Completare carnet de muncă. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 355/
Ședința publică din 2 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC - SRL G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1507/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata - reclamantă -, domiciliată în G,-, - 8,. 71.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 2 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu SC - SRL G a se consemna mențiunea corectă în carnetul de muncă de "lucrător agroturism" în loc de "lucrător necalificat", a se consemna în carnetul de muncă și perioada 15.03.2007-15.04.2007 ca perioadă lucrată deoarece a semnat contractul de muncă pe data de 15.03.2007. A mai solicitat reclamanta plata analizelor medicale în valoare de 46, 40 lei pentru anul 2007; plata concediilor medicale pentru 11.08.2007-31.10.2007, plata concediului postnatal 1.11.2007-30.11.2007, plata orelor suplimentare pentru perioada 15.03.2007-06.08.2007, plata sumei de 459 RON reținută de pârâtă în contul unor daune produse și daune morale în sumă de 15.000 lei RON.
Ulterior, reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii (fila 80) și a renunțat la capătul privind plata analizelor medicale, precum și la capătul de cerere privind consemnarea în carnetul de muncă a mențiunii privind calitatea de lucrător agroturism.
Pârâta, prin întâmpinare, a arătat următoarele:
Reclamanta a fost angajată de către societatea pârâtă la data de 15.04.2007, conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM G sub nr. 13845/24 aprilie 2007, pe funcția de lucrător comercial. Ulterior, prin actul adițional la contractul de muncă încheiat la 01.06.2007 și înregistrat la ITM s-a operat modificarea funcției/meseriei, pe care a fost angajată reclamanta, din lucrător comercial în muncitor necalificat.
Acest lucru s-a făcut cu consimțământul reclamantei care a semnat actul adiționat.
Reclamanta nu a prezentat vreo diplomă în sensul că ar fi lucrător comercial și din această cauză s-a întocmit actul adițional cu modificările de rigoare.
Contractul de muncă cu reclamanta a fost încheiat la data de 15.04.2007.
Anterior acestei date nu au existat raporturi de muncă între societate și reclamantă. Mai mult decât atât, a arătat pârâta, societatea a închiriat de la altă societate la 20 martie 2007, barul situat în str. -, - 40, Ori așa cum rezultă din contractul de muncă - rubrica "locul de muncă" - - 40, str. - - acesta era locul unde trebuia să muncească reclamanta. A apreciat pârâta că era imposibil ca reclamanta să muncească de la data de 15 martie 2007, din moment ce SC - SRL a închiriat această suprafață abia la 20 martie 2007.
Cererea reclamantei, a susținut pârâta, este evident nefondată.
Cu privire la capătul 3 de cerere - a arătat că nu s-a prezentat nicio dovadă cu privire la ce analize medicale a fost reclamanta și cât a cheltuit.
Cu privire la capătul 4 de cerere, a arătat pârâta că a aflat că reclamanta este în concediu medical la 21.08.2007, așa cum rezultă din înscrisul intitulat "domnule administrator" - scris și semnat de reclamantă. Atunci când au fost anunțați de reclamantă că este în concediu medical, aceasta nu a depus nicio dovadă în acest sens. Neavând nici un document justificativ cu privire la concediul medical al reclamantei, după aproximativ o lună de zile, au convocat-o pe reclamantă să se prezinte la locul de muncă pentru a lămuri situația. Aceasta a fost convocată o dată la 18.09.2007 și a doua oară la 28.09.2007, dar nu s-a prezentat, așa cum rezultă din procesele verbale încheiate.
Abia pe 10.01.2007, s-au predat sub semnătură concediile medicale.
Conform hotărârii adunării generale din 12 octombrie 2007, societatea și-a închis punctele de lucru, iar prin încheierea 8363/16.10.2007 a Tribunalului Galați, activitatea societății a fost suspendată pe o durată de 3 ani. În prezent, societatea nu mai desfășoară activitate.
Au solicitat prin adresele 40650/18.12.2007 și 3454/28.01.2008 Casei de Asigurări de Sănătate G să efectueze plata concediilor medicale și a concediului postnatal în perioada august-noiembrie 2007 și respectiv decembrie 2007. S-a depus la CAS dovada concediilor medicale. S-a răspuns că banii vor fi virați după luna martie când vor fi fonduri.
