Conflict de muncă. Decizia 734/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 734/2008
Ședința publică din 30 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Mureșan Monica Maria
- - -JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - -grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile numărul 180/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 iunie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se dispună anularea deciziei nr. 20/6.02.2007;
- să se dispună reîncadrarea în muncă a reclamantului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă;
- să se dispună obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale cuvenite pe perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă și data reîncadrării în muncă;
- cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a fost angajatul societății pârâte în funcția de conducător utilaje interne.
În data de 31.01.2007 în timp ce se afla lângă utilaj, unul dintre șefi a venit la el să îl întrebe de ce a coborât din utilaj, după care însoțit de un agent de pază s-a deplasat după niște bușteni și a venit cu un bidon în care se susținea că este motorină sustrasă din utilajul său.
Deși a solicitat să se facă alimentarea utilajului pentru a se vedea că acesta nu a consumat mai mult decât era necesar pentru deplasarea în cadrul societății, i s-a refuzat acest lucru, solicitându-i-se totodată să predea cheile utilajului.
Ulterior, i s-a comunicat reclamantului că se susține că ar fi sustras motorina pentru aov inde altui șofer.
Cu toate că era bolnav, în data de 1.02.2007 a comunicat societății prin nota explicativă că nu a comis nici o abatere de la disciplina în muncă, și deși nu exista nici o probă a faptei sale și a vinovăției sale, i s-a comunicat decizia nr. 19/1.02.2007 prin care era concediat pentru acte de indisciplină.
După ce pârâta a intrat în posesia certificatului de concediu medical a fost anulată prima decizie de desfacere a contractului de muncă și s-a emis cea de-a doua cu numărul 20/6.02.2007, decizie care nu mai avea consemnat în conținutul său temeiul de drept al desfacerii contractului de muncă, fiind astfel nulă, în baza prevederilor art. 76 Codul muncii. Întrucât a fost emis și un al doilea certificat de concediu medical, pârâta a revocat din nou decizia de concediere, urmând a fi luată o nouă decizie în momentul în care va înceta concediul medical.
În drept sunt invocate prevederile art. 76, 78 Codul muncii.
Au fost depuse deciziile nr. 19/2007 și 20/2007 și convocarea pentru cercetarea disciplinară.
Acțiunea a fost precizată sub aspectul denumirii corecte a societății pârâte, respectiv SC SA S (fila 12).
O altă precizare a fost necesară, întrucât societatea cu care era încheiat contractul individual de muncă se numește SC S SA(fila 16).
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Se susține că întrucât s-a remarcat că o volă face mișcări suspecte, dl. s-a deplasat pentru a vedea ce se întâmplă. Astfel, a fost observat reclamantul care încerca să sustragă motorină din rezervor, pe jos fiind vizibile urme de motorină.
Prin decizia nr. 19/2007 s-a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă, reținându-se în sarcina acestuia sustragerea de motorină.
Întrucât reclamantul a depus un certificat de concediu medical pentru această dată, s-a emis o nouă decizie de corectarea datei desfacerii contractului de muncă. Ulterior se emite decizia nr. 29/20.03.2007 prin care se anulează decizia nr. 20/2007 și se amână aplicarea deciziei nr. 19/2007 până la data încetării incapacității de muncă.
Au fost depuse deciziile menționate și actele care au stat la baza emiterii lor.
Acțiunea este completată (fila 36) prin contestarea și a deciziei nr. 52/2007 emisă de pârâtă. În motivarea acestei completări de acțiune (fila 52) se menționează că prin această decizie a fost schimbat temeiul de drept al desfacerii disciplinare a contractului de muncă, ceea ce nu este posibil.
Au fost audiați martorii și.
A fost luat un interogatoriu reclamantului și s-a efectuat o expertiză tehnică auto.
Prin sentința civilă nr. 180/22.02.2008 Tribunalul Albaa respins contestația formulată de reclamantul.
În motivarea sentinței se arată că este nefondată critica adusă de reclamant în sensul că decizia nr. 20/2007 nu respectă dispozițiile art. 267 alin. 2 Codul muncii, deoarece decizia nr. 20/2007 a fost emisă în completarea deciziei nr. 19/2007 ca urmare a depunerii de către reclamant a certificatului medical la o dată ulterioară emiterii primei decizii, situație în care noua decizie contestată nu a fost emisă ca o nouă decizie de sancționare, ci ca o decizie de rectificare a datei de concediere.
