Clauză de neconcurenţă. Sancţiunea nerespectării cerinţelor legale privitoare la conţinutul clauzei. Consecinţa neînregistrării anexei la contractul individual de muncă care cuprinde o clauză de neconcurenţă
| Comentarii |
|
Prevederile art. 21 alin. (2) C.muncii au ca scop protejarea salariatului, respectiv asigurarea respectării de către angajator a principiului libertăţii muncii. Din coroborarea dispoziţiile art. 21 cu cele ale art. 23 C.muncii , rezultă că interesul de a invoca nulitatea unei clauze de neconcurenţă pentru convenirea ei cu nerespectarea cerinţelor art. 21 alin. (2) C.muncii aparţine doar salariatului lezat printr-o astfel de clauză, iar sancţiunea nerespectării acestor condiţii este nulitatea relativă. Neînregistrarea la Inspectoratul Teritorial de Muncă a anexei la contractul individual de muncă, prin care a fost convenită clauza de neconcurenţă, nu lipseşte de efecte clauza de neconcurenţă, deoarece înregistrarea contractului individual de muncă şi, implicit, a anexelor sale la Inspectoratul Teritorial de Muncă nu reprezintă o condiţie de valabilitate a contractului individual de muncă şi a anexelor sale.
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 2433 din 16 noiembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 1798 din 19 iulie 2011, pronunțată în dosarul 889/108/2011, Tribunalul Arad a respins acțiunea formulată de către reclamanta H.L. împotriva pârâtei SC H.A.I.S. SRL Sântana, având ca obiect pretenții.
Totodată, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă-reconvențională SC H.A.I.S.SRL în contradictoriu cu reclamanta pârâtă-reconvențională H.L. și a constatat nulitatea absolută a clauzei de neconcurență pct. III din anexa 2 la contractul individual de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad sub nr. 602546/28.10.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta pârâtă-reconvențională a fost angajata pârâtei reclamantă-reconvențională, începând cu data de 28.10.2009 și până la data de 31.10.2010, când contractul individual de muncă a încetat, prin dispoziția nr.1141/01.11.2010, ca urmare a demisiei reclamantei.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta pârâtă-reconvențională a solicitat plata clauzei de neconcurență, pe care ambele părți au semnat-o în anexa 2 pct. II la contractul individual de muncă nr. 602.546/28.10.2009.
Această clauză de neconcurență prevede restricții cu privire la prestarea activității de către reclamantă la încetarea contractului individual de muncă, respectiv că nu poate desfășura nici în interes personal și nici în beneficiul unui terț restricționat nici o activitate restricționată în zona interzisă.
Potrivit pct. III din anexa 2 la contractul individual de muncă, zona interzisă este Europa, activități restricționate sunt orice activități similare sau care concurează cu activitatea angajatorului, Terții restricționați sun societăți având același obiect de activitate cu cel al angajatorului, iar activitatea angajatorului înseamnă obiectul de activitate al angajatorului.
Prima instanță a apreciat că o astfel clauză de neconcurență ar produce efecte numai dacă, în cuprinsul contractului individual de muncă, ar fi prevăzute în mod concret activitățile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității, precum și aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul, conform art. 21 alin. (2) din C.muncii.
în cuprinsul clauzei de neconcurență din anexa 2 la contractul individual de muncă al reclamantei se menționează că aria geografică unde aceasta nu poate desfășura activitatea, este Europa, astfel încât sunt încălcate dispozițiile art. 21 alin. 2 din C.muncii, întrucât aria geografică nu poate fi un întreg continent, prin aceasta fiind interzis reclamantei dreptul la muncă în Europa, dat fiind că este imposibil să-i ceri acesteia să muncească pe un alt continent. Textul de lege prevede aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul, deci nu este suficientă indicarea unui întreg continent, ci această arie se referă doar la zona în care salariatul este în reală competiție cu angajatorul, ceea ce restrânge o astfel de arie doar la zona de competiție. Prin urmare, clauza de neconcurență referitoare la aria geografică ca fiind Europa nu își poate produce efectele, fiind nulă absolut.
Activitățile ce sunt interzise salariatului sunt definite la modul general, ele implicând toate activitățile similare sau care concurează cu activitatea angajatorului, ceea ce încalcă dispozițiile art. 21 alin. (2) din C.muncii, deoarece acestea activități trebuie prevăzute în mod concret și nu la modul general.
