Contestaţie la titlu - cerere de lămurire a înţelesului şi întinderii aplicării titlului executoriu în sensul includerii creşterilor salariale de 18% prevăzute de o.u.g. nr. 10/2017 în indemnizaţia de încadrare lunară. soluţie.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 83 din data de 20.09.2017
Rezumat:
Contestația la titlu poate fi primită în cazul în care dispozitivul hotărârii nu este clar sau este echivoc, dar în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se modifica situația lămurită definitiv, cu putere de lucru judecat, prin acest mijloc procedural neputând fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond, care să pună în discuție în fața instanței legalitatea și temeinicia titlului executoriu, deoarece, în acest mod, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat (în acest sens, vezi si Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II a civilă, decizia nr. 355/4.02.2015).
Hotărârea:
Prin cererea înregistrată la nr. 77.../99/2016, contestatoarele (......) au formulat în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de Apel X., Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, contestație la titlu, solicitând lămurirea înțelesului și întinderii aplicării titlului executoriu - sentința civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. 7289/99/2007, în sensul că: tranșele de indexare menționate în această decizie au fost și rămân incluse în indemnizația de încadrare lunară, fiind datorate lună de lună, iar aceste tranșe de indexare se datorează după cum urmează: 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007, în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007, în raport cu luna septembrie 2007 și până la înlăturarea discriminării, discriminare care nu a fost înlăturată până în prezent, ca urmare a neincluderii creșterilor salariate de 5%, 2% și 11% în baza de calcul a indemnizației de încadrare brută lunară sau a reglementării acestui aspect printr-o lege de salarizare, care să fie aplicată în mod uniform tuturor magistraților.
În motivarea cererii, contestatoarele au arătat următoarele:
Contrar hotărârii judecătorești menționate și prevederilor OUG nr. 10/2007, creșterile salariale de 18% nu au fost incluse în baza de calcul a indemnizației de încadrare brută lunară a drepturilor salariale, ci au fost acordate ca și sporuri și doar o scurtă perioadă de timp.
Astfel, modalitatea de punere în executare a titlului executoriu este profund eronată și a creat prejudicii considerabile și permanente, iar pe de altă parte, a determinat ca litigiul în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, irevocabilă prin Decizia civilă nr 158 din 25.03.2008 a Curții de Apel Iași, să fie lipsit de finalitate, contrar art.6 paragr. l din CEDO.
Potrivit art. 3 lit. c din Legea 330 /2009, "sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau "în indemnizația lunară de încadrare."
Din dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea 330/2009 și art. 30 alin. (5) din Legea 330/2009 rezultă că aceste creșteri salariale, de 5%, 2 % și 11%, ar fi trebuit să fie incluse în indemnizația de bază și să fie plătite de ordonatorul de credite și în luna decembrie 2009, conform sentinței civile nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași, irevocabilă prin Decizia civilă nr 158 din 25.03.2008 a Curții de Apel Iași, pentru a fi luate în calcul în indemnizația de încadrare lunară brută și pentru luna ianuarie 2010, așa cum se menționează în Legea-cadru nr. 330/2009.
Prin Decizia nr. 23 din 29.06.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunțat cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și a prevederilor art. 7 alin. (1), (2) și (3) din H.G. nr. 1275/2005 (forma în vigoare la data de 15 octombrie 2010), în sensul că drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5%, 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 se încadrează în sintagma de "indemnizație avută" și trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților.
Cu privire la cererea de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului, conform legilor de salarizare a magistraților, așa cum s-au succedat ele în timp, precum și actualului act normativ, O.U.G. nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, indemnizația de încadrare a judecătorilor este rezultanta valorii de referință sectorială înmulțită cu coeficientul de multiplicare. De vreme ce coeficientul de multiplicare variază în funcție de nivelul instanței la care funcționează magistratul, iar valoarea de referință sectorială rămâne constantă, conform anexei la O.U.G. nr. 27/2006, este evident faptul că procentele prevăzute de art. l din O.U.G. nr. 10/2007 cu titlul de creșteri salariale se aplică la valoarea de referință sectorială. Odată acordată o creștere salarială, aceasta rămâne inclusă în valoarea de referință sectorială. Că este așa, rezultă și din prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 13/2008, în care se arată că "valoarea de referință sectorială (...) se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 2% față de nivelul din luna decembrie 2007, iar începând cu data de 1 octombrie 2008, creșterea valorii de referință sectorială este de 2% față de valoarea din luna septembrie 2008";.
În considerentele sentinței civile nr. 116/30.01.2008, Tribunalul Iași a menționat - la fila 4 alin. (l) - că O.G. nr. 10/2007 a prevăzut creșteri salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului din sectorul bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică și că, potrivit art. 1 din acest act normativ, "salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în trei etape", însă din dispozitivul acestei sentințe nu rezultă cu claritate că aceste creșteri 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007 se plătesc prin includerea în salariile de bază ale reclamanților.
