Completare carnet de muncă. Decizia 10117/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10117
Ședința publică de la 21 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Marin Covei
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 740/25.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect completare carnet de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina a fost repusă pe rol, unitatea depunând actele solicitate prin adresă.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate drept temeinică și legală, întrucât, după cum recunoaște chiar unitatea, nu s-a reușit reducerea zgomotului, efectuându-se îmbunătățiri doar pentru bunul mers al societății. Depune la dosar borderou de cheltuieli și cere cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
La data de 22 2007, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC "" SA O, pentru a fi obligată să-i acorde grupa a II-a de muncă, precum și sporurile aferente pe care pârâta nu le-a acordat pe perioada 19.02.2003 - 10.10.2007.
In motivarea acțiunii a arătat că în perioada 01.10.1974 - 01.05.1994 și 19.02.2003 - 10.10.2007, a desfășurat activitatea în cadrul societății, îndeplinind funcția bobinator mașini electrice rotative și electrician în Secția, iar activitatea se desfășura în condiții deosebite, zgomot și pulberi textile, astfel că noxele depășeau mult limita admisă de legislația muncii în vigoare, având ca efect îmbolnăviri profesionale, incapacitate temporară de muncă și invaliditate.
Legislația muncii prevede că toate societățile care lucrează în condiții grele de muncă cu depășirea limitelor maxime admise ale noxelor să fie încadrate în grupe de muncă care se acordau din anul 1969, cu sporurile aferente.
Reclamantul a mai arătat că din anul angajării - 1974, beneficiat de aceste drepturi conferite de legislația muncii, însă ulterior, drepturile câștigate au fost luate în mod abuziv și ilegal, aflând despre aceasta la data concedierii, respectiv 10.10.2007.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat că până în anul 2002, societatea a acordat grupa a II-a de muncă pentru anumite locuri de muncă, unde existau condiții deosebite, avizate ca atare de ITM.
Ultimul aviz acordat cu nr.6/16.01.2002, a fost valabil până la 31 decembrie 2002 și era însoțit de o anexă în care erau specificate locurile de muncă, unde existau condiții deosebite,
De asemenea a mai arătat că în cursul anului 2002, Consiliul de administrație al societății a luat măsuri de îmbunătățire a condițiilor de muncă, asigurând microclimatul necesar, respectiv căldura și reducerea pulberilor textile prin funcționarea continuă a de recondiționare, construirea Stației de compresoare, izolația exterioară, îmbunătățirea iluminatului în secțiile de producție și reducerea zgomotului.
Prin Hotărârea nr.1 din 11.01.2003, pct.7, Consiliul de administrație al societății a decis ca urmare a efectuării investițiilor în cursul anului 2002, ca începând cu 1 ianuarie 2003, societatea să nu mai beneficieze de încadrarea de locuri de muncă în condiții deosebite.
Această măsură a fost anunțată la ITM M și s-a menționat faptul că pentru justificarea măsurii s-a solicitat Serviciului de medicina muncii, efectuarea determinărilor de noxe, iar după expirarea avizului nr.6, nici Sindicatul nu a făcut propuneri pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Pentru a face dovada susținerilor din acțiune și din întâmpinare, părțile au depus la dosarul cauzei acte, iar instanța din oficiu a solicitat relații la Direcția de Sănătate Publică M și ITM
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 740 din 25 martie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA și obligat pârâta să încadreze locul de muncă al reclamantului în "condiții deosebite" pe perioada 1 ianuarie 2003 - 13 martie 2007.
A obligat pârâta la plata sporului corespunzător condițiilor de muncă deosebite pe perioada 2004 - martie 2007.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul a fost salariatul societății pârâte, îndeplinind funcția de bobinator mașini rotative și electrician la Secția de țesătorie în perioadele 01.10.1974 - 01.05.1994 și 19.02.2003 - 10.10.2007.
Din copia carnetului de muncă al reclamantului a rezultat în perioada 16.06.1993 - 01.05.1004, reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă, însă și ulterior a prestat aceeași muncă și în aceleași condiții, că o perioadă a beneficiat de încadrarea în grupa a II-a de muncă și de sporurile aferente și după anul 2001 de condiții deosebite de muncă, însă începând cu anul 2003 intimata nu a mai încadrat nici un loc de muncă în condiții deosebite.
Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite sunt reglementate de HG 261/2001.
Prin HG 246 din 07.03.2007 s-a prevăzut metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite criteriile și metodologia au rămas aceleași.
Conform art. 2 din HG 261/2001 criteriile care determină încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite vizează prezența noxelor profesionale fizice (zgomot, vibrații) și a noxelor chimice sau biologice.
