Convenţie verbală între reclamant şi pârât vizând predarea întregului materialul folosit în timpul transhumanţei (turma de oi, capre, câini, măgari etc.), constatare lipsuri la predarea de către pârât. încălcarea obligaţiei de loialitate din
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. 2022/Ap/2017 din data de 22.12.2017
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2022/Ap/2017
Ședința publică de la 22 Decembrie 2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.G.
Judecător V. M.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelantul reclamant I.P.în contradictoriu cu intimatul pârât M.G.D., împotriva sentinței civile nr. 50x/15.04.2015, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr. 38xx/226/2013.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2017, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 05.12.2017, 13.12.2017, 18.12.2017, 20.12.2017 și, ulterior pentru această dată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 5xx/2015 a Judecătoriei F. s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare, și-n consecință:
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul I.P. în contradictoriu cu pârâtul M.G.D., având ca obiect pretenții.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 5696,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Din declarația martorului G.G.(f.166 vol. I) rezultă că în luna septembrie, anul 2007 sau 2008, M. G. i-a adus aproximativ 27-28 de oi în turma lui, pentru a fi ținute până în toamnă, respectiv în luna octombrie, cu oile sale, aceste oi fiind însemnate cu vopsea roșie.
Potrivit declarației martorului M.S.T., (f. 167 vol.I), în data de 18.09.2008, datorită faptului că deținea și el oi în turma numitului G. G., la rugămintea lui a stat și el 2 zile la turma acestuia, unde a văzut 27 de oi care nu-i aparțineau și, întrebându-l pe G.G. dacă oile au fost răscumpărate, i s-a răspuns că au fost aduse de M. G. din Ș. , aceste 27 de oi fiind însemnate cu vopsea roșie (de oxid) pe greabăn, nu cu vopsea metalizată.
Conform declarației martorului C.I. C. (f.199 vol. I), acesta l-a ajutat pe I. P., în luna aprilie 2008, la însemnarea mieilor , cu vopsea roșie metalizată în mijlocul spinării, cu care a plecat de acasă, respectiv 206 oi, 160 miei, 17 capre, din cele 17 capre, 3 aparținându-i. Acesta l-a însoțit pe reclamant, împreună cu numitul M. I., până în loc. B., pe drum murind o oaie, iar alta datorită faptului că șchiopa, a fost lăsată la o persoană din această localitate, fiind preluat de M. G., cu care s-a înțeles să rămână cu oile sale la stâna acestuia, fără plată, în schimbul a 10 kg brânză/oaie mulgătoare și 20 kg brânză pe o capră cu lapte. A mai arătat faptul că cele 17 capre erau toate mulgătoare.
De asemenea, din declarația martorului B. I. (f.200 vol.I), reiese că a transportat de la stâna lui M. la reclamant, cantitatea de 1000 kg de brânză, iar la data de 15.09.2008, când a plecat reclamantul de la stâna pârâtului, i-a adus acestuia bagajele, alimente, 3 cojoace, 3 samare pentru măgari.
Martorul S. I. (f.201 vol. I), a arătat că a fost angajat cioban la pârât în perioada 23.04.2008 - 07.09.2008 și cunoaște că în perioada 01.05.2008 - 05.05.2008 s-au numărat toate oile, respectiv ale reclamantului, ale pârâtului și ale satului T., reclamantul având la această numărătoare 204 oi mulgătoare și sterpe, 21 miei. A mai arătat că reclamantul a mai avut la stâna lui M. G. și 3 măgari, 2 câini, 2 cojoace și 17 capre, până la plecarea sa de la stână, reclamantului murindu-i 2 oi.
