Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1615/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1615/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 5699/103/2013
Dosar nr._
COD OPERATOR 3074 - CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1615 C
Ședința publică din 13 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – B. G. – judecător
- H. P. – asistent judiciar
- D. M. – asistent judiciar
- A. D. - grefier
Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul S. R., cu sediul în R., Șoseaua R. – Iași, km.333, jud.N., în numele și pentru membrul de sindicat H. M. G., în contradictoriu cu pârâta . R.” SA, cu sediul în R., ., ., parter, jud.N..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul sindicatul R., reprezentat prin avocat T. D.-L., cu împuternicire avocațială din 31.07.2013 depusă în copie la dosar (originalul fiind depus la fila 14 dosar inițial vol.I nr._ ), și pârâta . R.” SA, prin avocat L. C., în substituirea d-nei avocat F. C., cu împuternicire avocațială din 30.09.2013, respectiv delegație de substituire din 12.12.2013 depuse în copii la dosar (originalele fiind depuse la filele 87 și 339 dosar inițial vol.II nr._ ), lipsă fiind salariatul membru de sindicat în numele căruia a fost formulată acțiunea, HavriciMihaela G..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței că obiectul cauzei este litigiu de muncă – acțiune în constatare + drepturi bănești, procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al cincilea termen de judecată.
Întrebate fiind, ambele părți, prin apărători aleși, arată fiecare că au studiat raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de către d-na expert E. R. și nu au de formulat obiecțiuni.
Vis-a-vis de excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului R. (invocată anterior disjungerii și suspendării judecării cauzei și rămasă nesoluționată), pentru nedepunerea dovezilor din care să rezulte calitatea de membru de sindicat, respectiv împuternicirea expresă dată sindicatului de către membrul de sindicat în numele căruia s-a formulat acțiunea, față de dovezile prezentate de către reclamant, instanța respinge excepția pusă în discuție, în raport de dispozițiile art.28 alin.2 din Legea nr.62/2011, făcându-se dovada împuternicirii scrise dată de către salariat sindicatului.
Față de excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește diferențele de drepturi salariale solicitate pentru luna august 2010, apărătorul reclamantului arată că înțelege să-și restrângă acțiunea, în sensul că solicită ca acordarea de diferențe salariale să fie acordată începând cu 01.09.2010 întrucât, în urma sentinței civile nr.140 C din 1.02.2012 s-au acordat drepturi salariale inclusiv pentru luna august 2010.
Față de restrângerea acțiunii, tribunalul constată că excepția autorității de lucru judecat a rămas fără obiect.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, în temeiul dispozițiilor art.244 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă părților cuvântul la dezbateri asupra fondului cauzei.
Avocat T. D.-L., având cuvântul în susținerea acțiunii, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar, reprezentând onorariul de expert achitat de către salariatul în numele și pentru care a fost formulată acțiunea, în sensul de a se constata faptul că nivelul salariului cuvenit la data de 1.09.2010 era altul decât cel stabilit în mod nelegal de către angajator, având în vedere prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în perioada 2004 – 2008, care era în vigoare la acea dată. În raport de acest aspect, au existat diferențe salariale față de drepturile cuvenite, respectiv față de nivelul salariului acordat de către angajator, în raport de încadrarea conform claselor și treptelor de salarizare prevăzute în anexele la contractul colectiv de muncă pe anii 2004 – 2008.
Față de împrejurarea că, la 1.01.2011 a fost încheiat un nou contract colectiv de muncă, care însă s-a înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă abia în data de 24.02.2011, apărătorul reclamantului solicită a se avea în vedere că, și în perioada 1.01.2011 – 23.02.2011 se aplică prevederile vechiului contract colectiv de muncă, astfel încât încadrarea salariaților ar fi trebuit să se facă în baza acestor din urmă prevederi. Cu privire la mărirea salarială de 8% care s-a acordat la 1.01.2011 prin decizia invocată de către angajator, solicită a se avea în vedere concluziile raportului de expertiză, în cuprinsul căruia se arată care este cuantumul salariului cuvenit
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, referitor la acordarea drepturilor salariale în raport de prevederile noului contract colectiv de muncă, reclamantul, prin avocat, solicită a se avea în vedere că: în raportul de expertiză se arată de către expertul contabil faptul că prin Decizia nr.51 din 24.02.2011 s-a mărit salariul tarifar pentru fiecare dintre angajați, avându-se în vedere clasa în care au fost încadrați; în general, salariații din dosarul inițial nr._ au ca și încadrare nivelul de competență 3 B, existând foarte puține cazuri în care acest nivel de competență este altul; în raport de nivelul minim al salariului prevăzut în această ultimă decizie invocată de către angajator și față de prevederile din noul contract colectiv de muncă, intrat în vigoare la data de 24.02.2011, solicită a se avea în vedere că, în mod nelegal, la stabilirea salariului s-a luat în considerare un cuantum mai mic decât nivelul minim din noul contract colectiv de muncă; astfel, în situația salariatului din cauza de față - HavriciMihaela G. – la data de 23.02.2011 acesta ar fi trebuit să beneficieze de un salariu minim tarifar de încadrare astfel după cum rezultă din raportul de expertiză depus la dosarul cauzei, funcție de încadrarea salariatului pe nivel de competență specific, și nu de cel stabilit prin Decizia nr.51 din 24.02.2011.
Având în vedere faptul că, drepturile salariale acordate în perioada 24.02.2011 și până în prezent sunt sub minimul stabilit în contractul colectiv de muncă intrat în vigoare la data de 24.02.2011, apărătorul reclamantului solicită a se dispune obligarea angajatorului de a plăti, în raport de nivelul minim al salariului tarifar de încadrare, drepturile cuvenite, față de cele acordate, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în dosarul cauzei; susține că, conform anexei la raportul de expertiză se constată că salariul tarifar de încadrare la data de 23.02.2011 este sub nivelul salariului de încadrare prevăzut în anexa nr.1 și, respectiv în celelalte anexe care cuprind mările consecutive ale acestui salariu de încadrare care au urmat, anexe la contractul colectiv de muncă intrat în vigoare la data de 24.02.2011.
