Actiune in raspundere patrimoniala. Jurisprudență Raporturi de muncă

Tribunalul COVASNA Sentinţă civilă nr. 1037 din data de 17.11.2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA Dosar nr……………..

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1037

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : ……………

Asistent judiciar : …………

Asistent judiciar : ………….

Grefier : …………..

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de reclamanta S.C. …………….. S.A în contradictoriu cu pârâții S. F., B. C. V. și D. G., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.

La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2016, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 27 octombrie 2016, 02 noiembrie 2016, 10 noiembrie 2016 și 17 noiembrie 2016.

T R I B U N A L U L

Constată că prin cererea înregistrată la data de 19.09.2014, sub nr. de mai sus, reclamanta SC …………… SA a chemat în judecată pe pârâții S. F., B. C. V., D. G., solicitând instanței să dispună obligarea acestora în solidar la plata sumei de 6844 lei reprezentând prejudiciu produs în urma neîndeplinirii obligațiilor de serviciu, respectiv:

- obligarea pârâtului S. F. la plata sumei de 1725,79 lei;

- obligarea pârâtului B. C. V. la plata sumei de 2138,03 lei;

- obligarea pârâtului D. G. la plata sumei de 2980,19 lei.

Reclamanta a solicitat, de asemenea, actualizarea sumelor datorate de pârâți până la data plății efective, precum și plata dobânzii legale aplicată sumelor datorate, începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea debitelor pretinse.

În motivarea cererii formulate reclamanta arată că la data de 28.01.2014 în urma referatului de analiză și informare nr. 216/28.01.2014 s-a decis promovarea unui nou pachet de servicii ce includea transportul pacienților din localitățile limitrofe orașului Covasna la bazele de tratament ale societății în vederea efectuării procedurilor de tratament medical. Pentru efectuarea acestui serviciu a fost stabilit un plan tarifar pe fiecare lună în parte ( februarie-mai 2014), pe fiecare traseu. Transportul pacienților s-a efectuat cu autoutilitara proprietatea societății, nr. de înmatriculare ……………., cursele fiind făcute de pârâtul S. F., angajat în calitate de șofer. În urma valorificării acestui serviciu au fost generate venituri de 28504 lei, reprezentând contravaloarea transportului încasat de la pacienți pe lunile februarie-mai 2014.

Conform procedurilor interne sumele de bani erau încasate de pârâtul S. F. de la beneficiarii transportului, acesta predându-le ulterior lui B. C. V. (economist-biroul de achiziții și logistică) sau, în lipsa lui, pârâtului D. G. - șef de birou logistică și achiziții.

Prin referatul nr. 964/12.05.2014 s-a constatat o lipsă în cuantum de 6884 lei rezultată în urma nedepunerii integrale la casieria societății a încasărilor din lunile februarie, martie, aprilie 2014. Ca urmare, prin dispoziția nr. 72/13.05.2014 s-a dispus efectuarea cercetării administrative a cauzelor producerii acestui prejudiciu și stabilirea salariaților vinovați.

Pârâții S. F. și B. C. V. au fost convocați pentru cercetarea disciplinară. Pârâtul D. G. nu a mai fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare deoarece nu mai deținea calitatea de angajat.

Ca urmare a cercetării efectuate, pârâta a emis decizia cu nr. 44/25.06.2014 prin care s-a dispus începerea procedurilor pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților pentru recuperarea prejudiciului în cuantum total de 6844 lei, potrivit prevederilor art. 255 C muncii. De la fiecare pârât se solicită o sumă proporțională cu câștigul mediu realizat de salariat pe fiecare lună (februarie, martie 2014).

În drept, au fost invocate prevederile art. 254 și următoarele C muncii, art. 1383, art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1535 C Civ, OG nr. 13/2011.