Din declarația martorului M. I. (f.16 vol.II), reiese că în luna aprilie 2008 a plecat, împreună cu numitul C. C. și reclamantul, cu 206 oi, acestea fiind însemnate cu vopsea roșie de oxid de fier, pe drum murind 2 oi, ajungând astfel în loc.Ș. cu 204 oi, 3 măgari, 2 căini, 3 cojoace, 23 pelerini, 3 desagi, 17 capre. În această localitate între reclamant și pârât s-a încheiat o înțelegere, în sensul că reclamantul să meargă la stâna pârâtului, în schimb urmând să primească 10 kg brânză/cap de oaie cu lapte, 20 kg brânză/cap de capră cu lapte, reclamantul având cca. 160 oi cu lapte. A mai arătat că în luna septembrie 2008, când a luat oile înapoi de la stâna lui M. G., au luat 179 oi, 14 capre, din care 3 capre le-a oprit M. G.. Măgarii nu au fost găsiți, iar bagajele și cei 2 căini M. G. nu a vrut să le dea. A arătat că un măgar costă 1.000.000 lei, o capră 3.000.000 lei, un câine 1-2 milioane lei vechi.
Martorul N. A., care l-a ajutat pe reclamant să preia oile de la pârât în luna septembrie 2008, a arătat că oile au fost luate din câmp, iar oile au fost alese de reclamant și numitul M.. La acel moment reclamantul a afirmat că îi lipsesc 40 de oi. A mai arătat că au plecat cu 179 de oi și 14 capre.
Potrivit declarației martorului C. F. (f.31 vol. II), acesta a fost cioban la stâna lui M., două luni, în anul 2008, perioada de după Paști, iar la numărătoarea efectuată la acel moment, toate oile erau aproximativ 480-500, din care ale reclamantului 204 oi cu lapte, 21 miei, 3 măgari, 3 câini, 17 capre. Reclamantul a mai avut și 2 cojoace. A mai arătat că, în vara anului 2008, reclamantul i-a împrumutat pârâtului M. suma de 12.000.000 lei vechi, înmânându-se pârâtului această sumă, neexistând o dată fixă pentru restituirea acestui împrumut, părțile înțelegându-se ca suma să fie restituită până în momentul în care I. va pleca de la stână cu oile sale.
A mai arătat că l-a ajutat pe reclamant și când acesta a plecat cu oile de rasă țurcană de la numitul M., aceștia plecând cu 40 oi lipsă, față de momentul numărării acestora în prezența sa.
Instanța de fond a constatat astfel că, în luna aprilie 2008, între reclamant și pârât s-a încheiat o convenție, în sensul ca reclamantul să păstorească turma de oi a reclamantului împreună cu oile și caprele sale, în schimbul a 10 kg de brânză/cap de oaie mulgătoare și 20 kg de brânză/cap de capră mulgătoare, la plecare urmând să-și preia oile.
De asemenea, s-a reținut că între părți s-a încheiat și un contract de împrumut în urma căruia reclamantul i-a înmânat pârâtului suma de 1200 RON, sumă ce trebuia restituită până la momentul plecării reclamantului I. de la stână.
Din probele administrate în cauză, reiese că reclamantul a plecat de la stâna pârâtului în luna septembrie 2008.
În consecință, la acest termen trebuia restituită suma de bani împrumutată reclamantului.
Pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, având în vedere că a fost depășit termenul de prescripție de 3 ani, raportat la momentul producerii prejudiciilor.
În conformitate cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, conform căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, instanța se va putea pronunța mai întâi asupra excepției prescripției.
În legătură cu dreptul la acțiune pentru pretențiile constând în contravaloarea oilor, brânzei, măgarilor, câinilor, caprelor, cojoacelor și echipamentului folosit pe măgari, precizată ca fiind în valoare de 136.680 lei (156.680-20.000 lei cheltuieli cu transportul și altele), instanța de fond a reținut că în cauză este vorba de o răspundere contractuală, între părți încheindu-se o convenție verbală.
Conform art.7 alin.2 din Decretul Lege nr. 167/1958, în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
Având în vedere că prin convenția verbală a părților nu a fost stabilit un termen de executare a obligației de restituire a oilor, termenul de prescripție pentru restituirea acestora se naște din momentul încheierii acestuia, adică din luna aprilie 2008 (potrivit declarației martorului C.I.).
Conform art.3 din Decretul Lege nr.167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani.
Instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului a fost depusă la poștă la data de 01.07.2013, astfel că din luna aprilie 2008 și până la 01.07.2013, termenul de prescripție de 3 ani a fost depășit, acesta împlinindu-se cel târziu la data de 30 aprilie 2011.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune pentru pretențiile reclamantului constând în suma de 12.000.000 lei vechi, reprezentând restituire împrumut, s-a reținut că potrivit declarației martorului C. F., această sumă trebuia restituită la data plecării reclamantului de la stână, adică în luna septembrie 2008.
