Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1356/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1356/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 5384/103/2013
Dosar nr._
Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 16 octombrie 2014
SENTINȚA CIVILĂ NR.1356/C/2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - B. G. | - judecător |
- H. P. | - asistent judiciar | |
- D. M. | - asistent judiciar | |
- U. N. | - grefier |
Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantulS. L. PETROTUB, cu sediul în R., Șoseaua R. – Iași, km.333, jud. N., în numele și pentru membrul de sindicat N. C., în contradictoriu cu pârâta. R.” SA, cu sediul în R., ., ., parter, jud. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul S. L. PETROTUB în numele și pentru membrul de sindicat N. C., reprezentat prin avocat I. G., cu împuternicire avocațială din 29.11.2013 depusă la fila 9 dosar, și pârâta . R.” SA, prin avocat L. C., în substituirea d-nei avocat F. C., cu împuternicire avocațială din 17.12.2013 depusă la fila 69 dosar, respectiv delegația de substituire depusă la fila 142 dosar.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei – litigiu de muncă – drepturi bănești;
- stadiul procesual – fond, cauza se află la al IV-lea termen de judecată;
- procedura de citare – legal îndeplinită;
- alte aspecte procesuale – la data de 21 august 2014 s-a depus la dosar prin C. Arhivă, raportul de expertiză contabilă întocmit de d-na expert E. R., câte un exemplar al acestuia fiind înmânat părților sub luare de semnătură la data de 29 sept. 2014, conform mențiunilor de la fila 151 dosar.
Părțile prezente, prin apărători aleși, arată că au luat cunoștință de conținutul raportului de expertiză și nu au de formulat obiecțiuni, nici alte cereri. De asemenea, arată că solicită judecarea cauzei la termenul de astăzi.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, văzând și poziția procesuală a părților, în temeiul art.244 NCPC instanța constatată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul părților în fond asupra cauzei conform dispozițiilor art.392 NCPC.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință să fie obligată pârâta să plătească reclamantului membru de sindicat N. C. suma de 648 lei (în cuantum net) reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate în perioada 01.12.2010 – 23.02.2011, actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtei solicită admiterea, în parte, a acțiunii pentru motivele invocate prin întâmpinarea formulată în cauză.
În temeiul art.394 NCPC instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra litigiului de muncă de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N., sub numărul_ din 03.12.2013, reclamantul S. L. Petrotub R. în numele și pentru membrul său de sindicat N. C., a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. T. Products R. S.A., cu sediul în R., ., ., parter 1, județul N., pentru ca în contradictoriu cu pârâta și pe baza probelor ce se vor administra să se dispună plata tuturor diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și actualizate, stabilite potrivit Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe perioada 2004-2010 inclusiv, conform coeficienților de ierarhizare specifici stabiliți de Anexa, nr. 1 la contract, în raport cu salariul minim pe economie aplicabil, cu toate sporurile aferente și sumele acordate potrivit statelor de plată, de la data de 01.12.2010 și până la data de 23.02.2011, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
În fapt, se arată că în anul 2004 a fost încheiat între S C. Ispat Petrotub S.A., pe de o parte, și salariații din cadrul acesteia, pe de altă parte, Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate.
În baza acestui contract s-a stabilit că pentru toate meseriile și funcțiile din cadrul societății sunt stabilite niveluri, trepte, clase de salarizare și grupe de complexitate. Acestea sunt reglementate în art. 92 din CCM și exemplificate în Anexa nr.1, parte integranta la contract. Totodată, criteriile enumerate mai sus sunt în conformitate și cu dispozițiile din contractele de muncă la nivel național.
În condițiile stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă și anexa acestuia s-a reglementat modalitatea de obținere a salariului prin încadrarea personalului în anumite categorii, fiecăreia corespunzându-i un coeficient de ierarhizare, raportat la salariul minim pe economie în momentul respectiv, la care se adaugă și sporul negociat de către salariați cu angajatorul. În raport de aceste elemente se stabilește salariul tarifar la care se adaugă sporurile individuale.
În perioada din anul 2006 și până în prezent angajatorul . R. SA a stabilit drepturile salariate ale membrilor Sindicatului L. Petrotub, folosindu-se de o . grile care nu corespundeau cu sistemul de salarizare pe bază de coeficienți de ierarhizare raportat la salariul minim de baza aplicabil.