Cu privire la momentul până la care se datorează creșterile salariale, Tribunalul Iași a menționat - la fila 2 alin. (l) - că aceste creșteri salariale au fost solicitate până la înlăturarea discriminării, iar la fila 4 alin. (3) - 6 a argumentat existența discriminării prin neaplicarea prevederilor O.G. nr 10/2007, motiv pentru care a și admis acțiunea, însă dispozitivul sentinței este neclar și nu poate fi adus la îndeplinire deoarece nu se precizează, fără echivoc, momentul până la care pârâții trebuie să plătească aceste creșteri salariale (așa cum, de altfel, s-a prevăzut și momentul de la care se datorează fiecare dintre creșterile salariale de 5%, 2%, 11%).
În acest sens, arătă că sunt colegi judecători și procurori din cadrul inspecției judiciare, dar și de la instanțe judecătorești din țară (Tribunalul Călărași) care beneficiază actualmente de introducerea în nivelul de salarizare a sporului de 18 %, constând în creșteri salariale prevăzute și acordate conform O.G. nr. 10 din 31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda pe anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, așa după cum rezultă din adresa Inspecției Judiciare nr. 33.../2015, cât și din ordinele de salarizare nr. 1561, 1562 și 1563 din data de 07.05.2015 emise de Ministrul Justiției unor judecători din raza Curții de Apel București (Tribunalul Călărași).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 și art. 400 alin. (2) Cod procedură civilă.
Intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare și a susținut că solicitarea reclamantelor de a li se recunoaște anumite componente salariale la acest moment, pe calea unei cereri de lămurire/contestație la titlu prin care se solicită lămurirea înțelesului și întinderii a dispozitivului Sentinței civile nr. 116/2008, pronunțată de Tribunalul Iași este inadmisibilă, întrucât ulterior pronunțării sentinței în discuție au fost adoptate o serie de acte normative în materia salarizării personalului bugetar, care au condus la reîncadrarea personalului începând cu 01 ianuarie 2010 în temeiul Legii-cadru nr. 330/2009, respectiv începând cu 01 ianuarie 2011 în temeiul Legii-cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, în cazul în care reclamantele erau nemulțumite de stabilirea drepturilor salariale în intervalele de referință, trebuiau să conteste actele administrative respective în termenele prevăzute de lege.
Astfel, drepturile salariale ale reclamantelor au fost stabilite prin acte administrative individuale, respectiv prin ordine de salarizare individuale emise de Ministrul Justiției, pentru care legile de salarizare au prevăzut proceduri speciale și termene expres de contestare. Prin formularea prezentei cereri, reclamantele, care nu au înțeles să conteste ordinele de salarizare, nu au făcut altceva decât să eludeze dispozițiile legii.
Ceea ce este cel mai important este că o asemenea lămurire nu poate fi raportată decât la pretențiile formulate în litigiul inițial, precum și la situația de fapt și de drept avută în vedere de instanță la momentul pronunțării soluției, fiind inadmisibilă o explicitare în sensul recunoașterii la acest moment a unor pretenții ulterioare și subsecvente, născute sub imperiul unor legi noi. Așadar, întrucât noile dispoziții de salarizare nu existau și nu puteau fi avute în vedere de instanța care a pronunțat soluția inițială, orice pretenții ulterioare puteau fi valorificate pe calea unui nou litigiu, în cadrul căruia instanța competentă să le aprecieze prin prisma legilor aplicabile la acest moment.
Mai mult, această procedură este pusă la dispoziția părții interesate și folosită numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului, când acesta nu cuprinde date care să permită executarea hotărârii, ceea ce nu este cazul în speța de față, titlul executoriu fiind executat de bună voie de părți, fără impedimente la executare.
Ulterior pronunțării Sentinței civile nr. 116/2008 au fost adoptate o serie de acte normative în materia salarizării personalului bugetar, care au condus la reîncadrarea personalului începând cu 01 ianuarie 2010 în temeiul Legii-cadru nr. 330/2009, respectiv începând cu 01 ianuarie 2011 în temeiul Legii-cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, iar în cazul în care reclamantele erau nemulțumite de stabilirea drepturilor salariale în intervalele de referință, trebuiau să conteste actele administrative respective în termenele prevăzute de lege, iar nu după 9 ani de la pronunțarea titlului executoriu menționat.
