Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 955/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 955/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 160/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 955/2015
Ședința publică de la 9 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L. Șurculescu
ASISTENȚI JUDICIARI: G. T.
C. T.
GREFIER: M. R.
Pe rol judecarea cauzei în materia litigii de muncă privind pe reclamanta M. M., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în B., . bis, județ B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamanta M. M. reprezentată și asistată de avocat D. A. și consilier juridic P. G. cu delegație din partea pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a acordat termen pentru administrare probe, după care:
Apărătorul reclamantei, având cuvântul solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei . B. la plata către reclamantă a drepturilor salariale aferente lunilor octombrie 2014 în cuantum de 980 lei net și noiembrie 2014 în cuantum de 253 lei net, precum și obligarea pârâtei la plata de daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.
Mai menționează că în ceea ce privește acordarea de daune morale, reclamanta a încheiat un contract de credit cu ING BANK și din cauza neplății drepturilor salariale pe luna noiembrie a anului 2014 a rămas restantă la plata ratelor lunare și de asemenea a întârziat și cu plata utilităților, existând înscrisuri depuse la dosar în acest sens.
Astfel că, pe lângă prejudiciul material, reclamanta a suferit și un prejudiciu moral, drepturile personale nepatrimoniale fiind lezate prin faptul că i s-a creat o situație tensionată, un anume stres, prin urmare solicită obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 2.000 lei.
Reprezentantul pârâtei, având cuvântul susține că reclamanta a refuzat primirea banilor care au fost trimiși prin mandat poștal, iar în ceea ce privește suferința psihică la care s-a făcut referire, pârâta consideră că această suferință nu este cauzată de o acțiune ilicită a societății. Această suferință psihică a fost provocată de creditul bancar pe care reclamanta l-a contractat în anul 2007, așa cum reiese din înscrisurile atașate la dosar, iar în ceea ce privește plata utilităților, acestea sunt inerente oricărei persoane, indiferent dacă este angajată sau nu.
Pârâta apreciază că și-a îndeplinit obligația principală de a plăti și recunoaște debitul solicitat de reclamantă, iar față de daunele morale solicitate, consideră că o simplă neplată a drepturilor salariale nu îndreptățește acordarea acestora, pârâta a achitat drepturile salariale în cuantum de 1.215 lei cu întârziere dat fiind faptul că a avut niște probele financiare.
Instanța întreabă pe reclamantă dacă a încasat suma trimisă de pârâtă prin mandat poștal.
Reclamanta, având cuvântul susține că nu a încasat suma trimisă de pârâtă prin mandat poștal.
Reprezentantul pârâtei, având cuvântul solicită și respingerea cheltuielilor de judecată solicitate în temeiul art. 454 NCPC, având în vedere că pârâta a recunoscut debitul solicitat prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul susține că pârâta nu a recunoscut tot debitul solicitat de reclamantă și că a existat un angajament de plată la Inspectoratul Teritorial de Muncă B. pe care aceasta nu l-a respectat, abia după ce a fost acționată în instanță a înțeles să plătească drepturile salariale, dar nu integral, astfel că solicită cheltuieli de judecată având în vedere că reclamanta a încheiat un contract de asistență juridică și daune morale.
Instanța întreabă pe reclamantă de ce nu a încasat banii trimiși de pârâtă.
Reclamanta, având cuvântul susține că nu a încasat banii trimiși de pârâtă prin mandat poștal întrucât la momentul respectiv se adresase deja instanței de judecată și încheiase un contract de asistență juridică.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea formulată la data de 30.01.2015, în dosarul nr._ reclamanta M. M. a solicitat obligarea pârâtei . la plata drepturilor salariale aferente lunilor octombrie 2014, (în cuantum de 980 lei venit net) și noiembrie 2014, (în cuantum de 235 lei venit net), până la încetarea activității, în temeiul dispozițiilor art. 159 și art. 160 din Codul muncii, obligarea la plata de daune morale în cuantum de 2.000 lei în temeiul art. 253 (1) și (2) și la plata cheltuielilor de judecată aferente acestui proces, în baza dispozițiilor art. 453 (1) Cod Proc. Civ.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost angajată S.C. D. S. S.R.L. B., ca agent de securitate și întrucât nu i-au fost acordate salariile aferente lunilor octombrie 2014 și noiembrie 2014 (doar pentru cinci zile), s-a adresat Inspectoratului Teritorial de Muncă Tulcea care, la rândul său, a trimis spre competentă soluționare petiția acesteia, Inspectoratului Teritorial de Muncă B..
A mai învederat reclamanta că urmare a verificărilor efectuate, societatea pârâtă și-a luat angajamentul de a-i achita drepturile salariale restante până la data de 26.01.2015, atitudinea reprezentanților pârâtei este însă una culpabilă întrucât au refuzat în mod constant și nejustificat să îi plătească drepturile cuvenite și nu s-au conformat nici măcar procesului-verbal de control încheiat de către I.T.M. B., prin care au fost dispuse măsuri obligatorii privind achitarea tuturor restanțelor salariale.
Reclamanta a mai arătat că intenționează să se adreseze și Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea cu o plângere penală pentru infracțiunea de șantaj.
