Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 72/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 72/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 2135/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 72/2015
Ședința publică de la 19 ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Lumința N.
Asistenți Judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: I. E. L.
S-a luat în examinare cauza asigurări sociale, formulată de către contestatorul M. S., cu domiciliul în T., .. K1, ., județul T., în contradictoriu cu intimata S.C. V. S.A. T., cu sediul în T., ., nr. 22, județul T., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspunsul contestatorul, personal și avocat C. S. L., pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 19.12.2014, intimata a depus întâmpinare, care a fost comunicată contestatorului și că, la data de 09.01.2015, contestatorul a depus un set de înscrisuri, comunicat intimatei, după care:
La interpelarea instanței, contestatorul și reprezentantul intimatei învederează că instanța sesizată este competentă să soluționeze pricina, apreciind durata procesului ca fiind de 3 luni.
Instanța, potrivit prevederilor art. 131alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 210 din Legea nr. 62/2011, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind 3 luni.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra excepțiilor invocate de către intimată prin întâmpinare.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul asupra excepției lipsei de obiect, solicită instanței admiterea acesteia și respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect.
A arătat acesta că, prin decizia de sancționare cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă nr. 215/17.11.2014 s-a dispus concedierea reclamantului și că, la data de 18.11.2014, societatea a revenit asupra deciziei de concediere și a hotărât anularea acesteia, după care, în data de 19.11.2014, s-a înmânat reclamantului spre semnare de primire decizia nr. 4200/1665/18.11.2014 de anulare a deciziei de concediere, însă acesta a motivat ca nu semnează nimic și nu își reia activitatea decât după ce se va întâlni cu șeful de secție si directorul compartimentului Resurse Umane.
A susținut reprezentantul intimatei că, întrucât s-a refuzat semnarea acestei decizii de anulare, intimata a expediat decizia prin curier, la data de 24.11.2014, la adresa din dosarul de personal si, ulterior, la data de 27.11.2014, prin poștă cu confirmare de primire la adresa din dosarul de personal și la cea indicată în contestație.
S-a învederat că, în adresa datată 21.11.2014, i s-a adus la cunoștință salariatului că a doua zi de la primirea adresei, este invitat la sediul societății pentru reluarea activității, iar în caz de neprezentare. contractul de muncă va înceta pentru absențe nemotivate și că acesta s-a prezentat pe data de 02.12.2014 manifestându-și intenția de a-și relua activitatea, după care iar a lipsit.
A concluzionat apărătorul intimatei că, prin prezentarea la serviciu, reclamantul a achiesat la decizia angajatorului de revocare a deciziei de concediere și a fost dispus să își reia activitatea în cadrul societății.
Având cuvântul asupra excepției lipsei de obiect, reclamantul solicită instanței respingerea acesteia, arătând că după ce s-a întors din concediu medical a revenit la muncă și i s-a dat să semneze decizia la care era atașat un proces-verbal din data de 16.10.2014 și că nu a primit decizia prin care a fost revocată concedierea.
La interpelarea instanței privitoare la împrejurarea că decizia i-a fost transmisă atât la adresa de domiciliu cât și la cea indicată în contestație, atât prin poștă cât și prin curier, reclamantul precizează că este posibil să fi primit decizia de revocare a concedierii, dar nu-și amintește exact.
Susține acesta că decizia de concediere a fost anulată de intimată însă nu i s-a explicat ce se întâmplă cu zilele în care s-a prezentat la muncă și a lucrat și pentru care a fost pus să semneze o cerere de învoire.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare cu privire la excepția lipsei de obiect.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ la data de 19.11.2014, reclamantul M. S. a chemat în judecată S.C. V. S.A. T. solicitând obligarea acesteia la anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 215 din data de 17.11.2014 și repunerea sa în toate drepturile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 17.11.2014 i s-a adus la cunoștință decizia de concediere, la care a fost anexat procesul-verbal nr. 4200/9139/16.10.2014 întocmit de comisia de disciplină, care a avut ca ordine de zi analiza contestației nr. 7490/1715/29.09.2014 la decizia nr. 170/30.09.2014 privind sancționarea cu 5% pe linia protecției muncii și a referatului nr. 7490/173/29.09.2014 privind neincluderea sa la cursul de calificare ca schelar.
A menționat reclamantul că nu a fost discutată în cadrul comisiei de disciplină o eventuală desfacere a contractului de muncă, singura mențiune privitoare la acest fapt făcându-se în procesul-verbal nr. 4200/8787/26.09.2014.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Codului Muncii și Regulamentul Interior.
