Acordare stagiu potenţial la încadrarea în gradul III de invaliditate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1854R din data de 21.03.2014
Acordare stagiu potențial la încadrarea în gradul III de invaliditate.
- Art. 76 din Legea nr. 263/2010
Întrucât în art. 76 din Legea nr. 263/2010 se prevede expres că în situația gradului III de invaliditate se acordă stagiul potențial, potrivit art. 75 alin. 1, numai persoanelor prevăzute la art. 74, ce trimite la art. 68 alin. 1 lit. a și b, alin. 2, 3 și 4, iar recurenta nu se regăsește în niciuna dintre aceste situații, cauza invalidității sale fiind încadrată în dispozițiile art. 68 alin. 1 lit. c, în mod corect nu i s-a mai acordat stagiul potențial. La data ivirii situației ce a determinat modificarea drepturilor de pensie ale recurentei legea în vigoare nu mai prevedea pentru încadrarea în gradul III de invaliditate, din cauza bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca, acordarea stagiului potențial.
(Curtea de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă, Decizia civilă nr. 1854R din 21.03.2014)
Prin cererea înregistrată sub nr.xxxxx/3/2012, la data de 30.08.2012, reclamanta Ș.J. a chemat în judecată pe pârâta C.P.M.B., solicitând să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei de invaliditate nr. XXXXXX/28.11.2011 și recalcularea pensiei luând în considerare punctajul pentru stagiul potențial dobândit la data pensionării, pentru perioada 09.07.2004 - 09.05.2012; anularea deciziei de debit nr. XXXXXX - N23 din 28.11.2011 și recalcularea sumei corect datorate, de 36 de lei; restituirea sumelor reținute în mod ilegal de la data aplicării recalculării pensiei, actualizate cu rata inflației și cu dobânda medie bancară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea Ș.J., la 29.10.2013, în termen legal, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la 05.11.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041 Cod proc. civ., Curtea găsește recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, în cauză nefiind incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod proc. civ.
Având în vedere criticile aduse de recurenta-contestatoare, se constată că în raport de prevederile speciale aplicabile nu pot fi reținute ca întemeiate susținerile privind calculul eronat al pensiei la schimbarea gradului de invaliditate ca urmare a neluării în considerare, pe lângă punctajul efectiv realizat (de 17,63901 puncte), și a punctajului pentru stagiul de cotizare asimilat, anterior schimbării gradului de invaliditate, pentru perioada 9.07.2004 - 1.07.2011 (4,188849 puncte).
Astfel, ca urmare a deciziei medicale din data de 28.06.2011, prin care recurenta Ș.J. fost trecută din gradul II în gradul III de invaliditate, a fost emisă de Casa locală de pensii decizia nr. XXXXX/ 28.11.2011 prin care i s-au modificat drepturile de pensie de invaliditate, începând cu 01.07.2011, în baza dispozițiilor Legii nr. 263/2010. Sub aspectul elementelor ce interesează în cauză, în decizie s-au reținut: vârsta la data deciziei medicale - 56 ani, 6 luni, 6 zile, vârsta standard de pensionare - 59 ani, 11 luni, stagiul complet de cotizare prevăzut de lege - 29 ani 10 luni, stagiul total de cotizare realizat - 19 ani, 11 luni, 3 zile, număr total de puncte realizate - 17.63901, iar stagiul potențial acordat - 0, pentru cauza invalidității fiind menționat art. 68 alin. 1 lit. c.
Curtea constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că la emiterea acestei decizii au fost respectate dispozițiile Legii nr. 263/2010 în vigoare la data încadrării recurentei-contestatoare în alt grad de invaliditate.
În acest sens, art. 78 din actuala Lege privind sistemul unitar de pensii publice nr. 263/2010, stabilește că: "(1) Pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale periodic, în funcție de afecțiune, la intervale cuprinse între un an și 3 ani, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de medicul expert al asigurărilor sociale sau, după caz, de către comisiile centrale de expertiză medico-militară.
(2) După fiecare revizuire medicală, medicul expert al asigurărilor sociale, respectiv comisiile centrale de expertiză medico-militară emit o nouă decizie medicală asupra capacității de muncă, prin care se stabilește, după caz: a) menținerea în același grad de invaliditate; b) încadrarea în alt grad de invaliditate; c) redobândirea capacității de muncă.
