Adeverinţa întocmită conform ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 590/2008 pentru a fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie. menţionarea temeiului juridic al încadrării în grupa de muncă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 94 din data de 27.10.2016
Hotărâre: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 25 martie 2016 și precizată la termenul din 1 iunie 2016, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 188338/16.11.2016 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul și a perioadei 15.11.1985 - 1.04.1991 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă și a datelor din adeverința nr. 355/25.11.2008 emisă de S.C. X. S.A.
În motivare, a arătat că a formulat contestație împotriva acestei decizii în termenul prevăzut de lege, nemulțumită fiind de faptul că pârâta, la stabilirea drepturilor sale de pensie, nu i-a valorificat și adeverința nr. 355/2008 emisă de S.C. X.S.A.
Reclamanta nu a indicat temeiul de drept al acțiunii, instanța constatând că acesta este reprezentat de dispozițiile art. 149 și următoarele din Legea 263/2010.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că în mod corect nu a fost luată în calcul adeverința nr. 355/25.11.2008 emisă de S.C. X. S.A. privind grupa II-a de muncă deoarece nu respectă prevederile impuse prin Ordinul 590/15.09.2008, iar nominalizarea este din 1992, reclamanta fiind însă plecată din unitate din 1991.
De asemenea, în perioada 30.04.1992-17.05.1994 au fost luate în calcul numai veniturile de la S.C. E. S.A. realizate cu normă întreagă, fără cele realizate cu ½ normă la C.E.C. B., potrivit art. 128 alin. 21 din HG 257/2011.
În dovedire, s-au depus la dosar înscrisuri.
Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr. 570 din 1 iunie 2016 a admis contestația; a anulat decizia nr. 188338/16.11.2016 și a obligat pârâta să emită pentru reclamantă o nouă decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cu luarea în calcul și a perioadei 15.11.1985-1.04.1991 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, potrivit adeverinței nr. 355/25.11.2008 emisă de S.C. X. S.A., drepturile de pensie astfel stabilite urmând a fi plătite reclamantei începând cu data de 5.10.2015.
Analizând probele administrate în cauză în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:
La data de 5.10.2015 prin cererea înregistrată la instituția pârâtă sub nr. 12475 reclamanta a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă conform Legii 263/2010 iar pârâta a emis în acest sens decizia nr. 188338/16.11.2015 prin care i-a admis cererea cu precizarea din motivare că: ,,la calculul stagiului de cotizare nu s-a valorificat grupa a II-a de muncă pentru perioada 15.11.1985-1.04.1991 întrucât adeverința 355/25.11.2998 emisă de S.C. X. S.A. nu respectă prevederile Ordinului 590/15.09.2008 în ceea ce privește modelul adeverinței și a datelor înscrise în aceasta. La calculul punctajului mediu anual nu s-au valorificat veniturile realizate în perioada 30.04.1992-17.05.1994, întrucât în conformitate cu prevederile art. 128 alin. 2 din H.G. 257/2011 reprezintă cumul de funcții";.
Prin această decizie pârâta a recunoscut reclamantei un stagiu de cotizare realizat de 30 ani și 2 luni în condiții normale de muncă cu un stagiu total de cotizare de 41 ani, 5 luni și 1 zile, numărul total de puncte realizate de 44.49489.
Instanța a constatat că neluarea în calcul de către pârâtă a adeverinței nr. 355/2008 este eronată, întrucât această adeverință îndeplinea toate cerințele de fond și de formă prevăzute de lege.
Instanța a constatat că, deși nu este întocmită pe formularul prevăzut de Ordinul 590/2008, adeverința conține elementele esențiale impuse de acest act normativ, menționându-se clar și expres datele de identificare a reclamantei, perioada lucrată, funcția, grupa de muncă, temeiul juridic al încadrării în grupă. Se precizează inclusiv care a fost actul intern (Hotărârea Consiliului de Administrație 127/20.03.1992) în baza căruia s-a recunoscut beneficiul grupei superioare și că "întreaga activitate și-a desfășurat-o pe șantier, în condiții de muncă nocive, grele și periculoase, lucru în aer liber, sub influența intemperiilor";.
