Completare carnet de muncă. Decizia 765/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 765/2008
Ședința publică din 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.737/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.7157/2003.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul, lipsă fiind intimata " MECANICĂ "
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Deoarece din completul de judecată căruia i-a fost repartizat aleatoriu prezenta cauză, d-na judecător lipsește din motive obiective conform aspectelor menționate în procesul-verbal de incidență procedurală din data de 11 2008, aceasta a fost înlocuită de d-na judecător - -, din planificarea de permanență.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar o cerere din partea intimatei " MECANICĂ " prin care solicită comunicarea unui exemplar al înscrisurilor anexate contestației în anulare, certificate de contestator că sunt conforme cu originalul.
Contestatorul, cu privire la cererea intimatei, învederează instanței că actele solicitate de intimată sunt depuse la dosar, intimata având posibilitatea să le consulte și se opune acestei cereri precum și acordării unui nou termen de judecată.
Instanța deliberând, respinge cererea formulată de intimata " MECANICĂ "
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Contestatorul depune la dosar o precizare a acțiunii și solicită admiterea contestației pentru motivele formulate în scris, pe care le susține și oral. De asemenea solicită cheltuieli de judecată, justificate cu biletele de călătorie depuse la dosar și motivarea dosarului cu prioritate.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr.3596/2002 reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.402/27.02.2002 de desfacere a contractului de muncă emisă de pârâta " MECANICĂ ", reintegrarea pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.402/27.02.2002 și nr.402/01.03.2002 emise de pârâtă, reintegrarea pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă pe post, obligarea pârâtei la plata sporului de toxicitate de 10% conform art.75 pct.4 din contractul colectiv de muncă, acordarea grupei a II-a de muncă pe perioada 01.12.1979 - 18.11.1998, obligarea pârâtei la plata drepturilor ce i se cuvin în baza art.116 din contractul colectiv de muncă.
Prin sentința nr.767/2002 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost admisă în parte și s-a dispus anularea deciziilor nr.402/27.02.2002 și nr.402/01.03.2002. S-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă. A fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă pe post. A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului sporul de toxicitate de 10%. Au fost respinse capetele de cerere privind acordarea grupei a II-a de muncă și plata drepturilor prevăzute de art.116 din contractul colectiv de muncă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta.
Prin decizia nr.3543/2002 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, în dosar nr.4792/2002, recursurile au fost admise, sentința atacată a fost casată, cauza fiind reținută spre rejudecare în fond.
Procedându-se la rejudecarea cauzei, prin încheierea din 15.12.2003 Curtea a dispus disjungerea capetelor de cerere privind acordarea grupei a II-a de muncă și respectiv, obligarea pârâtei la plata drepturilor ce se cuvin reclamantului în baza art.116 din contractul colectiv de muncă.
Prin decizia nr.2650/2003 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.4792/2002 a fost admisă acțiunea formulată de reclamant. Au fost anulate deciziile nr.402/27.02.2002 și nr.402/01.03.2002. S-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă. A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului drepturile salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă pe post. A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului sporul de toxicitate de 10% prevăzut de art.75 alin.4 din contractul colectiv de muncă pe 2001-2003.
În vederea judecării capetelor de cerere privind recunoașterea grupei a II-a de muncă în perioada 01.12.1979 - 18.11.1998 și obligarea pârâtei la plata drepturilor ce i se cuvin reclamantului în baza art.116 din contractul colectiv de muncă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, capete de cerere disjunse prin încheierea din data de 15.-, s-a format dosarul nr- (număr în format vechi 7522/2003).
În motivarea respectivelor capete de cerere reclamantul arată că locul de muncă în care și-a desfășurat activitatea în calitate de controlor în perioada 01.12.1979 - 18.11.1998 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr.50/1990.