De asemenea, din data de 30.09.2008 și până la data de 01.07.2013, data înregistrării acțiunii, termenul de prescripție de trei ani a fost depăși, acesta împlinindu-se cel târziu la data de 30.09.2011.
În legătură cu dreptul la acțiune pentru pretențiile reclamantului privind acordarea daunelor morale în cuantum de 20.000 lei, pentru suferințe fizice și psihice cauzate de către pârâtul M., instanța reține că acestea sunt izvorâte din domeniul delictual, astfel că dreptul la acțiune se naște din momentul când se consumă încălcarea dreptului subiectiv al persoanei. Art. 8 din Decretul 167/1958 prevede că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel ce răspunde de ea.
S-a reținut că potrivit susținerilor reclamantului suferințele fizice și psihice i-au fost cauzate în toamna anului 2008. Ultima zi a ultimei luni de toamnă a anului 2008 este 30.11.2008. Având în vedere caracterul patrimonial al acestora, acest drept se prescrie în termenul general de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, astfel că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 30.11.2011, fiind depășit termenul legal de 3 ani la data înregistrării acțiunii, 01.07.2013.
În consecință, s-a apreciat că excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru contravaloarea pretențiilor constând în oi, brânză, măgari, câini, capre , cojoace și echipament , a sumei de 12.000.000 lei vechi acordați cu titlu de împrumut și a sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale este întemeiată, urmând să fie admisă.
În legătură cu contravaloarea celor 200 de miei solicitați cu titlu de dobândă, care are natura juridică a fructelor civile, și cu dobânda solicitată pentru suma acordată cu titlu de împrumut, s-a reținut că în conformitate cu prevederile art. 1 al. 2 din Decretul nr.167/1958, o dată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Drept urmare, având în vedere că s-au stins creanțele principale (contravaloarea oilor, a brânzei, a caprelor , etc.) prin prescripție , deoarece prezenta acțiune nu a fost introdusă în cadrul termenului de 3 ani prevăzut de lege, pe cale accesorie s-a stins și dreptul la dobânda legală datorată, conform art.1088 Cod civil, la suma de bani acordată cu titlu de împrumut , precum și dreptul la contravaloarea mieilor având natura juridică de fructe civile.
Instanța de fond a constatat că în cauză pârâtul a suportat cheltuieli de judecată în valoare de 5696,5 lei reprezentând contravaloare copii înscrisuri și onorariu avocat (f. 130 vol. I, f. 14, 15 vol. III), cheltuieli care în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, urmează să fie achitate de către reclamant pârâtului.
Prin decizia civilă nr. 360/2016 a Tribunalului B. s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 501/2015 a Judecătoriei F., pe care a anulat-o și a reținut cauza spre rejudecare.
În rejudecare s-a administrat proba cu înscrisuri și cu expertiză în specialitatea zootehnie.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Între părți s-a încheiat în luna aprilie 2008 o convenție verbală prin care reclamantul a lăsat la stâna pârâtului turma de oi, capre, câini, măgari și țol, adică întreg materialul folosit în timpul transhumanței, în schimbul a 1950 kg brânză, urmând ca la plecare să-și preia animalele date spre păstrare, dar a constatat că îi lipsesc animalele și cojoacele folosite pentru protecția măgarilor în timpul deplasărilor.
Această stare de fapt a fost confirmată de martorii audiați la fond, dar și de martorii audiați în cursul cercetării și urmăririi penale.
Astfel, predarea animalelor la stâna pârâtului a fost confirmată de martorii M. N. A, fila 16, vol. 2 dosar de fond, și C. I.C., fila 199, vol. 1 dosar de fond, care au relatat că au însemnat cu vopsea roșie, metalizată, animalele dar au și procedat la descrierea acestora, constând în: 206 oi, 160 miei, 14 capre, 3 măgari, 2 câini, și bagajul (3 cojoace, 23 pelerini, 3 desagi) cu precizarea că toate caprele au fost mulgătoare, iar oile au fost și sterpe și mulgătoare și niciuna dintre oi nu era șchioapă sau bolnavă, starea de sănătate a oilor fiind redată și de martorul B. I., fila 200, vol. 1 dosar de fond, care la rândul său a indicat și cantitatea de brânză, de 1000 kg.
