Nulitate absolută decizie de sancţionare disciplinară. lipsa menţiunilor din decizie referitoare la termenul şi instanţa competentă la care poate fi atacată decizia de sancţionare.
Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 962 din data de 01.11.2016
Prin cererea adresată T.S., la data de 15.03.2016 și înregistrată sub nr. 1141/86/2016, contestatoarea A.M. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 7/09.03.2016, emisă de intimata C. nr. S., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei contestate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că este angajată pe postul de contabil șef la C. nr. S. În ultimii 20 de ani, s-a confruntat cu o atitudine ostilă din partea conducerii unității, care a înțeles să-i reproșeze ei culpe imaginare și să o hărțuiască în mod constant.
În acest context, în data de 09.03.2016 i s-a înmânat decizia ce face obiectul prezentei cauze, document fără antet sau stampilă, fără număr de înregistrare în Registrul de intrare-ieșire a instituției.
În cuprinsul înscrisului, cu privire la sancțiunea disciplinară aplicată, respectiv avertismentul scris conform art. 248 alin. 1 lit. a Codul muncii, nu s-au evidențiat fapte în concret și nici nu s-a precizat prevederile din codul de conduită sau din contractul de muncă pe care le-ar fi încălcat, sens în care apreciază că acest document este nul absolut.
În subsidiar, a arătat că acuzele aduse în cuprinsul decizie sunt neîntemeiate.
S-a reținut că a încălcat codul de conduită și normele din contractul individual de muncă, nu a întocmit fișele postului pentru compartimentul Financiar - Contabil Administrativ (FCA) pentru anii 2015, 2016, nu a elaborat riscurile pe grupe pentru același compartiment și a refuzat semnarea de documente pe care le-ar fi elaborat incorect și nu a întocmit fișele de evaluare pentru angajații din domeniul FCA.
Consideră toate acuzațiile cuprinse în argumentele consumate nu sunt reale. Potrivit singurei fișe a postului care i-a fost adusă la cunoștință și atașată la dosarul său de resurse umane, nu prevede niciuna din obligațiile despre care se afirmă că nu le-a îndeplinit. De altfel, în general, contabilul șef are cu totul altfel de atribuții.
A precizat că activitatea sa este constant verificată de auditori din cadrul Primăriei S., și că nu i s-a reproșat niciodată întocmirea incorectă a documentelor sau depunerea acestora în afara termenelor legale.
În mod normal, instituția ar fi trebuit condusă în baza unui plan de management întocmit de conducătoarea unității în baza căruia aceasta ar fi avut posibilitatea de a-i delega atribuții de felul celor menționate anterior.
De altfel, enumerarea generală a unor încălcări ale prevederilor documentelor interne, lipsa unui singur exemplu de obligație neîndeplinită raportată la o normă prevăzută expres în sarcina contabilului șef, nu reprezintă, o descriere a faptelor comise în concret.
Modul de întocmire al prezentei decizii este lapidar, neclar și echivoc, aspecte care atrag anularea acestui înscris.
În drept, a invocat disp. art. 252, alin. 2, lit.b, e și f și art. 269 Codul muncii și art. 208 și 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, modificată prin Legea 2/2013.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 785 din 27 iunie 2016, T.S. a respins, ca nefondată, excepția nulității absolute a deciziei nr. 7/09.03.2016, invocată de contestatoarea A.M.; a respins ca nefondată contestația formulată de contestatoarea A.M. și a respins ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta A. M. este salariata unității intimate, C. Nr. S., fiind angajată în baza contractului individual de muncă de la fila 7 dosar, începând cu data de 01.08.2001, pe postul de contabil-șef cu normă întreagă, contract completat prin actele adiționale ulterioare, depuse la filele 16 - 30 dosar.
Prin decizia nr. 7/09.03.2016, reclamanta a fost sancționată disciplinar, cu avertisment scris, pentru încălcarea codului de conduită din unitate, (cod care prevede sarcinile de serviciu), pentru neîntocmirea fișelor postului pentru compartimentul FCA pentru anii 2015 - 2016; nu a evaluat riscurile pe grupe de activitate pentru același compartiment; nu a întocmit fișele de evaluare pentru anii 2014 - 2015, iar pentru aceeași perioadă, nu a întocmit corect, inventarele, stocurile, balanța și dările de seamă.
