Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 622/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 622/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 477/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 622/2015
Ședința publică din data de 22 aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ș. R.
Asistenți judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: E. G.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă formulată de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat: G. A., F. E., S. M. D., V. M., M. E., U. E., D. C., G. A., Ș. G., T. V., în contradictoriu cu pârâtul S. T. „SFÂNTUL I. C.” TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect drepturi bănești – dobânzi.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01 aprilie 2015, declarațiile părții prezente fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 08 aprilie 2015, ulterior la 15 aprilie 2015 și ulterior la 22 aprilie 2015, când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 15 decembrie 2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR TULCEA, în numele și pentru membrii de sindicat: BLAGOVICI M., R. MINEVER, FELIPOV A., I. V., T. V., C. M., P. T., R. M., T. C., V. P., C. M., S. M. D., F. E., G. A., M. E., U. E., D. C., G. A., T. V., V. M., G. A., F. E., S. M. D., V. M., M. E., U. E., D. C., G. A., Ș. G., T. V., I. N. L. M., C. L., HAIMAN A., M. L., T. E., P. N., NICOTITOV R., C. V., G. C., S. C., A. R., a chemat în judecată pe pârâții: GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.4 TULCEA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ "I. L. C. " TULCEA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ "E. DOAMNA" TULCEA, S. T. "SFÂNTUL I. C." TULCEA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ "C. G." TULCEA și ȘCOALA GIMNAZIALĂ "A. C." TULCEA, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale, calculată începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii de la fond până la data plății efective, aferentă drepturilor bănești cuvenite, conform sentințelor civile nr. 890/16.03.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin nerecurare, nr. 339/17.02.2010, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr._, rămasă irevocabilă la data de 04.05.2010 prin respingerea recursului, nr. 1263/05.05.2010, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr._, rămasă irevocabilă la data de 14.09.2010 prin respingerea recursului, nr. 3074/20.06.2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr._, rămasă irevocabilă la data de 30.10.2012 prin respingerea recursului și nr. 2647/06.06.2012, pronunțată în Dosarul nr._, devenită irevocabilă la data de 02.10.2012 prin respingerea recursului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin sentințele civile menționate, pârâții au fost obligați, în esență, la reîncadrarea membrilor de sindicat luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de
Legea nr. 221/2008 privind plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate membrilor de sindicat, reprezentând diferența dintre salariile efectiv încasate și cele cuvenite ca urmare a aplicării acestei legi, aferente perioadelor menționate în respectivele hotărâri, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a mai arătat că, deși unele din sentințele respective au devenit irevocabile de mai bine de doi ani, membrii de sindicat nu au beneficiat în timp util de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată, fiind deci evident că li s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că ei au fost lipsiți de folosul sumelor de bani dispuse de tribunal, în plus și prejudiciul creat inițial în patrimoniul lor prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate.
Reclamantul a mai învederat că, în privința daunelor-interese datorate de
pârâtă pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile Codului Muncii, ale Codului civil (Noul cod civil – art. 1530, art. 1531, art. 1535), O.G. nr. 13/2011 (art. 2), de unde rezultă că, daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la
data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă -
aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuie îndeplinită la data
stabilită prin contractul individual de muncă.
A menționat reclamantul că, în acest sens s-a pronunțat deja Tribunalul B. - Secția I Civilă care, prin Sentința civilă nr. 852/08.10.2014, pronunțată în Dosarul nr. 1691/114/ 2014, a constatat că “dobânda legală, circumscrisă noțiunii de daune-interese moratorii, se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadentă si independent de existenta sau inexistenta culpei debitorului. Astfel că, existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești. ”. În mod similar s-a pronunțat și Tribunalul T. - Secția I Civilă prin Sentințele
Civile nr. 2235PI/29.09.2014, pronunțată în Dosarul nr._ și nr.
