reține faptul că începând cu data de 01.10.2008 a intrat în vigoare Legea nr. 221/2008, lege care stabilește valoarea coeficientului de multiplicare (de 400,00 lei) și care nu a suferit niciun fel de modificări.
În aceste condiții, salariul reclamantei la nivelul lunii decembrie 2009 trebuia să fie calculat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, lege care stabilea o valoare mai mare a coeficientului de multiplicare decât cea aflată în plată.
De altfel, și prin Decizia nr. 3 din 04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, de asemenea obligatorie pentru instanțele de judecată, fiind admise recursurile în interesul legii promovate, s-a statuat, că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009.
Prin urmare, prin această decizie s-a statuat, cu efect obligatoriu, faptul că salariatul din cadrul unității școlare pârâte este îndreptățit să încaseze în luna decembrie 2009 drepturile salariale calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009, și faptul că în luna decembrie 2009 salariul reclamantei, personal didactic, trebuia calculat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, se reține de către tribunal că drepturile salariale acordate reclamantei în perioada analizată au fost stabilite în mod nelegal în funcție de salariul efectiv încasat de către aceasta în luna decembrie 2009 și nu în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008.
În acest context, instanța va obliga pârâtul să calculeze și să plătească reclamantului drepturile salariale astfel stabilite, pentru perioada 07.10._10, actualizate conform indicelui de inflație.
În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanța constată că acțiunea formulată este întemeiată, în parte, urmând să o admită, ca atare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul P. G. pentru perioada 01.01.2010 – 06.10.2010.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. G. (CNP_6), domiciliat în orașul Tg. N., ..M 9, ., județul N., în contradictoriu cu pârâtul C. Național „Ș. cel M. Târgu”, cu sediul în Tg. N., . nr.67, județul N. și în consecință:
Obligă pârâta să calculeze și să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de valoarea coeficientului 1,000 la 400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii - cadru nr. 330/2009, coroborate cu prevederile Legii nr.221/2008 și cele acordate efectiv și încasate, pentru perioada 07.10.2010 – 31.12.2010, sumele astfel rezultate urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței și până la momentul plății efective.
Respinge, ca nefondat, capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării apel ce se poate depune la Tribunalul N., secția I Civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.03.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
G. B. B. V., B. C. N. U.
Red. și tehnored.G.Bt.20.03.2014
Tehnored.N.U./18.07.2014
Ex.4
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