Pârâtul B. C. V. a formulat întâmpinare (fila 208) solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

În cuprinsul acestei întâmpinări pârâtul arată, pe de o parte, că nu a avut ca atribuție de serviciu, prin contractul individual de muncă și prin fișa postului, încasarea contravalorii transportului pacienților, pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului invocat. Pârâtul este angajat ca economist în cadrul societății neavând în această calitate atribuții privind organizarea și coordonarea transporturilor și nici sarcina de a încasa banii rezultați din transportul pacienților la baza de tratament. În lipsa unei proceduri clare, legale și eficiente de organizare a transportului bolnavilor, a făcut totuși și activitatea de încasare de la șoferul S. F. a sumelor rezultate de la bolnavi, dar toate aceste sume de 5620 lei le-a predat la casierie pe bază de facturi. Abia din luna mai 2014 s-a stabilit la nivelul societății o procedură privind transportul și încasarea sumelor de la pacienți pe bază de tabel și de chitanță. În plus, dacă i s-ar fi trasat atribuții de gestiune în baza Legii nr. 22/1969 ar fi trebuit înștiințat în acest sens, cu constituirea unei garanții, fapt nerealizat în cauză.

Referitor la prejudiciul invocat, pârâtul precizează că modul de calcul al reclamantei este unul teoretic, făcut din birou, iar nu pe baza foilor de parcurs din care rezultă că în perioada 01.02.2014-07.04.2014 au fost efectuate 10 curse Ghelința, 2 Valea Mare și 1 Păpăuți. Nu se cunoaște numărul de bolnavi transportați. Reclamanta a luat în calcul bolnavii care erau înregistrați la tratament, dar această modalitate nu este corectă pentru că nu toți pacienții s-au deplasat cu microbuzul societății, mulți s-au deplasat cu alte mijloace de transport. Pârâtul cere instanței să aibă în vedere concluzia comisiei de cercetare disciplinară conform căreia el nu este vinovat de prejudiciul ce i se impută.

Pârâtul D. G. a formulat la rândul său întâmpinare (fila 234), solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Pârâtul apreciază că în speță nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru angajarea răspunderii sale patrimoniale, câtă vreme nu există vreo atribuție de serviciu constând în încasarea contravalorii transportului pacienților și predarea respectivelor sume la casierie, atribuție ce să fi fost inclusă în fișa postului și care să fi fost încălcată de angajat. Apoi, prejudiciul pretins de reclamantă nu este real, cert, direct, susține pârâtul.

Prin întâmpinarea depusă la fila 252 din dosar, pârâtul S. F. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată. Pârâtul apreciază că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului pretins. În lipsa unei proceduri legale și eficiente de organizare a transportului pacienților, pârâtul a prestat activitatea de încasare de la bolnavi a contravalorii transportului, toate sumele încasate fiind predate la biroul de logistică și achiziții. Nu au existat bilete pentru efectuarea transportului (legitimații de călătorie), în consecință pârâtul nici nu ar fi avut dreptul să încaseze banii. Partea arată că a fost obligat să efectueze acele curse sub amenințarea că își va pierde postul, în caz contrar. Referitor la prejudiciu, s-au invocat aceleași considerente ca și cele ale pârâtului B. C. V.

În probațiune, s-a administrat interogatoriul părților, a fost audiat martorul B. I., s-a întocmit raport de expertiză contabilă.

Analizând pretențiile deduse judecății prin raportare la cele rezultate din probele administrate în cauză și la normele legale aplicabile speței, instanța reține următoarele:

în fapt, raportul de muncă existent între pârâți și societatea reclamantă se prezintă astfel:

- pârâtul S. F. este angajatul reclamantei în meseria de șofer, conform contractului individual de muncă nr. 730/21.04.2010, prelungit ulterior prin acte adiționale. Atribuțiile de serviciu ale acestui pârât sunt enumerate în fișa postului depusă la filele 37-39, vol I;

- pârâtul B. C. V. este angajatul reclamantei în meseria de economist, conform contractului individual de muncă nr. 2576/01.10.2013, prelungit ulterior prin acte adiționale. Atribuțiile de serviciu ale acestui pârât sunt enumerate în fișa postului depusă la filele 13-16, vol I;

- pârâtul D. G. a fost angajatul reclamantei în meseria de șef birou marketing, conform contractului individual de muncă nr. 753/10.05.2013, prelungit ulterior prin acte adiționale. Atribuțiile de serviciu ale acestui pârât sunt enumerate în fișa postului depusă la filele 23-26, vol I. Raportul de muncă al acestui pârât a încetat la data de 22.04.2014 prin demisie ( fila 22).

