Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1707/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1707/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 1707/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1707/2015
Ședința publică de la data de 14 octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. R.
Asistent Judiciar: G. T.
Asistent Judiciar: C. T.
Grefier: E. G.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de către contestatoarea C. C., cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., .. A, ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu intimata S.C. D. R. AGRICULTURE SRL, cu sediul în Tulcea, Complex Hotelier D., ., birou 1, etaj 2, jud. Tulcea, cu sediul procesual ales la S.C.A. Tonucci & Partners, din București, .-41, ..1, sector 1, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dosarul a avut termen de judecată la data de 07 octombrie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 14 octombrie 2015, când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea la data de 29 ianuarie 2015 și înregistrată sub nr._, contestatoarea C. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. D.-R. AGRICULTURE SRL Tulcea, anularea deciziei de concediere nr.2/08.12.2014, reintegrarea în funcția deținută anterior, aceea de tehnician agronom exploatare și acordarea despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, până la reintegrarea sa în cadrul societății intimate.
În motivare, contestatoarea a arătat că, în anul 2012, a încheiat contractul individual de muncă, înregistrat la data de 06.04.2012, ulterior acesta fiind modificat prin următoarele acte adiționale: act adițional din data de 17.01.2013, privind modificarea salariului; act adițional din data de 09.07.2012 privind prelungirea contractului de muncă pe durată determinată; act adițional din data de 04.10.2012 privind modificarea duratei contractului de muncă din contract cu durată determinată în contract cu durată nedeterminată.
A mai menționat contestatoarea că, la data de 23.12.2014, i-a fost comunicată prin executor judecătoresc, Decizia nr. 2/08.12.2014, prin care i se aducea la cunoștință că urmează a fi concediată, după împlinirea termenului de preaviz.
A precizat contestatoarea că, decizia contestată este nelegală, din perspectiva următoarelor argumente: Potrivit art.65 CM, concedierea este determinată de desființarea locului de muncă ocupat, din motive ce nu au legătură cu persoana salariatului. Potrivit art. 76 CM, decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: (i) motivele care determină concedierea și (ii) durata preavizului, aceasta producând efecte de la data comunicării (art.77CM). În același sens, art. 78 CM statuează faptul că este lovită de nulitate absolută concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege.
Pe fondul deciziei de concediere, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă (să nu se mai regăsească în cadrul societății locul de muncă respectiv), și să aibă o cauză reală și serioasă (art. 65 alin.1 și 2 CM).
Prin definiție, preavizul presupune înștiințarea prealabilă a celeilalte părți despre încetarea raporturilor de muncă, având drept scop evitarea consecințelor negative pe care le-ar produce denunțarea unilaterală a contractului pentru salariat, iar reglementarea preavizului de către Codul muncii constituie o garanție a dreptului la muncă și a stabilității în muncă.
Așadar, preavizul în scopul concedierii reprezintă înștiințarea făcută salariatului de către . angajator despre intenția sa de a înceta într-un viitor apropiat raporturile de muncă cu acesta.
D. urmare, preavizarea trebuie să aibă loc înainte de emiterea deciziei de concediere, și nu cu prilejul emiterii acesteia, având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art.77 CM, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării, ceea ce înseamnă că, începând cu acea dată raporturile de muncă încetează.
Prin urmare, nu angajatorul este cel care stabilește momentul în care intervine încetarea contractului individual de muncă prin concediere, ci legea, care, așa cum am afirmat anterior, statuează ”decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului”
Așadar, mențiunea din decizia de concediere potrivit căreia ”în termen de 20 de zile lucrătoare de la comunicarea prezentei decizii, contractul individual de muncă (...) încetează de plin drept” este nelegală, deoarece pe de o parte, preavizul trebuie acordat anterior concedierii, iar pe de altă parte, comunicarea deciziei de concediere are drept efect, ope legis, încetarea raporturilor de muncă, ceea ce echivalează cu faptul că reclamantul nu și-a exercitat dreptul de preaviz.