(3) Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacității de muncă, emisă în urma revizuirii medicale.";
Prin urmare, întrucât în cursul anului 2011 recurenta a fost supusă revizuirii medicale, în conformitate cu dispozițiile legale anterior detaliate, ce au caracter imperativ, fiind emisă la data de 28.06.2011 o nouă decizie medicală asupra capacității de muncă, prin care s-a stabilit încadrarea în alt grad de invaliditate, respectiv gradul III, Casa de pensii a procedat în mod legal și la modificarea corespunzătoare, începând cu 01.07.2011, a drepturilor de pensie de invaliditate ale recurentei, cu aplicarea normelor în vigoare, respectiv cele ale Legii nr. 263/2010.
Întrucât în art. 76 din Legea nr. 263/2010 se prevede expres că în situația gradului III de invaliditate se acordă stagiul potențial, potrivit art. 75 alin. 1, numai persoanelor prevăzute la art. 74, ce trimite la art. 68 alin. 1 lit. a și b, alin. 2, 3 și 4, iar recurenta nu se regăsește în niciuna dintre aceste situații, cauza invalidității sale fiind încadrată în dispozițiile art. 68 alin. 1 lit. c, în mod corect nu i s-a mai acordat stagiul potențial.
Contrar susținerilor recurentei, prevederile Legii nr. 263/2010 nu s-au aplicat retroactiv, ci de la data de 01.07.2011, "luna următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacității de muncă, emisă în urma revizuirii medicale";, prin care a fost încadrată în alt grad de invaliditate (gradul III), cu consecința prevăzută de lege și a modificării corespunzătoare drepturilor de pensie de invaliditate.
Legea nr. 263/2010 nu a fost aplicată retroactiv, drepturile de pensie ale recurentei fiind recalculate prin decizia nr. xxxxxx/ 28.11.2011 începând cu data de 01.07.2011, în baza art. 78 din lege, în vigoare la data ivirii noii situații juridice ce a determinat modificarea drepturilor de pensie - emiterea deciziei medicale asupra capacității de muncă nr. xxxx/28.06.2011. Faptul că la stabilirea inițială a drepturilor de pensie de invaliditate (gradul II), în temeiul Legii nr. 19/2000 i-a fost acordat un stagiu potențial, nu prezintă relevanță juridică, ținând seama de caracterul succesiv al prestațiilor, de recunoașterea dreptului legiuitorului de a modifica sistemul reglementat anterior.
În cauză nu au fost încălcate prevederile constituționale ale art. 15 alin. 2 privind neretroactivitatea legii, astfel cum s-a susținut de către recurentă, în mod neîntemeiat însă. Prin decizia de recalculare contestată nu s-a adus atingere drepturilor de pensie stabilite până la data de 01.07.2011. Așa cum s-a reiese și din jurisprudența Curții Constituționale (deciziile nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24/13 ianuarie 2004, nr. 871 și 873 din 25 iunie 2010, publicate în M. Of. nr. 433/28 iunie 2010), în conceptul de "drepturi câștigate" pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a unei noi reglementări. Prin urmare, numai dacă s-ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție. S-a arătat că atunci când o lege modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior ori atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
În legătură cu "dreptul câștigat"; invocat de recurentă, se constată și faptul că nu există o reglementare în acest sens cu caracter general și absolut. Drepturile dobândite conform legislației în materie de asigurări sociale, în cazul recurentei, sunt, bineînțeles, protejate, prin asigurarea cadrului legislativ și instituțional pentru realizarea lor efectivă, dar aceasta nu înseamnă o inflexibilitate legislativă.
Sunt greșite și aprecierile recurentei în sensul că la recalcularea pensiei la 01.07.2011, la stabilirea noului cuantum al pensiei s-a anulat, retroactiv, și punctajul acordat ca un credit pe perioada cât a beneficiat de gradul II de invaliditate, între 9.07.2004 și 1.07.2011.