Contestatoarea a invocat excepția nulității absolute a deciziei de sancționare, invocând incidența art. 252 alin. 1 Codul muncii, întrucât actul sancționator nu face referire la data abaterii, ci enumeră, generic, pretinse abateri și nici nu menționează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil.
Potrivit art. 252 alin. 1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Conform fișei postului aferentă postului de contabil șef, depusă la filele 14 - 15 și 39 - 47 dosar, reclamanta avea diverse atribuții, după cum urmează: respectarea programului de 8 ore, semnarea situațiilor finale privind salarizarea, ordinele de plată, chitanțele fiscale. Se antrenează răspunderea contabilului șef pentru situațiile ce trebuie raportate de unitate lunar, trimestrial, semestrial și anual, execuții bugetare, bilanțuri; întreprinde demersurile pentru aducerea fondurilor bugetare alocate prin fila de plan aprobată de Primărie; face propuneri de surse de creștere a sponsorizărilor, a altor venituri extrabugetare; participă la colectarea restanțelor de plată a contribuției părinților; întocmește cu ordonatorul terțiar de credite, proiectele de buget ale C.nr. S. și le transmite spre aprobare Consiliului Local; urmărește execuția cheltuielilor prevăzute în bugetul unității, a fondurilor extrabugetare, informând periodic, directorul, despre modul de realizare al acestora și propune măsurile necesare de luat, atunci când constată că aceasta nu realizează potrivit procedurilor legale; coordonează și controlează activitatea de venituri și cheltuieli și răspunde de aceasta; organizează, îndrumă, conduce, controlează și răspunde de desfășurarea în mod eficient, a activității financiar - contabile și administrative (FCA) a C. nr. S. , în conformitate cu dispozițiile în vigoare; răspunde, organizează și coordonează contabilitatea operațiilor de capital, contabilitatea imobilizărilor, a stocurilor, a terților, a trezoreriei, a cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor, contabilitatea angajamentelor și a altor elemente patrimoniale, contabilitatea de gestiune în conformitate cu legislația în vigoare; organizează și coordonează controlul financiar preventiv, stabilind operațiunile și documentele ce se supun controlului financiar preventiv; răspunde de consemnarea corectă și la timp, în scris, în momentul efectuării ei, în documente justificative, a oricărei operații care afectează patrimoniul C. nr. S. și de înregistrarea cronologică și sistematică în evidența contabilă a documentelor justificative în conformitate cu prevederile legale în vigoare; răspunde de stabilirea corectă a documentelor care se întocmesc și de circuitul lor în cadrul unității; de efectuarea inventarierii generale a patrimoniului la începutul activității, odată pe an cel puțin; organizează și participă la întocmirea lucrărilor de închidere a exercițiului financiar - contabil, la operațiunile de inventariere a patrimoniului, urmărind modul de valorificare a rezultatelor inventarierii și cuprinderea corectă a acestora în situațiile financiare, răspunzând de acestea; răspunde de evidența formularelor cu regim special; organizează controlul asupra operațiunilor patrimoniale și răspunde de el; de disciplina casei, a regulamentului operațional de casă și a celorlalte dispoziții privind operațiunile cu numerar, efectuând personal sau prin altă persoană împuternicită, lunar și inopinat, controlul casieriei; asigură și răspunde de îndeplinirea la termen a obligațiilor unității față de bugetul statului și terți în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare; asigură și răspunde de elaborarea balanței de verificare la termenele stabilite de legislația în vigoare, termene prevăzute în normele MFP; pentru toți salariații, în legătură cu problemele referitoare la salarizare, concediu de odihnă, concediu medical, verifică și răspunde de corectitudinea și legalitatea salarială; întocmește aprecieri asupra activității desfășurate de personalul din subordine, pentru care întocmește și fișele postului; răspunde de respectarea programului de lucru și a disciplinei muncii în cadrul compartimentului pe care îl coordonează; răspunde de respectarea programului de lucru și a disciplinei muncii în cadrul compartimentului pe care îl coordonează; întocmește lucrări pe probleme de contabilitate a stocurilor, de urmărire, evidență, decontări, cheltuieli - venituri, situații financiare, analize de sistem, tehnică de calcul; răspunde de îndeplinirea oricăror altor sarcini prevăzute de legea contabilității, de regulamentul de aplicare a acesteia; verifică și răspunde de FAZ - uri, modul de calcul în conformitate cu legislația în vigoare; va păstra toate documentele în arhiva unității în ordine cronologică, îndosariate, numerotate și arhivate pe compartimentul FCA și răspunde de modul de întocmire și numărul documentelor ce se vor înregistra de comisia de arhivare, răspunzând disciplinar, civil, material și penal pentru pagubele provocate unității prin executarea defectuoasă a atribuțiilor sau prin neexecutarea acestora.