De asemenea, apreciază reclamantul, este îndreptățit la despăgubiri conform art.116 din contractul colectiv de muncă, deoarece a avut un accident de muncă în anul 1984, iar datorită condițiilor grele, nocive, periculoase de la locul de muncă, a contractat hipoacuzie bilaterală și fibroză pulmonară profesională - boli profesionale diagnosticate ca atare de către instituțiile abilitate.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că locul de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea nu se încadrează în categoria celor cu muncă grea, deosebită sau periculoasă cuprinse în contractul colectiv de muncă. Pârâta mai arată că nu s-a stabilit un raport de cauzalitate între boala reclamantului și locul de muncă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar reclamantul și-a precizat pretențiile, în sensul că a solicitat acordarea grupei I de muncă pe perioada 01.01.1980 - 01.05.2001, despăgubiri materiale conform art.115 și 116 din contractul colectiv de muncă constând în diferențe salariale pentru 450 de zile de incapacitate temporară de muncă în sumă de 15.000 lei, despăgubiri conform art.116 pct.1 și 2 din contractul colectiv de muncă pentru reducerea șansei la viață în sumă de 200.000 lei, cheltuieli de judecată și de reprezentare în instanță în sumă de 5.000 lei, cheltuieli de transport în sumă de 1.560 lei, contravaloarea medicamentelor necompensate în sumă de 2.892,9 lei, contravaloarea medicamentelor compensate în sumă de4.570 lei, cheltuieli de redactare și copii xerox în sumă de 350 lei.
În termenul de amânare a pronunțării reclamantul, prin noi concluzii scrise a solicitat acordarea sporului de toxicitate de 10% pe perioada 01.01.1980 - 01-05-2001, arătând că prin decizia civilă nr.767/2002 instanța i-a acordat acest spor fără a preciza perioada în care a lucrat în condiții nocive.
Prin decizia civilă nr.737/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- acțiunea a fost admisă în parte. S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul societății pârâte în perioada 15.02.1986 - 19.11.1998 se încadrează în grupa a II-a de muncă. Au fost respinse în rest pretențiile reclamantului. A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, potrivit Ordinului nr.50/05.03.1990 al, beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2.
Potrivit anexei nr.9 la contractul colectiv de muncă pe 2001 - 2003 încheiat la nivelul societății pârâte, Secția I - confecționat și reparat este un loc de muncă care se încadrează în condiții grele de muncă.
Conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei, reclamantul și-a desfășurat activitatea după cum urmează: 01.12.1979 - 15.07.1980 - controlor recepție la mașini; 15.07.1980 - 12.08.1980 - frezor la Secția; 12.08.1980 - 15.02.1986 - controlor la Secția Speciale; 15.02.1986 - 18.11.1998 - controlor la Secția, Atelier Dispozitive, Compartiment; 19.11.1998 până la încetarea raportului de muncă controlor la Secția.
Din adresele nr.17/24.05.2000 și nr.34/19.06.2001 emise de Direcția Asigurării Calității rezultă că în perioada 15.02.1986 - 18.11.1998 reclamantul a lucrat efectiv în Secția, Atelier Dispozitive, Compartiment, în care verificarea lor se realiza prin turnarea mulajelor de plumb, compartiment care, apreciază Curtea, se încadrează în grupa a II-a de muncă (condiții grele), admițând acțiunea reclamantului în aceste limite.
Pentru restul perioadelor lucrate, apreciază instanța, chiar dacă reclamantul a îndeplinit aceeași funcție de controlor, nu justifică grupa de muncă pretinsă, deoarece locul de muncă a fost diferit, ori încadrarea în grupa de muncă se face, așa cum prevăd strict dispozițiile legale, funcție de locul de muncă, activitățile și categoriile profesionale enumerate limitativ de legiuitor.
Instanța a mai apreciat că pretențiile reclamantului de despăgubiri sunt nefondate. Potrivit art.116 din contractul colectiv de muncă pe anii 2001 - 2003, dacă salariatul de află în incapacitate temporară de muncă survenită ca urmare a unui accident de muncă, când acesta s-a produs nu din vina lui sau în legătură cu munca sa ori a contractării unui boli profesionale, administrația va plăti acestuia o compensație cel puțin egală cu diferența dintre salariul de bază brut avut la data ivirii incapacității și ajutorul primit, conform legii.
Izvorul acestor despăgubiri, apreciază instanța, este accidentul de muncă sau contractarea unei boli profesionale, fapte a căror existență nu s-a dovedit în speță în condițiile legii.