Aceasta întrucât, pe de o parte, procedând la aplicarea normelor în vigoare la momentul ivirii situației ce a determinat modificarea prevăzută de lege a drepturilor de pensie de invaliditate ale recurentei, în nici un caz nu se poate susține că s-ar fi "anulat"; vreun punctaj anterior, ci a fost respectat principiului aplicării imediate a legii noi.
Din contră, după cum a reținut corect și prima instanță, dacă s-ar fi utilizat începând cu data de 01.07.2011, când a operat modificarea prevăzută de lege a drepturilor de pensie de invaliditate, stagiul potențial prevăzut de Legea nr. 19/2000 - abrogată ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv 01.01.2011 -, astfel cum s-a solicitat de către recurenta-contestatoare, s-ar fi ajuns la o ultraactivitate (supraviețuire) a legii vechi, abrogate, în absența unor dispoziții exprese în acest sens.
Curtea notează și faptul că sub aspectul analizat, al respectării principiului aplicării imediate a legii noi, avându-se în vedere cele anterior arătate, nu prezintă relevanță întinderea perioadei ce se solicită a fi avută în vedere ca stagiu potențial la modificarea drepturilor de pensie de invaliditate - respectiv de 6 ani, 11 luni și 23 zile, până la 01.07.2011, iar nu de 7 ani și 10 luni, stagiul potențial acordat până la 09.05.2012 prin decizia inițială de stabilire a drepturilor de pensie de invaliditate (gradul II) în temeiul Legii nr. 19/2000.
Se constată că, deși în cererea inițial formulată recurenta s-a referit doar la stagiul potențial acordat de 7 ani și 10 luni prin decizia nr. XXXXX/30.09.2004, prin precizările depuse la dosar în ședința din data de 10.04.2013 a arătat că solicită luarea în considerare a stagiului potențial câștigat pentru perioada 09.07.2004 - 01.07.2011. Însă acest aspect, privind întinderea stagiului potențial, nu se impune a fi analizat în condițiile în care, după cum s-a arătat, nu poate fi acordat niciun stagiu potențial la modificarea drepturilor de pensie de invaliditate ale recurentei în raport de prevederile exprese ale art. 76 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data modificării respective.
Prin aplicarea în continuare a dispozițiilor legii abrogate, după intrarea în vigoare a legii noi, s-ar conferi putere ultraactivă legii vechi, în lipsa unei dispoziții speciale în acest sens conținute în legea nouă, ceea ce ar conduce la nesocotirea principiului aplicării imediate a legii noi.
La data ivirii situației ce a determinat modificarea drepturilor de pensie ale recurentei legea în vigoare nu mai prevedea pentru încadrarea în gradul III de invaliditate, din cauza bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca, acordarea stagiului potențial.
Referitor la ultimele aspecte învederate în motivele de recurs, Curtea constată că menționarea în încheierea de amânare a pronunțării din data de 05.06.2013, în cadrul concluziilor susținute de reprezentantul intimatei a faptului că "veniturile obținute în acord nu pot fi utilizate la calculul pensiei";, nu prezintă nicio relevanță în cauză, iar în măsura în care constituie erori de consemnare, pot fi îndreptate prin procedura prevăzută de art. 281 Cod proc. civ. Altfel, nicăieri în cauză nu au mai fost reluate atari susțineri, iar instanța de fond nu a avut în vedere aceste concluzii verbale, străine într-adevăr cauzei. De asemenea, se constată că s-au consemnat în sentința recurată, astfel cum prevede art. 261 pct. 3 Cod proc. civ., și apărările formulate de intimată, prin întâmpinare, în cadrul cărora aceasta a invocat și OUG nr. 4/2005 și HG nr. 1550/2004, ce nu au fost reținute însă în cadrul motivelor ce au format convingerea instanței, nefiind incidente în speță. Și mențiunea acordării stagiului potențial de la data de 01.10.2004 se regăsește numai în apărările din întâmpinare trecute în conținutul sentinței, instanța de fond nereținând această dată în cadrul motivelor de fapt.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea constată criticile recurentei ca neîntemeiate și în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
| ← Drept de semnătură preaviz şi decizie de concediere. Analiza... | Posibilitatea cumulării veniturilor salariale de către un... → |
|---|