Efectivul de animale a fost redat și de martorul ocular S. I., fila 201 vol. 2 dosar de fond, care a fost angajat la stâna pârâtului, dar și de C. F., fila 31 dosar de fond, primul declarând că în perioada 01.05.2008 - 05.05.2008 s-au numărat toate animalele, tocmai pentru a le delimita de cele ale pârâtului M. și de cele din satul T..
De asemenea, martorul N. A. fila 17 vol. 2 fond și C. F., a indicat lipsa a 40 de oi, a măgarilor, câinilor și a cojoacelor.
Totodată, reclamantul a pretins de la pârât și suma de 1200 Ron, dată cu titlu de împrumut pârâtului, care urma a fi restituită până la momentul plecării reclamantului de la stână, adică septembrie 2008.
Existența împrumutului a fost confirmată de martorul C. F., fila 31 vol. 1 fond, care a declarat că suma de 200 Ron a fost împrumutată pârâtului în vara anului 2008, pentru o operație la picior, bani numărați în prezența sa, ce urma a fi restituită la data plecării reclamatului de la stâna pârâtului, despre împrumut cunoscând și martorul S., astfel cum a rezultat din declarația dată în faza de urmărire penală.
În vederea contabilizării valorii animalelor și a produselor acestora, constând în lână și brânză, dar și a echipamentului de pe spatele măgarilor, pentru perioada 2009-2016, în cauză s-a încuviințat proba cu expertiza specialitatea zootehnie, filele 106-118 dosar de apel, completată, filele 147-149 dosar de apel.
Expertul a stabilit c/v a 40 de oi mame, de 14 900 lei, pornind din anul 2009 și până în 2016, care s-au reprodus an de an, rezultând la finalul anului 2016, conform mișcării efectivului, berbeci reproducători, oi mame, mioare, tineret femele, însumând un total de 50.170 lei, fila 148 dosar apel, fără însă ca tribunalul să ia în calcul și valoarea mieilor masculi, de 35.840 lei, întrucât aceștia au fost valorificați an de an.
Cantitatea de brânză obținută după oile mame rezultate din cele 40 oi mame ar fi de 4800 kg, însumând 79.200 lei, iar cantitatea de lână data de efectivul de ovine este de 1670 kg., în valoare de 4175 lei.
În ce privește efectivul de capre, expertul a concluzionat că în perioada 2009-2016, din cele 3 capre existente în 2009, prin exploatarea efectivului an de an, ar rezulta 10 capre mame, 10 mioare, 13 capete tineret femei caprin, an precedent, 18 capete tineret femel an curent cât și un număr de 69 iezi masculi, totalizând 26.770 lei.
Însă, instanța apreciază că varianta referitoare la valorificarea cantității de brânză produsă după caprele rezultate din cele 3 capre mature, adică 2510, 3 kg., în sumă de 45185 lei, este mai aproape de scopul urmărit de reclamant la promovarea prezentei acțiuni, ținând seama că s-a dorit c/v produselor dată de aceste animale, întocmai cum s-au înțeles părțile în anul 2008.
Totodată, expertul a cuantificat și valoarea: celor 2 câini, a celor 2 cojoace, a celor 2 foi pentru învelit și protejat bagajul măgarilor cât și pătura ciobănească, toate însumând 1650 lei.
Valoarea măgarilor adulți, un mascul, o femelă și un pui, au fost evaluate la suma de 2000 lei, la care s-a adăugat echipamentul de pe spatele acestora, care e în sumă de 450 lei, totalizând 2450 lei.
Așa fiind, suma totală a animalelor, cu produsele rezultate precum și cu echipamentele necesare protejării acestora, s-a ridicat la suma de 193.630 lei.