Cât privește sentința mai sus arătată arată că, întrucât prin dispozitivul acesteia s-au acordat drepturi bănești, executarea s-a realizat în totalitate, în conformitate cu prevederile actelor normative referitoare la plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sistemul bugetar. Faptul că reclamantelor li s-au acordat anterior, prin hotărâre judecătorească, majorările salariale de 5%, 2% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007, nu prezintă relevantă în cauză, întrucât aceste sume nu se iau în calcul la stabilirea salariilor magistraților după intrarea în vigoare a Legii unitare a salarizării, nr. 330/2009, nefiind drepturi recunoscute și ocrotite de lege acestei categorii profesionale.
Invocă decizia nr. 25/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, examinând recursul în interesul legii cu privire la solicitarea magistraților de a beneficia de creșterile salariale prevăzute de O.U.G. nr. 10/2007, a stabilit că aceștia nu pot beneficia de drepturile acestui act normativ.
Intimata Curtea de Apel X. a formulat întâmpinare și a susținut următoarele:
Din interpretarea art. 399 și 400 Cod procedură civilă 1865 rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că o contestație la titlu poate fi formulată doar în cadrul procedurii de executare silită, când se solicită lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.
La aceeași concluzie se ajunge și din interpretarea dispozițiilor legale similare din actualul Cod de procedură civilă (art. 712 și art. 714).
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat, în cuprinsul Deciziei nr. 1493 din 18 februarie 2011 pronunțată în recurs de Secția civilă și de proprietate intelectuală, că lămurirea înțelesului, a întinderii sau a aplicării dispozitivului unei hotărâri judecătorești poate fi realizată în egală măsură, pe două căi procesuale: cea prevăzută de art. 281 Cod procedură civilă (lămurirea hotărârii) respectiv cea descrisă de art. 399 alin. (1) teza a II-a Cod procedură civilă (contestația la executare), însă nu există o opțiune a părților între cele două căi procesuale, exercițiul dreptului la acțiune fiind subordonat unei limitări de ordin temporal, și anume începerea executării silite. Astfel, poate fi declanșată procedura lămuririi hotărârii judecătorești oricând până la momentul inițierii executării, însă, după această dată, este posibilă doar contestația la titlu, în caz contrar, dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la contestația la executare neavând aplicabilitate, ceea ce nu poate fi acceptat. În acest sens, este lipsită de relevanță finalizarea executării până la soluționarea contestației, fiind suficient faptul că această contestație a fost formulată anterior finalizării. În prezenta cauză, nu este vorba despre o procedură de executare silită aflată în curs de desfășurare, contestația la titlu fiind, pe cale de consecință, inadmisibilă.
Pe fondul cererii se invocă dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și prevederile art. 3 din același act normativ.
Intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice X., a formulat întâmpinare și a invocat excepția tardivității formulării contestației, susținând că executarea silită s-a încheiat la data promovării cererii ce face obiectul prezentei cauze, în sensul că sentința civilă nr. 510/04.04.2008 a fost pusă în executare, iar termenul de prescripție a dreptului de a executarea silită a sentinței civile nr. 510/04.04.2008 este depășit, context în care acțiunea apare ca tardiv formulată.
Legiuitorul nu prevede un termen fix înăuntrul căruia se poate introduce contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, însă impune ca aceasta să fie formulată până la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, adică în tot timpul cât ține executarea silită, până la ultimul act de executare sau până la împlinirea acestui termen de prescripție, așa cum este prevăzut la art. 405 Vechiul Cod de procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 401 alin. (1) ind. 1 și ale art. 405, cererea promovată în prezenta cauză este tardiv formulată.
La data de 16.01.2017, A.A. a formulat cerere de intervenție în interes propriu și contestație la titlu, solicitând lămurirea înțelesului și întinderii aplicării titlului executoriu - sentința civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. 7289/99/2007, în sensul că: tranșele de indexare menționate în această decizie au fost și rămân incluse în indemnizația de încadrare lunară, fiind datorate lună de lună, iar aceste tranșe de indexare se datorează, după cum urmează: 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007, în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007, în raport cu luna septembrie 2007 și până la înlăturarea discriminării, respectiv a includerii creșterilor salariate de 5%, 2% și 11% în baza de calcul a indemnizației de încadrare brută lunară.
Prin sentința civilă nr. 416 din 2 martie 2017 Tribunalul Iași a respins excepția tardivității formulării contestației, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice X.; a respins excepția inadmisibilității contestației invocata de intimații Ministerul Justiției și Curtea de Apel X.; a admis contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, formulată de contestatoarele (.......), cu domiciliul procedural ales la Curtea de Apel X., în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de Apel X., Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice X. și Consiliul National pentru Combaterea Discriminării; a admis cererea de intervenție in nume propriu formulata de intervenienta A.A.; a lămurit înțelesul și întinderea dispozitivului sentinței civile nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași, în sensul că "încetarea discriminării";, până la care s-au acordat contestatorilor drepturile bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale, în baza acestui titlu executoriu, este data de 31.12.2009.