Cu privire la capătul de cerere referitor la înregistrarea drepturilor în Revisal invocă, ca și temei de drept HG nr.500/2011, respectiv art.3 litera g, în cuprinsul cărora, raportat la art.6, se arată faptul că și drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătorești urmează a fi înregistrate în Registrul de evidență informatizată al salariaților.
Avocat L. C., având cuvântul, pune concluzii de admitere parțială a acțiunii pentru următoarele motive arătate în scris prin întâmpinare:
- Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul S. R., în numele și pentru un număr de 186 de salariați, a solicitat pentru membrii săi de sindicat plata diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 10.08.2010 – 23.02.2011 – prima perioadă (restrânsă ca urmare a punerii în discuție a excepției autorității de lucru judecat la termenul de astăzi), ulterior de la 23.02.2011 și până la momentul înregistrării acțiunii pe rolul instanței, respectiv 1.08.2013 – a doua perioadă;
- Pentru intervalul cuprins între 10.08.2010 – 23.02.2011 la nivelul societății au fost emise Deciziile nr.36 din 20.08.2010 și 51 din 24.02.2011; în cadrul acestei etape s-a solicitat și a fost administrată proba cu expertiză contabilă, unde pentru fiecare membru de sindicat au rezultat diferențe salariale cuvenite, sumele calculate de expert nefiind contestate de către societate, motiv pentru care instanța urmează a dispune în consecință având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă pentru acest interval de timp;
- Pentru intervalul de timp vizând perioada 23.02.2011 și până la data de 1.08.2013 susține că: începând cu momentul înregistrării la ITM a noului contract colectiv de muncă, respectiv data de 24.02.2011, la nivelul societății se stabilește un alt sistem de salarizare, care nu se mai bazează pe grile, ci este stabilit pe nivele de competență (calificare) și cărora le corespund salarii tarifare de încadrare minime și maxime, ce respectă, din punctul de vedere al unității angajatoare, cuantumul salariului minim pe economie garantat în plată; din acest motiv, la nivelul societății acele grile de salarizare în baza cărora s-a făcut plata salariaților conform vechiului contract colectiv de muncă 2004 – 2010 nu se mai aplică începând cu momentul intrării în vigoare a noului contract colectiv de muncă; mai mult de atât, prin raportare la Decizia nr.51 din 24.02.2011, a cărei aplicare și punere efectivă în plată s-a făcut retroactiv, de fapt de la 1.01.2011, așa cum rezultă și din raportul de expertiză contabilă, salariile tarifare de încadrare existente la data înregistrării contractului colectiv de muncă pe anii 2011 - 2014 s-au indexat cu 8%; prin urmare, începând cu data de 23.02.2011 – momentul intrării în vigoare a noului contract colectiv de muncă și până în prezent, partea pe care o reprezintă consideră că salarizarea la nivelul societății s-a făcut pe baza unui alt sistem de salarizare, care nu are legătură cu fostele grile de salarizare, neputându-se stabili o legătură de cauzalitate pentru a se calcula eventuale diferențe salariale potrivit noului contract colectiv de muncă, avându-se în vedere hotărâri judecătorești obținute și pronunțate de către instanță în alte dosare anterioare; noul sistem de salarizare în baza noului contract colectiv de muncă pe anii 2011 - 2014 a fost negociat și semnat de către toți partenerii sociali implicați, inclusiv de S. R. și reprezintă voința expresă a acestora, astfel încât contestarea ulterioară a acestor prevederi nu apare ca o susținere logică și pertinentă; în concluzie, pentru acest interval de timp – 23.02.2011-1.08.2013 - solicită respingerea acțiunii privind acordarea diferențelor de drepturi salariale având ca temei de drept fostul contract colectiv de muncă;
- În legătură cu ultimul capăt de cerere, având ca obiect înregistrarea în Revisal pentru perioada 24.02.2011 – 31.07.2013, raportat la precizările formulate de către sindicat, arată că a depus la dosar corespondența cu ITM N. prin care se reiterează aceleași precizări și anume: începând cu data de 1.01.2011, dată de la care angajatorii nu mai înregistrează la inspectoratele teritoriale de muncă contractele individuale de muncă și nu mai depun documente privind executarea, modificarea și încetarea acestora, nici dovezile de calculare a drepturilor salariale, evidența muncii se realizează exclusiv prin completarea și transmiterea registrului general de evidență a salariaților în format electronic, reglementată până la data de 1.08.2011 prin HG nr.161/2006, iar începând cu 1.08.2011 prin HG nr.500/2011, modificată și completată; art.14 din această ultimă hotărâre de guvern abrogă prevederile HG 161/2006, astfel încât pentru acest motiv societatea apreciază că pentru intervalul 1.01.2011 – 1.08.2011 indicat în petitul acțiunii, nu există un temei legal în baza căruia să fie obligată de către instanța de judecată la înscrierea în registrul salariaților a acestor mențiuni referitoare la diferențele salariale, care eventual vor fi acordate prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești; de asemenea, în acest sens a depus la dosar adresa nr.2018 din 5.02.2014 emisă de către ITM N., prin care se menționează în mod clar modalitatea în care se face înregistrarea în registrul de evidență al salariaților și, din acest punct de vedere, în acest sistem electronic nu se mai pot face modificări sau adăugiri de date cu privire la salariu; mențiunile solicitate de către partea adversă referitoare la salariu, la sporuri și cuantumul acestora, și pentru care există un temei legal, au intrat efectiv în vigoare începând cu data de 1.08.2011 prin HG nr.500/2011, unde în art.3 alin.2 punctul 9 se regăsește ca element obligatoriu care trebuie indicat în Revisal, salariul sporurile și cuantumul acestora; pe cale de consecință, pârâta angajatoare nu poate fi obligată printr-o hotărâre judecătorească să înscrie în Revisal aceste mențiuni, atât timp cât la momentul respectiv cadrul normativ nu permitea o asemenea obligație din partea sa, iar la momentul actual nu există nici chiar posibilitatea fizică de înregistrare în sistemul electronic a acestor modificări – situație care i-a fost adusă la cunoștință cu ocazia discuțiilor și corespondenței purtată cu persoane care lucrează în acest sistem;
- Pentru toate aspectele prezentate, solicită admiterea în parte a acțiunii, funcție de concluziile raportului de expertiză contabilă pentru prima perioadă, respectiv respingerea acțiunii privind ce-a de a doua perioadă, precum și respingerea capătului 3 de cerere.
