Drepturi salariale. Acordarea tranşelor suplimentare pentru vechimea în învăţământ. Calitatea procesuală pasivă a autorităţilor publice locale în cadrul unui conflict individual de muncă. Obligativitatea contestării deciziei de reîncadrare şi stabilire a
| Comentarii |
|
Calitatea procesuală pasivă presupune stabilirea unei identităţi între persoana chemată în judecată şi persoana obligată din raportul juridic dedus judecăţii. Raporturile juridice dintre ordonatorii de credite, precum şi dintre ordonatorul de credite şi instituţia din subordine, căreia trebuie să i se asigure fondurile, sunt raporturi juridice de drept administrativ, care nu se regăsesc în sfera de competenţă a instanţei specializată în soluţionarea litigiilor de dreptul muncii. În absenţa unei dispoziţii legale exprese care să instituie în sarcina autorităţilor publice locale obligaţia de alocare de fonduri, instanţa de judecată nu poate reţine calitatea procesuală pasivă a acestora. Art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 128/1997 stabileşte dreptul cadrelor didactice de a beneficia de tranşe de vechime la salarizare suplimentare, care li se cuvin la 30, 35 şi peste 40 de ani de activitate în învăţământ, acordându-se şi o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare, corespunzător tranşei anterioare de vechime pentru fiecare dintre tranşele suplimentare. Art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, referitor la includerea în coeficienţii de multiplicare a tranşelor pentru vechime în muncă reglementate de art. 50 din Legea nr. 128/1997, a fost lipsit de efecte juridice de către Curtea Constituţională, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 983/2009, prin care acest articol a fost declarat neconstituţional, astfel încât cadrele didactice care îndeplinesc condiţiile legale sunt îndreptăţite la acordarea tranşelor de vechime reglementate de art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 128/1997 pe perioada cât Legea nr. 128/1997 a fost în vigoare, respectiv până la data de 1.01.2011, când dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 au fost abrogate prin art. 39 lit. a) din Legea nr. 284/2010. Dacă salariaţii nu au contestat, potrivit dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, respectiv dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 284/2010, deciziile emise pe seama lor cu privire la reîncadrare şi drepturile salariale ce li se cuvin în temeiul prevederilor Legii nr. 330/2009 coroborate cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 1/2010 şi ale Ordinului Ministerului Muncii nr. 32/42/2009, respectiv ale Legii nr. 284/2010, modul de stabilire a salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi care s-au acordat conform Legii nr. 330/2009 şi Legii nr. 284/2010, nu poate fi contestat printr-o acţiune adresată direct instanţei de judecată, înlăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din C.muncii. Împrejurarea că angajatorul nu a plătit de bună voie, până la data de 31.12.2009, tranşele suplimentare de vechime, refuzând acordarea lor după această dată, nu are ca efect naşterea efectivă a dreptului angajaţilor de a contesta drepturile salariale stabilite în temeiul Legii nr. 330/2009 şi al Legii nr. 284/2010 doar la momentul obţinerii unei hotărâri judecătoreşti de admitere a unei acţiuni referitoare la plata acestor tranşe pe o perioadă anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009. Pasivitatea salariaţilor nu poate justifica admisibilitatea unei acţiuni de obligare a angajatorului la un alt mod de stabilire a salariului în absenţa urmării procedurii speciale reglementate de art. 34 din Legea nr. 330/2009 şi art. 30 din Legea nr. 284/2010, chiar dacă o astfel de cerere de chemare în judecată ar fi întemeiată.
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 2732 din 14 decembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 3817/29.06.2011, pronunțată în dosarul nr.713/30/2011, Tribunalul Timiș a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Lugoj, a Municipiului Lugoj, prin Primar, și a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
A admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții B.G., C. N. și P. N. în contradictoriu cu pârâții Grup Școlar „V.B.”, Municipiul Lugoj, prin Instituția Primarului, și Consiliul Local Lugoj și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
A obligat pârâtul Grup Școlar „V.B.” Lugoj să procedeze la calcularea și plata transelor suplimentare de vechime ce se cuvin reclamanților, în condițiile art. 50 din Legea nr. 128/1997, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii, respectiv de la 01.02.2008 și până la 18.02.2011, data intrării în vigoare a noii legi a învățământului nr. 1/2011, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație.
A obligat pârâtul Grup Școlar „V.B.” Lugoj la reîncadrarea reclamanților cu includerea în salariul de bază a tranșelor suplimentare de vechime avute la 31 decembrie 2009, începând cu data de 01.01.2010 până la data de 18.02.2011, data intrării în vigoare a noii legi a învățământului nr. 1/2011.
