Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 03/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 2091/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 03/2015
Ședința publică din data de 06 ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L.-D. P.
Asistenți Judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: A.-I. L.
Pe rol judecarea cauzei civile-litigiu de muncă, privind pe reclamanții I. L., domiciliată în G., ., ., ., I. I., domiciliată în G., ., ., jud. G., S. A. R., domiciliat în G., .. 7, .. 3, ., O. F., domiciliat în G., ., ., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la P. de pe lângă Tribunalul G., cu sediul în mun. G., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâții M. P. – P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în București, ., sector 5, P. DE PE L. CURTEA DE APEL G., cu sediul în G., ., jud. G., P. DE PE L. TRIBUNALUL G., cu sediul în G., ., jud. G., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța, în temeiul art. 131alin. (1) raportat la art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, dezbaterile închise, și lasă cauza în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, precum și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 11 noiembrie 2014 și înregistrată sub nr._ reclamanții I. L., I. I., S. A. R. și O. F. au chemat în judecată pe pârâții M. P. – P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, P. DE PE L. CURTEA DE APEL G., P. DE PE L. TRIBUNALUL G., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune interese moratorii, constând în dobânda legală, reprezentând echivalentul prejudiciului pe care l-au suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina pârâților prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care le datorează cu titlu de drepturi salariate, conform sentințelor si deciziilor pronunțate în favoarea lor.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, reclamanții I. L., I. I. și S. A. R. au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul G., iar O. F. are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
Reclamanții au mai arătat că, prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 124/28.01.2008 a Tribunalului G., modificată în parte prin decizia civilă nr. 1335R/23.11.2009 a Curții de Apel G., pârâții au fost obligați la plata unor drepturi salariale cu titlu de spor risc și suprasolicitare de 50 %.
Au precizat reclamanții că, deși se află în posesia unui titlu executoriu încă din anul 2008, nici până la această dată debitorii pârâți nu au înțeles să își execute obligația și să achite în întregime sumele datorate.
S-a mai precizat că prin sentința civilă menționată au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă, solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă.
Au menționat reclamanții că, potrivit hotărârii judecătorești menționate, pârâții au fost obligați să le plătească drepturile salariale menționate anterior însă doar o parte din aceste drepturi, au fost achitate benevol, pârâții prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009, care au eșalonat obligația de plată a sumelor datorate.
S-a mai menționat că, prin adoptarea Legii nr. 113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă pentru ei întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
Consideră reclamanții că, imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești . constituie și o ingerință în dreptul lor de proprietate iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunță, deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fară efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
In ceea ce privește data plății, mai precizează reclamanții că, aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență și așa cum rezultă din hotărârile atașate creanța este certă și exigibilă.
S-a arătat că potrivit art. 1531 din vechiul Cod civil., creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese. Executarea indirectă a obligației presupunând dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
In privința condițiilor ce se cer a fi îndeplinite apreciază reclamanții că, în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legii, iar cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală. Deci, câtă vreme se află în fața unei evaluări legale, consideră reclamanții că nu au obligația de a face dovada că prin executarea cu întârziere a obligației au suferit un prejudiciu.
Reclamanții au mai invocat dispozițiile art. 1535 Noul cod civil și au arătat că, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.”
Au precizat reclamanții că, dobânzile legale, accesorii ale creanțelor li se cuvin ca daune moratorii, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
Mai consideră reclamanții că, sunt îndreptățiti să primescă daune moratorii datorate neexecutării la timp a obligației, daune ce îmbracă forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 148 și următ. Cod procedură civilă, art. 1082 și art. 1088 din vechiul Cod civil, art. 1551 și 1535 din Noul Cod civil, art. 2517, art. 2537 și art. 2538 C. civ, recursul în interesul legii admis de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 21/2013 având ca obiect acordarea de daune sub forma dobânzii legale.
În dovedire, reclamanții au depus la dosarul cauzei sentința civilă nr. 124/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ ; decizia civilă nr. 1335 R/23.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ .
În apărare, la data de 28 noiembrie 2014, pârâtul M. P. - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de data formulării acțiunii în raport de data obținerii titlurilor executorii.
Cu privire la fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205-208 Cod de procedură civilă.
La data de 02 decembrie 2014, pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. Totodată, prin întâmpinare, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a mai arătat că, în cauză, este vorba de o acțiune cu obiect patrimonial - drept de creanță - termenul de prescripție fiind de 3 ani conform Codului civil și începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar așa cum a statuat în mod constant practica instanțelor de judecată, în cazul acțiunii în răspundere pentru acoperirea prejudiciului - cum este cazul în speță - prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea.