Având cuvântul în replică, apărătorul reclamantului arată că, în ceea ce privește al doilea capăt de cerere a argumentat, față de concluziile expertului stabilite în anexă, faptul că la 23.02.2011 cuantumul salariului tarifar, în raport de care s-au calculat drepturile salariale ale angajaților, este sub minimul prevăzut în anexele la contractul colectiv de muncă ce a intrat în vigoare la 24.02.2011, raportat la încadrarea acestora la data de 23.02.2011
În temeiul art.394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N., sub numărul_ din 02.08.2013, reclamantul S. R. R. în numele și pentru un număr de 185 salariați membri de sindicat a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. T. Products R. S.A., cu sediul în R., ., ., parter 1, județul N., pentru ca in contradictoriu cu pârâta și pe baza probelor ce se vor administra să se dispună plata tuturor diferențelor intre drepturile salariale cuvenite si actualizate, stabilite potrivit Contractului Colectiv de munca la nivel de unitate pe perioada 2004-2010 inclusiv, conform coeficienților de ierarhizare specifici stabiliți de Anexa, nr. 1 la contract, în raport cu salariul minim pe economie aplicabil, cu toate sporurile aferente si sumele acordate potrivit statelor de plata, de la data de 11.08.2010 si pana la data de 01.01.2011, precum și acordarea cheltuielilor de judecată. S-a mai solicitat acordarea de diferențe salariale între drepturile salariale acordate și cele cuvenite pentru perioada 01.01.2011 – până în prezent potrivit CCM 2011 – 2014, raportat la nivelul salariului stabilit la 31.12.2010 la care să se adauge majorările acordate potrivit anexei nr. 1 la contract anexei nr. 1 la actul adițional nr. 2/01.03.2012, anexa nr. 1 la actul adițional nr. 3/13.03.2013.
S-a mai solicitat și efectuarea înregistrării modificărilor cuvenite în registrul general de evidență a salariaților Revisal pentru perioada 01.01.2011 până în prezent, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, se arată că prin sentința civilă nr. 140/C/01.02.2012, pronunțată de Tribunalul N., în dosarul_, au fost anulate grilele de salarizare prevăzute în anexele 1.1 – 1.5 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004 – 2008, pârâta fiind obligată la plata diferențelor salariale dintre drepturile salariale acordate potrivit statelor de plată și drepturile cuvenite. Ca urmare a neîndeplinirii de către angajator a obligației de stabilire a salariilor astfel după cum s-a stabilit prin anexa 1 la CCM 2004-2008, s-a ajuns la stabilirea greșită a salariilor de bază iar sporurile au fost aplicate la un salariu de bază greșit. Prezenta cauză a fost promovată deoarece reclamantul arată că și pentru perioada 10.08.2010 – 31.12.2010, salariații ar trebui să beneficieze de aceleași diferențe salariale, având în vedere că prin sentința civilă anterior menționată s-au stabilit drepturi salariale până la data de 10.08.2010.
Se mai arată că începând cu data de 01.01.2011 între părțile litigante a fost încheiat un nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2011 – 2014, iar prin Anexa nr. 1 a fost stabilit un sistem de salarizare diferit de cel prevăzut în CCM la nivel de unitate pentru anii 2004 – 2008. Astfel, nu mai există trepte de salarizare și coeficienți de ierarhizare, ci doar încadrarea salariului între limite minime și maxime în funcție de structura de personal și nivelul de competență.
În art. 1 din Anexa 1 la CCM 2011 – 2014 s-a prevăzut majorarea salariilor de încadrare cu un procent de 8%, iar în art. 1 din Anexa 1 la actul adițional nr. 2/01.03.2012, s-a prevăzut majorarea salariilor cu 5,8%, iar prin actul adițional nr. 3 din 13.03.2012 au fost majorate nivelurile minime și maxime din grilele incluse în art.2 cu 5%, însă aceste majorări salariale nu au fost aplicate la nivelul salariului de bază ce a fost stabilit prin hotărârea judecătorească anterior menționată.
În susținerea acțiunii reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, anexând în copie: împuternicirile acordate de salariații în numele cărora s-a formulat acțiunea, sindicatului reclamant, în conformitate cu dispozițiile art.28 alin.2 din Legea nr.62/2011, tabel cu semnături ale membrilor de sindicat privitor la promovarea prezentei acțiuni de către sindicat, extras din CCM la nivel de unitate pe anii 2004 – 2008, sentința civilă nr. 31/PJ/1991, sentința civilă nr. 3/PJ/1996, sentința civilă nr. 140/C/2012 a Tribunalului N., extras din CCM la nivel de unitate 2011 – 2014 împreună cu Anexa 1 și actele adiționale.
Pârâta a depus întâmpinare în prezenta cauză prin care a invocat, pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii motivat de neurmarea procedurii prealabile a medierii, impusă de dispozițiile art.2 din Legea nr.192/2006 cu modificările ulterioare.