In concluzie, pentru acest motiv, decizia contestată este lovită de nulitate.
A mai menționat contestatoarea că, din redactarea art. 76 CM rezultă că decizia trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea, exprimarea imperativa rezultând din textul de lege. Legiuitorul a prevăzut această obligație, întrucât având în vedere că în astfel de litigii sarcina probei revine angajatorului (art. 272 CM), art. 79 CM a prevăzut interdicția, pentru angajator, de a invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept, decât cele precizate în decizia de concediere.
Or, decizia contestată sub aspectul motivării, prezintă motive generale, fără să fie precizate motive concrete pentru care angajatorul hotărăște desființarea funcției de Director.
Pe de altă parte, potrivit balanțelor lunare și bilanțului anual, societatea a înregistrat profit considerabil și sistematic, în fiecare an. În această situație, este greu de afirmat faptul că societatea se afla în dificultate financiară și că această dificultate se putea rezolva cu desființarea tocmai a singurului post de conducere din societate în compartimentul contabilitate, acela de Director comercial-financiar. Cu atât mai mult cu cât, în fiecare an, angajatorul acorda premii anuale substanțiale, ca urmare a realizării obiectivelor economice.
Pe de altă parte, cu privire la cauza reală, se apreciază că desființarea postului de tehnician agronom exploatare nu a fost întemeiată pe împrejurări obiective, impuse de nevoile societății, ci a constituit un pretext pentru îndepărtarea reclamantei din cadrul societății. Că lucrurile stau în maniera prezentată, o dovedește și concedierea soțului acesteia, C. T., atât din cadrul . SRL cât și din cadrul . SRL, societăți cu același acționar și cu același administrator statutar, decizia acestuia de concediere purtând același număr ca cel prevăzut prin decizia contestată din prezentul dosar, nr.2/08.12.2014. Interesant este că și decizia de concediere a Directorului, Cernodolea F. C. și a Directorului financiar, Cernodolea M., poartă același număr de înregistrare, nr.2/08.12.2014, "reorganizarea” căpătând, în acest mod un caracter subiectiv familial.
A menționat contestatoarea că, prin această "reorganizare”, angajatorul a disimulat scopul real al concedierii și anume concedierea anumitor salariați, inclusiv a reclamantei. Din această perspectivă, decizia de concediere este lovită de nulitate, pe de o parte, deoarece desființarea postului nu are la bază o cauză reală și serioasă, și nu este nici efectivă, așa cum prevede art.65 alin.2 CM, și pe de altă parte, deoarece nu a fost realizată o motivare in concreto a necesității desființării postului ocupat de către reclamant.
A mai precizat contestatoarea că, decizia de concediere nu este semnată și ștampilată de către reprezentantul angajatorului, în speță administratorul, decizia contestată fiind lovită de nulitate întrucât aceasta nu poartă semnătura reprezentantului legal și ștampila societății.
O ultimă critică pe care o aduce contestatoarea deciziei de concediere, o reprezintă inconsecvența angajatorului în stabilirea temeiului de drept al desfacerii contractului de muncă.
Astfel, se arată că, la art. 1 din decizie, pârâta precizează că în termen de 20 de zile lucrătoare de la comunicarea deciziei contractul individual de muncă încetează de plin drept, ceea ce trimite la un temei aferent încetării de drept a contractului individual de muncă.
Or, dacă se apreciază că intenția pârâtei a fost să constatate un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă, această decizie este lovită de nulitate deoarece nu poate fi încadrată în vreunul din temeiurile arătate la art.56 CM.
În dovedire, s-au depus o . înscrisuri, în copie: decizia de concediere nr. 2/08.12.2014, proces-verbal de înmânare nr.45/2014, certificat de căsătorie, carte de identitate, contract individual de muncă nr. 108/06.04.2012, act adițional nr.165/09.07.2012, fișa postului.
La data de 24 februarie 2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondată și neîntemeiată.