De asemenea, la data de 03 decembrie 2014, pârâtul P. de pe lângă Tribunalul G. a formulat întâmpinare prin a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca fiind prescrisă, iar cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 201, art. 431 și art. 432 Noul Cod de Procedură Civilă.
Examinând cererea în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții I. L., I. I. și S. A. R. au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul G., iar reclamantul O. F. are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de Apel G..
Prin sentința civilă nr. 124/28.01.2008, pronunțată de Tribunalul G., a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților din prezenta cauză formulată împotriva pârâților din prezenta cauză prin care au solicitat obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând spor pentru risc și suprasolicitare de 50 % din salariul de bază brut lunar pe o perioadă de 3 ani, raportată la data sesizării instanței și în continuare.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții.
Curtea de Apel G., prin decizia civilă nr. 1335 R/2009 a admis recursul declarat de reclamanți, a modificat în parte sentința civilă nr. 124/2008 a Tribunalului G. și a obligat pârâții să le plătească reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare de 50 % din indemnizația brută lunară, începând cu data de 26.11.2004 și până la 12.11.2009, sume actualizate cu rata inflației la data plății.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți prin întâmpinare, tribunalul reține că, relativ la executarea sentințelor civile definitive și irevocabile legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010.
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009 se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 34 % din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.
La data de 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art. 1 al ordonanței după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 3 decembrie 2012, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10 % din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35 % din valoarea titlului executoriu”
Prin urmare, deși titlul executoriu datează din 2009, executarea acestuia a început abia la data de 12.12.2011.
Natura juridică a măsurilor dispuse prin O.U.G. nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însăși conținutul art. 1 alin. 2 din ordonanță, potrivit căruia, în cursul termenului în care se face plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Conform art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 rezultă că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”.
Aplicând acest principiu la speța de față rezultă că odată cu dreptul la acțiune privind plata sumelor de bani pe calea executării silite se stinge și dreptul la acțiune referitor la dobânzi.
Printr-o interpretare logică a textului de lege prin extinderea aplicării unei norme la un caz neprevăzut de aceasta, se reține că întrerupându-se prescripția pentru dreptul la acțiune de a pretinde sumele de bani rezultate din sentințele civile irevocabile se întrerupe și prescripția dreptului la acțiune pentru dobânzi.
Ca urmare a recunoașterii datoriei de către legiuitor și implicit de către pârâți, s-a întrerupt cursul prescripției și cu privire la dreptul de a pretinde dobânzi, astfel că excepția prescripției urmează a fi respinsă ca nefondată.
Relativ la fondul cauzei, se reține că în cauză sunt incidente dispozițiile legale sub imperiul cărora au fost pronunțate hotărârile irevocabile, respectiv art. 1082 și art. 1088 Cod Civil anterior conform cărora, art. 1082 „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afara numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată”, art. 1088 alin. 1 „la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate”.
În prezent aceste dispoziții legale sunt reluate prin art. 1535 alin.1 Noul Cod Civ. conform căruia „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”.
Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
Pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Existența unui prejudiciu care trebuie acoperit a fost constatat și prin Decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii prin care instanța supremă admițând recursul a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Față de toate aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâții la plata către reclamanți a unor daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform sentinței civile nr. 124/2008 a Tribunalului G., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1335 R/2009 a Curții de Apel G., începând cu data emiterii titlurilor executorii și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, ca nefondată.
Admite acțiunea formulată de reclamanții I. L., domiciliată în municipiul G., ., ., ., I. I., domiciliată în municipiul G., ., ., S. A. R., domiciliat în municipiul G., .. 7, .. 3, ., O. F., domiciliat în municipiul G., ., ., ., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la P. de pe lângă Tribunalul G., cu sediul în mun. G., ., județul G., în contradictoriu cu pârâții M. P. – P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în municipiul București, ., sectorul 5, P. DE PE L. CURTEA DE APEL G., cu sediul în municipiul G., ., jud. G., P. DE PE L. TRIBUNALUL G., cu sediul în municipiul G., ., județul G., având ca obiect drepturi bănești.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a unor daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform sentinței civile nr. 124/28.01.2008 a Tribunalului G., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1335R/23.11.2009 a Curții de Apel G., începând cu data emiterii titlului executoriu și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 ianuarie 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
L. D. P. T. G. T. C.
Grefier,
A. I. L.
Redactat asist. jud. C.T./22.01.2015
Tehnored. gref. A.I.L./G.R./27.01.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 349/2015. Tribunalul TULCEA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