Examinând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 401 alin. (11) Cod procedură civilă, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958 (în vigoare la data pronunțării sentinței), dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.
Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. Potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009, în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, executarea silită a sentinței civile a Tribunalului Iași a fost suspendată potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009, nefiind prescris dreptul de a cere executarea silită.
Față de cele reținute, a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației la titlu, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice X.
Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (1) Cod procedură civilă, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811 Cod procedură civilă, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Articolul invocat de contestatoare nu condiționează admisibilitatea contestației pentru lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu de existența unei executări silite aflate în curs de desfășurare.
Decizia nr. 1493 din 18 februarie 2011 pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de intimați, dispune care este calea pe care se poate solicita lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu în cazul în care există o executare silită în desfășurare și această cale este doar contestația la titlu, fiind exclusă calea prevăzută de art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins excepția inadmisibilității contestației invocată de intimații Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași.
Prin sentința civilă nr. 116/30.01.2008, Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamantele (.....) în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel X., Ministerul Economiei și Finanțelor București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel X., Tribunalul X. să plătească reclamanților drepturile bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin sentință.
În ceea ce privește lămurirea dispozitivului în sensul dispozițiilor art. 3 și 30 din Legea nr. 330/2009, instanța a reținut că actul normativ invocat este ulterior pronunțării sentinței civile nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași, neputând fi avut în vedere la pronunțarea acestei hotărâri.
Însă, în mod corect au susținut contestatoarele că, prin cererea introductivă în dosarul nr. 72.../99/2007, s-a solicitat acordarea creșterilor salariale până la înlăturarea discriminării, iar în dispozitivul sentinței civile nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași nu s-a menționat data până la care pârâții trebuie să plătească creșterile salariale de 5%, 2%, 11%.
În considerentele sentinței civile contestate se arată că aceste creșteri salariale au fost prevăzute de O.G. nr. 10/2007 de a se acorda și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, printre care judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Procurorul General, adjunctul Procurorului General și că de la aplicarea acestor prevederi au fost excluși ceilalți judecători aflați în situații comparabile. În sentința civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași, instanța a reținut ca discriminatorie prevederea prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 330/2009: "(1)Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. (2) Începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege";.
Față de aceste dispoziții legale, ce stabilesc un sistem unitar de salarizare pentru tot personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, instanța a reținut că discriminarea a încetat la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, respectiv la data de 1 ianuarie 2010, nefiind întemeiate susținerile potrivit cărora discriminarea nu a fost înlăturată sau aceasta ar înceta la momentul includerii creșterilor salariale în baza de calcul.
Pentru considerentele expuse, instanța a reținut că este întemeiata cererea contestatoarelor și intervenientei privind stabilirea momentului până la care se datorează creșterile salariale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intimata Curtea de Apel X. prin reprezentant legal, reclamantele și intervenienta în nume propriu A.A.
În motivarea recursului, intimata Curtea de Apel X. a criticat soluția de respingere a excepției inadmisibilității contestațiilor la titlu, pe care a invocat-o prin întâmpinare la instanța de fond în raport de dispozițiile art. 399 - 400 Cod procedură civilă, cu referire și la deciziile nr. 1493/18.02.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală și nr. 3151/9.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II a civilă.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, reclamantele au criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor, cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, reclamantele au arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv că instanța de fond nu a cercetat multitudinea de apărări pe care le-au formulat cu privire la momentul încetării discriminării, respectiv cel al emiterii Ordinului Ministrului Justiției nr. 4680/C din 21.12.2016 și cu privire la necesitatea ca tranșele de indexare menționate să fie incluse în indemnizația de încadrare lunară, fiind datorate lună de lună.
În ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, reclamantele au arătat că în mod greșit tribunalul a apreciat că de la momentul apariției Legii nr. 330/2009 a fost înlăturată discriminarea. În cazul lor, această lege nu are cum să înlăture discriminarea câtă vreme drepturile ce le-au fost recunoscute conform sentinței civile nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași nu au fost incluse în baza de calcul a indemnizației de încadrare brută lunară a drepturilor salariale, ci le-au fost acordate ca și sporuri și doar o scurtă perioadă de timp. Drept urmare, aceste drepturi nu au fost considerate de angajator ca fiind parte din bază, nefiind preluate în baza de calcul nici în temeiul Legii nr. 330/2009 și nici a legilor ulterioare de salarizare. Acest aspect este pe deplin dovedit prin chiar emiterea Ordinului Ministrului Justiției nr. 4680/C din 21.12.2016. Practic, procedând la emiterea acestui ordin, Ministrul Justiției a recunoscut existența discriminării salariale și a procedat la înlăturarea acesteia.