La începutul anului 2014 conducerea societății reclamante a hotărât ca transportul pacienților din localitățile limitrofe orașului Covasna la bazele de tratament ale societății în vederea efectuării procedurilor de tratament medical să fie efectuat cu autoutilitara proprietatea unității, nr. de înmatriculare …………., cursele fiind făcute de pârâtul S. F., angajat în calitate de șofer.

Cauza care a determinat promovarea prezentei acțiuni de către reclamantă o constituie lipsa în cuantum de 6884 lei rezultată în urma nedepunerii integrale la casieria societății a încasărilor din transportul de persoane aferent lunilor februarie, martie, aprilie 2014. Respectiva lipsă ar fi fost constatată prin referatul nr. 964/12.05.2014 -act care însă nu a fost depus la dosarul cauzei.

Prin dispoziția nr. 72/13.05.2014 reclamanta a propus efectuarea cercetării administrative a cauzelor producerii acestui prejudiciu și stabilirea salariaților vinovați. Cercetarea disciplinară a fost efectuată în cursul lunii mai 2014 conform proceselor-verbale depuse la filele 60-71 din dosar (vol I). În urma respectivei cercetări s-a stabilit că vinovați de producerea prejudiciului în cuantum de 6884 lei sunt cei trei pârâți.

În drept, instanța este chemată a analiza în speță existența sau inexistența cumulativă a elementelor care conturează răspunderea patrimonială a angajaților-pârâți prin raportare la prejudiciul material ce li se impută spre plată.

În acest sens, instanța reține prevederile art. 254 alin. 1 din Codul muncii, conform cărora salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.

Din aceste prevederi legale rezultă condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatului, anume:

1.existența unei fapte ilicite (încălcarea vreunei atribuții din fișa postului, ori a vreunei obligații din contractul individual de muncă, din regulamentul de ordine interioară).

Pârâtului S. F. i se impută de către reclamantă faptul că nu a încheiat un proces-verbal de predare a banilor încasați cu titlu de contravaloare transport de la pacienți (în fișa postului său nu există o astfel de atribuție).

Astfel, în cuprinsul deciziei cu nr. 35/02.06.2014 (fila 57) se consemnează întrebările adresate angajatului în cursul efectuării cercetării disciplinare, răspunsurile acestuia și normele de serviciu pretinse a fi încălcate de către acest pârât. Printre obligațiile de serviciu care ar fi fost nerespectate nu figurează însă unele constând în încasarea contravalorii transportului pacienților, predarea respectivelor sume la casierie. Prevederile din ROI indicate de reclamantă ca fiind încălcate de angajat sunt unele cu caracter general " să protejeze patrimoniul societății, să ia toate măsurile care se impun pentru prevenirea oricărei pagube materiale";. La fel și norma din fișa postului indicată a fi încălcată de acest pârât este una cu caracter foarte general " răspunde de îndeplinirea corectă și la timp a tuturor atribuțiilor";.

Ca urmare, atâta vreme cât în fișa postului acestui salariat ori în alt act intern al societății (dispoziție de serviciu, ordin intern) nu există obligația concretă de serviciu privind încasarea contravalorii serviciului de transport de la persoanele transportate, nici obligația de întocmire a unor acte justificative privind sumele încasate, nu se poate reține în speță încălcarea de către angajat a atribuțiilor de serviciu.

În plus, nu rezultă în mod cert câți bani a încasat acest angajat de la pacienți, atâta timp cât nu au existat bilete de transport și câtă vreme nu exista o procedură scrisă, clară la nivelul pârâtei care să prevadă modalitatea de încasare și de predare a contravalorii transportului.

În ceea ce-l privește pe pârâtul B. C. V. - din procesul-verbal de cercetare disciplinară (fila 60, vol I) rezultă că " încasarea veniturilor din transport s-a făcut la biroul logistică și achiziții pe bază de tabel";. Acestui angajat i se impută că avea obligația să stabilească procedura de lucru, să întocmească procese-verbale de predare-primire a banilor la casierie, să urmărească încasările.