A reținut tribunalul, că în decizia de sancționare sunt descrise faptele reținute în sarcina contestatoarei, fiind menționate după cum urmează: neîntocmirea fișelor postului pentru compartimentul FCA pentru anii 2015-2016; nu a evaluat riscurile pe grupe de activitate pentru același compartiment; nu a întocmit fișele de evaluare pentru anii 2014-2015, iar pentru aceeași perioadă, nu a întocmit corect, inventarele, stocurile, balanța și dările de seamă.
Toate aceste activități sunt cuprinse în fișa postului contestatoarei, act semnat de aceasta, ceea ce prezumă că a luat la cunoștință despre cuprinsul înscrisului - fila 44, 47 dosar.
Trebuie de precizat că aceste atribuții nu sunt numerotate nici în fișa postului și nici în Codul de conduită depus la dosar, fiind enumerate cu liniuță în actele normative menționate și, tot așa, au fost indicate și în decizia de sancționare.
Așadar, criticile referitoare la lipsa elementelor prevăzute prin art. 252 alin. 2 lit. b Codul muncii nu este întemeiată, urmând a fi înlăturată ca atare.
Apărările formulate de contestatoare, referitoare la faptul că un contabil-șef are alte atribuții decât cele reținute în sarcina sa nu pot fi primite de către instanță, întrucât, așa cum rezultă fără echivoc din fișa postului și din codul de conduită, tocmai sarcinile de serviciu enumerate ca nefiind îndeplinite corespunzător de către contestatoare sunt prevăzute printre sarcinile sale de serviciu.
În ceea ce privește lipsa mențiunilor referitoare la termenul și instanța competentă la care poate fi atacată decizia de sancționare, tribunalul a avut în vedere că această împrejurare nu a fost de natură să o împiedice pe contestatoare să formuleze prezenta contestație imediat după emiterea ei, la instanța competentă.
Așadar, contestatoarea a declanșat controlul judecătoresc asupra actului contestat, încât nu se poate reține sancțiunea nulității absolute a deciziei de sancționare din această perspectivă.
Atâta timp cât reclamanta a formulat în termen, contestația la instanța competentă, nu a fost prejudiciată cu nimic prin neindicarea acestor elemente, în speță pentru a fi atrasă nulitatea absolută fiind necesar a se demonstra vătămarea cauzată contestatoarei.
Or, așa cum arătam, reclamanta nu poate pretinde o astfel de vătămare, tocmai prin faptul că a declanșat controlul judecătoresc asupra actului sancționator în termenul legal și la instanța competentă.
Prin urmare, și aceste critici vor fi înlăturate ca neîntemeiate.
În speță nu se pune problema analizării prevederilor art. 252 alin. 1 Codul muncii, din perspectiva termenelor, întrucât contestatoarei i s-a aplicat sancțiunea avertismentului, singura care poate fi aplicată fără cercetarea prealabilă disciplinară, astfel cum rezultă expres, din prevederile art. 251 alin. 1 Codul muncii.
Astfel, în conformitate cu acest text de lege, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute de art. 248 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Având în vedere cele expuse anterior, tribunalul a respins excepția nulității absolute a deciziei nr. 7/09.03.2016, invocată de contestatoarea A.M., ca nefondată.
Pe fond, tribunalul a reținut că decizia de sancționare cuprinde faptele reținute în sarcina contestatoarei; că reclamanta a îndeplinit necorespunzător sarcinile de serviciu ce-i reveneau prin fișa postului și codul de conduită.