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite este reglementată la art. 3 HG 261/2001 și propune nominalizarea locurilor de muncă, expertizarea acestora din punct de vedere al protecției muncii, efectuarea determinărilor de noxe ( valoarea măsurată, metoda folosită, valoarea admisă), solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate.
Din buletinele de determinare a noxelor și nivelului de zgomot, a rezultat că la secțiile de producție s-au înregistrat depășiri peste limita normală admisă, situație în care pârâta avea obligația să întocmească întreaga documentație și să solicite ITM avizele necesare pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Pârâta nu a solicitat expertizarea locurilor de muncă de către organele abilitate pentru se constata dacă mai există depășiri de noxe și zgomot, astfel că s- dedus că investițiile nu au avut drept efect îmbunătățirea condițiilor de muncă sub acest aspect.
Conform Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, angajatorul avea obligația să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă.
In situația în care nu se pot asigura condiții de muncă obișnuite, angajatorul avea obligația să clasifice locurile de muncă, iar cei care perioada ultimilor 3 ani, având în vedere dispozițiile art. 283 alin.1, lit. "c" CM.
Intimata a invocat prescripția dreptului la acțiune, excepție nefondată față de cererea reclamantului privind acordarea grupei de muncă care are ca obiect obligația de a face și care este imprescriptibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în cauză, la data de 05 mai 2008, pârâta SC "" SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a precizat că a acordat până în anul 2002 grupa a II-a de muncă pentru anumite locuri de muncă unde existau condiții deosebite, avizate ca atare de Inspectoratul Teritorial d e Muncă.
Ultimul aviz acordat a fost avizul nr. 6/16.01.2002, valabil până la 31.12.2002, fiind însoțit de o anexă în care erau specificate locurile de muncă unde existau condiții deosebite.
Cu adresa nr. 2355/05.09.2002, ITM Mac omunicat recurentei care sunt condițiile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Consiliul de Administrație al societății a luat în cursul anului 2002 măsuri de îmbunătățire a condițiilor de muncă, asigurând microclimatul necesar, căldura și reducerea pulberilor textile prin funcționarea continuă a uzinei de recondiționare, construirea stației de compresoare, izolația exterioară, precum și îmbunătățirea iluminatului în secțiile de producție și reducerea zgomotului.
Ca urmare a acestui fapt, directorul general al societății a întocmit o informare către Consiliul de Administrație, în sensul că nu mai sunt întrunite condițiile de încadrare în grupa a II-a de muncă.
Această măsură a fost anunțată la ITM
Pe de altă parte, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite s-a făcut prin întocmirea de propuneri de către Sindicat. După expirarea avizului 6/2002, asemenea propuneri nu au mai fost făcute, dovadă că Sindicatul a luat act de îmbunătățirile făcute. În acest sens, recurenta invocă dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a și art. 11 din HG nr. 261/22.02.2001.
Câtă vreme Sindicatul nu a avut nicio inițiativă de acordare a condițiilor deosebite de muncă, nu poate fi stabilită culpa exclusivă a patronatului și nu pot fi acordate retroactiv condițiile deosebite pentru care nu s-au respectat procedurile prevăzute de lege.
Mai susține recurenta că, în contractele colective de muncă la nivel de societate s-a prevăzut includerea în salariu a sporurilor pentru condiții grele și nocive de muncă (art. 37 din fiecare contract colectiv de muncă). Contractele colective de muncă încheiate la nivelul societății începând cu anul 2003 nu conține prevederi referitoare la încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 19/2000 este legea specială care reglementează după data de 01.04.2001 modalitatea de încadrare în locuri de muncă cu condiții deosebite, sediul materiei fiind art. 19, potrivit căruia:
Art. 19 -(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc.
(2) Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății.
(3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea
(4) Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, curespectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).
(5) Avizul inspectoratului Teritorial d e muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
În temeiul prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
Pentru soluționarea prezentei cauze, instanța de fond avea de analizat în primul rând legislația aplicabilă în perioada supusă analizei pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, pornind de la metodologia prevăzută de HG nr. 261/2001, reglementată de art. 3.
Potrivit art. 3 din HG nr. 261/2001:
Art. 3- (1) Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în:
a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat;
b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii;
c) efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare;
d) solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului;
e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3;
f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă;
g) obținerea avizului inspectoratului Teritorial d e muncă în conformitate cu prevederile art. 4;
i) stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cuart. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
(2) Pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite este obligatoriu ca noxa profesională determinată să se regăsească ca efect asupra stării de sănătate și/sau ca noxa profesională ce a avut efect asupra stării de sănătate să se regăsească în determinările efectuate la locurile de muncă.
(3) Instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei, prevăzute în anexa nr. 1, au obligația să transmită lista cuprinzând bolile profesionale înregistrate în ultimii 15 ani, în termen de 15 zile de la data solicitării, care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: perioada de înregistrare, locul de muncă, denumirea îmbolnăvirii, factorul nociv responsabil.
