Pensii. Jurisprudență Pensii
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 98 din data de 21.09.2017
Dacă reclamantul a uzat de dispozițiile art. 149 din Legea 263/2010, fapt confirmat și de pârâtă, iar împrejurarea că până la data introducerii acțiunii contestația nu a fost soluționată nu îl poate împiedica pe reclamant să uzeze de accesul liber la justiție.
De altfel și prin Decizia nr. 956/13.11.2012 a Curții Constituționale s-a statuat că în măsura în care o persoană face dovada îndeplinirii cerințelor legii de a se adresa Comisiei de Contestații pentru soluționarea cererilor referitoare la drepturile de asigurări sociale și faptul că temeiul legal pentru soluționarea comunicarea acesteia a fost depășit, instanța de judecată în virtutea rolului activ nu ar pute respinge ca prematură sau inadmisibilă acțiunea.
La recalcularea pensiei nu poate fi luată în calul o adeverință care cuprindea doar veniturile brute obținute de salariat fără detalierea sporurilor, adaosurilor care au dus la realizarea unui venit brut mai mare decât cel din carnetul de muncă deoarece aceste venituri ar putea cuprinde și sporuri pe care legiuitorul a ales să nu le considere ca elemente de calcul al pensie.
Arătarea componenței veniturilor brute este o condiție esențială impusă de lege iar valorificarea tuturor veniturilor brute obținute de asigurat ar goli de conținut dispoziția legală a textului art.165 din Legea 263/2010.
Tribunalul Mehedinți - sentința din 21.09.2017
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.06.2016, reclamantul ȘD a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii solicitând obligarea acesteia la recalcularea pensiei, stabilite inițial prin decizia nr.134914/24.05.2006 și recalculată prin decizia xxx/12.05.2011/01.04.2011, în sensul valorificării la calculul pensiei a salariilor brute obținute ca urmare a programului de lucru pe șantier, precum și valorificarea grupei a II-a de muncă cuvenită potrivit HG 1223/1990.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că, a fost angajat la SC E SA București în perioada 19.01.1981-13.06.2006, având funcția de lăcătuș, potrivit adresei nr. xxx/26.06.2015 .
A mai arătat că, la data de 01.07.2015 a solicitat pârâtei recalcularea pensiei conform acestei adrese, potrivit Legii 263/2010 și în acord cu Decizia nr. 19/2011 pronunțată de ÎCCJ.
De asemenea, a învederat faptul că pentru activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă de peste 25 de ani, potrivit adeverinței nr. xxx/16.06.2015, numărul total de puncte acordate la pensie trebuia împărțit la 25 de ani și nu la 30 de ani, conform art.14 din Legea 3/1977 în vigoare la acel moment.
Față de acest aspect a arătat că, în perioada 19.01.1981-13.06.2006 a avut funcția de lăcătuș, fiind încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 10/14.08.1992, în temeiul pct.3 din Ordinul 50/1990 și al HG 1223/1990, potrivit adeverinței nr. 2077/26.06.2015 eliberată de fostul angajator.
A arătat că prin decizia 134914/22.08.2015, i-a fost respinsă cererea privind valorificarea salariilor brute, întrucât acestea nu reprezintă venituri cu caracter permanent, conform Anexei 15 la Normele de aplicare a Legii 263/2010, aprobate prin HG 257/2011, decizie împotriva căreia în temeiul art.149 alin.1 din Legea 263/2010, a formulat contestație .
Referitor la grupa de muncă, a solicitat să se aibă în vedere prevederile Legii 192/1950, care stabilește drepturile de pensie pentru grupa a II-a de muncă, pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 01.01.2011, precum și celor care au realizat activități încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare, și care până în prezent nu au beneficiat de aceste drepturi.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.14 din Legea 3/1977, Legea 192/2015, Anexa 15 la HG 257/2011, ordinul 50/1990, HG 1223/1990 și Legea 263/2010.
În probațiunea a solicitat proba cu înscrisuri .