Motivat de aceste aspecte, salariații prin sindicat, au solicitat în instanță anularea grilelor nelegale, plata drepturilor salariale cuvenite și obligarea angajatorului la aplicarea unui sistem de calcul în conformitate cu CCM corelat cu nivelul actual al salariului minim pe economie. Prin sentința civilă nr. 1392/2011 a Tribunalului N., s-a dispus anularea grilelor de salarizare și plata diferențelor de drepturi salariale pentru perioada 29.01.2007 – 31.07.2010. Datorită faptului că ulterior datei de 31.07.2010, drepturile salariale au fost acordate tot în baza acelor grile nelegale și datorită faptului că prevederile respectivului contract de muncă au fost aplicate până la data de 23.02.2011, reclamantul a promovat prezenta acțiune.
Potrivit Anexei la CCM, prin Capitolul I, fiecărei funcții sau meserii individualizate după criteriile stabilite îi corespunde o clasă de salarizare, iar fiecărei clase îi este aplicat un coeficient de ierarhizare.
În conformitate cu aceste criterii, angajatorul era obligat să aplice la salariul minim pe economie la momentul respectiv coeficientul corespunzător fiecărui salariat, iar produsul obținut urma să fie corelat cu eventualele sporuri negociate la salariul de bază, obținându-se astfel salariul tarifar
La salariul tarifar astfel obținut se aplicau sporurile prevăzute pentru fiecare angajat în parte în funcție de activitatea desfășurată.
Astfel, începând cu data de 01.07.2010 nivelul salariului minim pe economie este de 600 lei, în baza H.G. nr. 1193 din 01.01.2011, salariul minim este de 670 lei.
În al doilea rând, după stabilirea salariului minim de bază, trebuie avuți în vedere coeficienții de ierarhizare aplicabili pe fiecare categorie în parte.
Astfel, prin Anexa la CCM, în Cap. I, se stabilesc un număr de 27 de clase de salarizare, fiecăreia fiindu-i specific un anumit coeficient de salarizare care se înmulțește cu salariul minim de baza la momentul respectiv.
În acest fel, fiecărui angajat îi revine o clasă de salarizare și un coeficient de ierarhizare potrivit tabelului, reclamantul fiind încadrat în clasa 27 cu un coeficient de ierarhizare de 300%.
Apoi, se arată că la valoarea obținută prin algoritmul indicat (salariul tarifar) se adaugă sporurile specifice fiecărui angajat în parte, sporuri prevăzute în Capitolul II din anexa a CCM, și individualizate în contractele individuale de muncă, astfel fiind, reclamantul solicită ca în temeiul art. 268 alin. 1 lit. c să se plătească diferențele între salariul cuvenit pentru fiecare angajat și salariul plătit efectiv potrivit statelor de plata.
În susținerea acțiunii, au fost depuse o . acte în copie: împuterniciri ale membrilor de sindicat, certificat de soluție dosar 3/P.J./1990, sentința civilă nr. 1/P.J.2000, statutul Sindicatului L. Petrotub, sentința civilă nr. 311/C/2012 a Tribunalului N., contract colectiv de muncă pe anii 2004 – 2008, contract colectiv de muncă pe anii 2011 – 2014 .
Pârâta a depus întâmpinare în prezenta cauză, prin care a solicitat, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii. Pentru perioada 01.08.2010 – 31.12.2010, salarizarea s-a făcut cu respectarea și punerea în practică a deciziei nr. 36/20.08.2010 începând cu 01.07.2010, fiind respectat nivelul salariului minim pe economie. Pentru perioada de după 01.01.2011, și până la data de 24.02.2011, data intrării în vigoare a noului contract de muncă, nulitatea grilelor de salarizare nu mai produce efecte juridice pentru salariați.
Mai arată pârâta că hotărârile judecătorești depuse de către reclamant nu sunt în contradictoriu cu aceasta nefiindu-i opozabile, neavând un efect direct asupra acesteia. Mai arată pârâta că astfel, nefiind anulate grilele de salarizare față de reclamant, acestea produc efecte reprezentând legea părților. Ulterior, datei de 01.01.2011, a fost adoptat un nou sistem de salarizare prin noul contract colectiv de muncă în vigoare de la această dată, acest nou sistem de salarizare fiind semnat de toți partenerii sociali, reprezentând voința expresă a acestora.
Ulterior, depunerii întâmpinării, s-a depus de către reclamant un răspuns la întâmpinare prin care se precizează că perioada dedusă judecății în prezenta cauză nu a mai fost analizată și mai mult de atât pentru această perioadă se aplică același contract colectiv de muncă respectiv 2004 – 2008, prelungit până în 201, a cărui grile de salarizare au fost constatate lovite de nulitate. Mai arată reclamantul că deși pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2011 au fost aplicate drepturi salariale superioare grilelor de salarizare anulate anterior, acel calcul nu are niciun temei legal, nefiind convenția părților litigante.