La rândul său, intervenienta în interes propriu A.A. a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor a arătat că sentința recurată este nelegală întrucât instanța, deși admite cererea de lămurire a înțelesului dispozitivului sentinței civile nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași, omite a se pronunța asupra cererii de lămurire și explicitare a titlului sus menționat în legătură cu modalitatea de acordare a majorărilor/indexărilor legale recunoscute prin hotărârea irevocabilă.
Sentința a cărei lămurire a solicitat-o este dată în temeiul O.G. nr. 10/2007 care stabilește aplicarea unor creșteri procentuale ale salariilor de bază în 3 etape expres menționate de actul normativ și stipulate în cuprinsul dispozitivului titlului executoriu. Astfel, dispozitivul sentinței civile nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași deși obligă la acordarea tranșelor lunare de indexare a valorii de referință sectorială, în funcție de care se stabilește salariul de bază/indemnizația de bază a ei, dispozitivul nu explicitează faptul că, potrivit actului normativ prin care au fost acordate creșterile salariale, acestea sunt noile valori rezultate pentru viitor, de la data aplicării respectivei ordonanțe.
Referirea, din cuprinsul contestației la titlu, la dispozițiile Legii nr. 330/2009 a fost realizată în scopul justificării interesului în clarificarea înțelesului titlului executoriu sus menționat, întrucât includerea majorărilor/indexărilor recunoscute în salariul de bază, inclusiv pe luna decembrie 2009 se răsfrânge asupra drepturilor sale și a celorlalți creditori c-contestatori reglementate prin legile de salarizare subsecvente.
Or, este de principiu că, odată acordată creșterea salarială, care rezultă din raportarea la o anumită valoare de referință, aceasta rămâne cuprinsă în baza de calcul în funcție de care se vor stabili drepturile viitoare, fiind astfel necesară clarificarea și lămurirea dispozitivului solicitat.
Cu privire la prezenta cerere, invocă și aplicabilitatea, mutatis mutandis, a raționamentului dezvoltat în Decizia nr. 23 din 29.06.2015, în cuprinsul căreia Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunțat cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și a prevederilor art. 7 alin. (1), (2) și (3) din H.G. nr. 1275/2005 (forma în vigoare la data de 15 octombrie 2010), în sensul că drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5%, 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 se încadrează în sintagma de "indemnizație avută" și trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților.
Or, având în vedere interpretarea obligatorie dată de instanța supremă în legătură cu regimul juridic al majorărilor salariale, în sensul că "majorările au fost incluse în salariul de bază și sunt drepturi câștigate … existând definitiv și permanent, lună de lună" și, având în vedere și faptul că în considerentele sentinței civile nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași instanța a argumentat - fila 4 paragraf. I și 2 - faptul că "salariile de bază ale categoriilor, menționate se majorează în trei etape", solicită să se observe că se impune a se explicita dispozitivului titlului executoriu în sensul că tranșele de indexare menționate în sentința civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași au fost și rămân incluse în indemnizația de încadrare lunară.
Hotărârea recurată este nelegală și din perspectiva modului în care instanța, în aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă, lămurește înțelesul dispozitivului cu privire la sintagma "încetarea discriminării", apreciind că înțelesul acestei mențiuni este acela "până la care s-au acordat contestatorilor drepturile bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale, în baza acestui titlu executoriu, este data de 31.12.2009".
Dispozitivul sentinței civile nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. 7289/99/2007 nu cuprinde sintagma "încetarea discriminării" și, prin urmare, instanța a procedat nelegal la "interpretarea și lămurirea" unei mențiuni pe care dispozitivul titlului executoriu nu o cuprinde, denaturând în mod nepermis soluționarea pretențiilor reclamanților ce a fost realizată cu autoritate de lucru judecat prin sentința a cărei lămurire se solicită.
Regimul juridic al drepturilor invocate potrivit titlului executoriu este reglementat de Ordonanța nr. 10/2007, privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2007 personalului bugetar salarizat, aprobată prin Legea nr. 231/2007, în sensul că acestea reprezintă majorări incluse în salariile de bază în trei etapei așa cum sunt descrise în conținutul actului normativ și recunoscute în dispozitivul hotărârii a cărei lămurire se solicită, fără a exista în lege sau în sentința respectivă o dată limită până la care se aplică aceste majorări salariale.
Cum aceste creșteri salariale nu au fost efectiv incluse în salariile de bază ale magistraților în conformitate cu mențiunile din cuprinsul prezentului titlu executoriu, decât abia cu data de 01 august 2016 (în pofida faptului că în situația altor magistrați aceste creșteri salariale au fost incluse în salariul de bază al acestora astfel cum o atestă adresele nr. 35/IP/07.11.2016 a Curții de Apel Cluj și nr. 4910/IJ/71P/2016 a Inspecției Judiciare - anexate prezentei) solicită să se constate ca fiind întemeiată solicitarea în sensul de ,,a se dispune lămurirea dispozitivul titlului executoriu în legătură cu momentul până la care se datorează respectivele creșteri salariale, respectiv că acestea sunt datorate până la executarea efectivă a mențiunilor din cuprinsul titlului executoriu, respectiv al emiterii ordinelor de salarizare în sensul includerii creșterilor salariale recunoscute în baza de calcul și nu cum eronat cum s-a stabilit prin sentința recurată.