Faptul că decizia internă de încadrare în grupa de muncă este ulterioară încetării aporturilor de muncă nu are relevanță juridică deoarece poate avea efect retroactiv, chiar Ordinul 50/1990 conținând dispoziții privind perioade anterioare intrării sale în vigoare și lăsând posibilitatea recunoașterii retroactive a grupelor de muncă.
Mai mult, în adeverință se menționează expres și faptul că "pentru perioada lucrată unitatea a constituit și virat CAS corespunzător grupei a II a de muncă";.
De asemenea, din carnetele de muncă depuse în copie la dosar instanța a constatat că fostul angajator a recunoscut încadrarea în grupa superioară de muncă și foștilor colegi ai reclamantei.
Instanța a mai avut în vedere că în prezent S.C. X. S.A. este radiată din Registrul Comerțului, astfel încât nu se mai poate emite o nouă adeverință conformă.
Oricum, necorespunderea adeverinței cu formularul tip prevăzut de Ordinul 590/2008 nu-i este imputabilă reclamantei, astfel încât este injust - în contextul expus pe larg mai sus - ca acesteia să nu-i fie recunoscut dreptul respectiv.
Așa fiind, în temeiul art. 149 și următoarele din Legea 263/2010, instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990 și Ordonanței nr. 340/2001.
Anterior Ordinului nr. 68/1990 și Ordinului nr. 50/1990 au fost în vigoare Decretul Consiliului de stat cu privire la încadrarea personalului muncitor în grupele I, II sau III de muncă nr. 215/1977 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1061/1968 pentru stabilirea criteriilor de încadrare a locurilor de munca în grupele I și II prevăzute de Legea nr. 27/1966 și a organelor care fac aceste încadrări, precum și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1296/25 decembrie. 1975 privind completarea Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 1061/1968.
Faptul că meseria avută s-ar încadra în dispozițiile legale nu este suficient deoarece Ordinul nr. 50/1990 prevede mai multe condiții cumulative, respectiv:
- existența locului de muncă sau a meseriei ce s-ar încadra în grupa a doua de muncă - pct. 6 din Ordinul nr. 50/l990.
Perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuiește ordinele nr. 59/1969, 105/1976 și 210/1977 ale ministrului muncii și ministrului sănătății, care își încetează aplicabilitatea.
Pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin Precizările Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 11860/1969, fără a se condiționa de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
În adeverința sus menționată se invocă prevederile Ordinului nr. 50/1990, dar nu se face nicio precizare referitoare la punctul din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 prin care funcția respectivă se încadrează în grupa a II-a de muncă, nominalizarea persoanelor pentru care s-a avizat încadrarea în grupa superioară.
Nu se face nicio precizare în ceea ce privește contribuția de asigurări sociale - dacă a fost reținută și virată - corespunzătoare grupei a II-a de muncă și dacă aceste înscrisuri înlocuiesc sau completează datele din carnetul de muncă.
Emiterea unor astfel de documente cu valoare practică, care sunt întocmite fără a exista înscrisuri justificative, verificabile, pe considerentul că întreaga răspundere revine fostului angajator sau deținătorului de arhivă, întrucât casele teritoriale de pensii nu pot cenzura aceste documente, produc cel mai adesea efecte de natură financiară, care conduc la prejudicierea bugetului asigurărilor și a bugetului de stat, precum și la acordarea unor recompense financiare în mod nejustificat.
În niciun moment salariații instituției nu ar putea cenzura încadrarea într-o anumită grupă de muncă, însă aceștia sunt obligați, în conformitate cu prevederile legislației de asigurări sociale și pensii, Statului funcționarilor publici și Statutul Casei Naționale de Pensii Publice ,,să verifice"; și să "…valorifice în mod corect"; documentele de vechime sau care atestă încadrarea în grupe de muncă
În drept, a invocat Ordonanța nr. 340/2001, HG 257/2011, Decretul nr. 92/1976, Legea nr. 263/2010, Ordinul 50/1990 și C.pr.civ.
