Acțiune în suspendarea grevei. Decizia 179/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 179/R-CM
Ședința publică din 27 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător: - - -
Judecător: - ---
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - COMANDA AUTO SA, cu sediul în T,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.51/CM din 23 ianuaire 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-reclamantă - COMANDA AUTO SA T, în baza delegației depusă la dosar și intimatul-pârât Sindicatul Solidaritatea din cadrul Auto T prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.194/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimatul-pârât solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la termenul anterior, care au fost comunicate și părții adverse.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul recurentei-reclamante susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui. Arată că în cererea de încetare a grevei și declararea ca ilegală a două capete de cerere.
Art.62 alin.2 Legea 168/1999 prevede că în cazul grevei persoanele vinovate de aceasta sunt obligate să plătească prejudiciul cauzat. Dacă greva este legală nu poate solicita despăgubiri pentru acoperirea acestui prejudiciul.
La solicitarea Curții precizează că s-a semnat contractul individual de muncă, personalul renunțând la revendicării, astfel; în loc de 15 salarii compensatorii a solicitat 3, în loc de 400 euro au cerut 100 lei.
Consideră că atitudinea Sindicatului de a cerere ceea ce unitatea nu poate să satisfacă poate duce la falimentarea acesteia.
Reprezentantul Sindicatului precizează că discuțiile purtate de reprezentatul părții adverse sunt în afara motivelor de recurs.
Prima instanță a fost investită cu o acțiune de încetare a grevei prin caracterul ilegal, acesta a fost petitul. Unitatea nu a formulat un capăt de cerere prin care să solicite declararea grevei ilegale.
De asemenea, precizează că unitatea a recunoscut că greva a încetat prin semnarea contractului individual de muncă.
În contradictoriu consilier juridic pentru recurenta-reclamantă arată că rămâne nesancționată atitudinea Sindicatului de a declara o grevă ilegală. Societății i s-a forțat mâna să accepte solicitările făcute, motiv pentru care trebuie stabilit dacă greva declarată a fost legală sau nu.
Reprezentantul Sindicatului precizează că trebuie formulat un capăt de cerere distinct. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
La data de 16 ianuarie 2008, reclamanta " AUTO" a chemat în judecată Sindicatul "Solidaritatea" din cadrul " AUTO", solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încetarea grevei declarată de pârât ca fiind nelegală.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în momentul începerii negocierii contractului colectiv de munca la nivel de unitate, pârâtul reprezentat prin liderul său a prezentat o listă de revendicări care, din motive financiare, nu au putut fi satisfăcute în totalitate.
S-a ajuns la etapa concilierii conflictului de interese prin Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie care a convocat părțile pe data de 30.11.2007.
Cu ocazia finalizării concilierii a fost încheiat procesul verbal nr.39151/30.11.2007 în care, datorită nesoluționării decât a unei părți a revendicărilor salariaților reprezentați de pârât, la finalul acestuia s-a consemnat că Sindicatul Solidaritatea nu este de acord cu semnarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, urmând a parcurge următoarele etape subsecvente, respectiv medierea și arbitrajul.
Reclamanta apreciază că, de vreme ce sindicatul nu a răspuns pozitiv adresei conducerii societății nr.243/21.12.2007, iar în cazul în care nu semnează contractul colectiv de muncă să fie demarate etapele medierii și arbitrajului, așa cum s-a stabilit în procesul verbal de conciliere semnat la, greva declarată de pârât este ilegală.
S-a mai arătat în motivare că, nemulțumirea salariaților din cadrul " Auto" s-a datorat faptului că unitatea nu a fost de acord cu scoaterea sporului de vechime din salariu, deoarece astfel s-ar fi încălcat dispozițiile art.41 din CCM unic la nivel național care consacră acordul expres al părților contractante ca sporurile sa fie incluse în salariul de bază - astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu.
Apreciază unitatea, în final, că această grevă declarată este ilegală, deoarece încalcă dispozițiile art.41 alin.1 și 2 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, în sensul că nu au fost parcurse și etapele medierii și arbitrajului.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea cererii și dispunerea încetării grevei ca fiind ilegală.
Prin sentința civilă nr.51/CM din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, cererea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
S-a reținut astfel că, urmare negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul " Comanda Auto", între cei doi parteneri sociali, sindicat și patronat, s-a declanșat un conflict de interese pe fondul neajungerii părților la un acord privind revendicările de natură salarială, formulate de salariații din cadrul reclamantei reprezentați de Sindicatul "Solidaritatea".
În acest sens, prin adresa nr.23 din 10.01.2008 (6), pârâtul învedera reclamantei că începând cu data de 16.01.2008 va fi declanșată greva generală pe perioadă nedeterminată.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta învederează instanței că pârâtul se face vinovat de încălcarea disp.art.41 alin.1 și 2 din Legea nr.168/1999, în sensul neparcurgerii, în cadrul conflictului de interese, și a etapelor medierii și arbitrajului, până la declanșarea grevei generale.