S-a arătat prin întâmpinare că, urmare evaluărilor ce au avut ca scop evoluția economica a societatii D.-R. Agriculture S.R.L., dar si in contextul situației economice la nivel general, cu impact asupra activității tuturor agenților economici, intimata, prin organele sale de conducere, a inițiat o . demersuri in vederea modificării strategiei pe termen lung si modificării organizării societății.
Astfel, pe baza datelor economice ale societatii pentru anii anteriori, dar si a datelor estimate pentru anul 2014, s-au identificat problemele ce au dus la o evoluție negativa economica și a luat în calcul diferite opțiuni, demarând, în acest sens, o . măsuri.
Pe cale de consecința, s-a decis sa se modifice planul de afaceri si sa se adopte o noua strategie care sa aibă ca rezultat reducerea cheltuielilor si generarea de economii. Acest proces de optimizare a costurilor a afectat costurile cu personalul, cat si costurile materiale.
In ceea ce privește personalul, societatea a ajuns la concluzia ca va putea sa-si desfășoare activitatea prin comprimarea personalului pentru fiecare zona funcționala, in conformitate cu capacitatea de modelare, dar și după analiza activității fiecărei poziții.
Astfel, la data de 08.12.2014, a fost emisa Decizia nr. 1/08.12.2014 prin care s-a decis reorganizarea societatii si suprimarea a patru locuri de munca din structura personalului angajat. In acest context si ca urmare a luării acestor decizii, la data de 08.12.2014, intimata a emis Decizia nr. 2, prin care a hotărât încetarea contractului individual de munca al angajatului C. C., contestator in prezentul dosar, numita in cele ce urmează „decizia”. Comunicarea acesteia s-a făcut la data de 23.12.2014, prin executor judecătoresc, astfel cum reiese din înscrisurile atașate prezentei.
Contestatoarea in mod complet neîntemeiat susține nulitatea Deciziei pe motiv ca preavizul a fost acordat angajatului odată cu transmiterea deciziei de concediere.
A mai menționat intimata că, la art. 76 din Codul muncii se prevede că, decizia de concediere trebuie sa cuprindă durata preavizului, de unde reiese că preavizul se acordă prin decizia de concediere. In prezenta situație, termenul de preaviz a fost acordat simultan cu emiterea deciziei de concediere, durata fiind expres menționata in cadrul deciziei, efectele urmând a se produce odată cu comunicarea deciziei de concediere către salariat.
Mai mult decât atât, in Decizie este clar menționat ca „in termen de 20 zile lucrătoare de la comunicarea prezentei decizii, contractul individual de munca încetează", pe cale de consecința, angajatorul a respectat termenul de preaviz acordat anterior încetării raporturilor de munca, aceasta încetare fiind efectiva doar in momentul expirării termenului de preaviz.
Astfel, Codul Muncii permite, prin formularea articolului 76, utilizarea de către angajatori si a acestei formalități diferite de acordare a termenului de preaviz, odată cu emiterea deciziei de concediere. In acest sens, forma Deciziei este in concordanta cu normele imperative ale Codului Muncii sub toate aspectele.
Referitor la condiția existentei unei cauze serioase si reale ce a dus la desființarea postului ocupat de către contestatoare, aceasta este îndeplinita in prezenta cauza. În primul rând, cu privire la acest motiv invocat in contestație, este evident ca intimatul in Decizie nu a prezentat motive concrete pentru care s-a hotărât desființarea funcției de Director, întrucât aceasta poziție nu are nicio legătură cu poziția de tehnician agronom a contestatoarei.
Totuși, referitor la motivarea Deciziei, reorganizarea societatii a fost motivata punctual prin decizia comunicată. Aceasta opțiune a societatii intimate este determinata de situația economica a societatii si de o evoluție constant negativa a acesteia, ce a dus la o pierdere economica semnificativa, precum si de cheltuieli nejustificat de mari alocate desfășurării activității sale.
Astfel, societatea a inițiat o . masuri care sa duca la redresarea economica si la prevenirea eventualelor pierderi viitoare, inclusiv reducerea costurilor cu personalul ce ocupa posturi care nu afectează desfășurarea obiectului principal de activitate al Intimatei (cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase).
