Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 322/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 322/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 4663/103/2013
Dosar nr._ - drepturi salariale –
ROMÂNIA
T. N.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 322/C
Ședința publică din 11 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C.-E. C. – judecător
- B. V. - asistent judiciar
- B. C. - asistent judiciar
- M. M. - grefier
La ordine a venit spre soluționare litigiul de muncă intervenit între reclamanții: A. M., B. C., B. L., I. V., T. P. G., V. I., S. I. S., C. M., I. M. T., toți cu domiciliul ales la Judecătoria R., județul N. și S. R., reprezentat de M. Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, ., sector 5, M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, C. de A. Bacău, cu sediul în Bacău, .. 1, județul Bacău, T. N., cu sediul în Piatra N., ., județul N..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- obiectul dosarului este litigiu de muncă – drepturi salariale ale personalului din justiție;
- dosarul se află la al doilea termen de judecată;
- stadiul procesual – fond;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța deliberând o respinge ca neîntemeiată întrucât obiectul prezentei cauze este subscris dispozițiilor de drept comun în materia conflictelor de drepturi, în sensul că se solicită recunoașterea unui drept salarial de sine stătător, supus în consecință soluționării instanțelor speciale de litigii de muncă.
Ar fi fost aplicabil articolul 34 alin.1 din Legea nr.330/2009 numai dacă s-ar fi pus doar problema calculului greșit al salariului. În acest caz ar fi fost de competența ordonatorilor de credite ierarhic superiori instituției obligată la plată.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească, totodată constată că nu mai este necesară aplicarea dispozițiilor art. 238 din Noul Cod de procedură civilă, referitoare la estimarea duratei procesului, iar față de împrejurarea că s-a solicitat, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul cod de procedură civilă, judecata cauzei și în lipsă, unește cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. – reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, declară în temeiul art. 394 din Noul cod de procedură civilă, dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T.,
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea dedusă judecății la data de 10.10.2013 și înregistrată sub nr._, reclamanții A. M., B. C., B. L., T. P. G., V. I., S. I. S., C. M., și I. M. T. au solicitat, în contradictoriu cu S. R., reprezentat de M. Economiei și Finanțelor, M. Justiției, C. de A. Bacău și T. N., plata sumelor reprezentând contravaloarea premiului anual (al 13–lea salariu), aferent anilor 2010 - 2012 și pentru viitor, actualizat la data executării, precum și plata dobânzilor legale aferente acestuia până la data executării.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în prezent au calitatea de magistrați în cadrul Judecătoriei R., cu precizarea că reclamanta I. M. T. și-a încetat activitatea prin pensionare în luna octombrie 2010, iar reclamantul C. M. în luna ianuarie 2013. Au arătat că pentru această categorie de salariați, prin art.25 din Legea nr.330/2009, a fost reglementată, pentru anul 2010, plata unui premiu anual acordat proporțional cu perioada lucrată, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare, realizate urmarea activității astfel desfășurată, acordarea acestui premiu urmând a se efectua începând cu luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul.
Cu toate acestea, pârâții nu au procedat la plata premiului anual aferent anilor 2010 – 2012, prevalându-se de dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010, potrivit cărora sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă justificat de faptul că a fost avut în vedere la stabilirea majorărilor salariale acordate în anul 2011 personalului bugetar în baza acestui act normativ.
Însă, în realitate, în cursul anului 2011 nu a avut loc o compensare concretă între acest premiu și creșterile salariale acordate, textul de lege invocat fiind astfel golit de eficiență practică, drepturile bănești analizate în cauză fiind reglementate distinct, atât în ceea ce privește natura juridică a cestora, cât și a condițiilor de acordare .
Întrucât dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010 nu au fost concretizate în practică, rămânând la stadiul unei declarații pur formale, mai arată reclamanții că, în atare situație au fost privați de un „ bun” în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO, constând în dreptul lor de a beneficia de premiul anual prevăzut pentru anul 2010 prin art.25 din Legea nr.330/2009.
Conchid reclamanții că sunt îndreptățiți să beneficieze de plata drepturilor bănești pretinse în cauză, sumele reprezentând contravaloarea premiului anual pentru 2010 – 2012 nefiind compensate prin majorările salariale acordate în cursul anului 2011.
În drept, au fost invocate prevederile art.25 din Legea nr.330/2009, ale art.8 și ale art.9 din Legea nr.285/2010, art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
În temeiul dispozițiilor art. 411 pct.2 C.proc.civ., reclamanții au solicitat judecarea în lipsă.
Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de necontestarea prealabilă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință de către contestatoare a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, același pârât a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Pârâtul, M. Justiției, a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât, în conformitate cu art.8 din Legea nr.285/2010, pentru anul 2010, sumele corespunzătoare premiului anual prevăzut prin art.25 alin.1 din Legea nr.330/2009, nu se mai acordă, iar, pe de altă parte, prin aceleași norme legale s-a prevăzut că aceste sume să fie incluse în creșterile salariale acordate personalului din sectorul bugetar în baza art.1 din Legii nr.285/2010, de 15%, această situație fiind reținută prin Decizia Curții Constituționale nr.115/2012 .
Susține pârâtul că, prin Decizia nr.1615 din 20.12.2011, instanța de contencios constituțional a constatat că premiile, sporurile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative constituie drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale consacrate și garantate prin Constituție .
Solicită pârâtul că instanța să constate că această parte a salariului nu poate fi avută în vedere sub aspectul incidenței prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO, motivat de dispozițiile legale anterior invocate și că, în cauză nu are incidență principiul neretroactivității legii .
În final, concluzionează pârâtul că, nu există temei legal pentru ca reclamanții să beneficieze de acordarea premiului anual aferent anului 2010 și că, acest drept s-a stins pentru viitor prin . Legilor nr.284/2010, respectiv nr.285/2010 care au abrogat în mod expres acordarea premiului anual prevăzut de art.25 alin.1 din Legea nr.330/2009.
Prin încheierea pronunțată la data de 11 februarie 2014, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța, a respins-o, motivat, prin încheierea pronunțată la data de 11 martie 2014.
Procedura de citare a părților procesuale a fost legal îndeplinită.
Pe fondul cauzei, analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:
În legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. – reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța o admite, în condițiile în care, față de petitul acțiunii prin care se urmărește plata drepturilor salariale, nu există nici un raport juridic între reclamanți și S. R., aceștia fiind angajați ai Judecătoriei R., instituție ce funcționează în subordinea Ministerului Justiției și Curții de A. Bacău, din acest punct de vedere statul neavând și nejustificând legitimitate procesuală pasivă în această acțiune.
Pe fondul cauzei, analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține că reclamanții au avut în perioada supusă analizei calitatea de magistrați, desfășurându-și activitatea în cadrul Judecătoriei R..
Prin art.25 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a stabilit că pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul, de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate. În conformitate cu prevederile aceluiași articol de lege, premiul anual astfel reglementat poate fi redus sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. De asemenea, s-a reglementat faptul că aceste drepturi nu se acordă persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Instanța reține că, la data de 18 noiembrie 2013, Înalta C. de Casație și Justiție, s-a pronunțat în recursul în interesul legii prin decizia nr.21/2013. Prin această decizie, Înalta C. de Casație și Justiție a statuat următoarele: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art.25 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordată în forma supusă vechii reglementări.”
Ori, în conformitate cu dispozițiile art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, deciziile pronunțate de Înalta C. de Casație și Justiție în interesul legii, sunt obligatorii.
Așa fiind, având în vedere cele arătate, instanța urmează să constate caracterul nefondat al solicitării de acordare a contravalorii premiului anual pentru anul 2010.
În ceea ce privește cererea reclamanților privind acordarea premiului anual și pentru perioada ulterioară anului 2010, respectiv, pentru anii 2011, 2012 și pentru viitor, instanța constată că este nefondată, motivat de faptul că, pentru acest interval de timp, dreptul la acordarea dreptului salarial suplimentar pretins s-a stins, fiind abrogat în mod expres prin noile norme legale aplicabile în domeniu.
T. are în vedere și dispozițiile art.9 alin.2 din Legea nr.285/2010 și ale art. unic din Legea Nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar ( art.7 alin.2 din OUG nr.80/2010, astfel modificată), conform cărora, în anii 2011 și 2012, ordonatorii de credite nu vor acorda premii și prime de vacanță.
Față de considerentele reținute, acțiunea va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. – reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții: A. M., B. C., B. L., I. V., T. P. G., V. I., S. I. S., C. M. și I. M. T. toți cu domiciliul ales la Judecătoria R., județul N., în contradictoriu cu pârâții: M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, C. de A. Bacău, cu sediul în Bacău, .. 1, județul Bacău, T. N., cu sediul în Piatra N., ., județul N..
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la T. N., Secția I - civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.03.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C.-E. C. B. V. B. C. M. M.
Red./tehnored. C.C. 28.04.2014/tehnored.M.M. 28.04.2014, ex. 15
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
