Completare carnet de muncă. Decizia 737/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 7522/2003)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 737/2008
Ședința publică de la 07 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea acțiunii, după casare cu reținere formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata SC, având ca obiect completare carnet de muncă.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 30.06.2008 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față;
În rejudecare după casare (capetele de cerere privind grupa de muncă și despăgubiri fiind disjunse prin Încheierea acestei instanțe din 15.12.2003- dosar nr.4792/2002), Curtea constată că prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. 3596/2002, reclamantul a chemat în judecată pârâta MECANICĂ, solicitând: recunoașterea grupei a II-a de muncă în perioada 01.12.1979-18.11.1998( precizare acțiune 73) obligarea pârâtei la plata drepturilor ce i se cuvin în baza art. 116 din Contractul colectiv de muncă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale reclamantul arată că locul de muncă în care și-a desfășurat activitatea în calitate de control în cadrul societății pârâte în perioada indicată se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990 și că este îndreptățit la despăgubirile pretinse deoarece a avut un accident de muncă în anul 1984 și că datorită condițiilor grele, nocive, periculoase de la locul de muncă s-a îmbolnăvit de boala profesională, respectiv hipoacuzie bilaterală, fibroză pulmonară profesională, diagnosticată ca atare de către instituțiile abilitate.
În drept sunt invocate prevederile Ordinului 50/1990 și 125/1990, Legii nr. 19/2000, Ordinul nr. 340/2001 privind Metodologia de aplicare a Legii nr. 19/2000, HG 261/2001, Contractul Colectiv de Muncă, Anexa nr. 9 la.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că din verificările efectuate de către serviciile abilitate locul de muncă al reclamantului nu se încadrează în categoria locurilor de muncă grele, deosebite, periculoase, cuprinse în M și că s-au respectat etapele prevăzute de lege pentru determinarea bolii profesionale, nestabilindu-se un raport de cauzalitate între boala reclamantului și locul de muncă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar reclamantul își precizează pretențiile la: acordarea grupei I de muncă pe perioada 01.01.1980- 01.05.2001; despăgubiri materiale în bani conform art. 115, 116 din M, constând în diferențe salariale pentru 450 zile de incapacitate temporară de muncă în sumă de 15.000 RON, o compensație și despăgubire conform art. 116 punct. 1 și 2.M pentru reducerea șansei de viață în sumă de 200.000 RON, cheltuieli de judecată și de reprezentare în instanță în sumă de 5000 Ron, cheltuieli de transport în sumă de 1560 Ron, cheltuieli de medicamente necompensate în valoare de 2892,9 Ron, cheltuieli medicamente compensate în valoare de 4570 Ron, cheltuieli de redactare și copii xeros în valoare de 350 Ron.
În termenul de amânare a pronunțării reclamantul a depus un subsidiar la concluzii finale prin care solicită acordarea sporului de toxicitate de 10% pe perioada 01.01.1980, motivând că prin sentința civilă nr. 767/05.07.2002 instanța i-a acordat acest spor fără a preciza perioada în care a lucrat în condiții nocive. cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei reprezentând transportul de la - C și retur.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente constată următoarele:
Acțiunea reclamantului este întemeiată în parte.
Astfel, cu referire la grupa de muncă se reține că potrivit Ordinului nr. 50/5.03.1990 S " beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreține și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2."
Potrivit Anexei nr. 9 la Contractul Colectiv de muncă pe anul 2001-2003, încheiat la nivelul societății pârâte secția I -confecționat și reparații matrițe este un loc de muncă care se încadrează în condiții grele de muncă.- 56-dosar nr.3596/2002.
În speță, așa cum reiese din copie carnet de muncă, adeverința nr.297/18.07.2001 emisă de pârâta A, ( 25 dosar. Nr.-), adresa nr. 34/19.06.2001 și informarea emisă de serviciul M din cadrul societății pârâte( 7- dosar nr. 3596/2002) reclamantul -angajat al acestei societății și-a desfășurat activitatea după cum urmează: 01.12.1979- 15.07.1980- controlor recepție la mașini FD; 15.07.1980- 12.08.1980- frezor la Secția; 12.08.1980- 15.02.1986- controlor la secția MU Speciale; 15.02.1986- 18.11.1998 controlor la, atelier Dispozitive, compartiment, 19.11.1998 până la încetarea raportului de muncă - controlor la Secția.
Din adresele nr. 17/24.95.2000 ( 159 dosar nr.3596/2002) și nr. 34/19.06.2001 (170 dosar nr. 3592/2002) emise de Direcția Asigurării Calității reiese că în perioada 15.02.1986- 18.11.1998 în care reclamantul a îndeplinit funcția de controlor la, atelier Dispozitive, compartiment a lucrat efectiv în acest compartiment și verificarea matrițelor se realiza prin turnarea mulajelor de plumb.
Raportând aceste probe la dispoziției legale susenunțate, curtea constată că activitatea desfășurată de reclamant, ca și controlor la secția, atelier Dispozitive, compartiment în perioada 15.02.1986- 18.11.1998 se încadrează în grupa a II-a de muncă ( condiții grele), urmând a fi admisă acțiunea ca întemeiată în această limită.
Pentru restul perioadelor lucrate, chiar dacă reclamantul a îndeplinit aceeași funcție - controlor nu justifică grupa de muncă pretinsă, deoarece locul de muncă a fost diferit, respectiv:recepție la mașini FD, secția MU Speciale, Secția,- ori încadrarea în grupa de muncă se face așa cum prevăd strict dispozițiile legale în funcție de locul de muncă, activitățile și categoriile profesionale enumerate limitativ de legiuitor.
