Acţiunea în constatarea vechimii în muncă pentru activitatea desfăşurată de administratorul unei societăţi aflate în lichidare.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 622 din data de 21.09.2017
Rezumat :
Perioada în care administratorul unei societăți a participat la efectuarea expertizei și a celorlalte proceduri specifice procesului de lichidare a societății nu constituie vechime în muncă.
Hotărârea:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 27.06.2016 astfel cum a fost completată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Casa Județeană de Pensii B. și Inspectoratul Teritorial de Muncă B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reconstituirea vechimii în muncă a perioadei 01.11.1999 - 01.10.2008, perioadă lucrată la C., societate lichidată și radiată în prezent.
În fapt, arată reclamantul că la data de 01.11.1999 a fost angajat la C. pe postul de director general, iar la data de 01.10.2008 au încetat raporturile de muncă cu societatea întrucât aceasta a fost lichidată și radiată prin sentința nr. 310 din 20.05.2008 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia nr. 1159 din 01.10.2008 a Curții de Apel Suceava.
Practic, arată că nu i se recunoaște perioada lucrată la C. sens în care carnetul de muncă a rămas deschis și nu a putut să se reangajeze.
Astfel, faptul că a fost angajat în perioada de mai sus rezultă din înscrisurile depuse, din faptul că pe perioada cât societatea a fost în faliment s-a ocupat de administrare, întocmire rapoarte, documente către instanță si lichidator, din recunoașterea făcută de D. în cadrul unui dosar anterior, din depozițiile martorilor ce urmează a fi audiați.
Învederează reclamantul că anterior promovării acestei acțiuni a mai avut formulată o acțiune ce a format obiectul dosarului nr. 1428285/2011 al Tribunalului Suceava, acțiune respinsă inițial prin sentința nr. 2648 din 15.12.2011 a Tribunalului Suceava, iar în urma promovării recursului, prin decizia nr. 1260 din 2.05.2012 a Curții de Apel Suceava, recursul este admis, cauza trimisă spre rejudecare cu motivarea că instanța de fond nu a analizat susținerile sale și nu a admis proba cu martori.
Prin sentința nr. 879 din 22.04.2014 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă, acțiunea s-a constatat a fi perimată, sens în care a înțeles să promoveze o nouă acțiune.
Conform art. 279 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 modificata prin OUG 148/2008, vechimea în munca stabilita pâna la data de 31.12.2010 se probează cu carnetul de munca.
În art. 279 alin. (2) din Codul muncii se prevede ca, după data abrogării Decretului nr. 92/1996 privind vechimea in munca, cu modificările ulterioare, vechimea în munca stabilita până la data de 31.12.2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de munca, de către instanța judecătoreasca competenta sa soluționeze conflictele de munca pe baza înscrisurilor ori a altor probe din care sa rezulte ca există raporturi de muncă.
Învederează reclamantul incidența în cauză a Deciziei nr. 2/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 278, 279 din Codul muncii, art. 95 Cod procedură civilă, Decizia nr. 2/2016 a ICCJ.
Pârâta Casa Județeană de Pensii B., prin întâmpinarea depusă la data 27.06.2016 (f. 43) a solicitat atașarea dosarului 1428/285/2011,(declinat de la Judecătoria Rădăuți), în care Curtea de Apel Suceava - Secția I Civilă a pronunțat Decizia nr. 1260 din 02.05.2012; introducerea în cauză a Inspectoratului Teritorial de Muncă; admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii B. și respingerea contestației ca nefondată.
Referitor la atașarea dosarului 1428/285/2011 arată că în acest dosar reclamantul a solicitat înscrierea în carnetul de muncă a perioadei 01.11.1999 - 01.10.2008, lucrate la C., iar ITM B. a furnizat informații conform cărora, pentru perioada 01.11.1999 - 01.10.2008, fostul angajator nu a depus state de plată și nici alte documente privind executarea, modificarea ori suspendarea contractului de muncă al reclamantului.
