cerere de valoare redusă, plata nedatorata, recuperare sume, data de la care se poate acorda dobanda
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 829 din data de 09.10.2015
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 16.07.2015, reclamanta S.C X SA , în contradictoriu cu pârâtul CV, a solicitat, în cadrul procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 1954 lei, cu titlul de plată nedatorată încasată în calitate de accipiens, precum și la restituirea dobânzii legale aferente acestei sume de la data plății acesteia, sume la care se adaugă cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivare, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 2300/2013, Tribunalul Iași a obligat unitatea reclamantă la plata sumelor reprezentând diferențe drepturi salariale ( salarii suplimentare cuvenite debitorului), pentru segmentul 2010, 2011, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale BNR, calculate de la momentul nașterii dreptului, până la data plății efective a acestuia.
Sentința fiind definitivă și executorie la momentul pronunțării, reclamanta s-a conformat acesteia, achitând suma de 7704 lei, reprezentând diferență de natură salarială și venituri suplimentare aferente anilor 2010 și 2011, actualizate conform sentinței și cu dobânda legală. Plata s-a realizat în tranșe, conform documentelor anexate dosarului cauzei.
Împotriva sentinței civile anterior individualizate, unitatea a declarat recurs, calea de atac fiind admisă prin decizia nr. 390 din 26.02.2014. astfel, s-a respins solicitarea inițială a pârâtului de obligare a unității reclamante la plata salariului suplimentar aferent anului 2010 și a salariului suplimentar pentru perioada 1.01.2011 -31.12.2011, fiind menținute toate celelalte dispoziții care nu contravin acestei soluții. Urmare a desființării titlului executoriu , reclamanta apreciază că suma de 2131 lei, plătită cu titlul de drepturi salariale câștigate apare ca fiind o plată nedatorată, în accepțiunea art. 1341 NCPC. Astfel, restituirea sumelor achitate trebuie realizată în conformitate cu prevederile art. 1635 NCPC.
Se arată că unitatea reclamantă a procedat la notificarea pârâtului prin adresa A1.3/1654/19.12.2014. pârâtul a recunoscut că datorează suma de 2131 lei, consimțind la încheierea unei convenții de plată în acest sens, la data de 8.01.2015, prin care s-a obligat la restituirea sumei încasate, în 12 tranșe lunare, a câte 177 lei pe lună, cu excepția ultimei luni, în care suma datorată este de 184 lei. Această convenție nu a fost însă respectată, pârâtul achitând o singură tranșă, conform extrasului din 22.01.2015. Astfel, debitorul mai are de achitat suma de 1954 lei, precum și dobânda legală aferentă, de la data plății, la data restituirii efective a acestuia.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1026 NCPC; art. 1341, 1635, 1516, 1530 NCC, fiind solicitată și judecarea cauzei în lipsă.
Cererea de chemare în judecată a fost completată corespunzător, pe formularul pus la dispoziție de Ministerul justiției, fiind însoțită de următoarele acte: dovada de achitare a taxei de timbru, procură de reprezentare, adresa de notificare, extras de cont achitare primă tranșă de către pârât în contul reclamantei, convenția de plată din 8 ianuarie 2015, decizia Curții de Apel Iași nr. 390/2014, pronunțată în dosarul 4394/99/2013, extras de cont achitare suma de 2619 lei de către reclamantă, la data de 30.07.2013, borderou card-uri, extrase de cont și borderou card-uri 2013-2014, dovadă comunicare hotărâre nr. 2300/2013.
În procedura scrisă, pârâtul nu a depus întâmpinare.
La data de 21 septembrie 2015, pentru primul termen de judecată, reclamanta a depus precizări scrise, privind modul de calcul și cuantumul efectiv al dobânzii scadente la data promovării acțiunii, indicând o sumă de 122,17 lei,
În cadrul ședinței de cameră de consiliu din data de 23 septembrie 2015, instanța a constatat inexistența unor cereri sau excepții, a încuviințat proba cu înscrisuri și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile noului cod civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după intrarea sa in vigoare, precum si situațiilor juridice născute după intrarea sa in vigoare. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după intrarea in vigoare a Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011.
Pe de altă parte , operațiunile juridice producătoare de efecte - precum plata și constatarea caracterului său nedatorat, având drept consecință directă, în opinia reclamantei, necesitatea de restituire, prin invocarea instituției plății nedatorate, realizate chiar sub imperiul noii reglementări ( chiar și în temeiul unor relații de serviciu, generatoare de raporturi juridice, anterioare datei de 1.10.2011) , urmează a fi guvernate de dispozițiile în vigoare de la momentul nașterii obligației de restituire, în speță de noul cod civil. Acest lucru se datorează naturii plății nedatorate, ce reprezintă în esență un fapt juridic licit și voluntar , care constă în executarea de către o persoană numită solvens, în principiu din eroare , a unei prestații la care nu era obligată și fără intenția de a plăti datoria altuia. Obligația de restituire se naște din faptul plății, acesta fiind reperul temporal la care instanța se va raporta, pentru stabilirea incidenței dispozițiilor noului cod civil.