Totodată pârâta a invocat și excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului R., motivat de lipsa împuternicirilor acordate sindicatului de către membrii de sindicat, în condițiile impuse de prevederile art. 28 din Legea 62/2011, având în vedere că o parte din salariații în numele cărora s-a formulat acțiunea nu au figurat ca părți în niciunul din dosarele nr._ și respectiv_, în care s-au pronunțat hotărâri de anulare a grilelor de salarizare din perioadele 2004-2008 și 2008-2010.
Pe de altă parte, cu referire la intervalul 31.07._10, pârâta a arătat că nu se mai poate solicita anularea grilelor de salarizare în condițiile în care, la data introducerii acțiunii era în vigoare un nou acord colectiv de muncă de nivel de unitate, față de dispozițiile art.268 alin.1 litera d) din Codul Muncii republicat cererea de anulare a unor dispoziții din vechiul CCM la nivel de unitate apărând ca tardiv formulată.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că pentru perioada 01.08.2010 – 31.12.2010, salarizarea s-a făcut cu respectarea și punerea în practică a Deciziei nr. 36/20.08.2010 începând cu 01.07.2010, decizie ce a fost emisă de angajator în considerarea hotărârii judecătorești de acordare a diferențelor de drepturi bănești, fiind respectat nivelul salariului minim pe economie. Pentru perioada de după 01.01.2011, și până la data de 24.02.2011, data intrării în vigoare a noului contract de muncă, nulitatea grilelor de salarizare nu mai produce efecte juridice pentru salariați, fiind, de asemenea, emisă de către angajator Decizia nr. 51 din 24.02.2011 prin care salariile tarifare au fost indexate cu 8% începând cu 01.01.2011.
Mai arată pârâta că hotărârile judecătorești depuse de către reclamant în numele membrului său de sindicat nu au fost pronunțate în contradictoriu cu cel dintâi, nefiindu-i opozabile, astfel că nu pot fi reținute ca având efect direct asupra acesteia. Mai arată pârâta că, nefiind anulate grilele de salarizare din perioada 2009-2010 față de reclamant, acestea continuă să producă efecte reprezentând legea părților. Ulterior, datei de 01.01.2011, a fost adoptat un nou sistem de salarizare prin noul contract colectiv de muncă în vigoare de la această dată, acest nou sistem de salarizare fiind semnat de toți partenerii sociali, reprezentând voința expresă a acestora.
În apărare, pârâta a depus la dosarul cauzei, în copie conformă cu originalul, Deciziile nr. 36/2010 și 51/2011 privind indexarea salariilor, noul CCM unitate valabil pe perioada 24.02.2011-2014 și actele adiționale la acesta, probatoriu completat la solicitarea expresă a instanței, cu fluturașii de salarii pentru fiecare solicitant în parte din perioada vizată de acțiune.
La termenul de judecată din 12.12.2013, reclamantul sindicat a depus o cerere de modificare a acțiunii în sensul precizării cu exactitate a datelor pentru care solicită drepturile salariale, în speță pentru drepturile salariale întemeiate pe CCM 2004 – 2008 perioada solicitată fiind 11.08.2010 – 23.02.2011, iar perioada pentru care solicită diferențe de drepturi salariale întemeiate pe CCM 2011 – 2011, fiind 24.02.2011 – până în prezent.
Totodată a fost soluționată excepția dirimantă a inadmisibilității acțiunii pentru neurmarea procedurii prealabile a medierii, în conformitate cu dispozițiile art.248 din Noul Cod Procedură Civilă, excepție ce a fost ca nefondată, motivat de faptul că introducerea acțiunii de față a avut loc la data de 31.07.2013, deci anterior intrării în vigoarea a noilor dispoziții ale 60 ind.1 raportat la art.2 din Legea nr.192/2006, termen astfel cum a fost stabilit inițial prin Legea nr.115/2012 și ulterior prorogat prin O.UG nr.90/2012, respectiv 01.08.2013.
La același termen de judecată din data de 12.12.2013, tribunalul a dispus disjungerea cauzei pentru o judicioasă administrare a probatoriului, având în vedere numărul foarte mare de salariați și complexitatea probatoriului,ce implică nu numai un volum foarte mare de înscrisuri în completare, respectiv documente privind salarizarea pentru fiecare membru de sindicat în numele căruia s-a promovat acțiunea, dar și o expertiză contabilă solicitată, de altfel de ambele părți, în scopul verificării corectitudinii calculării și acordării drepturilor salariale pretinse prin cererea de față, care implică, fiind format câte un dosar separat pentru fiecare reclamant în parte, în prezenta cauză nr. _ , figurând ca reclamant S. R. R. în numele și pentru membrul său de sindicat H. M. G..
De asemenea la termenul de judecată anterior menționat, tribunalul a solicitat reclamantului sindicat să precizeze expres sporurile la care face referire în petitul acțiunii la capătul de cerere 2 care să fie aplicate la salariul de bază în vederea calculării unor eventuale diferențe salariale.
Pentru neîndeplinirea acestor obligații, inițial cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, pentru ca ulterior cauza să fie repusă pe rol în data de 12.06.2014, motivat de îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
Asupra solicitării de precizare a sporurilor, sindicatul reclamant a precizat că solicită a fi avute în vedere în privința reclamantului doar sporurile pe care acesta le avea și care sunt probate cu fluturașii de salarii depuși de la dosarul cauzei de către unitatea angajatoare. Mai arată reclamantul că aceste sporuri sunt legal reglementate de către CCM la nivel de unitate la art. 7 anexa 1.
La termenul din data de 10.07.2014, s-a dispus de către instanță administrarea probei cu expertiză contabilă, obiectivele expertizei contabile fiind stabilite prin încheierea de la termen.
Prin precizări depuse la dosarul cauzei ulterior, de către pârâtă s-a invocat și excepția autorității de lucru judecat pentru perioada 10.08.2010 – 31.08.2010 raportat la sentința civilă nr. 140/01.02.2012 a Tribunalul N..
Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului R., tribunalul, în considerarea dispozițiilor art.248 din Noul Cod Procedură Civilă, s-a pronunțat asupra acesteia anterior încheierii dezbaterilor pe fondul cauzei ce au avut loc la termenul din 13.11.2014, excepția fiind respinsă pentru motivele ce au fost expuse pe larg în practicaua prezentei hotărâri, neimpunându-se a mai fi reluate și în considerente .
De asemenea, asupra excepției de autoritate de lucru judecat, invocată de către pârâtă pentru intervalul 10.08.2010 – 31.08.2010, tribunalul s-a pronunțat la același termen de judecată și în aceleași condiții, excepția fiind respinsă ca rămasă fără obiect, motivat de restrângerea acțiunii de către reclamant în privința perioadei pentru care solicită acordarea de diferențe salariale. Astfel, reclamantul a arătat că solicită ca acordarea de diferențe salariale să fie acordată începând cu 01.09.2010, tocmai motivat de faptul că prin sentința Tribunalului N. nr. 140/2012 s-au acordat diferențe salariale până la data de 31.08.2010.
În ceea ce privește excepția tardivității cererii de anulare a grilelor de salarizare din CCM la nivel de unitate aplicabil în perioada 2004-2008, prelungit prin acte adiționale succesive cu aplicabilitate până în anul 2011, tribunalul constată că această excepție nu a mai fost susținută de pârâtă, în condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată nu conținea o asemenea solicitare, ce nu s-a regăsit nici în modificare ulterioară a acțiunii.
Pe fondul litigiului dedus judecății, tribunalul constată că analizarea și verificarea temeiniciei pretențiilor reclamantului din cauza de față urmează a se face distinct pe perioada de valabilitate a fiecărui CCM la nivel de unitate, respectiv pentru intervalul 01.09._11 în care a salarizarea s-a realizat sub imperiul CCM la nivel de unitate pe anii 2004-2008 și a actelor adiționale la acesta, și pentru intervalul 24.02.2011 la zi, în care sistemul de salarizare este guvernat de noul CCM pe unitate pe anii 2011-2014 și actele adiționale la acesta. De menționat că deși inițial părțile s-au aflat în dezacord asupra datei intrării în vigoare a noului CCM la nivel de unitate, ulterior ambele părți au recunoscut și confirmat indubitabil această dată ca fiind 24.02.2011.
Analizând acțiunea privind plata diferențelor salariale ca urmare a necorelării salariului minim de la nivel de unitate cu cel de la nivel de țară pentru perioada 01.09._11, tribunalul reține că sistemul de salarizare din cadrul societății pârâte a fost stabilit, în conformitate cu dispozițiile art. 88 din CCM la nivel de unitate pe perioada 2004-2008, prin Anexa nr. 1 la acest contract, dezvoltată în anexele 1.1 în ceea ce îl privește pe reclamant.
Tribunalul reține că prin Anexa nr. 1 la CCM, acesta a fost stabilit pe de o parte pe 3 rețele de salarizare, aplicabile personalului funcție de meseria specifică exercitată și care sunt dezvoltate în Anexa nr. 2 la CCM, iar pe de altă parte, pe niveluri, grade de competență și clase de salarizare, astfel cum sunt acestea dezvoltate la art. 3 – 5 din Anexa nr. 1 la CCM pe anii 2004 – 2008.
Din combinarea acestor elemente au rezultat coeficienții de ierarhizare corespunzători fiecărei clase de salarizare în care angajatorul era obligat să încadreze fiecare salariat în parte, coeficienți ale căror valori sunt cuprinse între 100% și 300%, nivelul acestora (al coeficienților) fiind prevăzut în tabelul de la art. 5 alin. 1 din Anexa 1 la CCM pe anii 2004 – 2008.
Totodată în aliniatul 2 al art. 5 din anexa mai sus menționată, angajatorul a prevăzut expres ca: „coeficientul de ierarhizare 100% reprezintă salariul tarifar minim” iar la art. 6 s-a stabilit nivelul salariului minim de bază ca fiind de 3.500.000 lei vechi începând cu 01.09.2004.
Din analiza textelor legale anterior citate rezultă deci ca acest coeficient de ierarhizare de 100% reprezintă salariul minim pe unitate astfel încât valoarea salariului de bază al salariaților se va modifica la fiecare schimbare a salariului minim pe unitate, intervenită fie prin acte adiționale, fie prin negocierile contractului colectiv de muncă la nivel național sau de ramură, fie prin acte normative ce au prevăzut nivelul acestui salariu minim .
Din coroborarea art. 4-6 din Anexa nr. 1 la CCM rezultă practic că salariul de bază al fiecărui angajat se determină prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare în care aceștia sunt încadrați cu salariul tarifar minim, la suma astfel rezultată adăugându-se celelalte majorări sau sporuri acordate la nivel colectiv sau individual, funcție de locul de muncă, vechime și alte criterii asemănătoare pe care le îndeplinește fiecare salariat.
De exemplu dacă un muncitor calificat are clasa 6 minim, conform coeficientului de ierarhizare prevăzut în tabelul din alin. 1 al art. 5 din Anexa nr. 1 la CCM unitate, acestuia i se cuvine un salariu de 140% în vreme ce un muncitor necalificat este încadrat la clasa 1, cu un coeficient de salarizare de 100%.
Aceasta înseamnă că la un salariu tarifar minim de 385 lei, astfel cum a fost stabilit prin actul adițional nr. 1 din 29.09.2009 la CCM 2004 – 2008, valabil începând cu 01.09.2005, prin care s-a modificat valoarea din contractul inițial ce fusese stabilită la suma de 350 lei, muncitorul necalificat la care am făcut referire mai sus, are un salariu de bază de 385 lei, iar muncitorul calificat cu încadrarea în clasa 6 are un salariu de bază de 539 lei (385x140%= 539), după cum personalul de conducere, spre exemplu un șef de birou încadrat în clasa maximă de salarizare – 27, are un salariu de 1155 lei (300%x385 lei).