Referitor la solicitarea de introducere în cauză a Inspectoratului Teritorial de Muncă B. se arată că în raport de faptul că fostul angajator avea obligația de a înregistra contractul de muncă al reclamantului la ITM B., precum și orice modificare sau încetare a acestuia, și de a depune statele de plată și viramentele pentru perioada în discuție, (care atestă plata salariilor și a contribuțiilor de asigurări sociale), este util a fi introdus în cauză Inspectoratul Teritorial de Muncă B., pentru a se verifica dacă pentru perioada în discuție, 01.11.1999 -01.10.2008, reclamantul a desfășurat activitate cu contract de muncă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii B. se arată că din cererea de chemare în judecată, rezultă că acesta solicită recunoașterea vechimii în muncă cu privire la perioada 01.11.1999 - 01.10.2008, lucrată la C. Pentru această perioadă, reclamantul nu a avut raporturi de muncă cu Casa Județeană de Pensii B..
Așa cum susține și reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, societatea C., a fost lichidată, iar arhivele fostei societăți, se află în posesia lichidatorului judiciar desemnat sau a deținătorului de arhivă a societății lichidate. Având în vedere această situație, apreciază pârâta că în cauză are calitate procesuală pasivă lichidatorul judiciar desemnat sau deținătorul de arhivă a societății lichidate, în cazul în care lichidatorul a predat arhiva fostei societăți, unui deținător de arhivă autorizat.
Pe fondul cauzei arată că reconstituirea vechimii în muncă este reglementată prin dispozițiile art. 279 din Legea nr. 53/2003,republicată, modificată și actualizată.
Din înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamantul are carnet de muncă, motiv pentru care apreciază că nu se impune reconstituirea vechimii în muncă.
Pe de altă parte, din adeverința nr. 10.016/19.07.2016, eliberată de către Casa Județeană de Pensii B., prin verificarea bazei de date, rezultă că reclamantul a desfășurat activitate cu contract de muncă, numai în perioada 08.2012 -05.2016.
Învederează pârâta incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1), art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.
Astfel, din adeverința nr. 10.016/19.07.2016,rezultă că în perioada pentru care reclamantul solicită reconstituirea vechimii în muncă, acesta nu a lucrat cu contract de muncă, și pe cale de consecință, nu au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale.
Totodată, societatea angajatoare, avea obligația de a înregistra contractul de muncă al reclamantului la Inspectoratul Teritorial de Muncă B., iar acesta din urmă ar fi trebuit să opereze toate modificările survenite, inclusiv încetarea acestuia. Mai mult de atât, statele de plată și viramentele depuse la Inspectoratul Teritorial de Muncă B., pentru perioada în discuție, atestă plata salariilor pentru persoanele angajate și plata contribuțiilor de asigurări sociale. În lipsa acestor elemente, rezultă că în perioada pentru care s-a solicitat reconstituirea vechimii în muncă, reclamantul nu a lucrat cu contract de muncă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 279 din Legea nr. 53/2003; Legea nr.263/2010; art. 205 alin. (2), art. 201 alin. (1), art. 411 alin.(1) pct. 2 Cod procedură civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 16.09.2016 (f. 50), reclamantul A. a arătat că este de acord cu atașarea dosarului nr. 1428/285/2011* al Tribunalul Suceava și că este de acord cu introducerea în cauză a Inspectoratului Teritorial de Muncă B. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive solicită respingerea acesteia ca nefondată față de prevederile Deciziei nr. 2/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La termenul de judecată din data de 18.10.2016 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Inspectoratului Teritorial de Muncă B..
Pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă B., prin întâmpinarea depusă la data de 07.11.2016 (f. 58 dosar) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că prin Decizia nr. 2/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, întrucât acestea sunt singurele entități abilitate de lege să emită deciziile de pensie, în baza tuturor documentelor apte a certifica stagii de cotizare, hotărârea judecătorească prin care se recunoaște vechimea în muncă fiind un astfel de document.
Chiar dacă nu este debitor în raportul juridic de drept substanțial, întrucât nu este parte în raportul juridic de muncă și nu are, printre atribuțiile stabilite în sarcina sa prin art. 139 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, și pe cea a recunoașterii vechimii în muncă, Casa Județeană de Pensii B. reprezintă singura entitate chemată să valorifice aspectele ce țin de vechimea în muncă în procesul de stabilire a drepturilor de pensie ale reclamantului.