La termenul de judecată din data de 24.07.2014, instanța a încuviințat administrarea probei cu expertiză contabilă, ca fiind utilă și pertinentă în prezenta cauză, fiind stabilite obiective pentru expertiza contabilă și fiind stabilit un onorariu de expert în sarcina reclamantului, pentru a se putea efectua expertiza contabilă de către expertul desemnat în cauză.
Analizând acțiunea privind plata diferențelor salariale ca urmare a necorelării salariului minim de la nivel de unitate cu cel de la nivel de țară, tribunalul reține că sistemul de salarizare din cadrul societății pârâte a fost stabilit, în conformitate cu dispozițiile art. 88 din CCM la nivel de unitate pe perioada 2004-2008, prin Anexa nr. 1 la acest contract, dezvoltată în anexele 1.1 în ceea ce îl privește pe reclamant.
Tribunalul reține că prin Anexa nr. 1 la CCM, acesta a fost stabilit pe de o parte pe 3 rețele de salarizare, aplicabile personalului funcție de meseria specifică exercitată și care sunt dezvoltate în Anexa nr. 2 la CCM, iar pe de altă parte, pe niveluri, grade de competență și clase de salarizare, astfel cum sunt acestea dezvoltate la art. 3 – 5 din Anexa nr. 1 la CCM pe anii 2004 – 2008.
Din combinarea acestor elemente au rezultat coeficienții de ierarhizare corespunzători fiecărei clase de salarizare în care angajatorul era obligat să încadreze fiecare salariat în parte, coeficienți ale căror valori sunt cuprinse între 100% și 300%, nivelul acestora (al coeficienților) fiind prevăzut în tabelul de la art. 5 alin. 1 din Anexa 1 la CCM pe anii 2004 – 2008.
Totodată în aliniatul 2 al art. 5 din anexa mai sus menționată, angajatorul a prevăzut expres că: „coeficientul de ierarhizare 100% reprezintă salariul tarifar minim” iar la art. 6 s-a stabilit nivelul salariului minim de bază ca fiind de 3.500.000 lei vechi începând cu 01.09.2004.
Din analiza textelor legale anterior citate rezultă deci că acest coeficient de ierarhizare de 100% reprezintă salariul minim pe unitate, astfel încât valoarea salariului de bază al salariaților se va modifica la fiecare schimbare a salariului minim pe unitate, intervenită fie prin acte adiționale, fie prin negocierile contractului colectiv de muncă la nivel național sau de ramură, fie prin acte normative ce au prevăzut nivelul acestui salariu minim .
Din coroborarea art. 4-6 din Anexa nr. 1 la CCM rezultă practic că salariul de bază al fiecărui angajat se determină prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare în care aceștia sunt încadrați cu salariul tarifar minim, la suma astfel rezultată adăugându-se celelalte majorări sau sporuri acordate la nivel colectiv sau individual, funcție de locul de muncă, vechime și alte criterii asemănătoare pe care le îndeplinește fiecare salariat.
De exemplu dacă un muncitor calificat are clasa 6 minim, conform coeficientului de ierarhizare prevăzut în tabelul din alin. 1 al art. 5 din Anexa nr. 1 la CCM unitate, acestuia i se cuvine un salariu de 140% în vreme ce un muncitor necalificat este încadrat la clasa 1, cu un coeficient de salarizare de 100%.
Aceasta înseamnă că la un salariu tarifar minim de 385 lei, astfel cum a fost stabilit prin actul adițional nr. 1 din 29.09.2009 la CCM 2004 – 2008, valabil începând cu 01.09.2005, prin care s-a modificat valoarea din contractul inițial ce fusese stabilită la suma de 350 lei, muncitorul necalificat la care am făcut referire mai sus, are un salariu de bază de 385 lei, iar muncitorul calificat cu încadrarea în clasa 6 are un salariu de bază de 539 lei (385x140%= 539), după cum personalul de conducere, spre exemplu un șef de birou încadrat în clasa maximă de salarizare – 27, are un salariu de 1155 lei (300%x385 lei).
O primă modificare a CCM la nivel de unitate, a intervenit, așa cum s-a relevat anterior prin actul adițional nr. 1/29.09.2005, valabil începând cu data de 01.09.2005, în care s-a prevăzut un salariu minim de 385 lei față de 350 lei anterior, această modificare fiind fără relevanță în cauza de față.
