Acţiunea având ca obiect solicitarea unor ajutoare sociale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, la trecerea în rezervă sau direct în retragere. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art.109 din Legea nr.188
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 1038 din data de 12.02.2014
Acțiunea având ca obiect solicitarea unor ajutoare sociale de care beneficiază cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, la trecerea în rezervă sau direct în retragere. Inaplicabilitatea dispozițiilor art.109 din Legea nr.188/1999. Necompetența instanței de contencios administrativ.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 1038/12 februarie 2014(în același sens, este și decizia nr.932/10 februarie2014)
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul S.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului S.:
- obligarea acestor autorități publice la plata sumei de 29.160 lei, reprezentând contravaloarea a 27 de salarii de bază, conform art. 20 pct. 1 și 2 din Legea nr. 284/2010.
În fapt, reclamantul a motivat că a avut calitatea de polițist, iar prin dispoziția nr. 817/25.07.2011, i-a încetat raportul de serviciu cu IPJ S., având de pensie pentru limită de vârstă, fiind emisă dispoziția nr. 161635/23.04.2012. Conform art. 20 pct. 1 din anexa VII la Legea nr. 284/2010, față de vechimea în funcție, avea dreptul la 15 solde stabilite în raport de salariul funcției de bază. De asemenea, față de dispozițiile art.20 pct.2 din anexă, beneficia de un ajutor egal cu 2 solde pentru fiecare an de activitate rămas până la pensionare, respectiv 12 solde.
Prin cererea nr. 67054 JS/26.10.2012, a solicitat plata sumelor de bani, însă prin adresa nr. 62335 F/2012, I.P.J. jud. S., i-a comunicat refuzul de plăți, invocând dispozițiile art. 13 din Legea nr. 285/2010.
Legea nr. 284/2010 nu a fost abrogată, iar prin neplata salariilor se încalcă art. 16 din Constituția României și ale Protocolului nr. 12 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 20 alin. 1 și 2 din Legea nr. 284/2010, art. 16 alin.1 din Constituția României și art. 14 din CEDO.
Pârâtul I.P.J. S. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că, față de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 285/2010 și ale art. 9 din Legea nr. 283/2011, ulterior anului 2010, dispozițiile referitoare la acordarea ajutoarelor sau indemnizațiilor la încetarea raporturilor de serviciu nu se aplică. Reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă și nu a fost clasat medical.
De asemenea, pârâtul MAI a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că reclamantul a avut raport de serviciu, cu I.P.J. S., care i-a stabilit și drepturile cu ocazia trecerii în rezervă.
Prin sentința nr. 4319/CA/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a Civilă și de Contencios Administrativ a fost respinsă acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului s-a produs la data de 25.07.2011, atunci când a fost emisă dispoziția nr. 817/25.07.2011 a Șefului I.P.J. S.
La acea dată, dispozițiile art. 20 pct. 1 și 2 din anexa nr.VII din Legea nr. 284/2010, nu mai produceau efecte.
Prin prevederile art.13 din Legea nr. 285/2010, care reglementează salarizarea personalului bugetar pentru anul 2011, se arată expres că "în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, nu se aplică";.
Aceste dispoziții au fost preluate de art. 9 din Legea nr. 283/2011 și art. 2 din OUG nr. 84/2012, în ceea ce privește salarizarea personalului din fondurile publice, pentru anii 2012 și 2013.
Față de aceste dispoziții s-a considerat că nici la data încetării raportului de serviciu și nici ulterior nu există posibilitatea legală ca acesta să beneficieze de ajutor sau indemnizație specială.
Starea de discriminare invocată de reclamant nu a fost reținută, în condițiile în care încetarea acordării ajutoarelor s-a efectuat pentru tot personalul salarizat din fonduri bugetare, începând cu anul 2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor se arată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 atât din perspectiva neîndeplinirii în mod efectiv a procedurii de citare cu reclamantul cât și din perspectiva necercetării fondului de către prima instanță.
Cu privire la fondul cauzei a înțeles să invoce prevederile art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă întrucât în lipsa unei prevederi exprese de abrogare a dispozițiilor art. 20 din Legea 284/2010 instanța trebuia să analizeze temeinicia pretenției prin prisma tuturor actelor normative care fac referire la aceste drepturi.
Instanța a pus în discuție, ca motiv de ordine publică, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 din Codul de procedură civilă față de obiectul acțiunii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea a constatat următoarele:
În cauză, este necontestat că obiectul cererii cu care reclamantul a învestit instanța de judecată îl formează solicitarea de obligare la pârâtului la plata drepturilor cuvenite în temeiul art. 20 pct. 1 și 2 din anexa nr. VII din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor de la art. 20 pct. 1 și 2 din anexa nr. VII din Legea nr. 284/2010, în vigoare la data respectivă, "La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranța națională beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziției de activitate astfel…"; respectiv în cazul în care "raporturile de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.";.
Or, din interpretarea textului legal citat mai sus, rezultă că sumele cuvenite au natura juridică a unor ajutoare sociale de care beneficiază cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, iar nu a unor drepturi salariale cuvenite unor funcționari publici în activitate, pentru a fi incidente dispozițiile art.109 din Legea nr.188/1999.
Astfel fiind, în atare situație nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 raportat la art. 2 alin. 2 și art. 2 alin. 1 lit. i din Legea 554/2004 coroborate cu art.109 din Legea nr.188/1999 prin atacarea unui act administrativ asimilat - refuzul nejustificat ci în ipoteza descrisă de art.2 lit.c) din Codul de procedură civilă - 1865 și art.153 lit.f) din Legea nr.263/2010, litigiul fiind supus jurisdicției asigurărilor sociale iar competența aparținând tribunalului, ca instanță de litigii de muncă și asigurări sociale.
De altfel, în același sens a decis și Secția de Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia 2965/2013 în soluționarea unui conflict negativ de competență.
În acest caz compunerea completului de judecată este cea prevăzută de art. 156 din Legea nr.263/2010 raportat la art. 55 alin. 1 din Legea 304/2004, respectiv un judecător și 2 asistenți judiciari.
Cum în cauză, fiind calificat eronat obiectul acțiunii, completul de judecată nu a fost compus potrivit prevederilor legale imperative, curtea a reținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală împrejurare față de care, în temeiul art. 312 alin. 6 raportat la art. 304 pct. 1 din Codul de procedură civilă a casat hotărârea și a trimis cauza Tribunalului Sibiu - Secția civilă - completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, spre competentă soluționare.
| ← Decizie recalculare pensie. Data acordării drepturilor... | Decizia emisă în baza art.107 din Legea nr. 263/2010. Caracter... → |
|---|