Conform dispozițiilor art.1026 NCPC: "Prezentul titlu se aplica atunci cand valoarea cererii, fara a se lua in considerare dobanzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depaseste suma de 10.000 lei la data sesizarii instantei. Prezentul titlu nu se aplica in materie fiscala, vamala sau administrativa si nici in ceea ce priveste raspunderea statului pentru acte sau omisiuni in cadrul exercitarii autoritatii publice. Reclamantul declanseaza procedura cu privire la cererile cu valoare redusa prin completarea formularului de cerere si depunerea sau trimiterea acestuia la instanta competenta, prin posta sau prin orice alte mijloace care asigura transmiterea formularului si confirmarea primirii acestuia.
Potrivit art.1030 NCPC, procedura cu privire la cererile cu valoare redusa este scrisa si se desfasoara in intregul ei in camera de consiliu . Instanta poate dispune infatisarea partilor, daca apreciaza acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre parti. Instanta poate sa refuze o astfel de solicitare in cazul in care considera ca, tinand cont de imprejurarile cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motiveaza in scris si nu poate fi atacat separat. Dupa primirea formularului de cerere completat corect, instanta va trimite de indata paratului formularul de raspuns, insotit de o copie a formularului de cerere si de copii de pe inscrisurile depuse de reclamant. In termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevazute la alin. (3), paratul va depune sau trimite formularul de raspuns completat corespunzator, precum si copii de pe inscrisurile de care intelege sa se foloseasca. Paratul poate sa raspunda prin orice alt mijloc adecvat, fara utilizarea formularului de raspuns. Instanta poate incuviinta si alte probe in afara inscrisurilor depuse de parti. Nu vor fi insa incuviintate acele probe a caror administrare necesita cheltuieli disproportionate fata de valoarea cererii de chemare in judecata sau a cererii reconventionale.
Rezultă așadar că procedura cererilor de valoare redusă constituie o procedură urgentă, delimitată din punct de vedere al etapelor strict de către legiuitor, procedură ce permite reclamantului să obțină judecarea cu celeritate a cererii sale, în contextul îndeplinirii tuturor cerințelor legale.
Instanța reține că unitatea reclamantă nu se prevalează de drepturi rezultate din raporturile de muncă și nici nu solicită instanței analiza particularităților acestor raporturi juridice, ci de un fapt licit generator de drepturi- plata pe care aceasta ar fi realizat-o în temeiul unei sentințe civile, ce a oferit câștig de cauză pârâtului, desființată ulterior în căile de atac.
Instituția plății nedatorate beneficiază în reglementarea actualului cod civil de o reglementare expresă , în cuprinsul articolelor 1341-1344.
Condițiile instituite de legiuitor, pentru incidența plății nedatorate pot fi rezumate după cum urmează: solvens-ul ( persoana care efectuează plata) trebuie să fi executat o prestație pozitivă, cu titlul de plată, cu intenția certă de a stinge o datorie, această obligație putând consta în a da sau a face ceva. În plus, este necesar ca această datorie să nu existe în realitate, inexistența putând fi după caz absolută/obiectivă (în absența originară sau devenită a unui raport obligațional între părți) sau relativă/subiectivă ( atunci când se execută o altă obligație decât cea care făcea obiectul raportului juridic dintre părți). Ca regulă generală, se cere ca plata efectuată de solvens către accipiens să fie relaizată din eroare, ca rezultat al reprezentării deformate a unei realități juridice. Cu toate acestea, condiția erorii a evoluat, în prezent, aceasta fiind necesară doar în cazul inexistenței relative a datoriei care s-a intenționat a fi achitate. Se poate așadar observa că în prezenta cauză, reclamanta se prevalează de o inexistență absolută, obiectivă și devenită a datoriei pe care a stins-o prin plată.
Faptul plății, constatată a fi nedatorată, are ca efect nașterea unui raport juridic de obligații între solvens, în calitate de creditor și accipiens, în calitate de debitor. În plus, restituirea plății nedatorate se realizează în acord cu prevederile 1635-1649 NCC. Regula principală este înscrisă în art. 1639 NCC, potrivit căruia, restituirea se face în natură. Dacă plata a constat într-o sumă de bani, cel care a primit-o este obligat să restituie aceeași sumă, iar în cazul în care a fost de rea credință, el poate fi ținut să plătească și dobânzile legale aferente acestei sume , calculate din ziua în care a fost plătită ( art. 1489 C.civ).
