Plata sporului pentru efectuarea orelor suplimentare pentru personalul plătit din fondurile publice în anii 2011-2014. inaplicabilitatea art. 123 şi 142 alin. 2 din codului muncii. definirea sintagmei ”personal plătit din fondurile publice”.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 854 din data de 13.10.2016
Prin sentința civilă nr. 579 din 07 iunie 2016 Tribunalul Botoșani a admis în parte acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamantul A.A., în contradictoriu cu pârâta Stațiunea P.
A obligat pârâta să plătească reclamantului:
- suma netă de 8242 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada 3.11.2011 - 30.09.2014, sumă ce a fost actualizată în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data de 31.10.2015;
- suma de 1700 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat și onorariu expert);
- actualizarea în funcție de indicii de inflație a sumei de 8242 lei, începând cu luna noiembrie 2015 până la data plății efective.
A obligat pârâta să plătească Statului Român suma de 1900 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului.
A respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediu de odihnă aferent anului 2014.
În baza întreg materialului probator administrat în cauză Tribunalul a reținut că pretențiile reclamantului sunt întemeiate în parte. Astfel activitatea suplimentară a fost recunoscută parțial de Stațiunea P. care a plătit reclamantului sumele pentru un număr de 128 ore suplimentare.
În plus toți cei trei martori audiați în cauză au confirmat că programul de lucru al reclamantului era mai mare decât 8 ore pe zi și 40 ore pe săptămână, programarea activității reclamantului fiind făcută de șefii de fermă din cadrul Stațiunii.
Conform art. 120-123 din Codul Muncii munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară. La solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, după caz.
Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. În perioadele de reducere a activității angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.
În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Așa cum arată art. 142 alin. 2 din Legea 53/2003 în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Expertul desemnat în cauză a stabilit că reclamantul a prestat un număr de 1210 ore suplimentare în intervalul 03.11.2011 - 30.09.2014 din care pârâta a plătit drepturile cuvenite pentru 128 ore suplimentare pentru diferența de ore suplimentare reclamantului i se cuvine suma netă de 8242 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada 3.11.2011 - 30.09.2014, sumă ce a fost actualizată în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data de 31.10.2015, din care 8141 lei reprezintă drepturi salariale iar diferența este actualizarea în raport cu indicii de inflație.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta Stațiunea P.
În motivarea apelului pârâta Stațiunea P. a arătat în esență că instanța de fond în mod nelegal nu a ținut cont de apărările sale, prin care a arătat că Stațiunea P. este o instituție publică, iar în situația în care ar fi fost prestate ore suplimentare acestea au fost compensate cu timp liber.
Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 285/2010, prevăd că: în anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător. Pentru anul 2012, prin art. 7 din Legea nr. 283/2011 stipulându-se doar posibilitatea acordării de timp liber în compensare pentru orele suplimentare efectuate în cursul unei luni. În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător, potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2008. Ordonanța de Urgență nr. 84/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 845 din 13 decembrie 2012, privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare prevede prelungirea aplicării acestor dispoziții și pentru anul 2013.
Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 N.C.pr.civ., stabilirea situației de fapt și aplicarea de către prima instanță a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
În speță prima instanță a obligat pârâta apelantă să plătească reclamantului contravaloarea orelor suplimentare efectuate de acesta în perioada 3.11.2011 - 30.09.2014, sumă actualizată cu indicii de inflație.
Pârâta apelantă susține că în cauză nu se putea dispune obligarea sa la plata de ore suplimentare în perioada menționată întrucât este o instituție publică și se aplică dispozițiile art. 9 din Legea nr. 285/2010, art. 7 din Legea nr. 283/2011, OUG nr. 80/2010 prin care s-a stabilit că în anii 2011, 2012, 2013 muncă prestată suplimentar de personalul din sectorul bugetar precum și cea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale se vor compensa cu timp liber corespunzător.
Potrivit art. 1 din HG nr. 35 din 12 ianuarie 2006 se înființează stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul zootehniei, ca instituții publice cu personalitate juridică, finanțate potrivit prevederilor legale din venituri proprii, în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice "X", prevăzute în anexele nr. 1 - 9, prin reorganizarea unor stațiuni de cercetare și producție agricolă din domeniul zootehniei, care se desființează.
În anexa 6 la această hotărâre, art. 1, se menționează că se înființează Stațiunea P., instituție publică cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii.
Curtea reține că printr-o succesiune de acte normative s-a dispus ca pentru personalul plătit din fondurile publice orele suplimentare să fie compensate doar cu timp liber corespunzător în anii 2011-2014, nefiind aplicabile dispozițiile art. 123 și 142 alin. 2 din Codului muncii.
Astfel, conform art. 9 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 în anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Art. 7 din OUG nr. 80 din 8 septembrie 2010 aprobată prin Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011, cu modificările ulterioare, prevede că în anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Conform art. 2 din OUG nr. 84 din 12 decembrie 2012 prevederile art. 7 alin. din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În fine, art. 9 din OUG nr. 103 din 14 noiembrie 2013 prevede că în anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
În ceea ce privește noțiunea de personal din sectorul bugetar trebuie avute în vedere prevederile art. 2 lit. c din Legea cadru nr. 284/2010 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice din care rezultă că aceasta include și personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii.
Cum pârâta apelantă este o instituție publică finanțată integral din venituri proprii, rezultă că personalului său, inclusiv reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile citate mai sus potrivit cărora munca suplimentară efectuată în perioada 2011-2014 se compensează doar cu timp liber corespunzător, neputându-se acorda un spor, astfel cum prevede Codul muncii, acțiunea fiind greșit admisă, cu ignorarea dispozițiilor legale incidente.
În aceste condiții criticile apelantei ce vizează dovada orelor suplimentare efectuate nu mai sunt relevante, Curtea reținând că nu se poate acorda contravaloarea lor, astfel cum a dispus prima instanță, ci doar ore libere în compensare. Cum reclamantului nu i se cuvine nicio sumă de bani pentru munca suplimentară efectuată nici cererea accesorie privind actualizarea sumelor cu indicii de inflație nu poate fi admisă.
Pentru considerentele expuse, constatând că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, în temeiul art. 480 alin. 1, 2 NCPC, Curtea va admite apelul, va schimba în parte sentința civilă nr. 579/7.06.2016 a Tribunalului Botoșani, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
| ← Fond litigii muncă.art.48 c muncii stabileşte că angajatorul... | Adeverinţa întocmită conform ordinului ministrului muncii,... → |
|---|