Curtea de Apel X., prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare (filele 51 - 52), prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamante ca nefondat.
La rândul său, intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare (filele 55 - 56 dosar) prin care a invocat excepția tardivității recursului declarat de reclamante, iar în ce privește recursul declarat de intervenientă, a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece se urmărește obținerea unei soluții în sensul extinderii momentului până la care se datorează indexările în discuție, respectiv 1.08.2016, iar nu decembrie 2009, așa cum s-a cerut inițial, contrar dispozițiilor art. 294 alin.1 și 316 Cod procedură civilă.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentanți legali, a formulat întâmpinare (filele 58 - 59 dosar), prin care a solicitat admiterea recursului declarat de Curtea de Apel X., respectiv admiterea excepției inadmisibilității formulării contestațiilor și respingerii acestuia ca inadmisibil.
Prin Încheierea nr. 997/13.06.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă în dosar nr. 1349/1/2017, s-a dispus admiterea cererii de strămutare formulată de reclamante, în favoarea Curții de Apel Suceava.
Drept urmare, dosarul cauzei a fost înregistrat la această instanță la data de 3.07.2017.
Fiind astfel învestită, Curtea examinând cu prioritate excepția tardivității recursului declarat de reclamante, invocată de intimatul Ministerul Justiției (fila 55 dosar), conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea o constată întemeiată, urmând a o admite pentru considerentele ce succed:
În conformitate cu dispozițiile art. 402 alin. (3) Cod procedură civilă, hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută, iar în speță hotărârea ce constituie titlu executoriu a fost supusă căii de atac a recursului, ce a putut fi exercitată în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, conform dispozițiilor art. 80 din Legea dialogului social, nr. 168/1999 (în vigoare la data pronunțării hotărârii ce constituie titlu executoriu).
În speță, conform dovezilor atașate dosarului de fond (filele 114 - 122), reclamantelor le-a fost comunicată sentința atacată la data de 24 martie 2017, respectiv 27 martie 2017 (pentru .......), iar recursul a fost depus la Tribunalul Iași la data de 13 aprilie 2017, cu depășirea termenului prevăzut de lege, care s-a împlinit la 4 aprilie și, respectiv, la 7 aprilie 2017.
Așa fiind, instanța urmează a respinge recursul declarat de reclamante ca fiind tardiv formulat.
În ce privește recursul declarat de Curtea de Apel X., prin reprezentant legal, Curtea reține că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare în speță a dispozițiilor art. 399 - 400 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (1) Cod procedură civilă, " … dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu …";, iar potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (2) Cod procedură civilă";contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută";.
În conformitate cu dispozițiile art. 401 alin. (11) Cod procedură civilă, "contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită";.
Cum corect a sesizat prima instanță, dispozițiile legale citate nu condiționează admisibilitatea contestației la titlu de existența unei executări silite aflate în curs de desfășurare, ci prevăd că aceasta poate fi formulată oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Or, în speță prima instanță respingând, prin sentința atacată excepția tardivității formulării contestației la titlu, a reținut că executarea silită a sentinței Tribunalului Iași a fost suspendată potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009, nefiind prescris dreptul de a cere executarea silită, iar această dispoziție a sentinței a intrat în puterea lucrului judecat, nefiind criticată în recurs.
Cele două decizii de speță ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocate de recurentă, nu sunt de natură a conduce la o altă concluzie a instanței.
Așa fiind, Curtea va respinge acest recurs ca nefondat.
Examinând recursul declarat de intervenienta în nume propriu A.A., Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată în speță (filele 41 - 44 dosar fond) recurenta a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosar nr. 72.../99/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 158/25.03.2008 a Curții de Apel Iași - secția litigii de muncă și asigurări sociale (pronunțată în dosar nr. ...99/2007), în sensul că:
"- tranșele de indexare menționate în această decizie au fost și rămân incluse în indemnizația de încadrare lunară, fiind datorate lună de lună;
- tranșele de indexare acordate sunt datorate astfel: 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul lunii decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul lunii martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul lunii septembrie 2007 și până la înlăturarea discriminării, respectiv a includerii respectivelor creșteri salariale de 5%, 2% și 11% în baza de calcul a indemnizației de încadrare brută lunară";.
Astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosar nr. 7289/99/2007 (atașat prezentei cauze), reclamanții, printre care și intervenienta A.A., au solicitat obligarea pârâților Curtea de Apel X., Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice X. "la acordarea creșterii salariale de 5% începând cu data de 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 1.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007, de 11% începând cu data de 1.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație de la data plății efective și până la înlăturarea discriminării";.
Potrivit dispozitivului sentinței, acțiunea a fost admisă, iar pârâții Curtea de Apel X. și Ministerul Justiției au fost obligați "să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale determinate ca urmare a creșterilor salariale cu 5% începând cu data de 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 1.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007 cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație de la data plății efective";.
Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 158/25.03.2008 a Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosar nr. 72.../99/2007 atașat prezentei cauze), prin care au fost respinse recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice X. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice. De menționat că reclamanții nu au formulat recurs.
Natura juridică a "diferențelor de drepturi salariale"; la plata cărora au fost obligați pârâții Curtea de Apel X. și Ministerul Justiției prin dispozitivul sentinței civile nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași este cea de despăgubiri, în sensul dispozițiilor art. 27 alin. (1) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aspect ce rezultă fără echivoc din considerentele deciziei civile nr. 158/25.03.2008 a Curții de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (pag. 14 decizie, fila 66 dosar 8946/99/2007 al Curții de Apel Iași).
Astfel, instanța de recurs a reținut incidența dispozițiilor art. 27 alin. (1) din OG nr. 13772000, coroborate cu art. 269 din Codul muncii, motivând că "Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța va aplica, doar prin analogie, procentele de majorări prevăzute de art. 1 din OG nr. 10/2007, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste despăgubiri, iar pe de altă parte, art. 3 din Codul civil oprește instanța să invoce lacuna legislativă (…) Întrucât acordarea de despăgubiri persoanelor discriminate și restabilirea situației anterioare sunt prerogativele acordate instanțelor judecătorești prin art. 27 din OG nr. 13772000, nu se poate reține că, prin hotărârea pronunțată, prima instanță ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, nefiind astfel incident nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă";.
De altfel, reclamantele prin "precizări";-le depuse la judecata în fond (dosar nr. 72.../88/2007 - fila 37 - 39), au arătat că, prin discriminarea făcută de cei în culpă între ele și magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al României și adjuncții săi și judecătorii Curții Constituționale a României, ceilalți demnitari aleși sau numiți, funcționarii publici și salariații contractuali ai statului, au fost prejudiciați cu sumele aferente creșterilor salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007 și că "în baza art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 (…) în toate cazurile de discriminare prevăzute de ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea de despăgubiri fiind scutită de taxă judiciară de timbru";.
În contextul dat, nu se poate reține opinia că instanța de fond - Tribunalul Iași, la pronunțarea sentinței civile ce constituie titlul executoriu a cărui lămurire se solicită prin contestația formulată în speță, a avut în vedere obligarea pârâților Curtea de Apel X. și Ministerul Justiției la includerea tranșelor de indexare menționate în indemnizația de încadrare lunară a reclamanților, astfel încât lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu să se facă în sensul dorit, anume că aceste tranșe de indexare "au fost și rămân incluse în indemnizația de încadrare lunară, fiind datorate lună de lună";.
Dispozitivul titlului executoriu nu cuprinde nicio dispoziție pentru viitor, cu excepția celei privind actualizarea diferențelor de drepturi salariale la care au fost obligați cei doi pârâți în favoarea reclamanților cu indicele de inflație de la data plății efective.
Prin contestația la titlu se contestă însuși titlul executoriu, însă nu în privința validității lui în fond, ci doar a înțelesului, întinderii și aplicării acestuia.
Prin urmare, acest tip de contestație poate viza doar măsurile luate, care se regăsesc în dispozitivul hotărârii, iar nu cereri de orice fel care au fost formulate dar au rămas nesoluționate.
Pe de altă parte, pe calea acestui tip de contestație nu pot fi invocate chestiuni care au fost invocate și tranșate în cursul procesului, întrucât soluția contrară ar încălca, în mod evident, puterea de lucru judecat și regulile imperative care guvernează regimul acesteia.
Scopul și limitele contestației la titlu se rezumă la lămurirea sau explicitarea necesară în legătură cu ceea ce s-a judecat și se reflectă în dispozitivul titlului executoriu. Acest tip de acțiune nu poate viza ceea ce nu s-a soluționat (omisiune care deschide alte mijloace de acțiune) și nici ceea ce a fost invocat și tranșat în orice fel, aspecte care intră în sfera puterii lucrului judecat.
Așadar, contestația la titlu poate fi primită în cazul în care dispozitivul hotărârii nu este clar sau este echivoc, dar în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se modifica situația lămurită definitiv, cu putere de lucru judecat, prin acest mijloc procedural neputând fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond, care să pună în discuție în fața instanței legalitatea și temeinicia titlului executoriu, deoarece, în acest mod, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat (în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II a civilă, decizia nr. 355/4.02.2015).