A obligat pârâtul Grup Școlar „V.B.” Lugoj la acordarea față de reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010 și până la 18.02.2011, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
A obligat pârâții Consiliul Local al Municipiului Lugoj și Primarul Municipiului Lugoj să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate.
A respins în rest cererea.
Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a chematului în garanție Ministerului Finanțelor Publice, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de chemat în garanție, este neîntemeiată prin raportare la dispozițiile art. 19 din Legea 500/2002, conform cărora Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt in responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind contul general anual de execuție.
Ministerul Finanțelor Publice emite norme metodologice, precizări și instrucțiuni prin care se stabilesc practicile și procedurile pentru încasarea creanțelor, angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor, controlul cheltuielilor acestora, încheierea exercițiului bugetar anual, contabilizarea și raportarea.
Potrivit art. 3 pct. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 308/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice deschide credite necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Local Lugoj, precum și a Primăriei Municipiului Lugoj, invocate de acești pârâți, au fost respinse, întrucât, prin aceste organe al administrației publice locale, se derulează formalitățile pentru drepturile salariale ale personalului din învățământul preuniversitar, în aplicarea art. 6, art. 10 lit. d), art. 18 și art. 104, din Hotărârea Guvernului nr. 538/2002, precum și art. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, a Legii nr. 500/2002 și a art. 12 al Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 32/2001 privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar din care rezultă calitatea procesuală pasivă a pârâților Consiliul Local Lugoj și Municipiul Lugoj, prin Primar.
Reclamanții sunt încadrați ca profesori la unitatea școlară Grup Școlar „V. B.” Lugoj, cu vechimea în învățământ conform adeverințelor depuse la prezentul dosar.
Conform dispozițiilor art. 50 alin. (1) din Legea 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de 3 tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Ordonanța Guvernului nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ prevede, la art. 5 alin. (2), că „în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare”, iar la art. 10 „Prevederile prezentei ordonanțe se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008”.
Conform art. 11 din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, „Legile și ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intra în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea l, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor”, iar Constituția României, la art. 15, prevede că: „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”. Fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I din 01.02.2008, Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 intră în vigoare la data de 04.02.2008.
Pârâta nu a făcut dovada acordării tranșelor suplimentare de vechime, conform dispozițiilor art. 287 C.muncii , pentru perioada anterioară aplicării Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, iar pentru perioada ulterioară, instanța a constatat că, în coeficienții de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 corespunzător tranșelor de vechime de 30-35 de ani, 35 - 40 de ani și peste 40 de ani în învățământ.
în consecință, având în vedere dispozițiile art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997, art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, precum și termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 283 alin. (2) și art. 166 alin. (1) C.muncii , instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată și a obligat paratul Grup Școlar „Valeriu Braniște” Lugoj să procedeze la calcularea și plata tranșelor suplimentare de vechime ce se cuvin reclamanților în condițiile art. 50 din Legea nr. 128/1997 pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii, respectiv 01.02.2008 și până la 18.02.2011, data intrării în vigoare a noii legi a învățământului nr. 1/2011, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație, în vederea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat. în acest scop, acțiunea formulată a fost respinsă sub aspectul perioadei solicitate la plată, anume până la data pronunțării sentinței.
Pe cale de consecință, a obligat pârâtul Grup Școlar „V.B.” Lugoj la reîncadrarea reclamanților cu includerea în salariul de bază a tranșelor suplimentare de vechime avute la 31 decembrie 2009, începând cu data de 01.01.2010 până la data de 18.02.2011, data intrării în vigoare a noii legi a învățământului nr. 1/2011, precum și la acordarea față de reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010 și până la 18.02.2011, sume ce se vor actualiza în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății.
Totodată, a obligat pârâții Consiliul Local al Municipiului Lugoj și Primarul Municipiului Lugoj să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate.
Văzând dispozițiile art. 60 - 63 C.proc.civ., cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, formulată de pârâții Municipiul Lugoj, prin Primar, și Consiliul Local Lugoj, a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece aceștia din urmă nu au împotriva chematului în garanție drepturi legale sau convenționale garantate și nici posibilitatea de a fi despăgubiți. în speță, pârâților arătați mai sus le revine obligația legală de a aloca fondurile necesare plății dreptului pecuniar cuvenit reclamanților.
Pârâții Consiliul Local al Municipiului Lugoj și Primarul Municipiului Lugoj au formulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 3817/29.06.2011, pronunțată de Tribunalul Timiș, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților-recurenți, iar în subsidiar admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice.