Potrivit dispozițiilor art.16 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, atunci când unitatea nu a răspuns la toate revendicările formulate sau, deși a răspuns, sindicatele nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul de interese se consideră declanșat.
Odată declanșat conflictul de interese în cadrul " Auto", în îndeplinirea obligațiilor stipulate de legiuitor în conținutul art.17 din același act normativ, pârâtul a sesizat Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, prin organul său teritorial Direcția, Solidarității Sociale și Familiei, în vederea concilierii conflictului de interese.
Cu această ocazie a fost întocmit procesul verbal nr.39151 din 30.11.2007 (11), care consacră în continuare diferendele dintre părți și în finalul căruia este trecută mențiunea potrivit căreia Sindicatul "Solidaritatea" nu este de acord cu semnarea contractului colectiv de muncă în condițiile propuse de patronat și își rezervă posibilitatea de a parcurge etapele subsecvente concilierii, respectiv medierea și arbitrajul.
În apărarea sa reclamanta a susținut că tocmai această fază finală a procesului verbal menționat anterior și nerespectată de pârât conduce la declararea ca ilegală a grevei.
În ceea ce privește conflictul de interese declanșat la nivelul unui angajator cu ocazia negocierii clauzelor contractului colectiv de muncă, tribunalul a reținut că, în toată perioada cât acesta durează, relațiile dintre partenerii sociali, sindicat și patronat, sunt guvernate de principiul acordului de voință.
Legea soluționării conflictelor de muncă nr.168/1999 consacră în conținutul său o etapă obligatorie în cadrul existenței unui conflict de interese și anume concilierea, și două etape facultative, respectiv medierea și arbitrajul. Aceste ultime două etape pot deveni și ele obligatorii înainte de declanșarea grevei dacă, în raport de disp.art.41 alin.2 din Legea nr.168/1999, părțile au decis de comun acord parcurgerea acestora.
Așa cum rezultă din finalul procesului verbal nr.39151 din 30.11.2007 încheiat cu ocazia concilierii, pârâtul nu a înțeles să fie de acord cu parcurgerea și a etapelor medierii și arbitrajului, ci și-a rezervat doar posibilitatea de a urma și aceste două etape consacrate de Legea nr.168/1999. Din acest punct de vedere lipsește manifestarea de voință, care într-o astfel de cauză trebuie să fie expresă, lipsită de orice echivoc, a pârâtului, în sensul parcurgerii și a acestor două faze preliminare grevei.
În susținerea cererii de chemare în judecată, la termenul din data de 23.01.2008 reclamanta a depus la dosarul cauzei un protocol de desfășurare a negocierii contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2007-2008, încheiat anterior declanșării conflictului de interese la nivel de unitate, care, la punctul 13 prevede faptul că medierea articolelor rămase în divergență va fi asigurată de către un mediator agreat de părți. Din acest punct de vedere, reclamanta apreciază că greva este ilegală deoarece pârâtul Sindicatul "Solidaritatea" nu și-a îndeplinit obligativitatea de a parcurge și etapa medierii la care s-a obligat.
Această apărare nu a fost primită de către instanță, de vreme ce textul din protocolul menționat nu echivalează sub nici o formă unei manifestări exprese pentru stabilirea unui acord de voință în sensul art.41 alin.2 din Legea nr.168/1999.
Privit în ansamblul său, protocolul în discuție cuprinde doar niște prevederi care constituie o transpunere pe scurt a unor obligații prevăzute în legi, așa cum sunt punctele 2, 3, 6, 7, 8, 12, 13, 16, 17.
Punctul 13 ce instituie, în opinia societății, obligația urmării medierii, reprezintă în fapt o transpunere în cuprinsul protocolului analizat a dispozițiilor art.27 alin 1 din Legea nr.168/1999.
De altfel, în ceea ce privește momentul în care părțile aflate în conflict de interese pot hotărî parcurgerea etapei medierii, acesta este statuat de disp.art.26 din legea de soluționare a conflictelor de muncă, care stipulează ca n cazul în care conflictul de interese nu a fost soluționat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, părțile pot hotărî, prin consens, inițierea procedurii de mediere.
Așadar, dacă după concilierea conflictului de interese nu s-a ajuns la un consens în temeiul căruia să fie semnat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, atunci partenerii sociali pot hotărî, prin consens, inițierea procedurii de mediere și care, la rândul ei, conform art.28 alin.1 din lege, se stabilește prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național.