Această împrejurare rezultă fără echivoc, din documentația amplă depusă la filele 69 - 150 dosar, care relevă că, încă din luna ianuarie 2016, contestatoarei i s-a solicitat în repetate rânduri, predarea referatelor necesare pentru calculul salariilor, că prin nepredarea acestor acte, unitatea a fost în imposibilitatea efectuării plății salariilor; că fișele de post din anul 2014 luna septembrie - după efectuarea controlului - nu au fost predate; că pentru luna septembrie 2015, i s-a solicitat fișa postului de casier, casiera fiind în concediu, însă contestatoarea a motivat că nu o poate prezenta întrucât nu a salvat-o în calculator; că nu există o inventariere a patrimoniului; că nu a procedat la calculul carburantului pentru FAZ; coeficientul de drum.
Din analiza adreselor de la filele 79 și următoarele, rezultă că pentru îndeplinirea fiecărei sarcini de serviciu ce-i revenea contestatoarei, conducerea unității, și respectiv colegii săi erau nevoiți să întocmească note interne, adrese, prin care să-i solicite acest lucru, ceea ce nu este normal.
Această împrejurare relevă, într-adevăr, existența unei situații tensionate între părțile din litigiu, situație determinată însă, de modul în care contestatoarea a înțeles să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu.
Rezultă, așadar, că în speță se conturează elementele răspunderii disciplinare, în sensul prevăzut prin art. 247 Codul muncii.
De asemenea, la emiterea deciziei de sancționare, angajatorul a respectat criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 250 Codul muncii, făcând vorbire despre împrejurările săvârșirii faptei; gradul de vinovăție; consecințele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior. Astfel, unitatea a reținut că salariata sa nu a mai fost sancționată anterior, că nu s-au înregistrat perturbări deosebite în activitatea instituției, astfel că reclamanta a fost sancționată cu sancțiunea avertismentului scris.
Față de cele ce preced, în considerarea art. 272 Codul muncii, prin raportare și la contextul legislativ menționat anterior, tribunalul a respins, ca nefondată, contestația formulată de A.M. împotriva deciziei nr. 7/09.03.2016, emisă de intimata C. nr. S.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel contestatoarea A.M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, arată că prin cererea adresată instanței la data de 15.03.2016 și înregistrată sub nr. 1141/86/2016, a formulat contestație împotriva deciziei nr.7/09.03.2016, emisă de intimata C. nr. S. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei contestate, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că este angajată pe postul de contabil șef la C. nr. S. În ultimii 20 de ani, s-a confruntat cu o atitudine ostilă din partea conducerii unității, care a înțeles să-i reproșeze culpe imaginare și să o hărțuiască în mod constant.
În acest context, în data de 09.03.2016, i s-a înmânat decizia ce face obiectul prezentei cauze, document fără antet sau ștampilă, fără număr de înregistrare în Registrul de intrare-ieșire a instituției. În cuprinsul înscrisului cu privire la sancțiunea disciplinară aplicată, respectiv avertismentul scris conform art. 24% alin. l lit. a Codul muncii, n-au evidențiat fapte în concret și nici nu s-au precizat prevederile din codul de conduită sau din contractul de muncă pe care le-ar fi încălcat, sens în care apreciază că acest document este nul absolut.
În subsidiar, arată că acuzele aduse în cuprinsul deciziei sunt neîntemeiate.
S-a reținut că a încălcat codul de conduită și normele din contractul individual de muncă, nu a întocmit fișele postului pentru compartimentul Financiar - Contabil Administrativ (FCA) pentru anii 2015-2016, nu a elaborat riscurile pe grupe pentru același compartiment și a refuzat semnarea de documente pe care le-ar fi elaborat incorect și nu a întocmit fișele de evaluare pentru angajații din domeniul FCA.
Consideră că toate acuzațiile cuprinse în argumentele consumate nu sunt reale. Potrivit singurei fișe a postului care i-a fost adusă la cunoștință și atașată la dosarul său de resurse umane nu prevede niciuna din obligațiile despre care se afirmă că nu le-a îndeplinit. De altfel, în general, contabilul șef are cu totul altfel de atribuții.