Starea de fapt menționată în decizie a fost probată cu declarația martorului și expertiza întocmită în cauză.
Luându-se în considerare și faptul că reclamantul nu se află la prima abatere disciplinară, instanța a apreciat că decizia de desfacere a contractului de muncă în temeiul art. 61 lit. a Codul muncii este temeinică și legală.
A existat și opinia separată a asistentului judiciar în sensul admiterii acțiunii precizate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304. pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, se arată că lipsește motivarea în drept a hotărârii atacate.
De asemenea, instanța nu a precizat care dintre deciziile de concediere este temeinică și legală, prin dispozitiv fiind reținute deciziile nr. 20 și 52/2007.
aspect vizează neprecizarea datei desfacerii contractului de muncă, având în vedere că în anumite perioade de timp reclamantul s-a aflat în concediu medical.
Se menționează că decizia nr. 19/2007 a fost anulată prin decizia nr. 20/2007, fiind nulă întrucât nu conține temeiul de drept conform art. 62, 264 și 268 Codul muncii. Decizia nr. 20/2007 a fost anulată prin decizia nr. 29/2007, iar decizia nr. 52/2007 este singurul act de dispoziție în vigoare nedesființat, însă pe lângă faptul că face trimitere la un act anulat prin decizia nr. 20/2007, aceasta nu îndeplinește cerințele legale de formă și conținut, lipsind din dispozitivul acesteia considerentele de fapt și de drept ce au determinat concedierea reclamantului, astfel că este un act lipsit de forță juridică și sancționat cu nulitatea.
Se mai arată că pârâta a depus două decizii cu numărul 52 cu un conținut și dispozitiv diferit, cu înlocuirea temeiului de drept.
Se invocă neefectuarea cercetării disciplinare la momentul emiterii deciziei nr. 52/207, actele depuse la dosar fiind scripte realizate în condițiile cercetării disciplinare prealabile raportat la decizia nr. 19/2007, act anulat, ce nu a produs efecte juridice.
Măsura concedierii disciplinare este exagerată, fiind ultima și cea mai gravă sancțiune, aceasta trebuind să se dispună ca și sancționare echitabilă, raportat la gravitatea faptei, vinovăție și prejudiciu.
Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată în raport de criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041, art. 306 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Prima critică vizează lipsa motivării în drept a hotărârii, prima instanță arătând doar motivele de fapt reținute.
Această critică nu poate fi reținută în condițiile în care instanța fondului a arătat clar și motivat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 268 alin. 2 Codul muncii, acesta fiind motivul, alături de analizarea temeiniciei deciziei inițiale, a aprecierii legalității deciziilor atacate.
A doua critică se referă la neindicarea în concret a deciziei de concediere despre care este vorba atunci când se menționează în hotărâre că "este temeinică și legală", prin dispozitiv fiind reținute două decizii.
Sub acest aspect este evident că decizia reținută ca fiind temeinică și legală este decizia nr. 20/2007, care a completat decizia nr. 19/2007, legalitatea acesteia atrăgând și legalitatea deciziei subsecvente cu nr. 52/2007, chiar dacă prima instanță nu se pronunță în mod explicit asupra acesteia, tocmai din acest considerent și pentru aceeași argumentație.
Se mai invocă faptul că prima instanță nu a indicat care este data desfacerii contractului individual de muncă.
Această critică nu poate fi primită întrucât prima instanță nu a fost sesizată cu acest petit, iar pe de altă parte prin decizia nr. 52/2007 se menționează fără nici un dubiu că data desfacerii disciplinare a contractului de muncă este 28.04.2007. În condițiile în care instanța a considerat valabilă această decizie, critica formulată este lipsită de obiect.
În ceea ce primește legalitatea deciziilor atacate, respectiv decizia nr. 20/6.02.2007 și 52/28.04.2007, Curtea reține următoarele:
În mod corect a reținut prima instanță că decizia nr. 20/2007 a fost emisă în completarea deciziei nr. 19/2007, nefiind o nouă decizie de sancționare, ci o decizie de rectificare a datei concedierii.