Or, prin procesului verbal nr.39151 din 30.11.2007 încheiat cu ocazia finalizării etapei concilierii conflictului de interese, pârâtul și-a rezervat doar posibilitatea de a urma și etapele subsecvente, medierea și arbitrajul, și nu și-a dat în mod expres și neechivoc acordul în sensul inițierii celor două etape.
Unul dintre cele două principii fundamentale ale dreptului civil, aplicabil cu titlul de drept comun în materie, este acela al voinței interne a părților. Sub acest aspect, lipsa realizării consensului dintre reclamantă și pârât pentru inițierea etapelor medierii și arbitrajului reiese și din adresa nr.243 din 21.12.2007 a unității, așadar ulterioară încheierii procesului verbal nr.39151 din 30.11.2007 ce consacră finalizarea concilierii conflictului de interese (10), în care se propune Sindicatului "Solidaritatea" realizarea unui acord pentru parcurgerea, în continuare, a celor două etape.
Pe cale de consecință, față de cele menționate anterior, constatând lipsa consensului, respectiv a acordului de voință dintre reclamantă și pârât pentru inițierea etapelor de mediere și de arbitraj, tribunalul a constatat greva ca fiind legală, iar în temeiul disp.art.60 alin.1 lit.a din Legea nr.168/1999 a respins cererea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs " Auto" T, criticând-o pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următorul aspect:
- Instanța de fond în mod greșit apreciază faptul că părțile nu pot stabili, înainte de procedura concilierii, parcurgerea celor două etape (medierea și arbitrajul), invocând în acest sens art.26 din Legea nr.168/1999.
Dispoziția din lege stabilește faptul că numai după efectuarea procedurii concilierii are loc medierea în urma consensului părților, care consens a fost realizat sub condiția suspensivă, în cadrul Protocolului încheiat la data de 29 mai 2007 și care prevede că "în cazul articolelor rămase în divergență se va proceda la mediere".
Instanța de fond nesocotește una din condițiile esențiale pentru validitatea convenției încheiate sub denumirea de protocol și anume consimțământul părților ce se obligă, considerând că actele invocate - procesul-verbal din 30 noiembrie 2007 și Protocolul încheiat la data de 29 mai 2007, nu angajează în mod echivoc obligația inițierii procedurii de mediere din partea sindicatului.
Analizând recursul se constată că este nefondat.
Art.41 alin.2 din Legea nr.168/1999 prevede că, înainte de declanșarea grevei, medierea și arbitrajul conflictului de muncă sunt obligatorii numai dacă părțile, de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape.
Aceste etape ale procedurii prealabile sunt obligatoriu de parcurs numai și numai în situația unei manifestări exprese de voință din partea părților litigante.
În cadrul procesului verbal întocmit la data de 30 noiembrie 2007, la sediul A, cu ocazia întâlnirii de conciliere a conflictului de interese declanșat la nivelul " Auto", s-a statuat că sindicatul nu este de acord cu semnarea contractului în condițiile propuse de patronat, rezervându-și posibilitatea de a parcurge etapele subsecvente concilierii, respectiv medierea și arbitrajul.
Aceste două faze preliminarii declanșării grevei erau supuse condiției suspensive a unei manifestări de voință exprese din partea sindicatului, or această manifestare de voință nu s-a produs.
Sindicatul nu și-a exprimat consimțământul expres cu privire la parcurgerea etapelor medierii și arbitrajului, ci doar a păstrat parcurgerea acestora ca pe o facultate de care poate dispune ulterior.
Recurenta a invocat și dispozițiile art.13 din Protocolul încheiat la data de 29 mai 2007, potrivit cărora medierea articolelor rămase în divergență va fi asigurată de către un mediator agreat de părți.
Acest punct nu poate fi însă asimilat unei manifestări exprese de voință a sindicatului asupra parcurgerii etapei medierii.
Părțile trebuiau să-și dea acordul cu privire la parcurgerea acestei etape.
De altfel, art.26 din Legea nr.168/1999, prevede că în cazul în care conflictul de interese nu a fost soluționat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, părțile, pot hotărî, prin consens inițierea procedurii de mediere.
Deci numai după parcurgerea acestei faze, părțile pot hotărî asupra medierii.
Ca atare, instanța de fond constatând lipsa consensului pentru inițierea etapelor de mediere și arbitraj, în mod corect apreciază greva ca fiind legală și respinge cererea reclamantei.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul urmează a se respinge ca nefondat.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, recurenta-reclamantă urmează a fi obligată să plătească intimatului-pârât suma de 650 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta " AUTO", cu sediul în orașul T,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.51/CM din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Obligă pe recurenta " Auto" T să plătească intimatului Sindicatul "Solidaritatea" din cadrul " Auto" T, suma de 650 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/31.03.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Nicoleta Simona Păștin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 24/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 680/2008. Curtea... → |
|---|