Terții restricționați sunt toate societățile care au același obiect de activitate cu angajatorul, lipsind nominalizarea acestora, așa cum prevede art. 21 alin. (2) din C.muncii, motiv pentru care clauza de neconcurență nu poate produce nici un efect.
Prima instanță a apreciat că așa cum a fost prevăzută clauza de neconcurență, la pct. III din anexa la contractul individual de muncă, aceasta tinde la interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deține, ceea ce este expres oprit de art. 23 alin. (1) din C.muncii.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că invocata clauză de neconcurență, inserată la pct. III din anexa la contractul individual de muncă, nu poate produce nici un efect juridic, deoarece ea încalcă prevederile art. 21 alin. (2) și ale art. 23 alin. (1) din C.muncii, încălcare ce atrage nulitatea absolută a clauzei de neconcurență.
Nu a fost reținută apărarea reclamantei privitoare la faptul că pârâta își invocă propria culpă la încheierea acestei clauze, deoarece contractul individual de muncă este o convenție a ambelor părți, el nu este încheiat doar de pârâtă, ci este negociat cu reclamanta, care are și ea o culpă la încheierea contractului, deoarece trebuia să observe nulitatea absolută a clauzei de neconcurență și că aceasta contravine art. 21 alin. 2 din C.muncii.
Referitor la acțiunea introductivă de instanță, s-a apreciat că reclamanta nu poate solicita punerea în executate a unei clauze nule absolut din contractul individual de muncă, care nu a produs nici un efect încă din momentul încheierii sale.
în temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța a constatat că pârâta reclamantă reconvențională nu a dovedit cheltuielile de judecată solicitate, astfel încât acestea au fost respinse, iar cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă pârâtă reconvențională au fost respinse deoarece pârâta reclamantă reconvențională nu a căzut în pretenții.
Reclamanta a formulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 1798 din 19.07.2011 pronunțata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 889/108/2011, solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate, rejudecarea cauzei în fond și admiterea acțiunii inițiale, prin care reclamanta a solicitat plata a 5 indemnizații de neconcurență, conform Anexei nr. 2 - Clauze speciale din contractul individual de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de munca Arad sub nr. 602.546/28.10.2009.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea recurată este lipsita de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond a apreciat că, clauza de neconcurență prevăzută în Anexa 2 a contractului individual de muncă, este lovită de nulitate absolută, deoarece nu respectă dispozițiile art. 21 C.muncii , nefiind indicate în mod concret activitățile interzise salariatului, terții in favoarea cărora se interzice prestarea activității, precum si aria teritorială unde salariatul poate fi in competiție cu angajatorul.
După cum se poate observa din cuprinsul Anexei nr.2 - Clauze speciale Cap. III, angajatorul SC H.A.I.S. SRL, respectând prevederile art. 21 alin. 2 C.muncii, a inclus în contractul individual de muncă și a explicat semnificația acestor termeni.
Susținerea instanței de fond, conform căreia clauza de neconcurență, prevăzută în Cap. III din Anexa 2 - Clauze speciale a contractului individual de munca, tinde la interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care acesta o deține, este neadevărată.
Astfel, angajatorul îi interzice fostului salariat să presteze activitățile indicate la punctul (ii) alin. 1 din Cap. III Anexa 2 din contract, doar in favoarea terților restricționați indicați la punctul (iii) alin. (1) din anexa la contract, aflați in zona interzisă, respectiv în Europa.
Potrivit art. 23 alin. (1), clauza de neconcurență nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deține.
Art. 23 alin. (2) prevede că, la sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncă, instanța competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurență.
Analizând prevederile cap. III din Anexa 2 - Clauze speciale la contractul încheiat de părți, se constată că restricția nu se referă la exercitarea totală a profesiei salariatului sau a specializării sale, ci doar la prestarea activităților prevăzute la pct. (ii), în favoarea unor societăți având același obiect de activitate cu cel al pârâtei, respectiv recuperarea materialelor reciclabile sortate, în zona interzisă: Europa, pe o perioada de 6 luni de la data încetării contractului de muncă.
