Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1359/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1359/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 758/103/2014
Dosar nr._ litigiu de muncă/drepturi bănești
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 octombrie 2014
SENTINȚA CIVILĂ NR.1359/C/2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – G. B. - judecător
P. H. - asistent judiciar
M. D. - asistent judiciar
N. U. - grefier
Pe rol se află în curs de soluționare cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. R.-G., domiciliat în municipiul Piatra-N., ., ..C, ., în contradictoriu cu pârâta . TRANSIMPEX SRL, cu sediul în comuna D. Roșie, . A, județul N..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: reclamantul I. R.-G. și apărătorul pârâtei, av. P. A..
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei – litigiul de muncă/drepturi bănești;
- stadiul procesual – fond;
- dosarul se află la termenul administrării de probe în etapa cercetării procesului;
- procedura de citare, legal îndeplinită;
Apărătorul pârâtei depune la dosar, în original, chitanța nr._/1 din 08.10.2014 emisă de CEC Bank, prin care face dovada achitării diferenței de onorariu pentru expert, în cuantum de 500 lei.
Părțile prezente arată că nu mai au de formulat alte cereri, solicitând judecarea cauzei la termenul de astăzi.
În temeiul art.244 NCPC instanța constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în fond asupra cauzei conform dispozițiilor art.392 NCPC.
Reclamantul I. R. G. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, avându-se în vedere susținerile din cererea introductivă de instanță, precum și concluziile raportului de expertiză întocmit în dosar.
Apărătorul pârâtei reiterează susținerile din întâmpinarea și precizările la întâmpinare depuse la dosar. Susține că pentru luna iunie 2013 s-a plătit suma de 582 euro, conform chitanței din data de 26 iulie 2013 (300 euro), respectiv chitanța din data de 31 iulie 2013 (282 euro), avându-se în vedere că reclamantul a lucrat 22 zile în luna iunie 2013, iar pentru luna mai 2013 – așa cum a menționat în întâmpinare – societatea pârâtă nu a achitat sumele reprezentând diurnele, recunoscând fără nicio rezervă această împrejurare. În ceea ce privește salariile, arată că, așa cum reiese din statele de plată pentru luna mai 2013 reclamantului i se cuvenea suma de 777 lei, iar pentru luna iunie 2013 i se cuvenea suma de 621 lei, corespunzătoare zilelor lucrate, sume care au fost plătite integral (mai 2013 – conform chitanței din 25 iunie 2013 și iunie 2013 – conform chitanței din 26 iulie 2013). Solicită admiterea, în parte, a acțiunii cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
În temeiul art.394 NCPC instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra litigiului de muncă de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 23.01.2014, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ , s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantulI. R. G., domiciliat în Piatra N., ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. „ S. & D. COMPANY TRANSIMPEX” S.R.L., cu sediul în sat D. Roșie, ., . N., prin care s-a solicitat plata sumei de 1956 EURO, cu titlu de diurnă aferentă pentru lunile mai - iunie 2013 și a sumei de 1586 lei, reprezentând salariul aferent aceluiași interval, cu cheltuieli de judecată.
odată, s-a dispus formarea unui dosar separat, cu termen de judecată la aceeași data, drept pentru care cererea formulată de reclamantul I. R. G. a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 758 din 23.01.2014.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, în perioada în litigiu, a fost angajatul societății pârâte, în baza unui contract individual de muncă, în funcția de conducător auto și deși potrivit prevederilor contractuale activitatea urma să se desfășoare atât pe teritoriul României, cât și în afara țării, susține reclamantul că a condus camionul proprietatea unității pârâte doar în străinătate, efectuând exclusiv curse externe conform indicațiilor primite de la conducerea angajatorului. Prin aceasta unitatea pârâtă a încălcat dispozițiile art. 17 alin. 3 și ale art. 18 din Codul Muncii.
Mai susțin reclamantul că, în contractul său de muncă au fost prevăzute mențiuni vizând un salariu de încadrare de 1050 lei, pentru o normă întreagă de lucru, de 8 ore/zi și 40 de ore/săptămână, respectiv, diurna de 32,6 EURO/zi, conform H.G. nr. 518/1995.