A mai precizat pârâta că din cauza neplății salariilor restante, s-a aflat în imposibilitatea de a-și achita utilitățile, iar pentru creditul bancar contractat în anul 2007 i s-au perceput penalități pe zi întârziere, astfel că, pe lângă prejudiciul material, există și un prejudiciu moral care este unul real și concret.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 159 și art. 160 din Codul muncii.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie, următoarele înscrisuri: Adresa nr._/12.12.2014 emisă de către I.T.M. B. și interogatoriu propus pentru pârâtă.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere că i-a plătit reclamantei suma de 1.215 lei reprezentând drepturi salariale aferente lunilor octombrie și noiembrie 2014, conform facturii M. nr._ din 25.02.2015, . nr._ emisa de C.N. Posta R. S.A., O.P. B. 1 Of. J. Braila.
Pârâta a arătat că a fost chemată în judecata de către reclamanta M. M., fostă angajată a societății, pentru a i se plăti drepturile salariale pe lunile octombrie și noiembrie 2014 în cuantum total de 1.215 lei, având în vedere că acesteia i-au încetat raporturile de muncă, fără a i se plăti aceste drepturi.
S-a mai susținut de pârâtă că reclamanta în cererea de chemare in judecată a menționat că s-a adresat si la I.T.M. B., în fața căruiaa s-a luat un angajament pentru a plăti drepturile restante până la data de 26.01.2015.
Reclamanta a mai solicitat daune morale în cuantum de 2.000 de lei apreciind ca sunt incidente prevederile art. 253 alin. 1 și 2 din Codul Muncii, însă datorită dificultăților financiare, pârâta a achitat suma de 1.215 lei prin C.N. POSTA R. S.A. la data de 25.02.2015.
În drept, pârâta își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 201 din N.C.P.C. și pe dispozițiile Codului Muncii.
În dovedirea cererii, pârâta a depus la dosar, în copie, factura nr. MAN00001590 din data de 25.02.2015.
La data de 12 martie 2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată și respingerea susținerilor din întâmpinare formulată de pârâtă.
Examinând cererea în raport de probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
In ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la a-i plăti reclamantei drepturile salariale aferente lunilor octombrie si noiembrie 2014, in suma de 1215 lei, instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 159 alin. (1) și (2) din Codul Muncii:
„1) Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani”.
Reclamanta a arătat ca în perioada menționata nu i-au fost plătite drepturile salariale aferente, aspect care a determinat-o sa se adreseze I.T.M. B., dar si Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.
Parata S.C.D. S. S.R.L. a recunoscut pretențiile reclamantei, justificând ca neplata acestor drepturi se datorează dificultăților financiare cu care se confrunta.
La dosarul cauzei a fost depus și răspunsul emis de către I.T.M. B. care atestă neachitarea drepturilor salariale pretinse.
Instanța constată astfel că cererea de obligare la plata acestor drepturi este fondată, reclamanta refuzând ridicarea sumelor transmise de pârâtă prin serviciul poștal, astfel încât urmează a obliga pârâta la plata sumei de 1.215 lei, cu titlu de drepturi salariale neachitate.
Relativ la cererea de obligare a pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 2.000 lei, se reține faptul ca reclamanta a susținut că neplata la timp a salariilor a determinat-o să achite cu întârziere utilitățile și creditul bancar, suportând astfel penalități de întârziere.
Daunele morale reprezintă despăgubirea cuvenită unei persoane pentru suferința de ordin psihic la care a fost supusă ca urmare a unui fapt ilicit cauzator de prejudicii. Ori reclamanta nu a făcut dovada că a fost afectată moral pentru neplata la termen a acestor salarii. Faptul ca aceasta a achitat penalități pentru plata cu întârziere a obligațiilor către terți nu implică automat și o suferință psihică, cu atât mai mult cu cât debitele datau cu mult înainte de data plății primului salariu neachitat. Mai mult decât atât, pârâta a transmis reclamantei prin mandat poștal suma de 1.215 lei, suma care nu a fost ridicată de aceasta din urmă, aspect care infirmă și o eventuală buna credință a reclamantei.
Față de aceste împrejurări, reținând dispozițiile legale mai sus citate, instanța urmează a respinge capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei de a-i plăti reclamantei daune morale, ca nefondat.
Relativ la plata cheltuielilor de judecata, în baza art. 453 C. proc. civ, pârâta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 200 lei. Pârâta a solicitat respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecata, invocând în apărare dispozițiile art. 454 C. proc. civ., potrivit cărora „Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.”
Potrivit art. 278 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.”
Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. a C. civ., debitorul se află de drept în întârziere și atunci când ”obligația nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a lăsat să treacă, sau când nu a executat-o imediat, deși exista urgență”.Cum plata salariului se efectuează la o anumită data, prin împlinirea acestui termen, debitoarea este de drept in întârziere. Astfel, pârâta nu poate invoca exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată, sens în care, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată va fi admisa proporțional cu valoarea pretențiilor admise.
În ceea ce privește cererea pârâtei de a se constata că cererea de chemare în judecata este rămasă fără obiect, se reține că sumele de bani datorate, deși au fost transmise reclamantei prin mandat poștal, nu s-a confirmat primirea acesteia, sens în care cererea nu poate fi respinsă ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta M. M., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în B., . bis, județ B., având ca obiect drepturi bănești.
Obliga parata la plata către reclamanta a sumei de 1215 lei cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei octombrie-noiembrie 2014.
Respinge cererea privind obligarea paratei la plata despăgubirilor morale ca nefondata.
Obliga parata la plata către reclamanta a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Executorie.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică, azi 09.06.2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
M. L. Șurculescu G. T. și C. T.
Grefier – M. R.
Red. Jud. ȘML/12.06.2015
Tehnored. Gref. RM/12.06.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 371/2015. Tribunalul TULCEA | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr.... → |
|---|