Pârâta Casa Județeană de Pensii, cu respectarea termenului prevăzut de art.201 C.proc.civ. a formulat și depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, învederând că persoana nemulțumită de decizia de pensie sau de recalculare nu poate solicita direct, printr-o acțiune în instanță recalcularea pensiei, arătând că în speță, reclamantul solicită recalcularea pensiei având în vedere că această cerere a fost respinsă prin decizia nr. xxxx/22.08.2015.
De asemenea, a invocat și excepția prematurității acțiunii, având în vedere că, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei xxxx/22.08.2015, contestație înregistrată sub nr.xxx/30.09.2015, care prin adresa nr. xxx/19.10.2015 a fost înaintată Comisiei centrale de Contestații, spre soluționare, contestație care nu a fost soluționată .
În subsidiar, a solicitat suspendarea cauzei până la comunicarea hotărârii Comisiei Centrale de Contestații.
În susținerea apărării, pârâta a depus la dosar în copie adresa nr.xxx/19.10.2015 și contestația nr. xxx/30.09.2015.
Prin încheierea din ședința publică din 22.09.2016, instanța în baza art.411 alin.1 pct.1 C.proc.civ. a dispus suspendarea cauzei, dosarul fiind repus pe rol la solicitarea reclamantului prin cererea formulată la 16.03.2017, la care a anexat adeverințele nr.xxx/01.02.2017 și xxx/27.03.2009.
La solicitarea instanței, Comisia Centrală de Contestații a înaintat cu adresa nr.xxx/G/30.05.2017, Hotărârea nr. xxx/30.05.2017 prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamant.
Față de faptul că a fost emisă hotărârea Comisie Centrale de Contestații, pârâta Casa Județeană de Pensii a formulat întâmpinare pe fondul cauzei, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiate și menținerea ca legale atât a deciziei de pensie contestate cât și a hotărârii Comisiei.
În acest sens, a arătat că pretinsa valorificare a salariilor brute din adeverința xxx/2015 eliberată de SC E SA este neîntemeiată, având în vedere că sumele reprezentând salarii brute provin din perioada 1981-martie 2001, deci anterior datei de 01.04.2001, iar potrivit art.165 alin.1 din Legea 263/2010, la determinarea punctajelor anuale pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete în conformitate cu înscrierea acestora în carnetul de muncă. Mai mult, al alin.2 se prevede că, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legii, art.165 din dispozițiile tranzitorii lămurind în concret cum se valorifică sporurile.
Pe de altă parte, pârâta a arătat că, potrivit art.127 alin.1 și 2 din HG 257/2010, sporurile cu caracter permanent care se valorifică la stabilirea sau recalcularea pensiei sunt expres prevăzute în anexa 15, adeverința trebuind să conțină, pe lângă elementele esențiale, denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată, ori în cauză din adeverința prezentată de reclamant nu rezultă ce reprezintă sumele brute pentru a se observa dacă fac sau nu parte din sporurile cu caracter permanent prevăzute în anexa 15.
La termenul din 07.09.2017, reclamantul a arătat că înțelege să conteste și Hotărârea nr. xxx/30.05.2017 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii, solicitând anularea acestei cu consecința luării în calculul pensiei a salariilor brute ca urmare a programului de lucru, precum și a grupei a II-a de muncă .
Astfel a arătat că, în cuprinsului hotărârii se menționează că nu au fost valorificate sumele reprezentând salariile brute realizate, conform adeverinței xxx/26.06.2015, față de dispozițiile art.165 din Legea 263/2010, apreciind că adeverința eliberată de angajator nu conține elementele esențiale prevăzute de Anexa 15 din HG 257/2010, nefiind detaliat procentul, denumirea sau sumele așa cum prevede art.127 alin.1 și 2 din HG 257/2011.
Cu privire la acest aspect, reclamantul a recunoscut că prima adeverință emisă de angajator nu a respectat cerințele impuse de actele normative invocate, însă a arătat că, ulterior la data de 01.02.2017, angajatorul a emis adeverința nr.371, conformă acestor dispoziții.
Pentru aceste considerente, reclamantul a arătat că, în raport de motivele reținute în hotărârea xxxx/30.05.2017 și în raport de conținutul adeverinței nr.xxx/01.02.2017, se impune admiterea acțiunii.