2236PI /29.09.2014, pronunțată în Dosarul nr._, instanță care a
reținut că “prin neexecutarea integrală a creanțelor la data când erau datorate,
adică atunci când au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul
beneficiarilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral. Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste
creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât si în daune-interese la care
sunt îndreptățiți reclamanții pentru neexecutarea integrală a creanțelor. ”
A mai precizat reclamantul că, în sensul celor de mai sus, s-a pronunțat în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată în dosarul nr. 21/2013, prin care a statuat că “în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/ 2011, cu modificările și completările ulterioare.”
Reclamantul a apreciat că, acordarea dobânzii legale se impune pentru
neplata la scadență a sumei datorate, creditorii (membrii de sindicat beneficiari ai sentințelor menționate) fiind privați de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenței și data plății efective. Astfel că, daunele interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, dispuse - în cazul de față - de instanța de judecată în sarcina
angajatorului.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea cererii și obligarea
pârâților la plata dobânzii legale calculată începând cu data rămânerii irevocabilă a hotărârii de la fond până la data plății efective, aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile mai sus menționate, pronunțate de Tribunalul Tulcea, devenite irevocabile prin respingerea recursului sau prin nerecurare, după caz.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 148 și următoarele, art. 194, și art. 517, alin. (4) din Noul Cod de procedură civilă, ale art. 161, art. 166, alin. (4), art. 268 și art. 278, alin. (1) din Codul Muncii, ale art. 2 din O.G. nr. 13/2011, ale art. 1530, art. 1531 și art. 1535 din Noul Cod Civil și ale art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
În probatoriu, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv: tabele nominale cu membrii de sindicat care își dau acordul cu privire la promovarea acțiunii, sentințele civile din care rezultă drepturile salariale ale membrilor de sindicat, sentința civilă nr.890/16 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, sentința civilă nr. 339/17 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, sentința civilă nr. 1263/05 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, sentința civilă nr. 3074/20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, sentința civilă nr. 2647/6 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, sentința civilă nr. 852/08.10.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, sentința civilă nr. 2235PI/29.09.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, sentința civilă nr. 2236PI/29.09.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, Decizia RIL nr. 2/17.02.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 21/2013.
La data de 23 ianuarie 2015, reclamantul a depus la dosar cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, în sensul obligării pârâților: Grădinița cu program prelungit nr.4 Tulcea, pentru sentința civilă nr. 890/16.03.2011, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr._, devenită irevocabilă la data de 02.05.2011 prin nerecurare, Școala Gimnazială „I. L. C.” Tulcea, pentru sentința civilă nr. 339/17.02.2010, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr._, devenită irevocabilă la data de 04.05.2010 prin respingerea recursului și Școala Gimnazială „E. Doamna” Tulcea, pentru sentința civilă nr. 1263/05.05.2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr._, devenită irevocabilă la data de 14.09.2010 prin respingerea recursului, la plata dobânzii legale, aferentă sumelor bănești cuvenite conform acestor hotărâri judecătorești, calculată pentru perioada începând cu 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată.
La aceeași dată a depus la dosar note scrise.
La data de 29 ianuarie 2015, a depus o cerere prin care a învederat instanței că, reclamanta N. L. M. (în prezent I.-N. L.-M.), beneficiază de drepturile bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform Legii nr. 221/2008 și cele efectiv încasate pentru perioada 12.04._09, conform sentinței civile nr. 3074/30.06.2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr._, irevocabilă la data de 30.10.2012 prin Decizia civilă nr. 773/CM/30.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel C..