Reclamanta-intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 N.C.pr.civ., stabilirea situației de fapt și aplicarea de către prima instanță a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Față de data emiterii adeverinței nr. 355/25.11.2008, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 126 alin. 5 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit căruia "Adeverințele întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 590/2008, până la intrarea în vigoare a legii, vor putea fi valorificate la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile de fond și formă prevăzute de acesta";.
Iar potrivit art. 7 din Anexa nr. 1 Procedură la Ordinul nr. 590/2008, "Pentru a putea fi valorificată, adeverința prevăzută în anexă se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute";.
Lecturând modelul din adeverință din această anexă, Curtea constată că una din rubricile este indicarea temeiului juridic al încadrării în grupa de muncă.
Acest temei juridic îl constituie "actul normativ (nr., dată, poziție, anexă etc.) care anterior datei de 1 aprilie 2001 a constituit temei juridic pentru încadrarea în grupă superioară de muncă";, iar pentru perioada menționată în adeverința nr. 1/31.01.2011 (20.08.1969-15.04.1983) încadrarea în grupe superioare de muncă s-a făcut conform Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990.
Or, din cuprinsul adeverinței rezultă că nu este menționată nicio poziție din anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990 în care să se încadreze activitatea desfășurată de reclamanta-intimată, așadar este întemeiată susținerea apelantei-pârâte în sensul nerespectării prevederilor Ordinului nr. 590/2008.
Existența/nu a unei culpe a salariatului în completarea adeverinței este irelevantă, actul normativ incident în cauză nefăcând o asemenea distincție, iar concluzia primei instanțe în sens contrar este eronată.
Împrejurarea că în carnetele de muncă depuse la dosar colegi ai reclamantei-intimate au înscrisă grupa a II-a de muncă nu este de natură a valida completarea incompletă a adeverinței nr. 355/25.11.2008 întrucât obiectul prezentului litigiu nu este constatarea grupei de muncă, ci (și) valorificarea datelor din adeverința nr. 355/25.11.2008.
Doar într-un litigiu având ca obiect constatarea grupei a II-a de muncă s-ar putea analiza dacă activitatea reclamantei-intimate s-a desfășurat în aceleași condiții cu cea pentru care colegii au beneficiat de grupa de muncă, precum și dacă activitatea desfășurată "pe șantier, în condiții de muncă nocive, grele și periculoase, lucru în aer liber, sub influența intemperiilor"; justifică o asemenea încadrare.
Iar împrejurarea că în cuprinsul adeverinței s-a făcut mențiune despre virarea C.A.S. corespunzător grupei a II a de muncă (fiind nefondată susținerea apelantului în sens contrar) nu este suficientă pentru valorificarea unei adeverințe incomplete, după cum s-a arătat anterior.
Examinând modelul de adeverință impus de Ordinul nr. 590/2008, Curtea constată că nu rezultă din acesta că emitentul trebuie să menționeze dacă adeverința înlocuiește sau completează date din carnetul de muncă, fiind nefondată această susținere a apelantului.
În condițiile în care adeverința nu cuprinde temeiul juridic al încadrării în grupa de muncă, mențiune obligatorie conform Ordinului nr. 590/2008, față de dispozițiile art. 7 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 590/2008, Curtea constată că soluția primei instanțe de obligare a pârâtei-apelante la valorificarea acestei adeverințe și la anularea deciziei nr. 188338/16.11.2016 nu respectă aceste dispoziții legale, astfel încât, în baza art. 480 alin. 1 și 2 C.pr.civ., apelul va fi admis, iar sentința va fi schimbată în tot, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
| ← Plata sporului pentru efectuarea orelor suplimentare pentru... | Nulitate absolută decizie de sancţionare disciplinară. lipsa... → |
|---|