În probațiune, au fost depuse următoarele înscrisuri: procesul-verbal nr. 4200/9139/16.10.2014, decizia de sancționare nr. 215/17.11.2014 și procesul-verbal nr. 4200/8787/26.09.2014.
La data de 19.12. 2014, instituția intimată a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de obiect, solicitând respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.
A arătat intimată că, în baza procesului-verbal nr. 4200/9139/16.10.2014 întocmit de comisia de disciplină, s-a dispus concedierea reclamantului prin decizia de sancționare cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă nr. 215/17.11.2014 iar la data de 18.11.2014, prin procesul-verbal nr. 4200/9821/18.11.2014, s-a revenit asupra deciziei de concediere, fiind dispusă anularea acesteia.
S-a precizat că, potrivit procesului-verbal nr. 4200/9854/20.11.2014, societatea a înmânat reclamantului, în data de 19.11.2014, spre semnare de primire, decizia nr. 4200/1665/18.11.2014 de anulare a deciziei de concediere, însă reclamantul a motivat ca nu semnează nimic și nu își reia activitatea decât după ce se va întâlni cu șeful de secție si directorul de resurse umane.
A mai susținut intimata că, întrucât reclamantul a refuzat semnarea acestei decizii de anulare, societatea a trimis-o prin curier, la data de 24.11.2014, la adresa din dosarul de personal si, ulterior, la data de 27.11.2014 (întrucât salariatul nu a fost găsit la respectiva adresă), prin poștă cu confirmare de primire la ambele adrese, atât cea din dosarul de personal si cea indicată de în contestație.
A învederat în continuare intimata că, în adresa datată 21.11.2014, i s-a adus la cunoștință salariatului că a doua zi de la primirea adresei, este invitat la sediul societății pentru reluarea activității, iar în caz de neprezentare. contractul de muncă va înceta pentru absențe nemotivate și că reclamantul s-a prezentat, în data de 02.12.2014 la serviciu, deci ulterior emiterii deciziei de anulare a deciziei de concediere, manifestându-și intenția de a relua activitatea profesională, moment după care, fără explicații, a părăsit din nou incinta S.C. V. S.A.
A susținut intimata că, prin prezentarea la serviciu, contestatorul a achiesat la decizia angajatorului de revocare a deciziei de concediere și a fost dispus să își reia activitatea în cadrul unității.
În ceea ce privește fondul cauzei, a arătat intimata că în data de 18.11.2014, la revocarea deciziei de concediere care i-a fost adusă la cunoștință reclamantului în data de 19.11.2014, acesta a refuzat să semneze și să-și reia activitatea până la o eventuală întâlnire cu reprezentanții societății.
S-a mai susținut că, în data de 19.11.2014, contestatorul a condiționat semnarea deciziei de anulare a deciziei de concediere si reluarea activității, de discuția cu șeful de secție și directorul de resurse umane iar în data de 20.11.2014, deși reprezentanții societății, dând dovadă de bună credință, au acceptat solicitarea de întâlnire exprimată către contestator si i-au explicat acestuia motivul anulării deciziei de concediere, salariatul a refuzat semnarea deciziei de anulare, pe motiv ca așa a discutat cu avocatul său. Prin urmare, când contestatorul a solicitat lămuriri referitoare la anularea deciziei de concediere în cadrul întâlnirii din data de 20.11.2014, acesta a ”omis” în mod intenționat să aducă la cunoștința societății că a introdus acțiune în instanță împotriva acesteia cu o zi înainte, respectiv in data de 19.11.2014.
Cu privire la legalitatea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, s-a arătat că în procesul-verbal nr. 4200/9139/16.10.2014 este consemnat, în mod expres, că s-a hotărât desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatorului, proces-verbal luat la cunoștință și de acesta, pe bază de semnătură. Prin urmare, acesta nu poate invoca, după ce a fost prezent în cadrul comisiei și a achiesat la conținutul procesului verbal, prin semnătura sa, că nu s-a discutat deloc despre desfacerea contractului său de muncă.
A apreciat intimata că societatea angajatoare a respectat dispozițiile art. 251 din Codul Muncii referitoare la efectuarea cercetării disciplinare prealabile pentru a putea dispune, în mod legal, desfacerea contractului de muncă al reclamantului.
S-a mai menționat că reclamantul și-a exercitat dreptul de a acționa în instanță intimata în mod abuziv, întrucât, deși a fost informat despre revocarea deciziei sale de concediere, acesta s-a prezentat la întâlnirea cu reprezentanții societății din data de 20.11.2014 pentru a solicita lămuriri, inducând în eroare societatea că își va relua activitatea după întâlnirea cu reprezentanții acesteia, deși în data de 19.11.2014 depusese contestație împotriva deciziei de concediere. Reaua sa credință este reliefată și de faptul că la întâlnirea din data de 20.11.2014 acesta a refuzat semnarea deciziei de anulare a deciziei de concediere pentru că așa a fost sfătuit de avocatul său.