Pe cale de consecința, s-a decis suprimarea si a postului de tehnician agronom cu atribuții specifice in domeniul apiculturii, activitatea aceasta fiind foarte scăzută in acest domeniu, fapt pentru care nu se mai justifica menținerea in funcție a unei persoane cu specializarea in aceasta direcție.
De asemenea, precizează intimata că, nerelevant aducerea in discuție in prezenta contestație a motivelor pentru care s-a decis suprimarea si a altor posturi din cadrul structurii de personal a societatii, încercând sa se facă, in mod nejustificat si nedrept, o analiza a oportunității modului in care intimata a decis să-și pună în aplicare planul de afaceri.
Doctrina a reținut ca întotdeauna „Cauza este reala, când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusa de dificultăți economice sau transformări tehnologice etc., independenta de buna sau reaua credința a angajatorului.” Tot astfel, s-a reținut ca poate fi vorba despre diminuarea activității unei societăți „impunându-se renunțarea la serviciile unor salariați”.
Restrângerea activității a fost determinata de factori obiectivi, de necontrolat în fața cărora a fost necesară diminuarea cheltuielilor salariale.
Pe de alta parte, raportat la motivul prezentat in contestație ca numărul prezentei decizii de concediere coincide cu numărul deciziei de concediere a altor angajați, precizam ca acest fapt este o eroare materială și nu produce nicio vătămate contestatoarei.
Referitor la condiția desființării efective a postului ocupat de către contestatoare, apreciază intimata că este îndeplinită. Astfel, condiția desființării efective a postului este îndeplinita in situația in care postul este eliminat prin organigrama societății. După cum se poate observa din organigrama societatii, postul de tehnician agronom cu atribuții in domeniul apiculturii este desființat din cadrul societății. Astfel, reorganizarea a fost efectiva, câtă vreme intimata a desființat postul ocupat de Contestatoare si nu a realizat angajări ulterioare pe post identic sau similar având aceleași atribuții.
Referitor la critica privind nesemnarea și neștampilarea deciziei, se arată că, este evident ca Decizia este semnata de către administratorul societatii, Thomas Gostner, persoana, in conformitate cu legea in materie si cu statutul societatii, ce avea puterile necesare pentru a îndeplini procedura concedierii.
In ceea ce privește aplicarea ștampilei societatii pe actele juridice încheiate de persoana juridica, astfel cum s-a statuat si in practica judiciara in numeroase dosare, aceasta nu reprezintă o condiție obligatorie pentru manifestarea de voința a persoanei fizice, consimțământul la încheierea actului fiind exprimat prin semnarea actului de către reprezentantul acesteia.
Voința sociala este adusa la îndeplinire prin actele juridice încheiate de organul executiv – administrator, legea neimpunând condițiile speciale privind aplicarea ștampilei.
A mai precizat intimata că, potrivit dispozițiilor articolului 209 alin. 1 si 2 Cod Civil, persoana juridica își exercita drepturile si își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele juridice făcute de organele persoanei juridice fiind actele persoanei juridice însăși „(1) Persoana juridica își exercita drepturile si își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor. (2)Au calitatea de organe de administrare, in sensul alin. (1), persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate sa acționeze, in raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice”.
În concluzie, se solicită respingerea în totalitate a contestației.
S-au atașat, în copie, o . înscrisuri: raport situație economică 05.11.2014, Decizia administratorului nr. 1/08.12.2014, decizia de concediere nr.2/08.12.2014, proces verbal de înmânare nr.45/2014, anexa 6, extrase site-ul MFP.
La data de 26 martie 2015, contestatoarea a depus la dosarul cauzei completare a cererii de chemare în judecată, solicitând și anularea deciziei nr.43/02.02.2015 emisă de intimată, prin care se dispune concedierea sa.
S-a arătat în esență că, decizia nr. 43/02.02.2015, este emisă după încetarea contractului individual de muncă în baza art. 65 CM, astfel încât aceasta nu-și mai poate produce efectele.