(4) Instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei, care au efectuat controlul medical, au obligația să transmită sinteza analizelor medicale în termen de 15 zile de la finalizarea controlului medical, care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: locul de muncă, numărul de persoane investigate, indicatorul biologic alterat, factorul nociv responsabil.
(5) de noxe profesionale și expertiza tehnică din punct de vedere al protecției muncii vor fi efectuate în prezența reprezentanților sindicatului sau, după caz, ai salariaților.
Se constată, astfel, că procedurile pentru încadrarea locurilor de muncă se realizează din inițiativa ambilor parteneri sociali, cu participarea unor specialiști experți în protecția muncii, cu avizul obligatoriu al inspectoratului Teritorial d e muncă, proceduri care trebuie finalizate în mod obligatoriu cu stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite prin contractul colectiv de muncă.
De aceea, instanța de fond trebuia să verifice mențiunile din contractul colectiv de muncă din perioada anilor 2001 și 2002, perioadă în care la nivelul unității au fost efectuate demersurile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și a fost obținut avizul ITM M nr. 6/16.01.2002. În plus, trebuia să verifice dacă locul de muncă ocupat de reclamant era dintre cele enumerate în anexa la avizul ITM M nr. 6/16.01.2002.
După verificarea acestor aspecte, instanța de fond avea de analizat în ce măsură neefectuarea de către organele de conducere ale societății și de către sindicatul de la nivelul unității a tuturor procedurilor legale pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2003 în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite (adică nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 ) și lipsa enumerării acestor locuri de muncă în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității după această dată (adică încălcarea art.19 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 ) au vreo relevanță cu privire la obiectul cererii.
În măsura în care constata că partenerii sociali nu s-au implicat în efectuarea procedurilor reglementate de lege pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, instanța de fond avea obligația să verifice în concret dacă referitor la locul de muncă ocupat de reclamant în perioada 2003-2007 erau îndeplinite condițiile prevăzute de HG nr. 261/2001 și astfel se putea încadra în condiții deosebite de muncă.
O atare analiză presupune în mod obligatoriu efectuarea unei expertize locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii, în condițiile potrivit art. 3 alin. (1) lit.b) din HG nr. 261/2001 prevedea ca etapă de urmat expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii.
Neanalizând niciunul dintre aspectele enunțate mai sus, instanța de fond a pronunțat o soluție fără a intra în cercetarea fondului, cu atât mai mult cu cât nu a explicat din punct de vedere legal nici concluzia la care a ajuns în sensul înlăturării apărării pârâtei.
Cu privire la al doilea capăt de cerere referitor la sporurile cuvenite, instanța de fond nu a pus în discuție temeiul juridic al acestei cereri, izvorul dreptului pretins, cuantumul sporului, pronunțând o soluție nemotivată, în sensul acordării "sporurilor aferente" pe perioada ultimilor 3 ani.
În concluzie, întrucât instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare.
În rejudecare, instanța de fond va analiza aspectele menționate anterior și va administra proba cu expertiză specialitatea protecția muncii pentru a stabili dacă, în perioada anilor 2003-2007, locul de muncă ocupat efectiv de reclamant s-ar fi putut încadra în condiții deosebite de muncă, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, buletinele de determinare a noxelor, dovezile privind investițiile efectuate de societate și cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute în HG nr. 261/2001.
Expertul va analiza locul de muncă prin raportare la normele de protecția muncii, la legislația în vigoare în perioada 2003-2007, va explica concluziile prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză și va preciza dacă investițiile efectuate și dovedite de pârât au avut influență asupra încadrării în condiții deosebite de muncă, precizând expres dacă, în condițiile purtării de către salariat a măștilor și antifoanelor noxele profesionale înregistrate (nivel al zgomotului peste limitele admise și pulberi de ) ar mai fi avut efect asupra stării de sănătate a salariatului reclamant.
În condițiile în care la nivelul Tribunalului Mehedinți nu există experți specializați în acest domeniu, instanța de fond va aplica dispozițiile art. 201 alin. 3, solicitând punctul de vedere al unui specialist de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Cu privire la al doilea capăt de cerere, în rejudecare, instanța de fond va pune în discuție temeiul juridic al cererii, actul normativ sau convențional care prevede acest drept în favoarea reclamanților, perioada în care a beneficiat de acest drept, perioada pentru care solicită acest drept și precizarea cuantumului sporului solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC "" SA împotriva sentinței civile nr. nr. 740 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
4 ex/5.12.2008
Jud. fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi, Marin Covei
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 126/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1078/2009. Curtea... → |
|---|
