Contestație decizie de sancționare. Decizia 680/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 680/R-CM
Ședința publică din 18 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâtul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, împotriva sentinței civile nr.750 din 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât și intimatul-reclamant.
OGProcedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin contestația înregistrată la data de 18.02.2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea, contestatorul a OG solicitat anularea deciziei nr.9/2008 emisă de intimatul Spitalul Județean de Urgență V, înlăturarea tuturor efectelor specifice, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate cu sancțiunea avertisment.
În motivarea cererii contestatorul arată că este medic primar- medicină de urgență și îndeplinește funcția de medic șef la
Prin decizia contestată a fost sancționat cu reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere cu 5% pe o durată de 3 luni.
Decizia este nelegală deoarece nu a fost precedată de efectuarea cercetării disciplinare.
Unitatea angajatoare a emis adresa nr.543 din 14.01.2008 prin care l-a invitat să își exprime în scris până la data de 14.01.2008, ora 14,00, punctul de vedere cu privire la implementarea nr.1706/2007 cu personalul medico-sanitar și auxiliar a cărui activitate o coordonează.
Contestatorul nu a fost convocat în scris să se prezinte în fața comisiei care efectua cercetarea disciplinară prealabilă, nu a fost ascultat personal și nu i-au fost verificate susținerile.
I s-a cerut numai să își exprime un punct de vedere în scris, într-un interval de timp insuficient pentru a prezenta motivele și probele pe care le consideră necesare.
Pe de altă parte, se arată, decizia nu cuprinde mențiunile obligatorii enumerate de art.268 alin.2 din Codul muncii.
Abaterea disciplinară reținută în sarcina sa a fost descrisă ca fiind aceea că nu a implementat nr.1706/2007 personalului aflat în subordine.
Decizia nu menționează dispoziția legală care prevede această obligație în sarcina contestatorului, în calitate de medic șef al
Conducerea spitalului nu i-a comunicat vreun ordin în acest sens, iar conform fișei postului, contestatorul era obligat să verifice îndeplinirea efectivă a măsurilor prevăzute de nr.1706/2007, obligație total diferită de aceea de implementare a măsurilor stabilite prin ordin.
De asemenea, în decizie nu este menționată dispoziția legală care prevede sancțiunea aplicată.
Legat de temeinicia sancțiunii aplicate, contestatorul arată că nr.1706/2007 a fost înaintat spre implementare conducerii Spitalului Județean de Urgență Acest ordin conținea un plan de măsuri ce trebuiau luate în cadrul instituției, printre care și instruirea tuturor medicilor din spital și a personalului sub semnătură cu privire la prevederile sale.
Rezultă că numai conducerea Spitalului Județean de urgență V avea obligația de a implementa ordinul menționat. Contestatorul nu a fost împuternicit de către reprezentanții legali ai V sau de către conducerea spitalului cu îndeplinirea acestei obligații.
Chiar și în cazul în care s-ar reține că îi revenea sarcina îndeplinirii acestei atribuții, contestatorul susține că a dezbătut în cadrul secției, cu întreg personalul medico-sanitar și auxiliar pe care îl coordonează, prevederile respectivului ordin.
Dovada acestui fapt îl constituie declarațiile personalului medical din subordine și tabelul nominal cu semnături.
Se mai susține că pretinsa abatere nu a avut un rezultat vătămător în activitatea instituției.
Decesul pacientului are la bază o serie de motive medicale, care nu au legătură directă sau indirectă cu modalitatea de implementare a nr.1706/2007.
În drept, contestația este întemeiată pe dispozițiile art.268 alin.5 Codul muncii.
Prin întâmpinare, intimatul Spitalul Județean de Urgență Vaf ormulat următoarele apărări:
Susținerile contestatorului, în sensul neefectuării cercetării disciplinare prealabile sunt nefondate deoarece salariatul a fost convocat să își exprime în scris, până la data de 14.01.2008, ora 14,00, punctul de vedere în legătură cu prelucrarea și implementarea prevederilor nr.1706/2007.
Până la data și ora menționate în adresa ce i-a fost comunicată, contestatorul nu a prezentat conducerii spitalului relațiile solicitate.
Decizia contestată îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art.268 din Codul muncii.
Potrivit fișei postului, contestatorul are ca obligații de serviciu asigurarea și controlul completării fișelor pacienților și a tuturor formularelor necesare, în scris sau pe calculator, în cadrul, în conformitate cu prevederile nr.1706/2007, precum și verificarea bunei utilizări și întrețineri a aparaturii din dotare, a instrumentarului și a întregului inventar al
Contestatorul a fost sancționat disciplinar pentru faptul că nu a prelucrat și implementat prevederile nr.1706/2007 personalului din subordine, deși a fost înștiințat de conducerea unității că are această obligație.
Pentru aceste motive intimatul a solicitat respingerea contestației.
Prin sentința civilă nr.750 din 16.09.2008, Tribunalul Vâlceaa admis contestația și a dispus anularea deciziei nr.9/15.01.2008 emisă de intimat.
A reținut pentru aceasta că prin decizia menționată contestatorul OG, medic șef din cadrul Spitalului Județean de Urgență V, a fost sancționat potrivit art.264 alin.1 lit.e din Codul muncii cu reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere pe o durată de 3 luni cu 5%, începând cu data de 01.02.2008.
Fapta sancționată disciplinar a fost descrisă în sensul că salariatul nu și-a îndeplinit obligația prelucrării cu personalul din subordine a dispozițiilor nr.1706/2007, deși a fost înștiințat în scris de conducerea Spitalului Județean de Urgență V și de reprezentanții legali ai
Prin adresa nr.543/14.01.2008, contestatorul a fost solicitat să își exprime în scris până la data de 14.01.2008, ora 14,00, punctul de vedere în legătură cu implementarea ordinului menționat cu personalul din subordine.