în motivarea cererii de recurs se arată, în esență, că instanța de fond a admis în mod greșit acțiunea reclamanților în contradictoriu cu instituțiile recurente, interpretând și aplicând în mod eronat prevederile legale incidente în speță, respectiv dispozițiile art. 6, art. 10 lit. d), art. 17, art. 18 și art. 104 din H.G. nr. 538/2001, ale art. 1 din Legea nr. 215/2001, ale Legii nr. 500/2002 și ale O.U.G. nr. 32/2001.
Prima instanță trebuia să rețină că litigiul de muncă nu poate fi tranșat decât între angajator și angajat, iar recurenții nu au raporturi de muncă cu intimații, astfel încât pârâții-recurenți nu au calitate procesuală pasivă în cauză. Simplul fapt că fondurile din care se plătesc drepturile în litigiu se derulează prin bugetul local nu reprezintă o situație divergentă între reclamanți și instituțiile recurente.
Dacă tribunalul a apreciat că pârâții-recurenți au calitate procesuală pasivă, dat fiind că, prin organele administrației publice locale, se desfășoară anumite formalități privind drepturile salariale ale personalului din învățământul preuniversitar, atunci, prin raportare la dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995, ale art. 48 din Legea nr. 128/1997, ale art. 5 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 11/2010, ale art. 1 alin. (3), art. 3 alin. (3) și art. 42 din H.G. nr. 1618/2009 și ale H.G. nr. 1395/2010, trebuia să admită și cererea de chemare în garanție formulată de către pârâții-recurenți în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș.
în drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 C.proc.civ..
Pârâtul Grup Școlar „V.B.” Lugoj a formulat recurs, în termenul legal, împotriva aceleiași hotărâri judecătorești, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii față de pârâtul-recurent.
în motivarea recursului se arată, în esență, că sentința atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Hotărârea recurată este neîntemeiată, deoarece, în învățământ, s-au aplicat, cu începere din data de 1.01.2008, dispozițiile art. 15 alin. (1) și alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 15/2008, astfel încât reclamanții au beneficiat de coeficienții tranșei corespunzător vechimii în învățământ, inclusiv de tranșele suplimentare.
Raportat la dispozițiile art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu 1.01.2010, nu se puteau acorda decât drepturile salariale stabilite prin legi, iar reclamanții-intimați au semnat acte adiționale la contractele individuale de muncă și nu le-au contestat.
Potrivit art. 39 lit. a) și w) din Legea nr. 284/2010, cu începere de la 1.01.2011, au fost abrogare dispozițiile art. 50 alin. (1) și art. 90 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 și ale Legii nr. 330/2009.
Reclamanții-intimați, în situația în care erau nemulțumiți de salarizarea efectuată în baza încadrării lor, aveau posibilitatea să o conteste în termenele stabilite de lege.
în drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 4, pct. 9 și ale art. 3041 C.proc.civ..
Reclamanții-intimați au depus concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând, în esență, că instanța de fond a reținut corect că, pentru perioada 1.01.2010-31.12.2010, tranșele suplimentare de vechime au fost reglementate de art. 50 din Legea nr. 128/1997 și de anexa nr. II/1.2 din Legea nr. 330/2009 pentru toate funcțiile didactice de predare.
Chiar dacă pârâții invocă respectarea dispozițiilor legale, ei omit să se pronunțe asupra modului în care au stabilit și plătit drepturile salariale în luna decembrie 2009, drepturi care au constituit reperul pentru stabilirea salariilor pentru anul următor. Prin urmare, pârâții nu pot invoca propria culpă, constând în nerespectarea Legii nr. 128/1997 și a Legii nr. 330/2009, și să accepte perpetuarea unei stări de nelegalitate în anul 2010 ca urmare a preluării unei baze de calcul a salariului stabilită cu ignorarea prevederilor legale. Inexistența unei hotărâri judecătorești, pronunțată anterior deciziilor de reîncadrare, nu poate împiedica stabilirea legalității, în contextul în care drepturile pretinse sunt legale și au fost solicitate în termenul de trei ani, reglementat de art. 268 alin. (1) lit. c) din C.muncii.