O primă modificare a CCM la nivel de unitate, a intervenit, așa cum s-a relevat anterior prin actul adițional nr. 1/29.09.2005, valabil începând cu data de 01.09.2005, în care s-a prevăzut un salariu minim de 385 lei față de 350 lei anterior, această modificare fiind fără relevanță în cauza de față.
Prin actul adițional nr. 2/03.11.2006 la CCM unitate 2004-2008, valabil începând cu 01.09.2006, s-a stabilit un salariu minim de 424 lei (a se vedea art. 5 prin care se modifică Anexa 1 art. 6 alin. 1 din CCM 2004-2008).
Prin actul adițional nr. 3/11.12.2007 la CCM unitate pe anii 2004 – 2008, valabil începând cu data de 01.09.2007 nu s-a mai prevăzut valoarea nominală a salariului minim de bază, stabilindu-se doar că salariile de bază vor fi indexate cu 8,5% aceasta fiind noua formulare a art. 6 alin. 1 din Anexa 1, stipulată prin art. 4 al acestui act adițional.
Finalmente, prin actul adițional nr. 4/04.02.2010 valabil în perioada 01.01._10, a fost stabilit un salariu minim la nivelul de 600 lei, acesta fiind ultimul acord colectiv de salarizare la nivel de unitate cu relevanță pe perioada vizată de acțiune.
Prin urmare, coroborând dispozițiile din CCM la nivel de unitate si din actele adiționale ulterioare, cu prevederile legale referitoare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, în conformitate cu art. 164 din Codul Muncii republicat, precum și cu prevederile CCM la nivel național sau de ramură, rezultă că în perioada 01.06._10, au avut loc următoarele schimbări ale salariului minim pe unitate: 385 lei începând cu 01.06.2006, 424 începând cu 01.09.2006, 440 lei începând cu 01.01.2007, 500 lei începând cu 01.01.2008 (a se vedea H.G.1507/2007), 540 lei începând cu 01.10.2008(a se vedea H.G. 1507/2007), 600 lei începând cu 01.01.2009 (a se vedea H.G. nr. 1051/2008) și 625 lei începând cu 01.07.2010.
În atare condiții, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 2 din Anexa 1 la CCM unitate pe perioada 2004-2008, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale la care am făcut referire anterior, se constată că pârâtei îi revenea obligația de corelare a coeficientului de ierarhizare 100% ce reprezenta salariul tarifar minim pe țară, ale căror valori s-au modificat în intervalul 01.06._10 în modul expus mai sus.
Prin salariu tarifar se înțelege salariu de bază ce reprezintă acea parte fixă și principală a salariului cuvenită fiecărui angajat funcție de nivelul studiilor, pregătirea profesională, importanța postului, etc., funcție de care se calculează celelalte drepturi cum ar fi diferitele indemnizații, sporuri, etc.
Prin urmare prin salariu tarifar minim se înțelege salariul de bază minim, care în acord cu dispozițiile art. 164 alin. 3 din Codul Muncii trebuie să fie cel puțin egal cu salariul minim pe țară.
Cum angajatorul a fost cel care a înțeles să raporteze valoarea coeficientului de ierarhizare la acest salariu tarifar minim, stabilind în mod clar și lipsit de orice echivoc că acest coeficient de ierarhizare de 100% este egal cu salariul tarifar minim ce la rândul său este cel puțin egal cu salariul minim pe țară, rezultă că orice modificare a acestui din urmă salariu minim de bază, va duce implicit și la modificarea valorii nominale a salariului de bază al fiecărui angajat, salariu ce se determină după cum s-a arătat anterior prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare în care cel în cauză este încadrat cu acest salariu tarifar minim.
În privința modului de determinare a salariului de bază pentru angajații pârâtei, relevanță au nu numai dispozițiile art. 164 alin. 3 Codul Muncii republicat, ce obligă unitatea la plata unui salariu cel puțin egal cu cel minim pe țară ci și dispozițiile anterior citate din CCM unitate 2004-2008 și actele adiționale ulterioare, prin care s-a reglementat acest mod de determinare a salariului, pentru toate categoriile de salariați, în corelare directă cu salariul tarifar minim. Cât timp valoarea acestui salariu tarifar se modifică, urmare a creșterilor salariului minim brut pe țară, rezultă fără echivoc că se modifică și valorile nominale ale tuturor coeficienților de ierarhizare cuprinși între 100 și 300%, neputându-se accepta doar creșterea valorii nominale a coeficientului 100% și menținerea pe valorile anterioare ale celorlalți coeficienți intermediari până la 300% întrucât s-ar putea ajunge practic ca un angajat din clasa 1 de salarizare să primească în urma creșterii salariului minim pe țară, un salariu egal sau similar cu cel al unui angajat încadrat în clasa 2 sau 3 de salarizare pentru care nu s-ar mai modifica valorile nominale ale coeficienților de ierarhizare, ceea ce apare nu numai ca nelegal dar și ilogic.
Este adevărat că, de principiu, creșterea valorii salariului minim brut pe țară nu implică în mod obligatoriu creșteri salariale și pentru angajații ce realizează venituri peste acest nivel minim, dar în cazul S.C. A. Products R., angajatorul a fost cel care a instituit acest sistem de salarizare prin care coeficienții de ierarhizare aplicabili salariaților au fost puși în corelație directă cu salariul tarifar minim, rezultând algoritmul de calcul anterior expus.
Diferențele de drepturi salariale cuvenite au fost stabilite de către expertul contabil desemnat în prezenta cauză, concluziile sale fiind însușite de către instanță.
