Decizie revizuire pensie. Invocarea încălcării dreptului de proprietate şi a principiului neretroactivităţii legii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 208 din data de 24.02.2014
Decizie revizuire pensie. Invocarea încălcării dreptului de proprietate și a principiului neretroactivității legii.
Legea 119/2010: art.1,
OUG nr.1/2011: art.1;
Constituția României: art.15, 53,
Protocolul nr.1 la CEDO: art1.
Curtea Europeană, sesizată cu analizarea încălcării art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție și art. 14 din Convenție, a statuat că nu se poate reține o încălcare a dreptului la proprietate, motivele care au dus la diminuarea cuantumului pensiei de serviciu fiind rezonabile și proporționale, astfel că nu se poate reține ruperea unui just echilibru.
Mai mult, Curtea a reținut că reforma sistemul de pensii nu a avut efect retroactiv, aceasta afectând numai partea din pensie suportată integral de la bugetul de stat cu privire la care Statele naționale beneficiază de o largă marjă de apreciere.
Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale - Decizia civilă nr. 208/24 februarie 2014.
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr.2579/85/2012, contestatorul F.G. a chemat în judecată intimata Casa de Pensii Sectorială a MAI București, solicitând revocarea deciziei de revizuire a pensiei, în subsidiar, contestă cuantumul pensiei revizuite.
În motivarea acțiunii sale reclamantul arată, în esență, că decizia de revizuire este netemeinică și nelegală fiind emisă cu încălcarea art.53 din Constituția României și art.1 din Protocolul l la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Se încalcă dreptul de proprietate asupra pensiei deținute în mod legal în baza legii anterioare apariției Legii nr.119/2010, astfel cum acesta este protejat de jurisprudența CEDO, principiul neretroactivității legii și al drepturilor câștigate.
Invocă în acest sens practica CEDO și decizii ale Curții Constituționale.
Cu privire la cuantumul pensiei arată că acesta este incorect stabilit și că prin diminuarea pensiei se încalcă dispozițiile constituționale și legale menționate, fapt pentru care contestă noul cuantum și solicită să i se păstreze în plată cuantumul legal câștigat și aflat în plată la 31.12.2010.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. solicită respingerea contestației motivând în esență, că s-a procedat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, respectiv Legii nr.119/2010 și OUG nr.1/2011, pe baza principiului contributivității și a probelor privind perioadele de activitate. Invocă practică CEDO, decizii ale Curții Constituționale și Decizia nr.29/2011 a Î.C.C.J pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
Tribunalul Sibiu-secția I Civilă prin sentința civilă nr.1441 din data de 07.11.2012 pronunțată în cauză a respins acțiunea.
Pentru a hotărî, astfel, instanța reține următoarele: Contestatorul a fost beneficiarul unei pensii speciale de serviciu stabilită în condițiile Legii nr. 164/2001. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 pensiile de serviciu devin "pensii"; în sensul Legii nr.19/2000. În temeiul acestei legi și a OUG 1/2011 pensia contestatorului a fost revizuită, fiind emisă decizia de revizuire a pensiei, care face obiectul litigiului de față. Această decizie a fost contestată la Comisia de contestații din cadrul MAN. Analizând motivele invocate de contestator, instanța constată că nu subzistă nici un motiv de anulare sau revocare a deciziei pentru următoarele considerente :
Încălcarea principiului neretroactivității nu are nici un suport legal întrucât Legea nr. 119/2010 și OUG 1/2011 în baza cărora s-a emis decizia contestată produc efecte numai pentru viitor și numai cu privire la cuantumul drepturilor bănești cuvenite, nefiind afectate sumele obținute cu titlu de pensie specială anterior intrării lor în vigoare.
Susținerea contestatorului motivată de încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul 1 la CEDO și art. 14 CEDO nu poate fi reținută în cazul de față, dat fiind faptul că jurisprudența CEDO în materie acceptă reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei și ale altor beneficii de asigurări sociale fără a se ajunge la concluzia încălcării Protocolului 1 și anume - 43% T. c. Suediei, reducere de la 8625 coroane la 4950 coroane, 38% Jankovic c. Croația ș.a.m.d. recunoscându-se așadar statului o mare marjă de manevră, astfel că numai în circumstanțe cu adevărat excepționale s-ar încălca dispozițiile Convenției.