Referitor la parcurgerea procedurii speciale, stabilită prin lege, se susține că ea era posibilă doar în măsura în care pârâții ar fi acordat de bună voie până la data de 31.12.2009 tranșele suplimentare de vechime, refuzând acordarea lor după această dată. Dreptul de a solicita acordarea tranșelor suplimentare de vechime pentru perioada 1.01.2010-31.12.2010 s-a născut efectiv doar odată cu obținerea hotărârii judecătorești.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 cu cele ale art. 1 alin. (1) și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 rezultă că salariul de bază pentru anul 2011 nu poate fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constituționale și a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform prevederilor Legii nr. 118/2010 și majorat cu 15% potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, reluând apărările și excepțiile formulate în fața primei instanțe, arătând și că, în speță, este incidentă decizia nr. 10 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 12/2011.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 4 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041 C.proc.civ., Curtea a constatat că sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a respins greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului Lugoj și Primarul Municipiului Lugoj ca neîntemeiată, astfel încât este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ..
Având în vedere obiectul cauzei, precum și raporturile juridice stabilite între acești pârâți și celelalte părți din litigiu, Curtea a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului Lugoj și Primarul Municipiului Lugoj este fondată, motiv pentru care a admis-o, reținând că, într-un litigiu, calitatea procesuală pasivă presupune stabilirea unei identități între persoana chemată în judecată și persoana obligată din raportul juridic dedus judecății.
Criticile recurenților sunt întemeiate, chiar dacă unitatea de învățământ, conform art. 167 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, care era în vigoare la momentul nașterii dreptului litigios, este finanțată, în principal, prin bugetul local al autorității administrative publice locale.
Art. 167 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 prevedea că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii”, iar potrivit art. 167 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, „finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale”.
Consiliul Local are ca atribut, conform art. 36 alin. (4) litera a) din Legea nr. 215/2001, aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 și art. 63 alin. (4) lit. a) raportat la art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 215/2001, Primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite asupra bugetului Consiliului Local.
Astfel, între pârâții chemați în judecată Consiliul Local al Municipiului Lugoj, Primarul Municipiului Lugoj, Inspectoratul Școlar Județean și unitatea de învățământ există raporturi juridice de drept administrativ, în temeiul obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, conform dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.
în prealabil ordonatorilor de credite le revine obligația de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și a instituțiilor din subordine a creditelor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titlurile executorii. între pârâții recurenți și reclamanți nu există raporturi directe rezultate dintr-un contract individual de muncă.
în acest sens, s-a pronunțat și înalta Curte de Justiție și Casație, când a soluționat recursul în interesul legii, pronunțând Decizia nr. 10/19.09.2011, prin care a statuat că raporturile dintre ordonatorii de credite sau ordonatorul de credite și angajator nu permit atragerea în proces a ordonatorului de credite pentru a fi obligat la alocarea de fonduri.
Același raționament poate fi realizat și în speță, ceea ce a determinat, de altfel, și schimbarea practicii instanței de recurs cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a organelor unității administrativ teritoriale.
Raporturile dintre ordonatorii de credite, dintre ordonatorul de credite și instituția din subordine, căreia trebuie să i se asigure fondurile, se cantonează în domeniul raporturilor juridice de drept administrativ, care nu se regăsesc în sfera de competență a instanței specializată în soluționarea litigiilor de dreptul muncii, întrucât potrivit prevederilor art. 282 din C.muncii pot fi părți în conflictele de muncă: salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele și alte persoane juridice care au vocație în temeiul legilor speciale sau a Codului de procedură civilă.
în concluzie, în absența unei dispoziții legale exprese care să instituie în sarcina pârâților Consiliul Local al Municipiului Lugoj și Primarul Municipiului Lugoj obligația de alocare de fonduri, instanța de judecată nu poate reține calitatea procesuală pasivă și nu poate obliga acești pârâți la îndeplinirea obligației respective.
Având în vedere considerentele anterior menționate, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 și ale art. 312 alin. (1) - (3) C.proc.civ., Curtea a admis recursurile declarate de pârâții-recurenți Consiliul Local al Municipiului Lugoj și Primarul Municipiului Lugoj ca fiind întemeiate și a modificat în parte hotărârea recurată, în sensul că a admia excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului Lugoj și Primarul Municipiului Lugoj și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Lugoj și Primarul Municipiului Lugoj.
Cu privire la fondul cauzei, a cărei soluționare de către prima instanță a fost criticată prin recursul formulat de către pârâtul Grup Școlar „V.B.” Lugoj, Curtea a constatat că instanța de fond a soluționat corect pretențiile având ca obiect plata tranșelor de vechime reglementate de art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997 pentru perioada 1.02.2008 -31.12.2009.
Astfel, art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997 stabilește fără echivoc dreptul reclamanților de a beneficia de tranșe de vechime la salarizare suplimentare, care li se cuvin la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, acordându-se și o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare, corespunzător tranșei anterioare de vechime pentru fiecare dintre tranșele suplimentare.