Se impune a se sublinia doar că aceste diferențe de drepturi bănești provin însă atât din greșita stabilire a salariului de bază, cât și implicit a celorlalte sporuri și adaosuri acordate la nivel individual.
Tribunalul mai reține faptul că neanularea grilelor de salarizare, respectiv a prevederilor pentru muncitori din CCM pe anii 2004 –_ nu conduce la pierderea dreptului salariatului de a solicita acordarea de diferențe de drepturi salariale rezultate din greșita interpretare a dispozițiilor legale, motiv pentru care instanța va admite acest capăt de cerere privind plata de diferențe salariale.
Cererea privind acordarea diferențelor salariale pentru perioada 01.01.2011 – 23.02.2011, urmează, de asemenea,a fi admisă motivat de următoarele aspecte:
CCM aplicabil pentru anii 2004 – 2008, prelungit ulterior prin acte adiționale a fost aplicabil până la data de 31.12.2010, însă și-a produs efectele juridice până la data de 23.02.2011 inclusiv, aspect recunoscut, de altfel și de către pârâta ce a confirmat utilizarea vechilor grile de salarizare până la momentul anterior arătat . Ulterior acestei date, anexele a căror nelegalitate a fost apreciată de instanță nu au mai fost aplicate, urmare intrării în vigoare a noului CCM la nivel de unitate . În acest sens se are în vedere faptul că, din cuprinsul CCM la nivel de unitate pe anii 2011 – 2014, rezultă voința neechivocă a părților ca acest nou acord de voință al părților să se aplice de la data de 24.02.2011, astfel că solicitarea de a fi acordate drepturi salariale ulterioare datei de 24.02.2011, întemeiate pe prevederile CCM 2004 – 2008, este neîntemeiată.
Susținerile pârâtei din întâmpinare referitoare la inaplicabilitatea hotărârii judecătorești prin care s-a constatat nelegalitatea grilelor de salarizare conținute de CCM la nivel de unitate pe anii 2004-2008 și de actele adiționale aplicabile pe perioada_11, nu pot fi reținute motivat de următoarele aspecte: Prin sentința civilă nr. 140 din 01.02.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, s-au anulat grilele de salarizare prevăzute în Anexele 1.1-1.5 din CCM la nivel de unitate pe anii 2004-2008 și actele adiționale la acesta și s-a dispus plata diferențelor drepturilor salariale până la data de 31.08.2010, dată până la care expertul desemnat în acea cauză a efectuat calculul diferențelor bănești. Pentru perioada ulterioară și până la data de 23.02.2011 inclusiv, diferențele de drepturi bănești nu au fost calculate și nici nu au fost acordate, pentru aceste motive fiind promovată prezenta acțiune. În mod logic și normal, odată ce grilele de salarizare din CCM 2004-2008 și actele adiționale aplicabile în intervalul 2009-2011 au fost anulate prin hotărârea judecătorească anterior menționată,această nulitatea a actelor în baza cărora a continuat să se efectueze salarizarea produce efecte și în prezenta cauză, neputând fi avute pentru perioada 01.09._11, motivele ce au dus la reținerea nulității lor subzistând și impunându-se cu putere de lucru judecat și în prezenta acțiune, în care deși nu s-a formulat un asemenea capăt de cerere distinct, nu poate fi reținut ca argument juridic valabil pentru a lipsi partea interesată de dreptul de a cere diferențele de drepturi bănești rezultând din aplicarea unor grile de salarizare nelegale.
În ceea ce privește drepturile salariale solicitate pentru perioada 01.09._11, acestea au fost stabilite prin concluziile expertizei contabile efectuate în cauză de exp. E. R., concluzii ce nu au fost contestate de niciuna dintre părți, și prin care s-a stabilit în cazul membrului de sindicat H. M. G. un cuantum net datorat cu acest titlu de 2197 lei.
De menționat că la verificarea corectitudinii calculării și acordării drepturilor salariale expertul a avut în vedere inclusiv cele două decizii emise de angajator prin care s-a dispus indexarea salariilor tarifare, respectiv Deciziile nr. 36/2010 și 51/2011, rezultând cu titlu de diferență de drepturi salariale suma anterior menționată. Calculul acesteia și, implicit acordarea, s-a efectuat până la 23.02.2011, data intrării în vigoare a noului contract colectiv de muncă la nivel de unitate, începând cu 24.02.2011 părțile convenind asupra aplicării unui nou sistem de salarizare, fără nicio legătură cu cel conținut anterior, nemaiexistând trepte și coeficienți de ierarhizare aplicabile la o bază care să se raporteze la un salariu tarifar minim.
Drepturile bănești acordate prin prezenta cauză și cuvenite membrului de sindicat reclamant urmează a fi acordate în cuantum actualizat cu indicele de inflație din momentul executării prezentei hotărâri, întrucât acesta a fost păgubit prin neplata drepturilor la momentul în care i se cuveneau, iar acordarea acestora la momentul executării fără o actualizare a sumelor ar crea un prejudiciu reclamantului și o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei, prin acordarea acestor sume ce au natura juridică a unor daune compensatorii sa urmărindu-se păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
În ceea ce privește solicitarea de acordare de diferențe salariale pentru perioada 24.02.2011 – până în prezent, reprezentând diferențe dintre drepturile salariale acordate și cele cuvenite raportat la CCM 2011 – 2014, și Anexele nr.1 din Actul adițional nr. 2 și din Actul adițional nr. 3, prin raportare la salariul stabilit la 31.12.2010, instanța urmează a se pronunța în sensul respingerii acestui capăt de cerere motivat de următoarele considerente:
Prin noua convenție colectivă de muncă în vigoare în prezent la nivel de unitate, sistemul de salarizare aplicabil în cadrul societății este cel prevăzut în Anexa 1 la contract, fiind bazat pe nivele de competență ( calificare), cărora le corespund salarii tarifare de încadrare minime și maxime. Prin grilele de salarizare, cuprinse în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate, pe anii 2011 – 2014, unitatea angajatoare a procedat la o altă încadrare, partenerii sociali negociind astfel un alt sistem de salarizare care este mult mai simplu față de anteriorul, în sensul că stabilește, în concret pentru fiecare nivel de încadrare, limite maxime și minime ale salariului de bază, exprimate nominal în lei, fără vreo referire sau raportare la salariul tarifar de încadrare sau salariul brut avut în plată anterior de fiecare salariat în baza vechiului CCM, cu sau fără luarea în calcul a hotărârilor judecătorești pronunțate în materie de salarizare . Prin această nouă grilă a fost înlăturat vechiul sistem de calcul al salariilor de bază, prin raportare la coeficienții de ierarhizare și la clasele de salarizare și la salariul minim pe economie.