Prin încheierea din ședința publică din 07.09.2017, instanța față de faptul că reclamantul a arătat că înțelege să conteste și Hotărârea nr.xxx/30.05.2017 emisă de Comisia Centrală de Contestații, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Casei Naționale de Pensii - Comisia Centrală de Contestații.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor.
În cazul de față pârâta, Casa Județeană de Pensii a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii deoarece reclamantul solicită recalcularea pensiei arătând că cererea de recalculare a fost respinsă prin decizia nr. xxx din 28.08.2015, excepție pe care instanța o găsește nefondată.
Este adevărat că modul de redactare al acțiunii este deficitar dar, din cuprinsul acesteia se constată că acesta solicită anularea deciziei de recalculare a pensiei nr.xxx/22.08.2015, decizie pe care a și contestat-o la entitatea emitentă, iar consecința acestei acțiuni este recalcularea drepturilor de pensie.
S-a invocat și excepția prematurității acțiunii deoarece Comisia Centrală de Contestații Pensii din cadrul Casei Naționale de Pensii nu a soluționat contestația formulată de reclamant și înregistrată sub nr. xxxx/30.09.2015.
Nici această excepție nu este fondată având în vedere că reclamantul a uzat de dispozițiile art. 149 din Legea 263/2010, fapt confirmat și de pârâtă, iar împrejurarea că până la data introducerii acțiunii contestația nu a fost soluționată nu îl poate împiedica pe reclamant să uzeze de accesul liber la justiție.
De altfel și prin Decizia nr. 956/13.11.2012 a Curții Constituționale s-a statuat că în măsura în care o persoană face dovada îndeplinirii cerințelor legii de a se adresa Comisiei de Contestații pentru soluționarea cererilor referitoare la drepturile de asigurări sociale și faptul că temeiul legal pentru soluționarea comunicarea acesteia a fost depășit, instanța de judecată în virtutea rolului activ nu ar pute respinge ca prematură sau inadmisibilă acțiunea.
Pe fond se constată următoarele:
Prin Decizia nr.xxx/24.05.2006 a Casei Județene de Pensii reclamantului ȘD i s-au stabilit drepturile de pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 24.02.2006.
La data de 01.07.2015 acesta a solicitat recalcularea pensiei "în acord cu decizia nr. 19/17.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin valorificarea salariilor brute pentru care s-a plătit impozit, CAS și CASS și pentru activitatea în grupa a II-a de muncă, numărul total de punte să se împartă la 25 ani nu la 30 ani, conform Legii 3/1977";.
A anexat cererii adeverința cu salariile brute nr.xxx/26.06.2015 eliberată de ENERGOMOTAJ SA.
Prin decizia nr.xxxxx/28.08.2015 a Casei Județene de Pensii a fost respinsă cererea de recalculare a pensiei prin valorificarea salariilor brute întrucât acestea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexa 15 din HG 257/2011.
Împotriva acestei decizii la data de 30.09.2015 reclamantul a formulat contestație, nemulțumit de faptul că nu au fost valorificate veniturile aferente programului de lucru pe șantier.
Prin Hotărârea nr.xxx/30.05.2017 Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii a respins contestația reclamantului reținându-se în esență că în mod corect și cu respectarea prevederilor legale prin decizia nr.xxx din 28.12.2015 nu au fost valorificate sumele reprezentând salariile brute realizate și menționate în adeverința nr. xxxx/26.06.2015 eliberată de fostul angajator, având în vedere prevederile art. 165 din Legea 263/2010 (la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001 se utilizează salariile brute/nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere în carnetele de muncă și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001.
În conformitate cu art. 151 alin.2 din Legea 263/2010 hotărârea a fost contestată la instanță, după comunicare conform precizărilor depuse la dosarul cauzei.
Examinând hotărârea Comisiei de Contestații Pensii din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și decizia de recalculare se constată legalitatea și temeinicia acestora.
În conformitate cu art. 107 alin.3 din Legea 263/2010 pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.
Reclamantul a solicitat recalculare pensiei prin valorificarea salariilor brute menționate în adeverințe nr.xxx/2015 eliberate de Electromontaj SA - fostul angajator.