La termenul de judecată din data de 29.05.2017, fila 145 dosar apel, instanța a luat act că numai reclamantul a înțeles să formuleze obiecțiuni, pe care le-a încuviințat.
Prin nota de ședință de la fila 152 dosar apel, reclamantul și-a mărit câtimea pretențiilor la suma stabilită prin suplimentul la expertiză.
În ce privește existența valorii împrumutului, din petitul acțiunii rezultă că reclamantul a acordat pârâtului împrumutul întrucât între părți exista o relație de încredere, chiar o relație apropiată, întrucât părțile se cunoșteau, aspect confirmat de martorul C. F., dar și S. în faza de urmărire penală, așa cum s-a reținut mai sus, fiind cerut de pârât pentru o operație la picior, aceștia indicând atât suma împrumutată dar și termenul de restituire, stare de fapt care nu a fost combătută prin alte probe administrate în cauză.
Ori, într-o atare situație relația de încredere strânsă dintre părțile litigante a rezultat cu evidență din conversațiile purtate între acestea și constituie o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris, așa încât în cauză nu operează obligativitatea probei cu înscrisuri pentru a dovedi existenta împrumutului, fiind admisibilă proba testimonială administrată în cauză.
Și capătul privind obligarea pârâtului să plătească și dobânda legală e fondat, întrucât reprezintă folosul ce putea fi obținut prin utilizarea acestei sume, la valoarea cuvenită.
În ce privește daunele morale, instanța reține poziția Curții Supreme de Justiție, ce a decis într-o speță că, în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, acesta "include o doza de aproximare, dar instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe un plan fizic și psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Ori, în speță încălcarea obligației de loialitate dintre părți, pe care a pus mare accent reclamantul, care s-a bazat pe buna credință în relațiile dintre săteni, instanța luând în calcul vârsta reclamantului, de 65 de ani la data încheierii convenției, constituie un act cauzator de prejudiciu, prin faptul că integritatea fizică și psihică, sănătatea și, sentimentele de afecțiune și demnitate i-au fost lezate, tocmai datorită faptului că fiecare individ acorda valorilor o prețuire diferită în funcție de aspirațiile sale.
Un alt criteriu de apreciere a prejudiciului moral este durata menținerii consecințelor vătămării pe plan fizic și psihic, adică durata prejudiciului.
În speță, reclamantul a fost supus unui stres creat de lungul șir de proceduri judiciare penale și civile, care s-au derulat pe o perioada de 9 ani, în vederea recuperării valorilor patrimoniale, tocmai pentru ca acestea constituie unicul mijloc de trai al acestuia.
La stabilirea prejudiciului instanța va ține seama de caracterul suferințelor produse reclamantului, coroborate cu particularitățile individuale ale reclamantului, suferințele morale (psihice) fiind în speță rușinea, tristețea, neliniștea și alte emoții negative, situația personală a acestuia, ținând cont de mediul social restrâns din care face parte, toate exprimate de martori, personalitatea și psihologia reclamantului, care nu a fost supus niciunei sancțiuni civile, penale ori contravenționale.
Instanța apreciază, față de considerentele de mai sus, că suma solicitată, de 20.000 lei, este rezonabilă și proporțională cu intensitatea trăirii urmărilor faptei comise de pârât.
În baza dispozițiilor art. 456 CPCIV, instanța va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfășurarea procesului, în fond, de 9449 lei (2705+3744+3000 lei-c/v cheltuielilor efectuate cu deplasarea martorilor) și apel, în sumă de 8605 lei, onorar expert și avocațial, totalizând 18.054 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul I. P. împotriva pârâtului M. G. D, și-n consecință,
Obligă pârâtul la plata sumei de 197,730 lei reprezentând despăgubiri civile.
Obligă pârâtul la restituirea împrumutului în suma de 1200 ron către reclamant, la care se adaugă dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Obligă pârâtul la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 lei către reclamantă.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 18054 lei, fond și apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.12.2017.
Redactat jud. AG/22.01.2018
Tehnored. NC/23.01.2018
Jud. fond D. A.
5 ex.
| ← Actiune in raspundere patrimoniala. Jurisprudență Raporturi de... | Concedierea salariatului pe durata efectuării concediului de... → |
|---|