De asemenea, mai arată reclamantul că pentru perioada analizată societatea angajatoare nu i-a achitat atât salariul pretins, cât și contravaloarea diurnei cuvenite, aceasta încercând în permanență să micșoreze valoarea diurnei zilnice. De altfel, pentru aceste motive, reclamantul a și solicitat încetarea raporturilor juridice de muncă cu unitatea pârâtă, încercările de soluționare pe cale amiabilă a prezentului litigiu eșuând, motiv pentru care a fost nevoit să sesizeze și ITM N. asupra refuzului de plată a drepturilor bănești restante, în litigiu în cauza de față.
Cererea privind acordarea drepturilor bănești cu titlu de diurnă a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 43 și ale art. 44 alin. 1 și 2 din Codul Muncii, coroborate cu prevederile H.G. nr. 518/1995.
În dovedirea susținerilor, reclamantul a depus la dosarul cauzei copii de pe notificarea efectuată în dosarul de executare 157/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc N. T., actul de identitate și permisul de conducere, contractul de muncă intervenit între părțile litigante, fișa postului pentru șoferi și răspunsul la sesizarea adresată ITM N., înregistrat sub nr._/13.08.2013, precum și o . extrase de cont bancar și chitanța fiscală în sumă de 501,70 lei, reprezentând onorariu expertiză contabilă ( f.9 – 20, 57 – 71, 97). Reclamantul a solicitat și proba cu interogatoriul pârâtei, precum și administrarea probei cu expertiză contabilă, mijloc de probă la care a renunțat ulterior.
În temeiul art. 411 alin. 2 NCPC, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, arătând că, reclamantul a fost angajatul său, raporturile juridice de muncă încetând la inițiativa unității, decizia emisă în acest sens nefiind contestată de către acesta.
În ceea ce privește pretențiile reclamantului, unitatea pârâtă a recunoscut că nu i-a plătit suma de 1000 EURO, motivat de convenția avută cu acesta privind compensarea sumei în litigiu cu un împrumut acordat acestuia de către administratorul societății.
În consecință, pârâta a arătat că va achiesa la obligația de plată a sumei de 1000 EURO în situația în care reclamantul I. R. G. nu va înțelege să recunoască această convenție, celelalte pretenții ale acestuia nefiind însă justificate, întrucât i-au fost plătite toate drepturile bănești cuvenite.
În apărare, pârâta a înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar copii de pe o . chitanțe de depunere numerar, fișa postului „conducător auto”, decizia de încetarea contractului individual de muncă nr. 425/19.07.2013 și dovada comunicării acesteia și contractul de muncă încheiat cu reclamantul, precum și copii ale statelor de plată aferente lunilor mai și iunie 2013 și chitanța fiscală în sumă de 501,70 lei, reprezentând onorariu expertiză contabilă (f. 24 – 35, 43 - 53), solicitând, totodată și administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, ce se regăsește la filele 76 – 77 din dosar.
Ulterior, prin precizările formulate pentru termenul de judecată din 06.02.2014, pârâta a arătat că pentru luna iunie 2013 reclamantului i s-a plătit, cu titlu de diurnă, suma totală de 582 EURO, compusă din 300 EURO, în data de 26.07.2013 și 282 Euro, în data de 31.07.2013. De asemenea, cu aceeași ocazie s-a arătat că pentru lunile în litigiu, drepturile salariale cuvenite reclamantului au fost achitate în totalitate.
Analizând probatoriul administrat în dosar, instanța constată că acțiunea formulată este întemeiată, în parte, motivat de următoarele considerente de fapt și de drept:
În perioada, 15.04.2013 – 19.07.2013, reclamantul a fost salariatul societății pârâte, în funcția de conducător auto, calitate în care a efectuat exclusiv transporturi internaționale ( f. 30 și 32-33).
Conform dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Ori, prin clauzele stipulate la pct. „L”, lit. e din contractul de muncă intervenit între părțile procesuale, a fost prevăzută o diurnă în cuantum de 32,60 EURO/zi, conform H.G. nr. 518/1995, pentru țări UE, în afară de Bulgaria.