În cauză, având în vedere că angajatorul C. a dispărut, din punct de vedere juridic, fiind radiat, Casa Județeană de Pensii B. este singura persoană interesată să se opună la valorificarea drepturilor pretinse de reclamant, în ipoteza în care acestea nu ar fi conforme cu dispozițiile legale în materie, și, în consecință, singura entitate care trebuie să stea în procesul de recunoaștere a acestor drepturi.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nefondată motivat de faptul că fostul angajator al reclamantului a depus la ITM B. ultimul stat de plată aferent lunii aprilie 1999, anterior angajării reclamantului. Pentru perioada specificată de reclamant 01.11.1999 - 01.10.2008 angajatorul nu a depus state de plată și nici alte documente privind executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului de muncă al acestuia.
Ori, în condițiile în care angajatorul C. nu a depus la ITM B. state de plată, acte adiționale, decizii, adeverințe privind executarea sau modificarea elementelor contractului de muncă (ex: salariu) și decizia de încetare a raporturilor de muncă pentru reclamantul în cauză, ITM B. este în imposibilitatea de a confirma pretențiile acestuia, în evidențele instituției neexistând nicio dovadă că numitul A. a fost salariatul lui C. întreaga perioadă solicitată.
Prin sentința nr. 154 din 7 februarie 2017 Tribunalul Suceava a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Teritorial de Muncă B. invocată de acest pârât, a respins cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă B. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii B. invocată de această pârâtă, a admis cererea având ca obiect "reconstituire vechime"; formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B., a dispus reconstituirea vechimii în muncă a reclamantului pentru perioada 01.11.1999 - 01.10.2008 în care a desfășurat activitate la C. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
În ceea ce privește lipsa calității procesual pasive a Inspectoratului Teritorial de Muncă invocată de acesta prin întâmpinare (fila 58-61), instanța a reținut că aceasta este dată în cauză întrucât societatea la care reclamantul a fost angajat este în prezent radiată, iar singura care are calitate procesual pasivă în cauză este Casa Județeană de Pensii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Casei Județene de Pensii B. invocată de aceasta prin întâmpinare (fila 43), instanța a reținut că aceasta nu este întemeiată față de Decizia nr. 2/2016 a ÎCCJ, care a statuat că atunci când angajatorul nu mai există din punct din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, în situația în care nu există documente primare. În acest caz, casele teritoriale de pensii sunt singurele entități abilitate de lege să emită deciziile de pensie, în baza tuturor documentelor apte a certifica stagii de cotizare, hotărârea judecătorească prin care se recunoaște vechimea în muncă, fiind un astfel de document.
Pe fondul cauzei a reținut prima instanță că, prin prezenta cerere, reclamantul B.V. solicită reconstituirea vechimii în muncă, pentru perioada 01.11.1999-01.10.2008.
Pentru soluționarea prezentei cauze, instanța a avut în vedere că potrivit art.160 alin. 1 din Legea nr. 263/2010-certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior datei de 1 aprilie 2001, se face de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare.
În aceste condiții, instanța a audiat doi martori, primul fiind martora E., care a arătat că și ea a lucrat în acea societate, anterior perioadei în care reclamantul a fost director general și apoi administratorul societății. De asemenea, știe că acesta a lucrat împreună cu lichidatorul judiciar, până la lichidarea societății. Martorul F., arată că a fost asociat al firmei, iar reclamantul a condus acea firmă până la lichidare.
Declarațiile celor doi martori, coroborate cu celelalte documente din dosar și datele înscrise în carnetul de muncă al reclamantului, sunt suficiente pentru a convinge instanța că în perioada 01.11.1999-01.10.2008 a lucrat la C., vechime ce trebuie reconstituită și recunoscută.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii B.
În motivarea apelului arată pârâta că, în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii B., raportat la înscrisurile existente și la obiectul dedus judecății. Din cererea de chemare în judecată a reclamantului,rezultă că acesta solicită recunoașterea vechimii în muncă pentru perioada 01.11.1999 - 01.10.2008, lucrată la C. Pentru această perioadă, reclamantul nu a avut raporturi de muncă cu Casa Județeană de Pensii B.
Așa cum susține și reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, societatea C., a fost lichidată, iar arhivele fostei societăți, se află în posesia lichidatorului judiciar desemnat sau a deținătorului de arhivă a societății lichidate. Așadar, față de această situație, apreciază că în cauză este dată excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii B., calitate procesuală pasivă având lichidatorul judiciar desemnat sau deținătorul de arhivă a societății lichidate,în cazul în care lichidatorul a predat arhiva societății C., unui deținător de arhivă autorizat.