Prin actul adițional nr. 2/03.11.2006 la CCM unitate 2004-2008, valabil începând cu 01.09.2006, s-a stabilit un salariu minim de 424 lei (a se vedea art. 5 prin care se modifică Anexa 1 art. 6 alin. 1 din CCM 2004-2008).
Prin actul adițional nr. 3/11.12.2007 la CCM unitate pe anii 2004 – 2008, valabil începând cu data de 01.09.2007 nu s-a mai prevăzut valoarea nominală a salariului minim de bază, stabilindu-se doar că salariile de bază vor fi indexate cu 8,5% aceasta fiind noua formulare a art. 6 alin. 1 din Anexa 1, stipulată prin art. 4 al acestui act adițional.
Finalmente, prin actul adițional nr. 4/04.02.2010 valabil în perioada 01.01._10, a fost stabilit un salariu minim la nivelul de 600 lei, acesta fiind ultimul acord colectiv de salarizare la nivel de unitate cu relevanță pe perioada vizată de acțiune.
Prin urmare, coroborând dispozițiile din CCM la nivel de unitate si din actele adiționale ulterioare, cu prevederile legale referitoare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, în conformitate cu art. 164 din Codul Muncii republicat, precum și cu prevederile CCM la nivel național sau de ramură, rezultă că în perioada 01.06._10, au avut loc următoarele schimbări ale salariului minim pe unitate: 385 lei începând cu 01.06.2006, 424 începând cu 01.09.2006, 440 lei începând cu 01.01.2007, 500 lei începând cu 01.01.2008 (a se vedea H.G.1507/2007), 540 lei începând cu 01.10.2008(a se vedea H.G. 1507/2007), 600 lei începând cu 01.01.2009 (a se vedea H.G. nr. 1051/2008) și 625 lei începând cu 01.07.2010.
În atare condiții, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 2 din Anexa 1 la CCM unitate pe perioada 2004-2008, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale la care am făcut referire anterior, se constată că pârâtei îi revenea obligația de corelare a coeficientului de ierarhizare 100% ce reprezenta salariul tarifar minim pe țară, ale căror valori s-au modificat în intervalul 01.06._10 în modul expus mai sus.
Prin salariu tarifar se înțelege salariu de bază ce reprezintă acea parte fixă și principală a salariului cuvenită fiecărui angajat funcție de nivelul studiilor, pregătirea profesională, importanța postului, etc., funcție de care se calculează celelalte drepturi cum ar fi diferitele indemnizații, sporuri, etc.
Prin urmare prin salariu tarifar minim se înțelege salariul de bază minim, care în acord cu dispozițiile art. 164 alin. 3 din Codul Muncii trebuie să fie cel puțin egal cu salariul minim pe țară.
Cum angajatorul a fost cel care a înțeles să raporteze valoarea coeficientului de ierarhizare la acest salariu tarifar minim, stabilind în mod clar și lipsit de orice echivoc că acest coeficient de ierarhizare de 100% este egal cu salariul tarifar minim ce la rândul său este cel puțin egal cu salariul minim pe țară, rezultă că orice modificare a acestui din urmă salariu minim de bază, va duce implicit și la modificarea valorii nominale a salariului de bază al fiecărui angajat, salariu ce se determină după cum s-a arătat anterior prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare în care cel în cauză este încadrat cu acest salariu tarifar minim.
În privința modului de determinare a salariului de bază pentru angajații pârâtei, relevanță au nu numai dispozițiile art. 164 alin. 3 Codul Muncii republicat, ce obligă unitatea la plata unui salariu cel puțin egal cu cel minim pe țară ci și dispozițiile anterior citate din CCM unitate 2004-2008 și actele adiționale ulterioare, prin care s-a reglementat acest mod de determinare a salariului, pentru toate categoriile de salariați, în corelare directă cu salariul tarifar minim. Cât timp valoarea acestui salariu tarifar se modifică, urmare a creșterilor salariului minim brut pe țară, rezultă fără echivoc că se modifică și valorile nominale ale tuturor coeficienților de ierarhizare cuprinși între 100 și 300%, neputându-se accepta doar creșterea valorii nominale a coeficientului 100% și menținerea pe valorile anterioare ale celorlalți coeficienți intermediari până la 300% întrucât s-ar putea ajunge practic ca un angajat din clasa 1 de salarizare să primească în urma creșterii salariului minim pe țară, un salariu egal sau similar cu cel al unui angajat încadrat în clasa 2 sau 3 de salarizare pentru care nu s-ar mai modifica valorile nominale ale coeficienților de ierarhizare, ceea ce apare nu numai ca nelegal dar și ilogic.