La data de 13 februarie 2015, reclamantul a depus la dosar precizări la cererea de modificare a cererii de chemare în judecată din 23.01.2015, prin care a arătat că solicită modificarea termenului de calculare a dobânzii, respectiv calcularea dobânzii începând cu 3 ani anterior cererii de chemare în judecată, doar în ceea ce le privește pe pârâtele Grădinița cu program prelungit nr. 3 Tulcea, Școala Gimnazială „I. L. C.” Tulcea și Școala Gimnazială „E. Doamna” Tulcea, pentru sentința civilă nr. 890/16.03.2011, sentința civilă nr. 339/17.02.2010 și sentința civilă nr. 1263/05.05.2010, pentru restul pârâților din dosar cererea rămânând aceeași, întrucât titlurile executorii pentru aceștia au devenit irevocabile înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
În ședința din 04 martie 2015, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare prin care a arătat că, în cererea introductivă de chemare în judecată, dintr-o regretabilă eroare de redactare, unitățile școlare Școala Gimnazială „E. Doamna” Tulcea și S. T. Ortodox „Sf. I. C.” Tulcea au fost menționate în calitate de centre bugetare pentru Grădinița nr.12 Tulcea în loc de Grădinița cu program prelungit nr.2 Tulcea, așa cum este corect, motiv pentru care face cuvenita rectificare.
A precizat reclamantul că, Școala Gimnazială „E. Doamna” Tulcea a fost centru bugetar pentru Grădinița cu program prelungit nr.2 Tulcea în perioada 01.10._09, iar S. T. Ortodox „Sf. I. C.” Tulcea a fost centru bugetar pentru aceeași unitate școlară în perioada 01.09._09, pentru reclamantele existente în tabelele anexate la cererea de chemare în judecată.
La aceeași dată reclamantul a depus cerere modificatoare, arătând că înțelege să cheme în judecată și Grădinița cu program prelungit nr.12 Tulcea pentru reclamanta V. M. conform tabelului anexat și conform sentinței civile nr. 1263/05.05.2010 pronunțată în Dosarul nr._ rămasă irevocabilă la data de 14.09.2010 prin respingere recurs, pentru perioada 01.10._09.
La termenul de judecată din data de 04 martie 2015, instanța, având în vedere interesul bunei administrări a cauzei, a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată în raport de fiecare unitate școlară, astfel că, în acest dosar, a rămas investită a soluționa cererea formulată de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR TULCEA, în numele și pentru membrii de sindicat: G. A., F. E., S. M. D., V. M., M. E., U. E., D. C., G. A., Ș. G., T. V., în contradictoriu cu pârâtul S. T. „SFÂNTUL I. C.” TULCEA.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului S. T. Ortodox „Sf. I. C.” Tulcea, care la data de 21 ianuarie 2015, a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția autorității de lucru judecat și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a invocat prescripția dreptului la acțiune, motivat de faptul că se cer sume de bani pentru o perioadă pentru care operează prescripția de drept, respectiv începând cu anul 2010, raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Totodată, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat motivat de faptul că, așa cum rezultă din sentințele civile anexate la cererea de chemare în judecată de către reclamanți, reiese că aceste drepturi se acordă prin sentințele respective, conform prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, modificată
și completată, respectiv OUG 92/2012.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, motivat
de faptul că, plata sumelor câștigate în instanțe de reclamanți a fost reglementată de O.U.G. nr. 71/2009 și O.U.G. nr. 92/2012, conform cărora, accesoriile care vor fi plătite la suma principală sunt doar actualizările sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., nefiind prevăzută plata unei dobânzi legale în acest sens.
La data de 27 martie 2015, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare prin care a arătat că, solicită obligarea pârâtului la plata către reclamanții- membrii de sindicat, a dobânzii legale calculată pe perioada începând cu 3 ani anterior introducerii cererii până la data plății integrale, aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 1263/05.05.2010, pronunțată în Dosarul nr._, rămasă irevocabilă la data de 14.09.2010, prin respingerea recursului.
Învederează reclamantul că precizările au ca scop clarificări privind evidențierea reclamantelor din tabelul nominal anexat cererii introductive raportat la hotărârea judecătorească menționată, astfel că, solicită obligarea pârâtului la calcularea și plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2009, rezultate din hotărârea judecătorească mai sus menționată, pentru reclamantele: G. A., F. E., S. M., V. M., M. E., U. E., D. C., G. A., Ș. G. și T. V., toate acestea fiind evidențiate și în dispozitivul hotărârii.
De asemenea, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare și concluzii scrise.