Pe de altă parte, având în vedere că prin decizia nr. 29/20.03.2007 s-a dispus anularea deciziei nr. 20/3.02.2007, această decizie contestată nu mai există din punct de vedere juridic, anularea producând efecte retroactive de la data emiterii actului, acesta considerându-se că nu a fost emis vreodată. Pentru aceste motive contestația formulată de către reclamant împotriva acestei decizii a rămas fără obiect, ceea ce atrage respingerea acțiunii în privința acestei decizii.
Referitor la decizia nr. 52/2007, este adevărat că sunt două decizii cu acest număr, cu conținut parțial diferit, dar cu aceleași consecințe juridice în ceea ce îl privește pe reclamant.
Astfel, în decizia nr. 52/28.04.2007 (fila 45 dosar de fond) se menționează că "începând cu data de 28.04.2007 își produce efectele decizia de concediere nr. 19/1.02.2007 a contractului individual de muncă al d-lui, având funcția de șofer în cadrul societății, care a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă conform art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii ". În preambulul acestei decizii se arată că temeiul decizie îl reprezintă art. 61 lit. a Codul muncii.
Data deciziei prezintă unele ștersături, ziua fiind scrisă de mână și nu dactilografiată, astfel cum este restul datei - luna și anul.
Prin decizia cu același nr. 52 și aceeași dată (depusă la fila 53 dosar de fond), în baza deciziei deja menționate și cu luarea în considerare a deciziei nr. 19/2007 menționată în preambul, se reia conținutul decizie nr. 19/2007 cu singura deosebire că data desfacerii disciplinare a contractului de muncă este 28.04.2007. Această decizie a fost emisă ca urmare a faptului că în perioada 1.02.2007-27.04.2007 contractul de muncă al reclamantului a fost suspendat.
Nu se poate reține astfel cum a susținut recurentul că prin decizia nr. 52/2007- în oricare din formulările sale, a fost modificat temeiul de drept al desfacerii contractului individual de muncă, deoarece acesta este menționat în ambele decizii ca fiind art. 61 lit. a Codul muncii - concedierea în cazul săvârșirii unei abateri grave, art. 264 alin. 1 lit. f referindu-se la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
În ceea ce privește conținutul diferit al deciziei nr. 52, este criticabilă doar reluarea, sub același număr, a deciziei de desfacere a contractului de muncă, aceasta nefiind necesară tocmai pentru că prin prima decizie se precizează care este data desfacerii contractului de muncă. Probabil pentru a evita orice neînțelegeri, dat fiind și existența pe rolul instanței a litigiului, pârâta intimată a înțeles, în această formă combinată, mai puțin uzitată și deloc recomandată, dar nu ilegală, să reia conținutul deciziei 19 - în care se menționa toate datele necesare pentru valabilitatea unei decizii de concediere - cu modificarea adusă prin decizia nr. 52/2007.
Nu era necesară efectuarea unei noi cercetări disciplinare, deoarece nu este vorba de o nouă sancțiune disciplinară, ci de aceeași sancțiune aplicată prin decizia nr. 19/2007 - niciodată contestată de către reclamant - și a cărei dată de aplicare efectivă a fost constant modificată din culpa reclamantului care nu depunea la timp certificatele medicale, astfel că angajatorul nu avea de unde să cunoască perioada de timp în care contractul de muncă este suspendat datorită incapacității temporare de muncă.
Având în vedere că reclamantul nu a atacat decizia nr. 19/2007 prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă, decizia nr. 20/2007 aducând numai precizări referitoare la data de la care își va produce efectele juridice sancțiunea aplicată, reclamantul recurent nu mai poate aduce critici referitoare la temeinicia sancțiunii aplicate, care de altfel este pe deplin probată cu dovezile administrate în cauză.
Pentru cele menționate, constatând că nici unul dintre motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, sentința atacată fiind la adăpost de criticile aduse, Curtea în temeiul art. 304 Cod procedură civilă va dispune respingerea recursului declarat de către reclamantul ca nefondat.
Recurentul a solicitat cheltuieli de judecată, dar față de soluția pronunțată, el este cel căzut în pretenții potrivit art. 274 Cod procedură civilă, motiv pentru care nu le poate primi, astfel că nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.180/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./24.07.2008
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Mureșan Monica Maria, Doriani Ana
| ← Conflict de muncă. Decizia 694/2008. Curtea de Apel Alba Iulia | Completare carnet de muncă. Decizia 1144/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