între cele două părți a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad sub nr. 602.546/28.10.2009. La aceiași dată, cu ocazia negocierii clauzelor esențiale ale contractului individual de muncă, părțile au negociat și semnat anexele nr. I-III la contract, anexe care, conform punctului P - întregul Contract, fac parte integrantă din contractul individual de muncă nr. 602.546/28.10.2009. Toate cele trei anexe la contract au fost semnate și ștampilate de către reprezentantul pârâtei, precum și de către reclamantă.
Astfel, respectând prevederile art. 20-24 din C.muncii, cu ocazia negocierii și semnării contractului individual de muncă, a fost negociată și semnată și clauza de neconcurență, inclusă în Anexa 2 - Clauze speciale. Această clauză constituie Anexa la contractul de muncă, iar nu act adițional la contractul individual de muncă.
Contractul individual de muncă a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Arad la data de 28.10.2009. Anexa 2-Clauze speciale, care cuprinde și clauza de neconcurență, face parte integrantă din acest contract, fiind astfel înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Muncă odată cu acest document, sub același număr, respectiv nr.602.546/28.10.2009.
Conform art. 41 din C.muncii, orice modificare a contractului de muncă se poate face numai prin intermediul unor acte adiționale la acesta. Potrivit Legii 130/1999, angajatorii aveau obligația de a înregistra la Inspectoratul Teritorial de Muncă, în termen de 5 zile, actele adiționale de executare, suspendare, modificare și încetare a contractelor de munca. Legea 130/1999 nu a făcut nici o mențiune expresă cu privire la înregistrarea la Inspectoratul Teritorial de Muncă a anexelor la contractele de muncă.
De la data înregistrării contractului de muncă nr. 602.546/28.10.2009 la Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad, respectiv data de 28.10.2009, și până la data de 31.10.2010, data încetării raporturilor de muncă, pârâta SC H.A.I.S. SRL nu a informat-o pe reclamantă, în nici un moment, că Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad nu a înregistrat anexele la contractul de muncă, deoarece clauzele incluse în aceste anexe nu ar fi în conformitate cu dispozițiile legale, sau că intenționează să renegocieze aceste clauze. Mai mult, pârâta SC H. A.I.S.SRL a încheiat, la diferite intervale de timp, în aceleași condiții și cu alți salariați ai societății astfel de contracte de muncă, contracte care includ clauza de neconcurență în Anexă, neinformându-i nici pe aceștia asupra neînregistrării la Inspectoratul Teritorial de Muncă a anexelor sau asupra intenției de modificare a clauzei.
După încetarea contractului individual de muncă, reprezentanții pârâtei au recunoscut valabilitatea acestei clauze prin intermediul corespondenței electronice purtată, prin e-mail, de reclamantă cu reprezentanta pârâtei: d-na S.M. - HR specialist.
La data de 16.12.2010, în urma notificării trimise prin poștă pârâtei SC H.A.I.S. SRL, aceasta a achitat, în contul deschis pe numele reclamantei la Banc Post - Arad, suma de 1.317 lei, reprezentând „plată clauză de neconfidențialitate”, așa cum rezultă din extrasul bancar existent la dosar.
Având în vedere că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale. stabilite prin contractul individual de muncă nr.602.546/ 28.10.2009 împreună cu anexele sale, a solicitat obligarea angajatorului SC H.A.I.S. SRL la plata ultimelor 5 indemnizații de neconcurență restante.
în drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 - 316 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea întâmpinării se susține, în esență, că, în speță, clauza de neconcurență este lovită de nulitate absolută, întrucât nu respectă dispozițiile art. 21 alin. (1) și alin. (2) din C.muncii, dat fiind că nu cuprinde aria teritorială unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul, nu identifică limitativ terții în favoarea cărora se interzice prestarea activităților, nu arată în concret activitățile interzise. Toate activitățile desfășurate de către reclamantă, potrivit fișei postului, au specific logistic și nu pot constitui, în nicio împrejurare, activități concurente, dat fiind că sunt activități comune oricărui domeniu de activitate, ce nu poate fi în concurență reală. Prin urmare, actul adițional nu poate produce efecte.