Examinând acțiunea, raportat la materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1263/05.05.2010, pronunțată în Dosarul civil nr._ de Tribunalul Tulcea, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 504/CM/14.09.2010 a Curții de Apel C., reclamantele au obținut, în contradictoriu cu pârâtul S. T. „Sf. I. C.” Tulcea, plata drepturilor salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a precizat că solicită obligarea pârâtului la plata către reclamante a dobânzii legale, calculată pe perioada începând cu 3 ani anterior introducerii cererii până la data plății integrale, aferentă drepturilor bănești cuvenite pentru perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2009.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât prin întâmpinarea depusă la dosar, tribunalul reține că, relativ la executarea sentințelor civile definitive și irevocabile legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010.
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009 se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 34 % din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.
La data de 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art. 1 al ordonanței după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 3 decembrie 2012, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10 % din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35 % din valoarea titlului executoriu”
Natura juridică a măsurilor dispuse prin O.U.G. nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însăși conținutul art. 1 alin. 2 din ordonanță, potrivit căruia, în cursul termenului în care se face plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Conform art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, „termenul prescripției este de 3 ani”.
În prezenta cauză au fost solicitate drepturi începând cu 3 ani anterior introducerii cererii, astfel încât problema depășirii termenului prevăzut de lege nici nu se poate pune în mod real.
Ca urmare, excepția prescripției este privită ca neîntemeiată și va fi respinsă în acest mod.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța reține că, potrivit art. 430 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.”
Or, având în vedere că reclamantele nu au mai formulat o altă cerere prin care să solicite dobânzi legale aferentă sumei cuvenite în baza titlului executoriu arătat mai sus instanța urmează a respinge excepția autorității de lucru judecat, ca nefondată.
Relativ la fondul cauzei, se reține că, prin sentința civilă nr. 1263/05.05.2010, pronunțată în Dosarul civil nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 504/CM/14.09.2010 a Curții de Apel C., a fost obligat pârâtul la plata către reclamantele: G. A., F. E., S. M., V. M., M. E., U. E., D. C., G. A., Ș. G. și T. V., a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2009, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În cauză sunt incidente dispozițiile legale sub imperiul cărora au fost pronunțate hotărârile irevocabile, respectiv art. 1082 și art. 1088 Cod Civil anterior conform cărora, art. 1082 „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afara numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată”, art. 1088 alin. 1 „la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate”.
În prezent aceste dispoziții legale sunt reluate prin art. 1535 alin.1 Noul Cod Civ. conform căruia „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”.
Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
Pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Existența unui prejudiciu care trebuie acoperit a fost constatat și prin Decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii prin care instanța supremă admițând recursul a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Față de toate aceste considerente, instanța urmează să respingă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a autorității de lucru judecat, ca nefondate, să admită acțiunea și să oblige pârâtul la plata către reclamante a unor daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform sentinței civile nr. 1263/05.05.2010, pronunțată în Dosarul civil nr._ de Tribunalul Tulcea, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 504/CM/14.09.2010 a Curții de Apel C., cuvenite pentru perioada 01.09._09, începând cu data de 15 decembrie 2011 și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca nefondată.
Respinge excepția autorității de lucru judecat, ca nefondată.
Admite acțiunea formulată de către S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat: G. A., F. E., S. M. D., V. M., M. E., U. E., D. C., G. A., Ș. G., T. V., în contradictoriu cu pârâtul S. T. „SFÂNTUL I. C.” TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect drepturi bănești – dobânzi.
Obligă pârâtul la plata către reclamante a unor daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform sentinței civile nr. 1263/05.05.2010, pronunțată în Dosarul civil nr._ de Tribunalul Tulcea, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 504/CM/14.09.2010 a Curții de Apel C., cuvenite pentru perioada 01.09._09, începând cu data de 15 decembrie 2011 și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
Ș. R. G. T. C. T.
GREFIER,
E. G.
Red. Asistent judiciar GT/18.05.2015
Tehnored. gref. GE/18.05.2015 – ex. 4
./
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 371/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