Mai mult de atât, chiar contestatorul arată că legea nr. 119/2010, în baza căreia pensiile de serviciu devin pensii și se recalculează conform L. 19/2000, a fost supusă controlului constituționalității, Curtea pronunțându-se în sensul că dispozițiile acestei legi sunt constituționale, iar O.U.G. nr.1/2011 reglementează doar metodologia de calcul.
Principiul încălcării drepturilor câștigate invocat de asemenea de contestator nu are nici un fundament legal curtea reținând că în conceptul de "drepturi câștigate";, pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări, astfel că dacă intervenția legiuitorului ar fi fost asupra prestațiilor deja încasate am fi fost în situația încălcării prevederilor art. 15 din Constituție ceea ce nu este incident cazului de față.
Încălcarea principiului nediscriminării, de asemenea este lipsit de suport legal întrucât recalcularea și revizuirea pensiei impusă de Legea 119/2010 și OUG 1/2011 privește toate categoriile de persoane aflate în situații similare, iar păstrarea în plată a cuantumului mai avantajos prevăzut de art. 180(7) din Legea 19/2000 este aplicabil doar pentru pensiile stabilite în sistemul public de pensii, potrivit acestei legi și nicidecum prin raportare la pensiile stabilite în baza legilor speciale.
Prin urmare, instanța constată că motivele invocate de contestator nu pot fi reținute, fiind lipsite de orice suport legal.
Pe de altă parte, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2013 s-a reglementat cuantumul pensiilor recalculate ori revizuite prin legile anterioare.
Față de considerentele expuse, contestația, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
În expunerea de motive, recurentul reclamant susține că prima instanță a pronunțat soluția de respingere a contestației fără a lua în considerare argumentele invocate în contestație și mai ales fără a ține seama că legislația internă pe care s-a bazat decizia de pensie pe care a contestat-o este în flagrantă contradicție cu practica CEDO, Curtea de Justiție a Comunității Europene și Curtea Constituțională a României.
Cu privire la anularea deciziei de recalculare a pensiei înțelege să invoce: încălcarea dreptului de proprietate astfel cum el este protejat de jurisprudența CEDO (cauza Stec și alții contra RU al Marii Britanii), încălcarea principiilor neretroactivității legii prev.de art.15 din Constituția României, a egalității de drepturi și nediscriminării.
Cu privire la cuantumul pensiei, recurentul susține că datorită lipsei carnetelor de muncă, în perioada sa activă a cunoscut doar veniturile din ultimele 6 luni. Celelalte date nu sunt în posesia sa, dar este evident și notoriu faptul că, fiind cadru militar activ nu a avut perioade fără venituri, pentru a se lua în calcul o sumă ipotetică sau pentru a exista perioade fără venituri. Mai arată că adeverința privind veniturile realizate a fost emisă fără date complete.
În concluzie, recurentul susține că schimbarea temeiului juridic în care i-a fost acordată inițial pensia, respectiv Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, prin decizia de pensionare atacată și diminuarea cuantumului pensiei este contrară dispozițiilor constituționale, comunitare și principiilor cuprinse în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, invocă: art.304 punct.7, 8, 9 și art.304 indice 1 cod procedură civilă.
CURTEA, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art.304 indice 1 cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306 alin.(2) cod procedură civilă, a reținut următoarele:
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a făcut analiză o corectă a cauzei prin prisma atât a normei interne cât și normelor europene și a jurisprudenței în materie a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, atât actul normativ care a stat la baza recalculării pensiei de serviciu a recurentului - Legea nr.119/2010, cât și Ordonanța de urgență nr.1/2011 care a stat la baza revizuirii drepturilor la pensie au făcut obiectul controlului a priori de constituționalitate, exercitat în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, respectiv Deciziile 704, 601, 533, 486, 214, 215/2012.
Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, ale cărei considerente de principiu sunt considerate valabile și în analiza de constituționalitate a OUG. nr.1/2011, Curtea a statuat în esență, că "pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, "ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia".
Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. [... ] Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări.
De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita".
Cu același prilej, Curtea a statuat că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun";, ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii".
Analizând conformitatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile art. 53 din Constituție raportate la dreptul la pensie și dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a constatat, prin prisma celor statuate mai sus, că "aceste dispoziții constituționale sunt lipsite de relevanță, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
Observăm, așadar, că, pe calea unei jurisprudențe constante, instanța de contencios constituțional a efectuat un examen de compatibilitate a dispozițiilor Legii nr.119/2010, respectiv OUG. nr.1/2011 cu normele constituționale și, implicit, un examen de proporționalitate a măsurii instituite cu scopul urmărit, concluzionând în sensul existenței unui asemenea raport și a conformității sale cu garanțiile art. 6, art. 14 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților.
