Completare carnet de muncă. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR: DR. - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta SC " Com" SRL Reșița, împotriva sentinței civile nr. 1661/16.07.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă mandatar pentru reclamanta - intimată, lipsă fiind pârâta - recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că pârâta - recurentă a depus la dosar, prin registratură, la data de 11.01.2008, concluzii scrise.
Reprezentantul reclamantei - intimate depune la dosar concluzii scrise, bonuri fiscale și factură - chitanță pentru a dovedi cheltuielile de judecată suportate de reclamantă în fond și în recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, văzând dispozițiile art. 68 Cod de procedură civilă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
În deliberare asupra recursului se constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1661/16.07.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C - Saa dmis acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâtei SC " Com" SRL Reșița, a constatat că între părți au existat raporturi de muncă în perioada 15.03.2004 - 14.01.2007 și a obligat pârâta să-i întocmească reclamantei contract individual de muncă pe această perioadă, precum și să-l înregistreze la ITM C -
Totodată, a obligat pârâta să plătească contribuția aferentă perioadei sus - menționate la buget, respectiv să efectueze toate viramentele care incumbă angajatorului, conform legii, și să-i plătească reclamantei contravaloarea concediului legal de odihnă neefectuat în perioada pentru care se va întocmi contractul individual de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit proceselor - verbale nr.819/16.03.2005 și nr.1900/30.01.2006 de constatare a condițiilor igienico - sanitare, declarației martorului, adeverinței nr.15/01.11.2005, emisă de pârâtă, și dispozițiilor art.16 alin.1 și alin.2 din Codul muncii, reclamanta a fost angajata societății pârâte în perioada 15.03.2004 -14.01.2007. Petitul referitor la acordarea contravalorii concediului legal de odihnă a fost admis în temeiul prevederilor art.141 alin.4 și art.287 din Codul muncii.
Pârâta SC " Com" SRL Reșița a formulat, în termenul legal, recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești, solicitând casarea sentinței recurate, întrucât este netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs se arată că reclamanta nu a avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă și nici contract individual de muncă, astfel încât nu a beneficiat de salariu de la societate, iar societatea nu are vreo obligație față de reclamantă.
Deși instanța de judecată i-a pus în vedere reclamantei să prezinte copia contractului individual de muncă, copia carnetului de muncă, copia pontajelor și a statelor de plată pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, aceasta nu a depus înscrisurile solicitate de către instanță, rezumându-se la administrarea probei testimoniale, din care rezultă că reclamanta a fost văzută de mai multe ori la societate, fără a se preciza calitatea pe care o avea, respectiv dacă era salariată, cuantumul salariului și perioada de referință.
În anumite situații, la cererea administratorului societății, reclamanta a participat uneori la rezolvarea unor probleme ale societăți, pentru care a fost plătită de către administratorul societăți din bugetul personal, deoarece nu avea calitatea de angajată a societății și nici nu putea fi angajată legal ca vânzătoare, pentru că nu întrunea condițiile impuse de lege și nu avea pregătirea necesară.
Nelegalitatea hotărârii recurate este dată de faptul că instanța nu a avut în vedere prevederile art.16 din Codul muncii, în forma anterioară modificări lui prin OUG nr. 65/2005 și care erau în vigoare la data de 15.03.2004.
Adeverința depusă la dosarul cauzei nu este scrisă și semnată de administratorul societății.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, arătând că, potrivit probelor administrate în cauză, hotărârea recurată este temeinică și legală.
Recurenta a depus concluzii scrise, prin care reiterează motivele de fapt și de drept invocate în cuprinsul cererii de recurs, arătând că temeiul de drept al cererii de recurs îl reprezintă prevederile art.304 pct.6, pct.8, pct.9 și pct.10 din Cod procedură civilă.
Intimata a depus concluzii scrise, prin care reiterează apărările din întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a dispozițiilor art.304 pct.6, pct.8, pct.9 și pct.10 coroborate cu cele ale art.3041din Cod procedură civilă.
Conform art.16 alin.2 din Codul muncii, "în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestaților efectuate prin orice alt mijloc de probă". Conținutul acestor prevederi legale nu a fost modificat prin OUG nr.65/2005, astfel încât sunt aplicabile pe întreaga perioadă ce formează obiectul litigiului, iar susținerile recurentei că singura modalitate de a deveni angajat, de a dovedi calitatea de angajat și perioada pentru care o persoană a fost angajată este contractul individual de muncă încheiat între părți, anterior începerii activității, în formă scrisă sunt nefondate.
Având în vedere procesele - verbale nr.819/16.03.2005 și nr.1900/30.01.2006 de constatare a condițiilor igienico - sanitare, declarația martorului, adeverința nr.15/01.11.2005, emisă de pârâtă, și dispozițiile art.16 alin.1 și alin.2 din Codul muncii, în mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost angajata societății pârâte în perioada 15.03.2004 -14.01.2007. Din aceste probe rezultă că reclamanta - intimată a prestat în favoarea societăți recurente, în mod continuu, activități specifice postului de vânzător, fiind retribuită pentru această muncă de către societate.
Adeverința nr.15/01.11.2005, emisă de pârâtă, este valabilă, fiind semnată de directorul societății pârâte, deoarece nu există prevederi legale care să condiționeze valabilitatea unei astfel de adeverințe de semnarea ei de către administratorul societății.
Prin încheierea de la termenul din 13.04.2007, instanța de fond a dispus efectuarea unei adrese către societatea pârâtă, solicitând acesteia să comunice copia contractului individual de muncă, copia carnetului de muncă, copia pontajelor și a statelor de plată pentru perioada 15.03.2004 - 15.01.2007, astfel încât reclamanta nu a avut o astfel de obligație, contrar susținerilor din cererea de recurs.
De altfel, potrivit art.287 din Codul muncii, în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Or, pârâta - recurentă nu a administrat nici o probă în fața primei instanțe.
Față de cele expuse anterior, Curtea constată că hotărârea recurată este temeinică și legală, astfel încât nu este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă nu este aplicabil în cauză, deoarece instanța nu a acordat ceea ce nu s-a cerut și nici mai mult decât s-a cerut prin acțiunea civilă precizată de către reclamantă.
În speță, nu a fost dedus judecății vreun act juridic care să fie supus interpretării instanței de fond, nefiind întrunite cerințele art.304 pct.8 Cod procedură civilă pentru admiterea recursului.
Art.304 pct.10 Cod procedură civilă a fost abrogat prin art.I pct.1111din OUG nr.138/2000.
Văzând considerentele arătate mai sus, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâta - recurentă SC " Com" SRL Reșița împotriva sentinței civile nr.1661/16.07.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta - recurentă SC " Com" SRL Reșița împotriva sentinței civile nr.1661/16.07.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
- - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./01.02.2008
Tehnored.: I/ 2 ex./01.02.2008
Prima instanță:Tribunalul C -
Jud., jud.
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 593/2008. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 1252/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