Este adevărat că, de principiu, creșterea valorii salariului minim brut pe țară nu implică în mod obligatoriu creșteri salariale și pentru angajații ce realizează venituri peste acest nivel minim, dar în cazul S.C. A. Products R., angajatorul a fost cel care a instituit acest sistem de salarizare prin care coeficienții de ierarhizare aplicabili salariaților au fost puși în corelație directă cu salariul tarifar minim, rezultând algoritmul de calcul anterior expus.
Diferențele de drepturi salariale cuvenite au fost stabilite de către expertul contabil desemnat în prezenta cauză, concluzii însușite de către instanță.
Se impune a se sublinia doar că aceste diferențe de drepturi bănești provin însă atât din greșita stabilire a salariului de bază, cât și implicit a celorlalte sporuri și adaosuri acordate la nivel individual.
Tribunalul mai reține faptul că neanularea grilelor de salarizare, respectiv a prevederilor pentru muncitori din CCM pe anii 2004 –_ nu conduce la pierderea dreptului salariatului de a solicita acordarea de diferențe de drepturi salariale rezultate din greșita interpretare a dispozițiilor legale, motiv pentru care instanța va admite acest capăt de cerere privind plata de diferențe salariale.
Cererea privind acordarea diferențelor salariale pentru perioada 01.01.2011 – 23.02.2011, urmează a fi admisă motivat de următoarele aspecte: CCM aplicabil pentru anii 2004 – 2008, prelungit ulterior prin acte adiționale a fost aplicabil până la data de 31.12.2010, însă și-a produs efectele juridice până la data de 23.02.2011 inclusiv. Ulterior acestei date, anexele a căror nelegalitate a fost apreciată de instanță nu au mai fost aplicate după această dată. Instanța are în vedere și faptul că, din cuprinsul CCM la nivel de unitate pe anii 2011 – 2014, rezultă voința neechivocă a părților ca acest contract să se aplice de la data de 24.02.2011, astfel că solicitarea de a fi acordate drepturi salariale ulterioare datei de 24.02.2011, întemeiate pe prevederile CCM 2004 – 2008, este neîntemeiată.
Susținerile pârâtei din întâmpinare nu pot fi reținute motivat de următoarele aspecte: sentințele anterioare ale Tribunalului N., au anulat grilele de salarizare și a dispus plata diferențelor drepturilor salariale până la data de 31.07.2010, dată la care s-a oprit expertul desemnat în acea cauză cu calculul diferențelor bănești. Pentru perioada ulterioară a acestei date și până la data de 23.02.2011 inclusiv, diferențele de drepturi bănești nu au fost calculate și nici nu au fost acordate, pentru aceste motive fiind promovată prezenta acțiune. În mod logic și normal odată ce grilele de salarizare din CCM 2004-2008 au fost anulate anterior și acordate drepturi salariale, această anulare produce efecte și în prezenta cauză sub aspectul anulării grilelor de salarizare, iar drepturile salariale pentru perioada dedusă judecății în această cauză fiind calculate în urma administrării expertizei contabile și acordate până la 23.02.2011, data intrării în vigoare a noului contract colectiv de muncă, dată de la care se aplică noul sistem de salarizare, acest nou contract de muncă ce a intrat în vigoare la 24.02.2011, neavând nici un efect asupra drepturilor bănești anterioare intrării în vigoare a noului CCM.
Drepturile bănești acordate prin prezenta cauză și cuvenite membrului de sindicat reclamant urmează a fi acordate în cuantum actualizat cu indicele de inflație din momentul executării prezentei hotărâri, întrucât acesta a fost păgubit prin neplata drepturilor la momentul în care i se cuveneau, iar acordarea acestora la momentul executării fără o actualizare a sumelor ar crea un prejudiciu reclamantului și o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei.
În conformitate cu dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă va fi obligată pârâta la plata sumei totale de 401,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate prin onorariu expert și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. L. Petrotub R., cu sediul în R., Șoseaua R. – Iași, km.333, jud. N. în numele și pentru membrul său de sindicat N. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. ,,A. T. Products R.” S.A., cu sediul în R., ., ., parter, jud. N., și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantului membru de sindicat suma de 648 lei (cuantum net) reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate în perioada 01.12.2010 – 23.02.2011, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație de la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească sindicatului reclamant suma de 401,70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul N., Secția I civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.10.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
G. B. P. H., M. D. N. U.
Red. și tehnored.G.Bt./16.11.2014
Tehnored.N.U./26.01.2015
Ex.4
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 897/2014.... → |
|---|