Potrivit art.28-29 din Lege anr.90/1996 privind protecția muncii, în vigoare la data introducerii acțiunii (abrogată prin Legea nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă, care a preluat aceste dispoziții prin art.32), angajatorul avea obligația înregistrării și raportării unui atare accident de muncă la. dar, prin adresa nr.58/31.05.2002 emisă de angajator, se confirmă faptul că reclamantul nu figurează în evidențele societății cu accident de muncă.
Același act normativ reglementează strict procedura de semnare, declarare, cercetare și confirmare a bolilor profesionale (art.32-33 din Legea n 90/1996).
În cadrul acestei proceduri, prin procesul-verbal nrt.1003/2002 încheiat de Direcția de Sănătate Publică și Supravegherea Stării de Sănătate A, s-a reținut că zgomotul de la locul de muncă al reclamantului nu depășește limita admisă de lege, ceea ce a dus la concluzia că nu ne aflăm în prezența unei boli profesionale. Cu privire la determinările de plumb, din adresa nr.4397/2005 emisă de aceeași autoritate, reiese că s-au efectuat determinări de plumb în cadrul pârâtei, dar noxele investigate nu au fost considerate a fi cu expunere la plumb.
Din actele medicale depuse la dosar de reclamant și din adresa nr.2375/2008 emisă de A, rezultă afecțiunile invocate de acesta, dar nu se justifică reținerea în cauză a caracterului profesional al bolii, în lipsa unei dovezi, după procedura strict reglementată de legiuitor prin actul normativ sus enunțat, neputându-se stabili o legătură de cauzalitate între bolile diagnosticate și condițiile de la locul de muncă al reclamantului.
În consecință, nefiind dovedite cauzele menționate de art.116 din contractul colectiv de muncă, despăgubirile fundamentate pe acest articol au fost respinse.
Cu privire la cererea reclamantului din concluziile scrise vizând sporul de toxicitate, instanța a reținut că acest spor a făcut obiectul deciziei civile nr.2650/2003 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, decizie irevocabilă, așa încât reanalizarea legalității și temeiniciei acesteia este inadmisibilă și excede cadrului procesual cu care a fost investită instanța în rejudecare.
Pe considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, constatându-se că activitatea desfășurată de acesta în cadrul societății pârâte în perioada 15.02.1986 - 19.11.1998 se încadrează în grupa a II-a de muncă, fiind respinse în rest pretențiile reclamantului.
Potrivit art.276 Cod pr.civilă, acțiunea fiind admisă doar în parte, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea transportului la termenele de judecată în toate fazele procesuale, restul cheltuielilor pretinse nefiind acordate deoarece sunt aferente capetelor de cerere respinse.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul.
În expunerea de motive a arătat că nu s-a respectat continuitatea completului de judecată, acesta fiind schimbat față de cel care a pronunțat deciziile nr.3543/2002 și 2650/2003.
Instanța de judecată, apreciază contestatorul, a încălcat drepturi constituționale, drepturi izvorâte din Codul muncii și din contractul colectiv de muncă. Judecătorii și-au exercitat funcția cu rea credință și gravă neglijență. Cauza s-a judecată fără a fi analizate probele existente la dosar și au fost anulate acte emise de autorități abilitate în acest sens, respectiv fișa BP 2 pentru boala profesională, cât și confirmarea acesteia de Institutul Național de Expertiză Medicală.
Instanța a omis probe medicale anexate la dosarul cauzei cât și expertiza medico-legală încuviințată în data de 10.02.2003 în dosar nr.4792/2002. Contestatorul a fost diagnosticat cu bronho-pneumnopatie cronică obstructivă, fibroză pulmonară bilaterală, hipoacuzie toxică profesională, polineuropatie periferică senzitivă mixtă, anemie hemolitică dobândită, bronșită cronică, toate fiind boli profesionale.
Conform art.15 pct.2 din Lege anr.346/2002 actualizată în cazul bolilor profesionale declarate în condițiile legii ulterior încetării raporturilor de muncă și a contractelor de asigurare, drepturile se acordă dacă fostul angajat face dovada cu acte medicale eliberate conform legii că boala a fost cauzată de factori profesionali specifici locului de muncă, fapt conformat prin Fișa BP 1 din 09.07.2001 de semnalizare a bolii profesionale, certificatul medical nr.336/20.08.2001 și nota internă nr.34/19.06.2001.