Astfel, conform dispozițiilor art. 5 din H.G. nr. 518 din 10 iulie 1995, aplicabile și în cazul reclamantului, în temeiul prevederilor art.17 din aceeași hotărâre, personalului trimis în străinătate i se acordă o indemnizație zilnică în valută, denumită în continuare diurnă, în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum și a costului transportului în interiorul localității în care își desfășoară activitatea, în cuantumul stabilit prin anexa la hotărâre, în funcție de țara în care se efectuează deplasarea.
Este adevărat că prevederile H.G. nr. 518/1995 reglementează nivelul diurnei cuvenită personalului din sectorul public, însă chiar și în absența unei convenții încheiate în formă scrisă între reclamant și societatea pârâtă sau a unui acord colectiv de muncă aplicabil la nivel de ramură sau de unitate, prin care să se fi făcut dovada negocierii unui alt cuantum al diurnei acordate în condițiile prestării activității în afara teritoriului României, situație exceptată în cauza de față, întrucât diurna a fost consemnată în acordul individual de muncă, se apreciază că reclamantul trebuie să beneficieze de aceste drepturi bănești pornind de la nivelul minim stabilit prin hotărârea de guvern invocată.
Că este așa, rezultă și din economia textului anterior menționat, prin art. 17 din H.G. nr. 518/1995 fiind recomandată aplicarea prevederilor acestei hotărâri și agenților economici din sectorul privat.
Însă, din probele administrate în cauză nu reiese faptul că, reclamantul, deși în lunile în litigiu și-a desfășurat activitatea exclusiv în străinătate, aspect ce a fost recunoscut și de către societate, a beneficiat de plata integrală a drepturilor bănești cuvenite cu titlu de diurnă, pentru munca astfel prestată.
De altfel, prin apărările formulate în cauză, pârâta recunoaște că nu a achitat în totalitate, drepturile de diurnă cuvenite reclamantului, însă și susținerile acesteia conform cărora pentru luna iunie 2013 i-ar fi achitat o parte din drepturile bănești cuvenite cu acest titlu, nu pot fi reținute ca o dovadă a executării obligației privind plata diurnei datorate pentru deplasările efectuate în spațiul european în interesul unității, în condițiile în care din lucrările dosarului rezultă o altă situație de fapt decât cea prezentată de pârâtă.
Astfel, conform concluziilor raportului de expertiză tehnică contabilă administrată în cauză, Anexa nr. 1 ( f.133), reclamantul este îndreptățit să beneficieze în perioada analizată ( mai și iunie 2013), de o diferență de plată, cu titlu de diurnă, în sumă totală de 1356 EURO . În mod corect și legal, acest total a fost constituit avându-se în vedere faptul că pârâta i-a achitat parte din drepturi, respectiv, în data de 08.05.2013, suma de 200 EURO, iar în data de 11.06.2013, suma de 400 EURO. În acest context, raportat la concluziile raportului de expertiză contabilă de referință, întocmit pe baza documentelor financiar - contabile ale unității, instanța va înlătura, ca neîntemeiate, apărările societății conform cărora pentru luna iunie 2013 s-ar fi achitat reclamantului o diurnă în cuantum de 582 EURO. De asemenea, instanța apreciază că unitatea pârâtă nu este îndreptățită să rețină, cu titlu de prejudiciu, suma de 135 EURO, din diurna datorată reclamantului, în absența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să fie stabilită răspunderea sa patrimonială, pentru aceleași motive urmând a fi înlăturate și apărările pârâtei referitoare la împrumutul acordat reclamantului, în sumă de 1000 EURO, o eventuală compensare a datoriei acestuia cu drepturile salariale cuvenite nefiind permisă de norma legală aplicabilă, respectiv, art. 38 din Codul Muncii.
Mai mult, nu vor fi luate în calcul nici sumele achitate reclamantului în luna iulie 2013, întrucât acestea vizează activitatea prestată în luna respectivă, ce excede însă cadrului procesual din cauza de față în care instanța fost investită cu analizarea modalității de plată a diurnei pentru perioada mai – iunie 2013.