Potrivit art. 77 CM, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării, ori, comunicarea a fost făcută după data de 01.02.2015, respectiv la 17.02.2015, astfel încât data de 01.02.2015 ca dată a încetării contractului individual e muncă este una care vine în contradicție reală cu prevederile legale.
Anterior datei de 01.02.2015, contestatoarea nu a beneficiat de vreun preaviz aferent deciziei nr.43 și care să fi fost comunicat acesteia anterior emiterii deciziei de concediere. În fapt, preavizul nu a expirat la data de 01.02.2015, ci la o altă dată, raportat la data de 08.12.2014, ca dată a comunicării deciziei nr.1, sau la data de 27.01.2015, raportat la data comunicării deciziei nr.2/08.12.2014.
S-a mai menționat de asemenea că, decizia de concediere este lovită de nulitate, pe de o parte deoarece desființarea postului nu are la bază o cauză reală și serioasă, și nu este nici efectivă, așa cum prevede art. 65 alin.2 CM, și pe de altă parte, deoarece nu a fost realizată o motivare in concreto a necesității desființării postului ocupat de către contestatoare.
S-a anexat copie de pe decizia nr. 43/02.02.2015 emisă de societatea intimată.
La termenul de judecată din data de 07 octombrie 2015, părțile au depus la dosar o tranzacție, solicitând a se lua act de înțelegerea intervenită.
Relativ la solicitarea în discuție, instanța reține că, potrivit art.438 din Codul de procedură civilă, părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească tranzacția lor; tranzacția va fi încheiată în formă scrisă și va alcătui dispozitivul hotărârii( art.439 NCPC).
Având în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, instanța va lua act de tranzacția părților, ce va fi consfințită în întregime cu conținutul prezentat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act și consfințește tranzacția intervenită în privința cauzei având ca obiect contestație decizie de concediere, privind pe contestatoarea C. C., cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., ..A, ., în contradictoriu cu intimata S.C. D.-R. AGRICULTURE S.R.L., cu sediul în Tulcea, Complex Hotelier D., ., birou 1, etaj 2, jud. Tulcea, cu următorul conținut:
„Reclamanta C. C., posesoare C.I. ., nr._, CNP_, cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., denumita în cele ce urmează “Reclamanta” sau “Partea” si Parata D.-R. Agriculture S.R.L, înregistrata la ORC sub nr.J_, având CUI_, cu sediul în mun. Tulcea, Complex Hotelier D., ., birou 1, etaj 2, jud. Tulcea, denumita în cele ce urmează “Parata” sau “Partea”, denumiți în continuare în mod colectiv si "Părțile”.
PREMISE:
Având în vedere prevederile art. 406 si art. 408 Cod procedura civila, coroborate cu prevederile art. 438-441 Cod procedura civila;
Având în vedere faptul că între Părți exista în prezent în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Tulcea dosarul nr._, termen de judecata 07.10.2015, având ca părți, societatea D.-R. Agriculture S.R.L, in calitate de parata, iar in calitate de contestator, pe d-na C. C.;
Având în vedere ca dosarul nr._ are ca obiect contestația împotriva deciziei de concediere nr. 2/08.12.2014 si a deciziei de concediere nr. 43/02.02.2015 si repunerea părților în situația anterioara concedierii, decizii ce au fost emise justificat și în baza legii, ca urmare a reorganizării societății D.-R. Agriculture S.R.L;
Având în vedere ca Părțile doresc sa stingă definitiv si irevocabil toate drepturile litigioase dintre ele, respectiv sa stingă toate litigiile in curs dintre ele si orice alte litigii susceptibile a se naște intre acestea, totodată urmând ca onorariile achitate către avocați sa fie suportate de fiecare dintre părțile prezentei tranzacții, așa cum au fost angajate.