Toate certificatele medicale depuse la dosar au fost ignorate de instanță, deși fișa de semnalizare BP 1 arată agentul cauzal toxic ca fiind vapori de plumb, situație în care Autoritatea de Sănătate Publică a întocmit Fișa BP 2.
Din toate actele depuse la dosarul cauzei rezultă că societatea pârâtă încalcă dispozițiile contractului colectiv de muncă, prevederile Codului muncii și Constituția României, lucru tolerat de instanță.
Accidentul din anul 1984 este un accident de muncă, fiind recunoscut ulterior de sindicat și patronat, în consecință acordându-se și bilet de tratament.
Contestatorul solicită să se analizeze cu maximă exigență actele medicale, precum și solicitările sale din concluziile finale.
și repararea lor se înscriu în condiții de muncă grele prin folosirea plumbului la probe care este toxic și iradiază timp de 70 de zile după turnarea mulajelor pentru matriță, astfel că toate bolile pe care le-a dobândit sunt cauzate de intoxicația cu plumb, lucru dovedit cu toate actele medicale depuse la dosar, astfel încât se impune admiterea tuturor solicitărilor sale.
Completul de judecată și-a depășit atribuțiile anulând acte medicale eliberate de instituțiile abilitate. De asemenea au fost ignorate biletele de tren și autobuz a căror contravaloare i se cuvine cu titlu de cheltuieli de judecată.
Contestația în anulare nu a fost întemeiată în drept,dar, în instanță acordându-i-se cuvântul pentru susținerea cauzei, contestatorul arată că ne aflăm în prezența unei greșeli materiale, astfel că, în accepțiunea sa, sunt incidente prevederile art.318 din Codul d e procedură civilă.
Deliberând asupra contestației în anulare de față prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, prin intermediul căreia părțile pot obține desființarea unei hotărâri judecătorești în cazurile limitativ prevăzute de lege. Ea poate fi exercitată în scopul retractării hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale, iar nu și pentru netemeinicie.
Contestația în anulare este reglementată în art.317-321 Cod procedură civilă. Dispozițiile cuprinse în aceste texte de lege consacră două forme ale contestației în anulare: contestația în anulare obișnuită și contestația în anulare specială.
Contestația în anulare specială poate fi exercitată numai în prezența uneia din motivele expres prevăzute de art.318 Cod procedură civilă. Potrivit acestuia text: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare."
Ca și contestația în anulare obișnuită și contestația în anulare specială poate fi exercitată numai în condițiile limitativ prevăzute de art.318 Cod procedură civilă, astfel că motivele de contestație în anulare speciale nu pot fi extinse prin analogie cu alte situații decât cele vizate în mod expres de acest text de lege.
Primul motiv de contestație în anulare specială, pe care contestatorul își întemeiază cererea, vizează situația când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale. Legea are în vedere acele greșeli formale care sunt săvârșite în legătură cu examinarea recursului.
Contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Ea este o cale de atac extraordinară de retractare creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli materiale, iar nu pentru reformarea unor greșeli de fond.
Dispozițiile legale prevăzute de art.318 Cod procedură civilă au un câmp limitativ de aplicațiune, astfel că ele trebuie să fie interpretate în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs la recurs.
Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
În speță, contestatorul invocă exclusiv greșeli de judecată, de stabilire a situației de fapt și de apreciere a probelor administrate în cauză, aspecte ce nu pot fi puse în discuție pe această cale potrivit art.318 Cod procedură civilă, în caz contrar deschizându-se contestatorului, contrar prevederilor legale amintite, calea recursului la recurs.
În consecință, reținând că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, Curtea va respinge prezenta contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.737/2008 pronunțată de curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.7157/2003 (nr. în format vechi 7522/2003).
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
2ex./1.10.2008
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu, Ana Doriani
| ← Conflict de muncă. Decizia 658/2009. Curtea de Apel Timisoara | Conflict de muncă. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