Normele pretinse a fi încălcate de către acest angajat (din ROI și din CIM) sunt, la fel, unele cu caracter deosebit de general, iar nu atribuții de serviciu concrete care să vizeze faptele imputate salariatului.

În finalul procesului-verbal de cercetare disciplinară a acestui salariat se consemnează de către membrii comisiei " persoana cercetată nu se face vinovată pentru consumul de motorină aferent transportului de persoane nedecontat prin nedepunerea la casieria societății a sumelor încasate de la turiști";.

Cercetarea disciplinară a pârâtului D. G. nu s-a realizat deoarece raportul de muncă al acestuia cu societatea a încetat la data de 22.04.2014. Pârâtului i se reproșează că deși a încasat de la șofer sume de bani reprezentând contravaloarea transportului, nu a depus respectivele sume în casieria unității. Nu rezultă însă în mod cert care anume atribuții concrete de serviciu (stipulate în fișa postului, în ROI) ar fi fost încălcate în speță de acest angajat.

Instanța reține că din cuprinsul fișei postului depusă la filele 22-24 din vol II, responsabil cu întocmirea documentației de transport și cu decontarea serviciilor de acest tip aparținea angajatului B. I. D. -coordonator transport. În perioada februarie-aprilie 2014 sarcinile de serviciu ale acestuia au fost preluate de șeful biroului logistică, pârâtul D. G., conform susținerilor reclamantei (din răspunsul la interogatoriu-fila 73, vol II), care invocă în acest sens nota internă nr. 777/10.04.2012 (fila 65, vol II). Însă, în această notă internă nu se atribuie pârâtului D. G. sarcini de serviciu în plus privind întocmirea documentelor de evidență și plată a contravalorii transporturilor pacienților.

În concluzie, instanța apreciază că în condițiile în care în fișa postului acestor angajați, sau în cuprinsul unor dispoziții interne, ordine interne ale angajatorului, nu au fost stabilite ca obligații concrete de serviciu atribuții privind încasarea, predarea contravalorii transportului pacienților la baza de tratament; în condițiile în care nu a existat la nivelul societății o procedură clară referitoare la aceste activități, nu poate fi angajată răspunderea patrimonială a angajaților, deoarece nu este pe deplin conturată fapta ilicită ce li se impută.

2. Pentru considerentele mai sus reținute în speță nu există nici cea de a doua condiție a răspunderii patrimoniale, anume săvârșirea faptei ilicite cu vinovăție, în timpul prestării atribuțiilor de serviciu.

3. Condiția existenței unui prejudiciu real, cert, actual în patrimoniul angajatorului nu este îndeplinită în cauză.

Se reține, în primul rând, că în răspunsurile la interogatoriu, reclamanta precizează că modalitatea de calculare a prejudiciului a constat în luarea în considerare a fișelor de tratament individuale ale pacienților care au efectuat tratament în perioada respectivă (fila 82, vol II). Această modalitate de calculare a prejudiciului nu este însă una corectă deoarece nu toți pacienții care au beneficiat de tratament s-au deplasat la baza de tratament cu mașina unității.

Prin nota internă nr. 1220/06.06.2014 (filele 113-116 din dosar) întocmită de biroul juridic din cadrul societății reclamante, s-a reținut că " între veniturile propriu zise conform numărului de turiști care au efectuat tratamentul în baza de tratament (pe baza de fișa de tratament individuală) și încasările din contabilitate reiese o diferență de 6844 lei";. Această diferență izvorăște din încasările din lunile februarie și martie, precum și 80 lei pentru luna aprilie-factura nr. 79027/07.04.2014. În finalul acestei note se precizează însă, în mod expres, că "se impune reluarea cercetării disciplinare pentru găsirea vinovaților și recuperarea prejudiciului";.

Pârâtul S. F. a declarat în răspunsurile la interogatoriu că nu toți pacienții care se aflau în listele de tratament se aflau în microbuz. Numai din luna aprilie șoferul a început să întocmească liste concrete cu persoanele aflate în microbuz și care au beneficiat efectiv de transport.