Părțile au convenit încheierea prezentei tranzacții cu următoarele clauze:
I. OBIECTUL TRANZACTIEI
Art.1.1 Subsemnata C. C. declara ca renunța in mod expres si irevocabil la acțiunea ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, astfel cum acesta a fost menționat in premise, precum si la dreptul dedus judecații, la orice drepturi si pretenții pe care le are sau pe care le-ar putea avea, prezente si/sau viitoare, care exista, sau care s-ar putea naște, sau care i-ar putea fi recunoscute, cu privire la obiectul Dosarului nr._, si derivând din raporturile de munca încheiate cu Parata, in temeiul prevederilor oricăror acte juridice sau administrative sau prevederi legale aplicabile, pe cale jurisdicționala, administrativa, inclusiv la dreptul de a continua sau de a iniția, personal sau prin mandatar, orice proceduri jurisdicționale, administrative sau de orice alta natura, la care a recurs pana in prezent sau la care ar putea recurge in viitor, atât în România, cat si in fata unor foruri internaționale.
Art.1.2 Doamna C. C. declara stinse orice pretenții având ca obiect orice alte categorii de cheltuieli efectuate, determinate de/sau in legătură cu prezentului litigiu, inclusiv, dar nelimitându-se la cheltuielile cu asistenta si/sau reprezentarea juridica.
Art.1.3 In considerarea tuturor renunțărilor si recunoașterilor formulate de doamna C. C. prin prezenta Tranzacție, precum si cu titlu de compensație deplina pentru toate cheltuielile suportate pana in prezent de către aceasta cu privire la acțiunile judecătorești, Parata declara ca este de acord sa plătească Reclamantei suma neta de 4.500 EURO.
Totodată, D.-R. Agriculture SRL se obliga sa achite contribuțiile obligatorii aferente sumei de 4.500 Euro (impozit, CAS, CASS etc) in valoare de 10.309 RON.
Art.1.4 Suma neta, mai sus-menționata, se va achita pana la data de 06.10.2015, prin transfer bancar in contul Reclamantei deschis la UniCredit Tiriac Bank, RO24BACX_5000, pe numele C. C..
Art.1.5 Subsemnata C. C. declar pe propria răspundere, in mod expres ca sunt de acord cu suma de 4.500 Euro si ca in afara de suma menționata in articol 1.3, nu mai am niciun fel de pretenție, prezenta si/sau viitoare, de nicio natura fata de Parata.
II. OBLIGAȚIILE PĂRTILOR
Art.2.1 Doamna C. C. declara ca renunța in mod expres si irevocabil la dreptul dedus judecații in dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, ca va respecta întocmai toate obligațiile asumate prin prezenta Tranzacție, ca va menține toate declarațiile de renunțare la drepturi prevăzute in prezenta tranzacție si solicitate in cadrul acțiunii ce face obiectul prezentei tranzacții, in caz contrar, doamna fiind obligata la plata de daune interese.
III. CLAUZE DIVERSE
Art.3.1. Părțile declara si garantează ca au deplina capacitate de exercițiu si nu exista niciun impediment care sa afecteze valabilitatea consimțământului exprimat de către oricare dintre Părți la încheierea prezentei Tranzacții. De asemenea, Părțile declara ca au deplina cunoștința de toate prevederile prezentei Tranzacții si ca acestea corespund in întregime acordului lor de voința exprimat la data încheierii sale. Părțile declara ca înainte de semnarea prezentei Tranzacții, au citit personal cuprinsul acesteia constatând ca el corespunde voinței si condițiilor stabilite de ele de comun acord, ca înțeleg conținutul integral al prezentei Tranzacții si efectele juridice care deriva din aceasta.
Prezenta Tranzacție are un număr de 5 (cinci) pagini si a fost încheiata astăzi 02.10.2015, in 3 exemplare originale, cate unul pentru fiecare parte si unul pentru instanța.”
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
Ș. R. G. T., C. T.
Grefier,
E. G.
Red. Jud. SR/23.10.2015
Tehnored. gref. GE/23.10.2015- ex.4
./
| ← Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 1934/2015. Tribunalul... | Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 1720/2015. Tribunalul... → |
|---|