Apreciază că instanța de fond a dispus reconstituirea vechimii în munca, pentru perioada 01.11.1999-01.10.2008,fără a analiza înscrisurile depuse, prin prisma dispozițiilor art. 7, respectiv 10 din Legea nr.263/2010 și ale dispozițiilor art.279 din Legea nr.53/2003, republicată, modificată și actualizată.
Sub un prim aspect, apreciază că instanța de fond nu a analizat corect dispozițiile art.279 din Legea nr.53/2003.
Reconstituirea vechimii în muncă este reglementată prin dispozițiile art.279 din Legea nr.53/2003,republicată, modificată și actualizată.
Conform prevederilor art.279 din Legea nr.53/2003, "(1) Vechimea în muncă stabilita până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă.
(2) După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluționa potrivit dispozițiilor acestui act normativ". În cazul reclamantului, există carnet de muncă, o copie a acestuia fiind anexată cererii de reconstituire a vechimii. Din analiza carnetului de muncă se constată că perioada 01.11.1999 - 01.10.2008 nu apare înscrisă în carnetul de muncă, rezultând așadar că în această perioadă, nu a desfășurat reclamantul activitate în baza unui contract de muncă. Faptul că în perioada pentru care a solicitat reconstituirea vechimii în muncă, în speță 01.11.1999- 01.10.2008, reclamantul nu a desfășurat activitate cu contract de muncă, este susținut si de către Inspectoratul Teritorial de Muncă B., care prin întâmpinarea depusă, precizează faptul că fostul angajator al reclamantului a depus la ITM B. ultimul stat de plată, în luna aprilie 1999, anterior angajării reclamantului, iar pentru perioada 01.11.1999-01.10.2008, angajatorul nu a depus state de plată si nici alte documente, privind executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului de muncă al acestuia.
Societatea angajatoare a reclamantului, avea obligația de a înregistra contractul de muncă al reclamantului la Inspectoratul Teritorial de Muncă B., iar acesta din urmă ar fi trebuit să opereze toate modificările survenite, inclusiv încetarea acestuia. Mai mult de atât, statele de plată și viramentele depuse la Inspectoratul Teritorial de Muncă B., pentru perioada în discuție, atestă plata salariilor pentru persoanele angajate și plata contribuțiilor de asigurări" sociale. În lipsa acestor elemente, rezultă că în perioada pentru care s-a solicitat reconstituirea vechimii în muncă, reclamantul nu a lucrat cu contract de muncă.
Sub un alt aspect, apreciază că instanța de fond nu a avut în vedere atunci când a dispus reconstituirea vechimii în muncă, dispozițiile art. 7, respectiv art. 10 din Legea nr. 263/2010, și nu a analizat adeverința nr. 10016/19.07.2016, prin prisma dispozițiilor legale anterior precizate.
Având în vedere dispozițiile legale anterior precizate și raportat la adeverința nr. 10.016/19.07.2016,rezultă că în perioada pentru care reclamantul solicită reconstituirea vechimii în muncă, acesta nu a lucrat cu contract de muncă, si pe cale de consecință, nu au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale.
Față de considerentele mai sus expuse, prin raportare la cadrul legislativ mai sus invocat, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii B. și a respingerii cererii având ca obiect "reconstituire vechime" formulată de reclamantul A., ca nefondată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul A. a solicitat respingerea apelului ca nefondat având în vedere cele statuate de Înalta Curtea de Casație și Justiție prin decizia nr. 2/2016 referitor la calitatea procesuală pasivă a caselor de pensii în litigiile privind reconstituirea vechimii în muncă în situația în care angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic. Pe fondul cauzei susține intimatul că sentința atacată este legală și temeinică, din înscrisurile și depozițiile martorilor audiați în cauză rezultând că a fost angajat la C. în perioada 1.11.1999 - 1.10.2008.
Prin decizia civilă nr. 622 din 21 septembrie 2017 a Curții de Apel Suceava s-a admis admite apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B. și s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 154 din 7 februarie 2017 a Tribunalului Suceava în sensul că s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus reconstituirea vechimii în muncă a reclamantului doar pentru perioada 1.11.1999-13.02.2001 în care și-a desfășurat activitatea la SC C.