Prin sentința civilă .nr. 2300/2013, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 4394/99/2013, reclamanta a fost obligată la plata către pârât a sumelor reprezentând salarii suplimentare aferente anilor 2010 și 2011, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferente, de la momentul nașterii dreptului la data plății efective. Alături de aceste obligații, au fost stabilite și alte obligații suplimentare, în sarcina reclamantei, în calitate de angajator.
În temeiul acestei sentințe, reclamanta a procedat la achitarea sumelor la care a fost obligată, totalizând 2131 lei, prin OP-uri anexate prezentei acțiuni , în perioada 2013-2014.
Prin decizia nr. 390/2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în calea de atac a recursului împotriva sentinței Tribunalului Iași, s-a revenit asupra obligației reclamantei de achitare a sumei reprezentând salarii suplimentare aferente anului 2010 și perioadei 1 februarie 2011-31 decembrie 2011, fiind menținute toate celelalte obligații instituite în favoarea pârâtului din prezenta cauză. Decizia a fost pronunțată la data de 26 februarie 2014, fiind irevocabilă.
Întrucât, cu privire la această sumă, titlul executoriu a fost desființat, plata efectuată are caracterul unei plăți nedatorate, în accepțiunea unei inexistențe devenite, absolute și obiective, a datoriei. Pe cale de consecință, într-o atare situație, conform susținerilor anterior efectuate, nu este necesară îndeplinirea suplimentară a condiției erorii.
Instanța va reține că, între părți a fost semnat un angajament de plată, la data de 8 ianuarie 2015, dată la care accipiensul, pârât în prezenta cauză a recunoscut expres datoria de 2131 lei, pe care o are față de reclamantă și s-a obligat la restituirea acesteia în tranșe lunare, în număr total de 12, achitând o singură tranșă , în valoare de 177 lei.
Din analiza situației concrete deduse judecății, se poate observa că buna credință ( prezumată de lege) a celui care a primit o plată constatată ca fiind nedatorată, a încetat efectiv la momentul la care i s-a adus la cunoștință necesitatea restituirii sumei încasate, precum și motivele care stau la baza unei atare cereri de restituire. Or, deși reclamanta susține că a expediat adresa de notificare din 19.12.2014, nu a depus la dosar dovada efectivă a expedierii și recepționării unei atare adrese, unității revenindu-i sarcina probei cu privire la dobândirea statului de persoană ce acționează cu rea credință, a pârâtului.
Or, în absența oricărei dovezi de încetare a stării de bună credință prezumată, anterior momentului semnării angajamentului, instanța va aprecia că buna credință a accipiensului a încetat cel mai târziu la această dată a asumării obligației de restituire sumă, prin semnarea angajamentului din 8.01.2015, din acel moment el devenind de rea credință. Or, în contextul solicitării dobânzii legale aferente sumei de bani ce trebuie restituită de către pârât, observând modul de funcționare al prezumției de bună credință, precum și data certă a încetării acesteia, astfel cum rezultă din materialul probatoriu administrat, instanța urmează a admite dosar în parte solicitarea reclamantei de acordare a despăgubirilor reprezentate de dobânzi legale, pentru segmentul 8.01.2015-data achitării efective a debitului de către pârât.
În plus, este de semnalat că plata unei singure tranșe din cele negociate de părți, pentru îndeplinirea corespunzătoare a obligației de restituire sumă achitată de angajator, nu poate schimba data încetării bunei credințe, pârâtul cunoscând faptul necesității de restituire a sumei tot cu începere de4 la 8.01.2015, pentru întreaga sumă.
Astfel, în considerarea argumentelor anterior expuse, instanța urmează a admite în parte cererea de valoare redusă, astfel cum a fost formulată și a obliga pârâtul la restituirea sumei de 1954 lei, cu titlul de plată nedatorată încasată în calitate de accipiens, precum și la restituirea dobânzii legale aferente acestei sume de la data primirii notificării de către pârât, respectiv de la data de 8.01.2015, în absența altei dovezi de comunicare efectivă.
În temeiul art. 451-453 NCPC, reținând culpa procesuală a pârâtului, care prin nerespectarea obligațiilor cunoscute a determinat promovarea prezentei acțiuni, instanța va admite și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând pârâtul și la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare efectuate de reclamantă, respectiv contravaloarea taxei de timbru.
| ← Valorificarea contribuţiile reţinute în valută şi virate... | Aplicarea dispoziţiilor generale din Codul muncii referitoare... → |
|---|