Trebuie arătat că părțile contractului colectiv de muncă au negociat clauzele privind salarizarea sa cu bună credință și fără încălcarea prevederilor stipulate în convențiile colective de muncă încheiate la nivel superior, sarcina stabilirii salariului în baza contractului colectiv de muncă de la nivelul unității revenind angajatorului.
Într-adevăr soluțiile anterioare ale instanțelor de judecată au fost pronunțate prin raportare la prevederile CCM la nivel de unitate pe anii 2004 – 2008 prin analizarea și calcularea unor diferențe de drepturi în funcție de criteriile cuprinse în Anexa 1 la acel contract colectiv, criterii care nu au mai fost preluate în noua grilă de salarizare, așa cum a fost aceasta negociată și cuprinsă în CCM la nivel de unitate pe anii 2011- 2014.
Nu pot fi reținute susținerile reclamantului cu privire la faptul că la salariul stabilit ulterior datei de 24.02.2011, trebuia să se plece de la salariul stabilit la 31.12.2010, ulterior aplicându-se creșterile salariale prevăzute în actele adiționale, deoarece părțile înseși au negociat prevederile noului CCM și implicit sistemul de salarizare, ce nu face absolut nicio referire sau raportare la salariile tarifare sau salariile brute de încadrare ale fiecărui salariat anterior datei de 31.12.2010 . Negocierea unor clauze privind salariul nu implică întotdeauna și nici nu este obligatorie o creștere salarială. Mai mult de atât nu se prevede în nicio hotărâre judecătorească că salariul stabilit la 31.12.2010 să fie avut în vedere în noul acord colectiv de muncă la nivel de unitate care presupune o nouă negociere.
Față de aceste susțineri instanța urmează a respinge acest capăt de cerere ca nefondat.
Cu privire la capătul de cerere privind efectuarea în registrul de evidență a salariaților Revisal a modificărilor cuvenite drepturilor salariale acordate instanța urmează a se pronunța în sensul admiterii acestui capăt de cerere în parte doar pentru perioada 01.01.2011 – 23.02.2011. În conformitate cu art. 3 alin. 2 lit. g din H.G. 500/2011, în registrul de evidență a salariaților se menționează salariul, sporurile și cuantumul acestora cuvenite salariatului. Având în vedere prezenta hotărâre judecătorească prin care s-a modificat salariul de bază și implicit cuantumul acestuia, în mod legal, salariatul are dreptul de a beneficia de înscrieri corecte în registrul de evidență a salariaților. Nu pot fi reținute susținerile intimatei că aceste modificări nu mai pot fi făcute, deoarece în temeiul art. 4 alin. 2 din același act normativ orice modificare a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a), c) - g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară împlinirii termenului de 20 de zile lucrătoare prevăzut la art. 17 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, republicată. Excepție fac situațiile în care modificările se produc ca urmare a unei hotărâri judecătorești sau ca efect al unui act normativ când înregistrarea în registru se face în ziua în care angajatorul se prezumă, potrivit legii, că a luat cunoștință de conținutul acestora.
În concluzie pentru perioada mai sus menționată, intimata urmează a efectua modificări în registrul unic de evidență a salariaților în ceea ce privește drepturile salariale ale reclamantului membru de sindicat.
În ceea ce privește solicitarea de modificare a registrului unic de evidență a salariaților în privința salariului pentru perioada 24.02.2011 – până în prezent, instanța urmează a respinge capătul de cerere pentru această perioadă deoarece așa cum s-a arătat mai sus, drepturile salariale ulterior datei de 24.02.2011 sunt corect calculate și acordate astfel că nu se justifică modificări în registrul unic de evidență a salariaților. În mod subsidiar, respingerii capătului de cerere privind plata de diferențe salariale pentru perioada 24.02.2011 – până în prezent, urmează a fi respinsă și cererea de efectuare de modificări în Revisal pentru această perioadă.
În conformitate cu dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă va fi obligată intimata la plata sumei de 301,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu expert către membrul de sindicat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamantul S. R. în numele și pentru membra sa de sindicat H. M. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. ,,A. T. Products R.” S.A., și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei membră de sindicat suma de 2197 lei (cuantum net) reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate în perioada 01.09.2010 – 23.02.2011.
Obligă pârâta să efectueze în registrul general de evidență a salariaților (Revisal) modificările cuvenite drepturilor salariale acordate prin prezenta hotărâre, pentru perioada 01.01._11.
Respinge cererea de acordare a diferențelor salariale potrivit CCM 2011 la nivel de unitate pe anii 2011 – 2014, dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale cuvenite pentru perioada 24.02.2011 – până în prezent.
Respinge cererea de efectuare a modificărilor în registrul general de evidență a salariaților (Revisal), pentru perioada 24.02.2011 – până în prezent.
Obligă pârâta să plătească reclamantei membră de sindicat suma de 301,70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul N., Secția I civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.11.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
B. G. H. P. A. D.
D. M.
Red: GB – 05.01.2015
Tehn: AD – 09.01.2015; Ex: 5
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 897/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