Analizând apelul sub aspectul motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, prin decizia nr. 2/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a statuat că "justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, întrucât acestea sunt singurele entități abilitate de lege să emită deciziile de pensie, în baza tuturor documentelor apte a certifica stagii de cotizare, hotărârea judecătorească prin care se recunoaște vechimea în muncă fiind un astfel de document.
Chiar dacă nu este debitor în raportul juridic de drept substanțial, întrucât nu este parte în raportul juridic de muncă și nu are, printre atribuțiile stabilite în sarcina sa prin art. 139 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, și pe cea a recunoașterii vechimii în muncă, casa teritorială de pensii reprezintă singura entitate chemată să valorifice aspectele ce țin de vechimea în muncă în procesul de stabilire a drepturilor de pensie.
Ca atare, în cazul dispariției, din punct de vedere juridic, a angajatorului(cum este cazul în speță), este și singura persoană interesată să se opună la valorificarea drepturilor pretinse de angajat, în ipoteza în care acestea nu ar fi conforme cu dispozițiile legale în materie, și, în consecință, singura entitate care trebuie să stea în procesul de recunoaștere a acestor drepturi.";
Prin urmare, criticile apelantei ce vizează greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive sunt nefondate. Reclamantul, deși deține un carnet de muncă, acesta nu a fost completat cu mențiuni pentru perioada în discuție, iar în lipsa documentelor primare, acțiunea în reconstituirea vechimii în muncă este admisibilă, având în vedere și dispozițiile art. 279 alin. 2 din Codul muncii.
Curtea apreciază însă ca întemeiate criticile ce vizează fondul cauzei, pentru cele ce urmează:
În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. "a"; și "c"; din Legea nr. 263/2010: Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii:
a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001;
c) perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele au fost asigurate în baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare;";
Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, în vigoare până la data de 1 aprilie 2001: "Vechimea în muncă ce se ia în considerare la stabilirea pensiilor pentru munca depusă este timpul cât o persoană a fost încadrată în baza unui contract de muncă.";
După data de 1.04.2001, pentru luarea în considerare a unei perioade ca și stagiu de cotizare era necesar ca persoana respectivă să fi fost asigurată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 19/2000. Potrivit art. 5 alin. 1 pct. I din Legea nr. 19/2000, în sistemul public de pensii erau asigurate obligatoriu persoanele care desfășurau activități pe bază de contract individual de muncă.
În speță, din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al reclamantului rezultă că acesta a fost angajat prin transfer la SC C. la data de 1.11.1999, pe postul de director general, iar din interogatoriul luat în instanță reclamantului a rezultat că în această calitate se ocupa de aprovizionare și vânzare, societatea având ca domeniu de activitate producție - comerț. Însă, din același interogatoriu rezultă că societatea a desfășurat activitate doar până la deschiderea procedurii falimentului, respectiv până la data de 13.02.2001. Prin urmare, în mod firesc, și reclamantul a încetat să-și desfășoare activitatea de director general la aceeași dată, atribuțiile sale fiind intrinsec legate de desfășurarea activității de către societatea angajatoare. O dovadă în plus în acest sens o constituie și faptul că ultimul stat de plată pentru foștii salariați ai SC C. datează din luna februarie 2001(fila 229 dosar 8826/2000) și faptul că ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu s-a depus la apelantă nici o declarație privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat în privința reclamantului.
Participarea reclamantului la efectuarea expertizelor și a celorlalte proceduri specifice procesului de lichidare a societății nu s-a realizat în calitatea sa de director general(care, așa cum declara chiar reclamantul, implica activități de aprovizionare și vânzare), ci în calitatea sa de asociat și administrator al societății, ținut de îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 72 și 73 din Legea nr. 31/1990.
În mod greșit a reținut așadar prima instanță că reclamantul a desfășurat activitate în baza contractului de muncă și în perioada 13.02.2001 - 1.10.2008, apelul pârâtei fiind întemeiat sub acesta aspect.
| ← Pensii. Jurisprudență Pensii | Contestaţie la titlu - cerere de lămurire a înţelesului şi... → |
|---|