Precizează că activitatea sa este constant verificată de auditori din cadrul Primăriei S. și nu i s-a reproșat niciodată întocmirea incorectă a documentelor sau depunerea acestora în afara termenelor legale.
În calitate de contestatoare, a invocat excepția nulității absolute a deciziei de sancționare, susținând incidența art. 252 alin. I Codul muncii, întrucât actul sancționator nu face referire la data abaterii, ci enumera generic pretinse abateri și nici nu menționează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil.
Potrivit art. 252 alin. 1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor statului de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Excepția nulității absolute a fost respinsă pe considerentul că dispozițiile art. 252, alin. 2 se referă doar la sancțiunile prevăzute în art. 248 alin. 1, cu excepția art. 248, alin. 1 lit. a, Codul muncii. Ori, art. 251, alin. l din Codul muncii prevede obligativitatea cercetării disciplinare prealabile cu excepția sancțiunii prevăzute avertismentului scris. Art. 252 Codul muncii prevede că aplicarea sancțiunii disciplinare se realizează prin decizie emisă în formă scrisă și, cât timp avertismentul scris reprezintă o sancțiune disciplinară, este firesc ca acestuia să i se aplice aceeași formă ca a oricărei sancțiuni disciplinare.
Deosebit de aceasta, instanța a reținut că nulitatea absolută prevăzută de art. 252, alin. 2 este condiționată de prejudicierea sa, efect juridic de natura nulității relative. Nulitatea absolută privește încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general și nu de interesul personal, nulitatea absolută nu se poate nici ignora și nici nu poate fi confirmată.
Prin urmare, apreciază că respingerea nulității absolute invocată este nelegală și netemeinică.
Pe fondul cauzei, arată că nenumăratele note interne emise de directorul C. nr. S.nu au nici o bază reală.
În drept, și-a întemeiat apelul pe prevederile art. 486, și următoarele NCPC art. 248, 251 și 252 Codul Muncii.
Reclamanta-intimată a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a invocat în cererea de chemare în judecată nulitatea absolută a deciziei de sancționare, în conformitate cu prevederile art.252 literele b și e din Codul muncii, care prevăd, sub această sancțiune, obligativitatea prevederii în decizie, printre altele, și a următoarelor elemente:
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.";
Prima instanță a reținut că lipsa mențiunilor referitoare la termenul și instanța competentă la care poate fi atacată decizia de sancționare nu au împiedicat-o pe contestatoare să formuleze prezenta contestație, imediat după emiterea ei, la instanța competentă. Reclamanta nu a fost prejudiciată cu nimic prin indicarea acestor elemente, pentru a fi atrasă nulitatea absolută fiind necesar a se demonstra vătămarea cauzată contestatoarei.
Astfel cum a arătat și apelanta, nulitatea absolută prevăzută de art.252 din Codul muncii privește încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general, și nu a unuia particular. Curtea reține că omisiunea pârâtei de a insera în dispoziția atacată mențiunile referitoare la termenul și instanța competentă la care poate fi atacată decizia de sancționare aduce nulitatea absolută pentru nerespectarea cerințelor de formă și nu poate fi acoperită prin confirmare, întrucât nulitatea prevăzută de art.252 din Codul muncii are caracterul unei nulități exprese, anume prevăzute de lege. În cazul nulităților exprese, legea instituie o prezumție ,,juris tantum"; de vătămare, astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie să dovedească faptul vătămării, ci doar neobservarea formelor legale.
Față de o asemenea omisiune ce conduce la nulitatea absolută a deciziei de sancționare pentru nerespectarea condițiilor de formă cerute de lege cu ocazia emiterii acesteia, Curtea apreciază că nu se mai impune cercetarea celorlalte critici din memoriul de apel, legate de fondul cauzei.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul și va schimba în tot sentința atacată, iar, în rejudecare, va admite excepția nulității absolute a deciziei nr.7/09.03.2016, emisă de pârâtă, și va constata nulă absolut această decizie.
← Adeverinţa întocmită conform ordinului ministrului muncii,... | Cercetare disciplinară prealabilă. caracterul facultativ al... → |
---|