Fiind convocat pentru cercetare disciplinară în aceeași zi, contestatorul nu a avut suficient timp pentru pregătirea apărării, respectiv cel puțin 5 zile lucrătoare conform prevederilor art.75 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Aceasta înseamnă, după cum se arată în considerentele sentinței, că decizia contestată a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art.267 alin.1 din Codul muncii, care reglementează obligația efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Pe de altă parte, s-a arătat, decizia nu cuprinde toate elementele enumerate la art.268 alin.2 Codul muncii, în sensul că nu se precizează prevederea legală încălcată și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul desfășurării cercetării prealabile.
S-a concluzionat că decizia nr.9/2008 emisă de Spitalul Județean de Urgență V este nelegală.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, intimatul Spitalul Județean de Urgență V, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
- Instanța a făcut o greșită aplicare a legii.
- De asemenea, a interpretat actul juridic dedus judecății, respectiv decizia de sancționare, în mod greșit, schimbând prin aceasta înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia.
Argumentele aduse în susținerea acestor motive de recurs sunt următoarele:
Contrar celor reținute de tribunal, decizia contestată a fost dată cu respectarea dispozițiilor art.267 din Codul muncii și ale art.45-48 din Regulamentul intern al unității. Aceasta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.268 din Codul muncii.
Astfel, înainte de aplicarea sancțiunii disciplinare, spitalul a efectuat cercetarea disciplinară, scop în care prin adresa nr.543/14.01.2008 a solicitat contestatorului să își exprime în scris, până la data de 14.01.2008, ora 14,00, punctul de vedere în legătură cu prelucrarea și implementarea prevederilor nr.1706/2007 cu personalul medico-sanitar și auxiliar a cărui activitate o coordonează, iar în caz afirmativ, să probeze acest aspect cu înscrisuri.
Din tabelul nominal prezentat de contestator în data de 15.01.2008 rezultă că până la acea dată medicul șef al nu a prelucrat cu personalul din subordine dispozițiile ordinului menționat.
Contestatorul a fost sancționat disciplinar întrucât nu a prelucrat acest ordin cu salariații instituției, deși are respectiva obligație conform fișei postului.
În regulamentul intern al spitalului, la art.15 lit.a se prevede obligația respectării de către salariați a sarcinilor de serviciu, motiv pentru care în decizia nr.9/2008 au fost inserate doar atribuțiile de serviciu care nu au fost îndeplinite de către medicul.
OGÎn drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Pornind de la obligația angajatorului de a convoca salariatul la cercetarea disciplinară, căreia îi corespunde dreptul acestuia din urmă de a se prezenta la cercetarea disciplinară prealabilă spre a-și face apărarea, Curtea constată că pentru realizarea dreptului amintit nu este suficientă convocarea salariatului la o dată și o oră determinate pentru cercetare.
În conținutul dreptului la apărare intră dreptul de a prezenta probele pe care salariatul le consideră necesare și dreptul de a fi asistat de un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Aceasta presupune acordarea unui timp rezonabil de la convocare până la cercetare pentru strângerea probelor necesare și formularea apărărilor.
Stabilind drept dată a prezentării la cercetare chiar ziua în care s-a emis convocarea și un interval de numai câteva ore, angajatorul a îndeplinit formal obligația reglementată de disp. art. 267 alin. (1) din Codul muncii, lăsând fără conținut dreptul la apărare al salariatului.
Aceeași consecință a rezultat și din redactarea incompletă a convocării la cercetarea disciplinară prealabilă în sensul că nu i-au fost făcute cunoscute medicului neregulile care au determinat decesul pacientului și care au legătură cu prelucrarea nr. 1706/2007.
Practic nu a fost comunicat contestatorului obiectul cercetării disciplinare.
Or, în decizia de sancționare disciplinară nr. 9/2008 s-a menționat că în urma controlului efectuat în ziua de 13.01.2008 la din cadrul Spitalului Județean de Urgență V s-au constatat unele deficiențe în organizarea activității medicale care puteau fi remediate în timp util de medicul șef al
Nici în această decizie nu s-a precizat care au fost respectivele deficiențe, ceea ce face imposibilă verificarea legăturii dintre acestea și atribuțiile de medic șef ale contestatorului.
Din de cele reținute mai sus rezultă că soluția instanței de fond prin care s-a dispus anularea deciziei de sancționarea pentru nerespectarea procedurii prevăzută de art.267 din Codul muncii este legală și temeinică.
Și critica referitoare la lipsa mențiunilor obligatorii din decizia contestată reținută de tribunal este nefondată.
Așa cum s-a arătat anterior, decizia de sancționare trebuie să cuprindă pe lângă descrierea faptei sancționate și prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
S-a reținut la judecata în primă instanță și s-a arătat prin cererea de recurs că decizia de sancționare nu cuprinde dispozițiile potrivit cărora fapta constituie abatere disciplinară.
Decizia precizează numai care sunt atribuțiile medicului șef al
Lipsa mențiunii analizate se sancționează potrivit art.268 alin. (2) lit. b) din Codul muncii cu nulitatea absolută.
Întrucât nu se regăsesc în cauză motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile formulate, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-intimat SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ V, împotriva sentinței civile nr.750 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./18.12.2008
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
| ← Acțiune în suspendarea grevei. Decizia 179/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 324/2009. Curtea de... → |
|---|
