Completare carnet de muncă. Decizia 355/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.355/
Ședința publică din 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în G, 38,-, Bis, --2,.19, jud.G împotriva sentinței civile nr.1858/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nrt- în contradictoriu cu intimat,cauza având ca obiect completare carnet de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimata pârâtă care a fost reprezentată de avocat în baza împuternicirii avocațiale.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată;după care:
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului declarat de reclamantul pentru lipsa semnăturii de pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului declarat de reclamantul pentru lipsa semnăturii de pe cererea de recurs. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil înregistrat sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin sentința civilă nr. 1856/17.12.2007 Tribunalul Galați a admis excepția tardivității contestării deciziei.
A respins contestația formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta SC SA G ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 6844/233 din 6.11.2006 la Judecătoria Galați reclamantul a chemat în judecată pe pârâta G solicitând acesteia să radieze din carnetul său de muncă poziția 38-39 mențiunea " încetat activitatea conform art. 129 din CM decizia nr. 45/1.05.1995 Director.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost angajat la G actualmente SC SA G ca mecanic.
A mai arătat că solicită radierea mențiunii din carnetul de muncă întrucât decizia de încetare a contractului de muncă nu a primit-o niciodată și care a fost operată nelegal, că actul a fost emis de o persoană fără calitate în cadrul societății, respectiv.
Și-a întemeiat cererea pe disp. art. 134 din muncii și art. 8 al. 2 și 3 din Decretul nr. 92/1976.
Prin sentința civilă nr. 8215/30.11.2006 s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați - Secția civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că reclamantul a precizat că înțelege să conteste decizia nr. 45/1.05.1995 fiind deci vorba de un conflict de muncă astfel că devin aplicabile disp. art. 2 pct.1 lit. c pr.civ.
Înregistrându-se cu cauza sub nr- Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 740 din 2.04.2007 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat radierea unor mențiuni din carnetul de muncă și că pentru a radia aceste mențiuni trebuia, în prealabil să conteste decizia de desfacere a contractului de muncă și în baza acestei hotărâri judecătorești de anulare a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă se putea solicita și unitatea era obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală.
Prin decizia civilă nr. 546/11.06.2007 a Curții de APEL GALAȚIs -a admis recursul declarat de recurentul .
S-a casat sentința civilă nr. 740/2007 Tribunalului Galați și cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. RJ/-.
La termenul de judecată din 17.12.2007, pentru o mai bună înfăptuire a justiției, dosarul nr- al Tribunalului Galația fost conexat la dosarul nr. RJ/-, apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 164.
După conexare, având în vedere poziția oscilantă, pe tot parcursul judecării cauzei, a contestatorului, care și-a modificat obiectul acțiunii în nenumărate rânduri, i s-a pus în vedere acestuia să-l indice expres.
Astfel reclamantul a precizat în mod neechivoc că prin acțiune de față, reunită, contestă decizia nr. 45/1.05.1995 și solicită radierea mențiunilor din carnetul de muncă.
Față de precizările contestatorului privind obiectul acțiunii, intimata Gai nvocat excepția tardivității promovării acțiunii.
Asupra excepției invocate, instanța de fond constatat că reclamantul a contestat decizia de concediere tardiv, după 12 ani de la data emiterii acesteia.
Nu poate fi primită apărarea contestatorului în sensul că decizia de concediere nu i-a fost niciodată comunicată și prin urmare nu a început să curgă termenul în care poate fi contestată măsură, pentru următoarele considerente.
Este adevărat că potrivit Codului munci anterior, în vigoare în anul 1995, potrivit art. 134 al. 2 și art. 176, termenul de sesizare al instanței este de 30 de zile de la data comunicării.
Însă în speța de față, contestatorul a cunoscut că i-a fost desfăcut contractul de muncă încă din mai 1995, astfel cum și acesta recunoaște în propria sa acțiune" mie mi-a spus că voi fi trimis în șomaj". Faptul că acest a avut cunoștință despre măsura concedierii rezultă și din împrejurarea că timp de 12 ani contestatorul nu a mai desfășurat nici o activitate în cadrul firmei nu a fost remunerat, i-a fost restituit carnetul de muncă, carnet în care se regăsesc mențiunile privind încetarea raporturilor de muncă.
În speța de față, în soluționarea excepției invocate instanța a apreciat oportună calcularea termenului în care se poate contesta decizia în funcție de data luării la cunoștință și nu raportat la data comunicării, pentru următoarele motive:
Societatea pârâta a precizat că nu se mai afla în posesia actelor solicitate de instanța respectiv decizia contestată actele care au stat la baza emiterii acestuia, dovada comunicării)arătând că a expirat termenul de 10 ani prevăzut de Legea contabilității, termen cât avea obligația de păstrare a acestora. Mai mult, datorită unui incendiu care a afectat arhiva societății, în prezent se află în imposibilitate vădită de a le prezenta.
În aceste condiții, deși sarcina probei revine angajatorului, a apreciat că în situația de față societatea nu-și poate îndeplini această obligație, respectiv nu poate face dovada comunicării din motive neimputabile,ci tocmai datorită pasivității contestatorului care a lăsat să curgă un număr prea mare de ani, timp în care actele au dispărut.
În lipsa acestor acte, care în prezent nu pot fi prezentate nici de angajat, nici de angajator, instanța s-a aflat în imposibilitate de a verifica respectarea condițiilor prevăzute de lege privind desfacerea contractului de muncă existența și conținutul deciziei, dacă decizia a fost sau nu comunicată, iar în caz afirmativ data comunicării.
În consecință, întrucât tocmai datorită pasivității contestatorului nu se mai poate stabili nici dacă decizia a fost comunicată, nici data comunicării, instanța a apreciat că punctul de plecare al termenului de 30 de zile prev. de art. 176 îl reprezintă data luării la cunoștință de către contestator a măsurii dispuse( mai 1995).
Un motiv în plus îl constituie și necesitatea asigurării stabilității și consolidării raporturilor juridice născute dintr-o situație de fapt deja stabilizată pe parcursul celor 12 ani interval de timp socotit suficient de.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, s-a apreciat că acțiunea reclamantului este tardivă, având în vedere că aceasta a fost promovată după 12 ani de la data luării la cunoștință de către contestator a deciziei de concediere.
Al doilea capăt de cerere nu a mai fost analizat, deoarece s-ar fi pus problema radierii mențiunilor numai în ipoteza admiterii primului capăt de cerere din prezenta acțiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care nu a fost semnat.
Deși i s-a pus în vedere recurentului să semneze declarația de recurs la termenul din data de 14.04.2008 acesta nu a înțeles să își îndeplinească această cerință legală.
Cum potrivit disp. art. 3021lit. d Cod procedură civilă, lipsa semnăturii se sancționează cu nulitatea cererii de recurs, Curtea urmează să constate nulitatea recursului de față ca nesemnat.
Conform art.274 Cod procedură civilă partea căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, însă potrivit alin.3, judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților când sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În prezenta cauză recursul s-a soluționat pe baza excepției invocate de către instanță din oficiu, astfel că nu se justifică acordarea onorariului de avocat în cuantum de 800 lei, ci este suficientă suma de 100 lei pentru prestația avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul, domiciliat în G, 38,-, Bis, --2,.19, jud.G împotriva sentinței civile nr.1858/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nrt-, pentru lipsa semnăturii.
Obligă pe recurent să plătească intimatei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: - /28.05.2008
: / 2 ex/ 29.05.2008
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Ion Ioneci
| ← Conflict de muncă. Decizia 874/2009. Curtea de Apel Iasi | Conflict de muncă. Decizia 772/2008. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