Cu privire la capătul 5 de cerere, au arătat că au primit concediul postnatal, sens în care au efectuat și demersurile necesare la CAS G încă din decembrie 2007. Deci cererea rămâne fără obiect.
Cu privire la capătul 6 de cerere - a arătat că reclamanta a lucrat în luna august doar 3 zile, respectiv 36 de ore, fapt cuprins în foaia colectivă de prezență. Cele 24 de ore suplimentare se includ în cele 36 de ore totale lucrate.
Ori reclamanta și-a primit drepturile bănești pentru perioada lucrată. Acest aspect rezultă din fișa de lichidare pe luna august, în care reclamanta a încasat suma de 90 RON și a consemnat sub semnătură că a primit toate drepturile bănești pentru perioada lucrată, cererea fiind astfel nefondată.
Cu privire la capătul 7 de cerere - a arătat că reclamantei nu i s-a reținut din salariu niciodată suma de 450 RON, sens în care pârâta a depus dovada achitării drepturilor salariale reclamantei în perioada 15.04.2007-30.11.2007, deci cererea este neîntemeiată.
Cu privire la despăgubirile morale de 15000 RON, pârâta a solicitat respingerea acestora.
Prin Sentința Civilă nr. 1507/2008 Tribunalul Galația admis în parte acțiunea. A obligat-o pârâta să plătească reclamantei: contravaloarea concediilor medicale aferente perioadei 11.08.2007-31.10.2007, contravaloarea concediului postnatal pentru perioada 01.11.2007-30.11.2007, la plata a 120 de ore suplimentare precum și la plata sumei de 2500 lei reprezentând daune morale.
A respins ca nefondate capetele de cerere privind consemnarea în carnetul de muncă a perioadei 15.03.2007-15.04.2007 ca fiind perioadă lucrată, plata sumei de 450 lei reținută de către pârâtă în contul unor daune.
A luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind plata analizelor medicale în cuantum de 56, 40 lei.
În motivare Tribunalul reține că data încheierii contractului de muncă, plata analizelor medicale și consemnarea calității de lucrător comercial în carnetul de muncă sunt cereri pe care reclamanta nu le-a mai reformulat (fila 80) odată cu precizarea obiectului acțiunii și nici cu ocazia concluziilor orale.
Plata concediilor medicale pentru 11.08.2007-31.10.2007 se cuvine reclamantei atât timp cât avea calitatea de salariat, iar angajatorul are obligația să plătească aceste concedii medicale, chiar dacă, ulterior urmează să primească o parte din acești bani de la Casa de Sănătate.
Plata concediului post și prenatal are același regim ca și plata concediului medical, rezultând din aceeași calitate de asigurat.
Din declarația martorului audiat în cauză, Tribunalul a reținut că reclamanta a efectuat un număr de 120 ore suplimentare ce trebuie plătite cu 100% de către angajator, drept pentru care și această cerere a fost admisă.
Cu privire la suma de 450 RON solicitată de reclamantă, sumă ce ar fi fost reținută din salariu de către angajator, Tribunalul reține că nu s-a făcut dovada cu nici un mijloc de probă în cauză că pârâta a reținut această sumă reclamantei.
S-au acordat daune morale de 2500 RON reclamantei având în vedere situația în care reclamanta a fost pusă de angajator, aceea de a nu beneficia de nici un pentru a supraviețui în perioada de incapacitate de muncă determinată de starea de graviditate și de lehuzie, în condițiile în care alături de reclamantă trebuia să supraviețuiască și un copil nou-născut.
În baza disp. art. 246 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind plata analizelor medicale în cuantum de 56, 40 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, solicitând modificarea în parte a hotărârii cu privire la orele suplimentare reținute și cu privire la plata daunelor morale.
În motivare a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă.
Astfel, din declarația martorului audiat nu rezultă că reclamanta ar fi lucrat 120 de ore suplimentare. Nici chiar ea nu a precizat câte ore susține că a lucrat, ca urmare nu există nici o probă și nici un calcul din care să rezulte aceste ore suplimentare.
Referitor la daunele morale, invocă Decizia ICCJ nr. 40/2007, potrivit căreia "în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens".