Cu referire la capătul de cerere vizând despăgubirile instanța constată că pretențiile reclamantului sunt nefondate. Astfel, potrivit art.116 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2001- 2003 încheiat la nivelul unității pârâte, " dacă salariatul se află în incapacitate temporară de muncă survenită ca urmare a unui accident de muncă, când acesta s-a produs nu din vina lui sau în legătură cu munca sa ori a contractării unei boli profesionale, administrația va plăti acestuia o compensație cel puțin egală cu diferența dintre salariu de bază brut avut la data ivirii incapacității și ajutorul primit, conform legii".
Din conținutul acestui articol rezultă neîndoielnic că izvorul acestor despăgubirii este accidentul de muncă sau contractarea unei boli profesionale, ori în speță nu s-a dovedit, în condițiile legii, existența vreunui accident de muncă sau contractarea bolii profesionale.
Potrivit reglementării legale în materie, respectiv art.28,29 din Legea nr. 90/1996 privind protecția muncii- în vigoare la dat introducerii acțiunii ( abrogată prin apariția Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, care însă a preluat aceste dispoziții-art. 32) angajatorul avea obligația înregistrării și raportării unui atare accident de muncă la Inspectoratului Teritorial d e Muncă. În cauză din adresa nr. 58/31.05.2002 emisă de angajator ( 153- dosar nr. 3596/2002) reiese ca recurentul nu figurează în evidențele societății cu accident de muncă.
Ca și în cazul accidentelor de muncă, același cadru normativ reglementează strict procedura de semnalare, declarare, cercetare și confirmare a bolilor profesionale. Potrivit art.32 din Legea nr. 90/1996"(1) Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum și stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri din aceleași cauze se fac de inspectoratul de poliție sanitară și medicina preventivă al județului, respectiv al municipiului B, împreună cu inspectoratul Teritorial d e munca.
(2) Rezultatul cercetării bolii profesionale se consemnează într-un proces-verbal care va cuprinde elementele prevăzute la art. 27 alin. (2).
ART. 33 (1) Înregistrarea bolilor profesionale se face, în baza procesului-verbal de cercetare, de către persoana juridică și de persoana fizica la care s-a produs îmbolnăvirea.
(2) profesionale înregistrate de persoana juridică și de persoana fizica se raportează la inspectoratul de poliție sanitară și medicina preventivă al județului, respectiv al municipiului. Această procedură este prevăzută și de noua lege în materie- Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă.( art. ART. 34" (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie și se face de către medicii din cadrul autorităților de sănătate publica teritoriale și a municipiului
(2) Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum și stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiștii autorităților de sănătate publica teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de munca.
(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare."
În cadrul acestei proceduri, prin procesul verbal nr.1003/2002 încheiat de Direcția de Sănătate Publică Supravegherea stării de sănătate A (24 dosar nr. 3596/2002 s-a reținut că zgomotul de la locul de muncă al reclamantului nu depășește limita admisă de lege, ceea ce a dus la concluzia că nu ne aflăm în situația unei boli profesionale. Cu privire la determinările de plumb, din adresa nr. 4397/2005 emisă de Direcția de Sănătate publică reiese că această unitate a efectuat determinări de plumb în cadrul pârâtei și că zonele investigate nu au fost considerate a fi cu expunere la plumb (81- dosar nr-).
În acest context probatoriu, actele medicale depuse la dosar de reclamant, care probează, într-adevăr, afecțiunile invocate, precum și adresa nr.2375/2008 emisă de nu justifică reținerea în cauză a caracterului profesional al boli, în lipsa unei dovezi - după procedura strict reglementată de legiuitor prin actul normativ susenunțat- a legăturii de cauzalitate între bolile diagnosticate și condițiile de la locul de muncă al reclamantului.
Ca atare, nefiind dovedite cauzele menționate de art. 116.M, despăgubirile fundamentate pe acest articol urmează a fi respinse.
Cu referire la cererea subsidiară a reclamantului, din concluzii scrise vizând sporul de toxicitate, este de reținut că acest spor a făcut obiectul deciziei civile nr. 2650/22.12.2003 pronunțată de această instanță în dosar nr. 4792/2002, ( decizie irevocabilă) așa încât reanalizarea legalității și temeiniciei acestuia este inadmisibilă și excede cadrul procesual cu care a fost investită instanța, în rejudecare.
Pe considerentele expuse, curtea urmează a admite în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta C și pe cale de consecință:
Se va constata că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioada 15.02.1086 - 19.11.1998 se încadrează în grupa a II -a de muncă.
Vor fi respinge în rest, pretențiile reclamantului.
Urmare admiterii doar, în parte a acțiuni, potrivit art. 276.pr.civilă va fi obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei RON, cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport la termenele de judecată în toate fazele procesuale, justificate cu chitanțele depuse la dosar (30 deplasări/10 lei/ termen, pe ruta A I- și retur).
Restul cheltuielilor pretinse și justificate de reclamant nu vor fi acordate fiind aferente capetelor de cerere respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte acțiunea în conflict de muncă formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC " Mecanică" SA și în consecință
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioada 15.02.1086 - 19.11.1998 se încadrează în grupa a II -a de muncă.
Respinge în rest pretențiile reclamantului.
Obligă pârâta SC SA să plătească reclamantului suma de 300 lei RON, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.DA
Tehnored.ET/3 ex
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Victor Crețoiu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 135/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 453/2008. Curtea de... → |
|---|