Prin urmare, la momentul actual, reclamantul este îndreptățit să încaseze cu titlu de diurnă, pentru perioada mai – iunie 2013, doar suma totală de 1356 EURO, compusă din 778 EURO, pentru luna mai 2013, respectiv, suma de 578 EURO, cuvenită pentru luna iunie 2013, față de suma de 1956 EURO, pretinsă prin cererea de chemare în judecată formulată.
În consecință, instanța urmează să oblige societatea pârâtă să plătească reclamantului diurna restantă cuvenită pentru perioada mai - iunie 2013, în sumă de 1356 EURO, cuantumul acesteia în lei urmând a fi determinat conform cursului BNR din ziua plății efective.
De asemenea, din analiza probatoriului administrat rezultă că pârâta nu a achitat reclamantului întreaga retribuție cuvenită pentru munca prestată în luna iunie 2013, încălcând astfel dispozițiile art.159 și următ. din Codul muncii, rep.
În conformitate cu textele de lege invocate, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, salariul reprezentând astfel contraprestația muncii depuse de salariat în baza acestei convenții.
Ori, în condițiile în care în dosar nu s-a făcut dovada plății întregului salariu cuvenit reclamantului pentru munca prestată în luna iunie 2013, în baza contractului individual de muncă, prin semnarea statelor de plată sau prin orice alte documente justificative (art.168 alin.1 din codul muncii, republicat ), instanța apreciază că acesta este îndreptățit să beneficieze de plata drepturilor salariale, în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză administrat în cauză, în sumă netă de 456 lei ( f. 134).
Astfel, la stabilirea sumei datorate cu titlu de salariu pentru luna iunie 2013, expertul, în mod legal și corect, a luat în calcul drepturile bănești achitate de unitate cu acest titlu, respectiv, 321 lei, conform extrasului de cont din 26.07.2013, susținerile pârâtei conform căreia ar fi plătit la acea dată întreaga sumă datorată, de 777 lei, nefiind dovedite prin niciun mijloc de probă.
Însă, în ceea ce privește pretențiile reclamantului privind plata drepturilor salariale pentru luna mai 2013, instanța constată că sunt nefondate, acestea fiindu-i plătite în integralitate (în sumă netă de 777 lei), aspect dovedit prin extrasul de cont din 25.06.2013, astfel după cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat.
Așadar, față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanța urmează să admită acțiunea formulată, în parte, conform dispozitivului.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, instanța urmează să oblige pârâta să plătească reclamantului suma de 501,70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform chitanței fiscale depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul I. R. G., domiciliat în municipiul Piatra N., ., ..C, ., în contradictoriu cu pârâta . TRANSIMPEX” SRL, cu sediul în comuna D. Roșie, . A, județul N., și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantului c/val. în lei, conform cursului BNR din ziua plății, a sumei de 1356 EURO, reprezentând diurnă restantă pentru perioada mai – iunie 2013, precum și suma netă de 456 lei, cu titlu de salariu cuvenit pentru luna iunie 2013.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru luna mai 2013, ca nefondat.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată, în sumă de 501,70 lei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Tribunalul N. – Secția I civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
G. B. P. H., M. D. N. U.
Red. și tehnored.G.B.t./16.11.2014
Tehnored.N.U./16.01.2015
Ex.4
Dosar nr._
Emisă la 19 ian. 2015
C Ă T R E,
Dl. expert B. L.
Domiciliat în Piatra N., . 3, ., jud. N.
Vă facem cunoscut că, în cauza civilă cu numărul de mai sus, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. R.-G., domiciliat în municipiul Piatra-N., ., ..C, ., în contradictoriu cu pârâta . TRANSIMPEX SRL, cu sediul în comuna D. Roșie, . A, județul N., în ședința publică din data de 16 oct. 2014, pârâta a făcut dovada achitării diferenței de onorariu pentru expert în cuantum de 500 lei, prin chitanța_/1 din 08.10.2014 emisă de CEC Bank, aflată în original la f.152 dosar și pe care v-o înaintăm în copie xerox.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. B. N. U.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr.... → |
|---|