Jurisprudența și doctrina în materie au revelat, în mod constant, că o astfel de contestație poate viza "numai măsurile luate de instanță și cuprinse în dispozitivul hotărârii ce constituie titlu executoriu. Nu s-ar putea invoca pe această cale faptul că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice care nu pot fi aduse la îndeplinire sau că instanța nu a soluționat unele capete de cerere formulate de părți ori că există contradicție între dispozitivul hotărârii și considerentele acesteia";, pentru fiecare dintre aceste situații cei interesați având la îndemână alte mijloace procedurale, specifice (Codul de procedură civilă comentat și adnotat, G. Boroi, D. Rădescu, Ed. All, București, 1994, p. 655; T.S., Secția civilă, decizia nr. 699/1989; Noul Cod de procedură civilă, comentariu pe articole, G. Boroi ș.a., Ed. Hamangiu, 2013, p. 205).
Or, în speță dispozitivul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași este clar și lipsit de echivoc, neputând fi lămurit în sensul solicitat de intervenientă.
Criticând soluția primei instanțe sub aspectul lămuririi înțelesului dispozitivului titlului executoriu cu privire la sintagma "încetarea discriminării";, intervenienta însăși a arătat (fila 13 - 14 dosar Curtea de Apel Iași) că " …dispozitivul sentinței civile nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosar nr. 7289/99/2007 nu cuprinde sintagma "încetarea discriminării"; și, prin urmare, instanța a procedat nelegal la "interpretarea și lămurirea"; unei noțiuni pe care dispozitivul titlului executoriu nu o cuprinde, denaturând în mod nepermis soluționarea pretențiilor reclamanților ce a fost realizată cu autoritate de lucru judecat prin sentința a cărei lămurire se solicită";.
Într-adevăr, dispozitivul hotărârii nu cuprinde o astfel de sintagmă, ci doar, cum s-a arătat în precedent, obligația, stabilită în sarcina pârâților Curtea de Apel X. și Ministerul Justiției, de a plăti reclamanților diferențele de drepturi salariale determinate ca urmare a creșterilor salariale cu 5%, 2% și 11%, cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație la data plății efective.
Cum prin cererea de investire a instanței reclamanții solicitaseră acordarea creșterilor salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007, "cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație de la data plății efective și până la înlăturarea discriminării";, iar dispozitivul sentinței pronunțate nu cuprinde vreo mențiune privind plata pentru viitor, respectiv "până la înlăturarea discriminării"; a diferențelor de drepturi salariale, această omisiune nu poate fi rezolvată în cadrul contestației la titlu pentru considerentele anterior expuse.
Tot astfel, recurenta arată că, întrucât aceste creșteri salariale nu au fost efectiv incluse în salariile de bază ale magistraților în conformitate cu mențiunile din cuprinsul titlului executoriu decât abia cu data de 01.08.2016, solicită a se dispune lămurirea dispozitivului titlului în legătură cu momentul până la care se datorează respectivele creșteri salariale, respectiv până la executarea efectivă a mențiunilor din cuprinsul titlului executoriu. Or, în mod evident, dispozitivul titlului executoriu în discuție nu cuprinde nicio dispoziție privind includerea creșterilor salariale în salariile de bază ale reclamanților, obligație care să fi fost stabilită în contradictoriu cu pârâții.
Argumentele intervenientei din memoriul de recurs cu trimitere la dispozițiile Legii nr. 330/2009 și la Decizia nr. 23/29.06.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu sunt de natură a conduce la modificarea soluției atacate, actul normativ și decizia menționată fiind ulterioare titlului executoriu ce se cere a fi lămurit.
În fine, Curtea reține că nu poate fi primită susținerea intimatului Ministerul Justiției din întâmpinare (fila 55 - 56 dosar recurs), potrivit căreia recursul intervenientei ar fi inadmisibil în raport de dispozițiile art. 316 raportat la art. 294 alin. (1) Cod procedură civilă. Recursul intervenientei nu cuprinde cereri noi, în sensul art. 294 alin. (1) Cod procedură civilă - cu referire la momentul până la care se datorează creșterile salariale, prin cererea de intervenție partea indicând (fila 41 dosar fond) acest moment ca fiind cel al "includerii respectivelor creșteri salariale (…) în baza de calcul a indemnizației de încadrare brută lunară";, iar nu decembrie 2009";. Pe de altă parte, formularea unei astfel de cereri în speță nu ar fi atras respingerea recursului ca inadmisibil, ci ca nefondat.
| ← Acţiunea în constatarea vechimii în muncă pentru activitatea... | Contestație decizie concediere. Jurisprudență Desfacerea... → |
|---|