Atât timp cât natura juridică a răspunderii patrimoniale, reglementată de Codul muncii, este o varietate a răspunderii civile contractuale, cu anumite particularități imprimate de caracterul raporturilor de muncă, între care și aceea stabilită derogatoriu, prin art. 269 alin. (1) și art. 270 alin. (1) potrivit căreia are ca obiect numai repararea pagubelor materiale, este evident că în temeiul unei astfel de răspunderi nu pot fi acordate și daune morale, acestea putând fi pretinse, în condițiile art. 998 și 999 din Codul civil, numai în cadrul răspunderii civile delictuale.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar, prezentă în instanță, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut că reclamanta a efectuat un număr de 120 ore suplimentare ce trebuie plătite cu 100% de către angajator având drept temei declarația martorului audiat în cauză.
Analizând cererea de chemare în judecată curtea constată că reclamanta afirmă că programul de lucru era de la ora 8 la ora 22 timp de trei zile, după care trei zile era liberă.
Martorul, audiat în cauză, susține că reclamanta lucra "cam 12 ore pe zi", "o zi da și una nu", iar "o lună a lucrat zilnic 12 ore". Pe de altă parte afirmă că mergea la acel de 2-3 ori/săptămână.
Coroborând afirmațiile acestuia cu cele ale reclamantei, instanța constată există multe diferențe. Astfel, în timp ce reclamanta susține că lucra 14 ore pe zi, martorul afirmă că lucra numai 12, reclamanta spune că lucra trei zile cu trei zile pauză, martorul că lucra o zi da și una nu. De altfel, frecvența cu care era prezent la nu îi permitea martorului să știe exact care era programul de lucru al reclamantei.
În consecință, din declarația acestuia nu rezultă sub nici o formă că reclamanta ar fi prestat 120 de ore suplimentare.
Mai mult, faptul că orele lucrate nu sunt împărțite în mod egal zilnic, în sensul că într-o zi se lucrează 16 ore, iar în alta este liber, nu înseamnă că salariatul a prestat ore suplimentare. În realitate acesta a lucrat 16 ore în două zile, adică 8 ore/zi, ceea ce reprezintă programul normal de lucru.
În speță, reclamanta nu a făcut nici o dovadă că ar fi lucrat mai mult decât media lunară de 176 de ore, în consecință va fi înlăturată obligația angajatorului de plată a 120 de ore suplimentare.
Referitor la daunele morale, nu pot fi reținute apărările recurentului, întrucât potrivit art. 269 din Codul muncii, așa cum a fost modificat prin legea nr.237/2007, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul."
Cu toate acestea, s-a reținut că reclamanta a suferit un prejudiciu moral, față de situația în care reclamanta a fost pusă de angajator, aceea de a nu beneficia de nici un pentru a supraviețui în perioada de incapacitate de muncă determinată de starea de graviditate și de lehuzie, în condițiile în care alături de reclamantă trebuia să supraviețuiască și un copil nou-născut.
Pentru a exista răspundere patrimoniala este necesar sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: o faptă ilicita a angajatorului, prejudiciul moral cauzat salariatului, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, vinovăția angajatorului.
Chiar reținând că salariata a suferit un prejudiciu moral, datorită neplății indemnizației pentru incapacitate de muncă, deși acest lucru nu a fost probat, curtea constată că în realitate banii pentru plata indemnizațiilor trebuiau să provină de la fondul de asigurări de sănătate. Deși teoretic angajatorul are obligația să plătească acești bani, urmând a-i recupera ulterior de la stat, angajatorul a făcut dovada că și-a suspendat activitatea, or în acest caz nu a produs nici un venit și nu a avut posibilitatea achitării acestor indemnizații, dar a făcut toate demersurile pentru înregistrarea concediilor medicale la Casa de Asigurări de Sănătate și pentru plata sumelor cuvenite reclamantei.
În această situație considerăm că nu se poate reține vinovăția angajatorului pentru eventualul prejudiciu moral suferit de salariată.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, iar în rejudecare va înlătura plata orelor suplimentare și obligarea societății la plata daunelor morale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC - SRL G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1507/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1507/26.11.2008 a Tribunalului Galați în sensul că:
Înlătură mențiunea privind obligarea pârâtei la plata a 120 de ore suplimentare precum și la plata sumei de 2500 lei reprezentând daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 2 Aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /28.04.2009
:DC/ 2 ex/28.04.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 5455/2009. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 51/2010. Curtea de... → |
|---|