În drept, intimata și-a întemeiat apărările pe dispozițiile art. 251 din Codul Muncii,
În probațiune, intimata a depus următoarele înscrisuri: procesul-verbal nr. 4200/9821/18.11.2014, decizia de anulare a Deciziei de concediere nr. 4200/1665/18.11.2014, procesul-verbal nr. 4200/9854/20.11.2014; adresa din data de 21.11.2014 prin care reclamantului îi este comunicată, prin serviciul de curierat Fan Courier, decizia de anulare; adresa din 27.11.2014 prin care reclamantului îi este comunicată, încă o dată, prin poștă cu confirmare de primire, decizia de anulare; dovada comunicării în data de 24.11.2014, prin serviciul de curierat rapid Fan Courier, decizia de anulare a deciziei de concediere; dovada comunicării prin poștă, în data de 27.11.2014, decizia de anulare a deciziei de concediere; extras din Registrul Acces Persoane pe Poarta societății.
La data de 09.01.2015 reclamantul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, în susținerea acțiunii, reprezentând concedii medicale, bilete de trimitere, rezultat examinare RMN, scrisoare medicală, bilete de ieșire din spital, decizia de sancționare nr. 215/17.11.2014, răspunsul la cererea nr. 4200/1445/13.03.2014, copie registru cabinet medical.
Examinând cererea în raport de probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
Prin Decizia Nr. 215/17.11.2014 emisă de către S.C. V. T. S.A., cu invocarea dispozițiilor art. 61 lit. a, art. 248 alin. 1 lit. e și art. 58 lit. d din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, s-a decis desfacerea disciplinară a contractului de muncă încheiat cu reclamantul M. S..
Prin Decizia Nr. 4200/1665/18.11.2014 a S.C. V. T. S.A., s-a decis anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă Nr. 215/17.11.2014, decizie ce a fost comunicată reclamantului M. S. la data de 24.11.2014 și la data de 27.11.2014.
Relativ la excepția rămânerii fără obiect a cauzei, excepție ce urmează a fi analizată cu prioritate având în vedere prevederile art. 248 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
Problema supusă atenției instanței este aceea a admisibilității revocării de către instituția pârâtă a propriului act de concediere, element faptic în raport de care se apreciază a fi rămasă fără obiect acțiunea promovată.
Actele la care se face referire sunt fundamentate de existența raportului juridic contractual de muncă, apropiindu-se mai degrabă de actul administrativ - de regulă, revocabil, decât de actul juridic civil unilateral, care nu poate fi niciodată revocat unilateral de către emitentul său decât în situațiile expres prevăzute de lege.
Ca atare, în domeniul dreptului muncii, există posibilitatea revocării de către instituția angajatoare a propriului ei act, mai ales că în speță dispoziția de concediere a fost adoptată la data de 19.11.2014, anterior sesizării instanței. Aceasta, în contextul în care, în scopul asigurării stabilității raporturilor juridice, este necesar ca o astfel de revocare să nu intervină oricând, mai ales după ce a produs efecte juridice față de terți. În speță însă nu s-a făcut dovada afectării intereselor terților.
Reținând împrejurarea că decizia de revocare a concedierii produce efecte după ce aceasta a fost legal comunicată, cum comunicarea s-a realizat după data învestirii instanței, se concluzionează că aceasta a rămas fără obiect.
Ca atare, instanța va admite excepția invocată și va respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în judecată.
În privința susținerilor reclamantului cum că actul de anulare nu face referire expresă la repunerea sa în situația anterioară, tribunalul reține că efectul nulității constă desființarea actului juridic din momentul încheierii sale, ceea ce conduce la restabilirea ordinii de drept încălcate. Actul juridic nul nu poate produce efecte in viitor, iar efectele produse in trecut se desființează retroactiv. Deci, nulitatea operează nu numai pentru viitor (ex nunc), ci si pentru trecut (ex tunc).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către contestatorul M. S., cu domiciliul în T., .. K1, ., județul T., în contradictoriu cu intimata S.C. V. S.A. T., cu sediul în T., ., nr. 22, județul T., având ca obiect contestație decizie de concediere, ca fiind rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 ianuarie 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
Lumința NiculacheGeanina T., C. T.
Grefier,
I. E. L.
Red. Jud. N.L./29.01.2015
Tehnored. I.E.L./29.01.2015/4 ex./ .>
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 667/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