Or, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării lor și nu pot fi ignorate, pe considerentele expuse de recurent, instanța fiind ținută de cele stabilite de instanța de contencios constituțional, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție. Așa cum a reținut constat în jurisprudența sa Înalta Curte de Casație și Justiție, se are în vedere faptul că atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate (dec. 3/2011, 12/2011).
Toate aceste aspecte sunt reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție și în DECIZIA nr.29/12.12.2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 925 din 27 decembrie 2011 prin care s-a respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și art. 14 din Convenție, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege, decizie de asemenea obligatorie pentru instanțele inferioare potrivit art.330 indice 7 alin. (4) cod procedură civilă.
Posibilitatea instanțelor judecătorești de drept comun de a efectua o analiză nemijlocită, directă, de convenționalitate raportată la situația particulară din fiecare speță în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, ca obiect al încălcării reclamate în fiecare litigiu, nu poate conduce la o altă concluzie în cauză, deoarece în jurisprudența CEDO s-a reținut constant că "întrucât drepturile pecuniare ale reclamanților ce decurgeau din contribuțiile plătite la sistemul de asigurări sociale (partea contributivă a pensiei) au rămas neatinse, nu a existat o încălcare a art.1 din Primul Protocol adițional la convenție (cauza Rasmunssen vr. Polonia).
De altfel, un argument suplimentar în sensul convenționalității măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 și nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași convenție, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menționată, Curtea de la Strasbourg a statuat că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 și 42) și constituie o modalitate de a echilibra bugetul și de a corecta diferențele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate (paragraful 44).
De asemenea, Curtea Europeană s-a pronunțat în cauza Constantin Abăluță și alții c. României, cauză în care instanța europeană a fost sesizată cu încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție coroborat cu art. 14 din Convenție și în care a respins ca inadmisibile plângerile reclamanților.
Cu această ocazie Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că "reforma sistemului de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a dus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a apreciat că împrejurarea că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
Măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporțională și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari";.
Reclamantul susține că introducerea noului sistem a condus la reducerea cuantumului pensiei sale, de o manieră a aduce atingere dreptului la proprietate.
Sub acest aspect Curtea Europeană a reținut în aceeași decizie că deși art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor de stat, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat. Statele părți la Convenție dispun de o largă marjă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor.
Curtea a mai subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr.119/2010 și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii, că diminuarea pensiilor a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010, iar motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
În consecință, Curtea Europeană, sesizată cu analizarea încălcării art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție și art. 14 din Convenție, a statuat că nu se poate reține o încălcare a dreptului la proprietate, motivele care au dus la diminuarea cuantumului pensiei de serviciu fiind rezonabile și proporționale, astfel că nu se poate reține ruperea unui just echilibru.
Mai mult, Curtea a reținut că reforma sistemul de pensii nu a avut efect retroactiv, aceasta afectând numai partea din pensie suportată integral de la bugetul de stat cu privire la care Statele naționale beneficiază de o largă marjă de apreciere.
Cum toate aspectele critice invocate de către recurentul reclamant au fost analizate de către Curtea Europeană însăși, instanța națională nu mai este nevoită să facă examenul de conformitate a măsurilor legislative cu Convenția, prevederile Curții Europene fiind obligatorii pentru instanțe, în baza art. 20 din Constituția României.
Criticile vizând cuantumul pensiei se vizează a fi de asemenea nefondate, deoarece calculul acesteia s-a bazat pe datele reieșite din adeverințele emise de către instituția angajatoare, care poartă întreaga răspundere de exactitatea acestora și a avut în vedere metodologia de calcul prevăzută de Ordonanța de Urgență nr.1/2011.
Totodată, este de menționat că odată cu apariția Legii nr.241/17.07.2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională "Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010";. Art. 1 - (1) (2) Plata drepturilor bănești prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul art.312 alin.(1) Cod procedură civilă a respins ca nefondat, recursul promovat de reclamant.
| ← Pensie. Valorificarea grupei de muncă reieşită din carnetul... | Decizie recalculare pensie. Data acordării drepturilor... → |
|---|