Prevederile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, referitoare la includerea în coeficienții de multiplicare pe care-i individualizează în ceea ce privește tranșele pentru vechime în muncă reglementate de art. 50 din Legea nr. 128/1997, nu sunt de natură a paraliza demersul judiciar pendinte, întrucât acest text de lege a fost lipsit de efecte juridice de către Curtea Constituțională, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 983/2009, prin care respectivul articol a fost declarat neconstituțional.
în speță, pârâtul Grup Școlar „V.B.” Lugoj nu a făcut dovada plății tranșelor de vechime pretinse prin acțiunea pendinte, astfel încât, raportat și la prevederile art. 287 din C.muncii, aceste pretenții ale reclamanților au fost corect admise de către prima instanță.
La dosarul de fond s-au depus deciziile nr. 8/5.02.2010, emise de către pârâtul Grup Școlar „V.B.” Lugoj, pe seama reclamanților, cu privire la reîncadrarea acestora și drepturile salariale ce li se cuvin în temeiul prevederilor Legii nr. 330/2009 coroborate cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 1/2010 și ale Ordinului Ministerului Muncii nr. 32/42/2009. Aceste decizii au fost comunicate reclamanților la data de 5.02.2010 și nu au fost contestate, potrivit dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, astfel încât modul de stabilire a salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care s-au acordat conform Legii nr. 330/2009 nu poate fi contestat printr-o acțiune adresată direct instanței de judecată, înlăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din C.muncii.
Susținerea reclamanților-intimați că parcurgerea procedurii speciale, stabilită prin lege, era posibilă doar în măsura în care pârâții ar fi acordat de bună-voie, până la data de 31.12.2009, tranșele suplimentare de vechime, refuzând acordarea lor după această dată, iar dreptul lor de a solicita acordarea tranșelor suplimentare de vechime pentru perioada 1.01.2010-31.12.2010 s-a născut efectiv doar odată cu obținerea hotărârii judecătorești este nefondată. Reclamanții au promovat cererea de chemare în judecată pendinte la data de 1.02.2011, deși aveau posibilitatea să se adreseze instanței de judecată imediat după constatarea eventualei nelegalități a modului de stabilire a drepturilor salariale ce li se cuveneau, precum și de a contesta, conform art. 34 din Legea nr. 330/2009, deciziile de reîncadrare greșită.
Pasivitatea de care au dat dovadă reclamanții nu poate justifica admisibilitatea unei acțiuni de obligare a angajatorului la un alt mod de stabilire a salariului în absența urmării procedurii speciale reglementate de art. 34 din Legea nr. 330/2009, chiar dacă o astfel de cererea de chemare în judecată ar fi întemeiată.
La data de 1.01.2011, dispozițiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 au fost abrogate prin art. 39 lit. a din Legea nr. 284/2010, astfel încât ele nu mai pot fi invocate ca temei de drept al unor pretenții salariale după această dată, iar instanța de fond a admis greșit cererea de chemare în judecată pentru perioada ulterioară datei de 1.01.2011.
Chiar dacă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 cu cele ale art. 1 alin. (1) și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 ar rezulta că salariul de bază pentru anul 2011 nu poate fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constituționale și a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform prevederilor Legii nr. 118/2010 și majorat cu 15% potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010, instanța de judecată nu poate admite acțiunea reclamanților cu privire la pretențiile ulterioare datei de 1.01.2011, atâta timp cât aceștia nu au contestat deciziile de reîncadrare emise în temeiul Legii nr. 284/2010 în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 284/2010, precum și pe cele emise în baza Legii nr. 330/2009.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, precum și dispozițiile art. 312 alin. (1) - alin. (3) coroborate cu cele ale art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea a admis recursul pârâtului Grup Școlar „V.B.” Lugoj ca fiind fondat, a obligat pârâtul Grup Școlar „V.B.” să procedeze la calcularea si plata tranșelor suplimentare de vechime, ce se cuvin reclamanților în condițiile art. 50 din Legea nr. 128/1997, cu începere de la data 01.02.2008 și până la data de 1.01.2010, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație, și a menținut în rest sentința civilă recurată, respectiv în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, respingerea în rest a pretențiilor reclamanților, precum și a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, ca fiind legală și temeinică.
Curtea nu a acordat cheltuieli de judecată în recurs, dat fiind că nu au fost solicitate.
(Judecător dr. Carmen Pârvulescu)
| ← Acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase... | Clauză de neconcurenţă. Sancţiunea nerespectării... → |
|---|