Din declarația martorului B. I. (fila 196, vol II) rezultă că microbuzul cu care se transportau pacienții avea o capacitate de 16 plus 1 locuri. Procedura de transport a pacienților ar fi trebuit să constea în întocmirea unei liste cu persoanele transportate, tăierea de bilete, din care un exemplar ar fi trebuit păstrat la casieria societății.

Instanța reține, de asemenea, că în foile de parcurs (filele 89-152) nu este trecut numărul de persoane transportate. Serviciul de transport persoane în trafic județean, contra cost prestat de societatea reclamantă nu îmbracă formă legală, nefiind autorizat de către ARR-fila 60, vol II.

În plus, lipsa încasărilor ar fi trebuit constatată printr-o inventariere, în condițiile legale stipulate pentru efectuarea unei astfel de proceduri.

Din concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă următoarele:

- în lipsa documentelor de transport (liste de transport, bilete de transport, raportări la ARR pe fiecare cursă cu numele persoanelor transportate, proces-verbal de predare-primire a sumelor încasate din transportul pacienților) susținerile reclamantei sunt simple afirmații;

- multitudinea de neclarități și neconcordanțe din actele de evidență contabilă și lipsa documentelor justificative ale transportului de persoane determină imposibilitatea verificării corectitudinii calculului reclamantei și atrag caracterul incert al acestuia;

- raportările efectuate de societate la ARR nu sunt corecte pentru că nu rezultă localitatea din care se face transportul persoanelor ( se indică în mod greșit localitate de plecare - Covasna, localitate de sosire - Covasna), numărul de persoane raportate nu este real. Această din urmă concluzie a expertului se coroborează cu cele rezultate din declarația martorului B. I. care a afirmat că microbuzul cu care se transportau pacienții avea o capacitate de 16 plus 1 locuri, cu toate acestea în multe liste de transport raportate la ARR este indicat un număr de persoane transportate cu mult peste capacitatea microbuzului ( a se vedea fila 155, vol III), nerezultând dacă listele de transport s-au făcut pentru un singur transport (cum ar fi fost corect) sau pentru mai multe transporturi (anume, câte);

- nu au existat bilete de călătorie. Numai începând cu jumătatea lunii mai 2014 s-a elaborat și aprobat procedura de lucru, formularele tip și circuitul documentelor pentru transportul pacienților la baza de tratament, fixându-se atribuții clare pentru conducătorul auto, coordonatorul de transport, departamentul de marketing, casier - nota internă nr. 992 din 14.05.2014.

Față de toate aceste rețineri instanța apreciază că prejudiciul pretins de reclamantă nu are caracter cert.

4. Referitor la legătura de cauzalitate între fapta angajaților și prejudiciul produs, câtă vreme elementele anterior enumerate nu sunt îndeplinite în speță, în mod evident lipsește și această condiție. Cu toate acestea, instanța reține un aspect deosebit de important, anume că procesele -verbale de cercetare disciplinară și decizia cu nr. 35/02.06.2014 (filele 57-71, vol I) care stau la baza răspunderii patrimoniale a pârâților sunt întocmite anterior notei interne nr. 1220/06.06.2014 (filele 113-116 din dosar) întocmită de biroul juridic din cadrul societății reclamante, notă a cărei concluzie este "se impune reluarea cercetării disciplinare pentru găsirea vinovaților și recuperarea prejudiciului";.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept reținute, instanța apreciază că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii patrimoniale a pârâților, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă fiind neîntemeiată și urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E :

Respinge ca fiind neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC ……. SA, cu sediul în ………………, Cod fiscal ………., în contradictoriu cu pârâții S. F., CNP …………., domiciliat în ……………., B. C. V., CNP ………….., domiciliat în ………………., D. G., CNP …………, domiciliat în ………………………….

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Tribunalului Covasna.

Pronunțată azi, 17 noiembrie 2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI

GREFIER

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Actiune in raspundere patrimoniala. Jurisprudență Raporturi de muncă