Pe de altă parte, se învederează instanței că acest act adițional nu a putut fi înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad, deoarece nu respecta prevederile imperative ale art. 21 alin. (2) din C.muncii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta-recurentă a fost angajata pârâtei-intimată, începând cu data de 28.10.2009 și până la data de 31.10.2010, când contractul individual de muncă a încetat, prin dispoziția nr. 1141/01.11.2010, ca urmare a demisiei reclamantei.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta pârâtă-reconvențională a solicitat plata clauzei de neconcurență, pe care ambele părți au semnat-o în anexa 2 pct. II la contractul individual de muncă nr. 602.546/28.10.2009.
Potrivit pct. III din anexa 2 la contractul individual de muncă, zona interzisă este Europa, activități restricționate sunt orice activități similare sau care concurează cu activitatea angajatorului, Terții restricționați sun societăți având același obiect de activitate cu cel al angajatorului, iar activitatea angajatorului înseamnă obiectul de activitate al angajatorului.
Din coroborarea dispozițiile art. 21 cu cele ale art. 23 din C.muncii, rezultă că nulitatea clauzei de neconcurență pentru convenirea ei cu nerespectarea cerințelor art. 21 alin. (2) din C.muncii poate fi invocată doar de către salariat, nu și de către angajator.
Prevederile art. 21 alin. (2) din C.muncii au ca scop protejarea salariatului, respectiv asigurarea respectării de către angajator a principiului libertății muncii, astfel încât interesul de a invoca nulitatea unei clauze de neconcurență pentru neîndeplinirea condițiilor reglementate de către art. 21 alin. (2) din C.muncii aparține doar salariatului lezat printr-o astfel de clauză, iar sancțiunea nerespectării acestor cerințe este nulitatea relativă, iar nu nulitatea absolută, cum greșit apreciază intimata.
Art. 23 alin. (2) din C.muncii prevede că: „la sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncă instanța competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurență”.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat eronat că, în speță, este incidentă sancțiunea nulității absolute a clauzei de neconcurență cuprinsă în Anexa nr. 2 la contractul individual de muncă încheiat între părți, astfel încât pârâta-reclamantă reconvențională poate invoca nulitatea absolută a acesteia, iar cererea reconvențională formulată de către aceasta este întemeiată dat fiind că a fost încheiată cu încălcarea prevederilor art. 21 din C.muncii.
întrucât cererea reconvențională este nefondată, potrivit celor arătate anterior, se impune respingerea ei și admiterea acțiunii principale prin raportare la dispozițiile art. 21 din C.muncii.
împrejurarea că anexa 2 la contractul individual de muncă încheiat între părți nu a fost înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad nu înlătură aplicabilitatea acesteia în cauză, deoarece înregistrarea contractului individual de muncă și, implicit, a anexelor sale la Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad nu reprezintă o condiție de valabilitate a contractului individual de muncă și a anexelor sale, astfel încât Anexa nr. 2 la contractul individual de muncă trebuie executată de către părțile între care s-a încheiat.
Din înscrisurile depuse la filele 32-36 din dosarul de fond rezultă că pârâta a achitat reclamantei, anterior introducerii acțiunii pendinte, o indemnizație de neconcurență, în conformitate cu pct. III al Anexei nr. 2 la contractul individual de muncă, astfel încât Curtea, văzând și recunoașterea reclamantei-recurente în acest sens din cuprinsul cererilor depuse în dosar, constată că se impune admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a 5 indemnizații de neconcurență, conform Anexei nr. 2 - Clauze speciale la contractul individual de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad sub nr. 602546/28.10.2009.
Având în vedere considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 - alin. 3 C.proc.civ., Curtea a admis recursul reclamantei ca fiind fondat și a modificat în tot sentința recurată, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanta H.L. împotriva pârâtei SC „H.A.I.S.” SRL Sântana ca fiind întemeiată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a 5 indemnizații de neconcurență, conform Anexei nr. 2 - Clauze speciale la contractul individual de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad sub nr. 602546/28.10.2009.
Totodată, a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta - reclamantă reconvențională SC „H.A.I.S.” SRL Sântana împotriva reclamantei - pârâtă reconvențională H.L. ca nefondată.
(Judecător dr. Carmen Pârvulescu)
| ← Drepturi salariale. Acordarea tranşelor suplimentare pentru... | Reducerea salariului cu 15,5% în perioada octombrie-decembrie... → |
|---|