Conform acesteia reclamantul a fost angajat în funcția de lăcătuș, iar în perioada 19.01.1981-13.06.2006 a realizat salariile brute pentru care s-u reținut și virat contribuții de asigurări sociale.
În conformitate cu art. 165 alin.1 din Legea 263/2010 la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
În cazul în care asiguratul a avut salarii mai mari decât cele înregistrate în carnetul de muncă legea oferă o soluție în art.165 alin.2 în sensul că e lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În acest timp și în HG 257/2011 sunt prevăzute sporurile cu caracter permanent ce pot fi valorificate la stabilirea ș/sau recalcularea pensiei.
Adeverința în baza căreia reclamantul a solicitat recalcularea pensiei menționează salariul brut realizat de acesta, fără a se arăta din ce se compune (valoarea salariului tarifar, a sporurilor, adaosurile, câtimea acestora, temeiul în baza căruia au fost acordate), cu atât mai mult cu cât reclamantul solicită valorificarea veniturilor obținute în condiții de program prelungit de șantier sau în acord global ( motiv pentru care a fost invocată Decizia 19/17.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Nu poate fi luată în calul o adeverință care cuprindea doar veniturile brute obținute de salariat fără detalierea sporurilor, adaosurilor care au dus la realizarea unui venit brut mai mare decât cel din carnetul de muncă deoarece aceste venituri ar putea cuprinde și sporuri pe care legiuitorul a ales să nu le considere ca elemente de calcul al pensie.
Arătarea componenței veniturilor brute este o condiție esențială impusă de lege iar valorificarea tuturor veniturilor brute obținute de asigurat ar goli de conținut dispoziția legală a textului art.165 din Legea 263/2010.
În atare situație în mod corect cererea de recalculare a pensiei a fost respinsă.
Prin precizarea de acțiune reclamantul a motivat că într-adevăr forma adeverinței depusă la recalculare nu respecta dispozițiile art. 127 alin.1 și 2 din HG 257/2010 de modificare a Legii 263/2010 însă fostul a emis o altă adeverință nr.371/01.02.2017 în care se detaliază toate componentele veniturilor brute situație în care se impune recalcularea pensiei.
Susținerile reclamantului nu sunt întemeiate, deoarece la data emiterii deciziei de recalculare și a soluționării contestației s-a avut în vedere adeverința anexată la cererea de recalculare și nu cea invocată de reclamant.
Această adeverință a fost depusă de reclamant în instanță, iar instanța nu poate dispune recalcularea pensiei fără a se urma procedura prevăzută de Legea 263/2010 pentru că ar încălca dispozițiile legale referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale.
Reclamantul are însă posibilitatea să solicite o nouă recalculare a pensie, uzând de noua adeverință.
Reclamantul, prin contestația de față a solicitat recalcularea pensiei și prin valorificarea perioadei în care a lucrat în condiții de grupă a II-a, susținând că numărul total de puncte trebuia împărți la un stagiu de 25 ani și nu 30 de ani, conform art. 14 din Legea 3/1977.
Prin contestația formulată împotriva deciziei de recalculare reclamantul a invocat ca motiv de nelegalitate a acesteia nevalorificarea veniturilor brute la recalculare și numai sub acest aspect comisia a cenzurat decizia de recalculare a pensiei.
În aceleași limite și instanța va analiza legalitatea și temeinicia hotărârii comisiei cât și a deciziei.
Pe de altă parte se constată că prin decizia nr.xxx din 12.05.2011 au fost recalculate drepturile de pensie în conformitate cu art. 169 din Legea 263/2010 decizie care este definitivă.
Dacă reclamantul era nemulțumit de modul de calcul al pensiei sub toate aspectele ( stagiu de cotizare, punctaj anual, valoare pensie) trebuia să conteste decizia de pensie, fapt ce nu s-a întâmplat.
Această sentință a rămas definitivă ca urmare a neapelării de către părți.
| ← Desfacere contract de muncă. Jurisprudență Desfacerea... | Acţiunea în constatarea vechimii în muncă pentru activitatea... → |
|---|
