Concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Desfiinţarea efectivă a locului de muncă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 86/R din data de 30.01.2014
Cum în cauza dedusă judecății a fost desființat nu doar unicul post de natura celui ocupat de reclamant, ci chiar întreaga unitate funcțională din teritoriu a fostului său angajator, decizia de concediere contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 65 alin. 1 și 2 din Codul muncii, desființarea locului de muncă fiind efectivă și având la bază o cauză reală și serioasă.
Prin sentința civilă nr. 1885/18 septembrie 2013, Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. G. R. A. - R. S.A. și, în consecință:
- a anulat Decizia nr. 403/26.07.2012, emisă de pârâtă;
- a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii, anume aceea de șef serviciu daune;
- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi bănești de care a fost lipsit acesta începând cu data concedierii și până efectiva reintegrare pe postul deținut anterior;
- a respins celelalte pretenții ale reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, fiind în discuție o concediere colectivă, pârâta nu a respectat procedura legală prealabilă aplicabilă în materie, imperativ stabilită de art. 69 alin. 3 din Codul muncii, constând în aplicarea criteriului primordial al competenței profesionale, prin evaluarea realizării obiectivelor de performanță de către toți salariații care îndeplineau aceeași funcție ca și reclamantul în cadrul societății pârâte, obligație care se raportează la noțiunea legală de "angajator";, iar nu la un simplu punct de lucru.
Sub acest aspect, instanța a constatat că nu s-a realizat o evaluare profesională cu respectarea procedurilor legale, întrucât s-a apreciat de către societatea pârâtă că doar postul deținut de reclamant, acela de "șef serviciu daune"; din Sucursala Mureș, a fost efectiv desființat, însă potrivit atribuțiilor prevăzute în fișa postului, acesta este ocupat de un inspector de daune, șeful de serviciu îndeplinind atribuțiile unui inspector de daune, alături de cele de conducere specifice. Prin urmare, anterior concedierii reclamantului, era necesară departajarea acestuia prin rezultatele unei evaluări profesionale față de ceilalți inspectori de daune.
De asemenea, Tribunalul a apreciat ca neîntemeiate criticile invocate de reclamant cu privire la neacordarea preavizului și neprecizarea criteriilor avute în vedere la stabilirea ordinii de prioritate la concediere, precum și susținerile referitoare la neinițierea de consultări de către societatea pârâtă cu Sindicatul Ardaf și la concedierea sa pe motive de apartenență sindicală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând, prin dezvoltarea motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Prin intermediul memoriului de recurs s-a susținut că prima instanță a reținut în mod greșit că nu au fost respectate de către angajator prevederile art. 69 alin. 3 din Codul muncii, arătându-se sub acest aspect că prin Hotărârea Directoratului Generali din 8 martie 2012 s-a decis restructurarea societății din motive de ordin economic, fiind înregistrate pierderi majore în ultimii 6 ani (440.000.000 lei), astfel că au fost desființate 10 posturi de "șef serviciu daune";, iar prin Hotărârea Directoratului din 6 septembrie 2012 s-a decis reorganizarea activității prin desființarea mai multor sucursale, printre care și cea din jud. Mureș (radiată din Registrul Comerțului), motiv pentru care evaluarea realizării obiectivelor de performanță profesională nu era necesară în cazul reclamantului și nici nu putea fi realizată, în contextul desființării tuturor posturilor din structura organizatorică amintită.
Reclamantul nu a formulat întâmpinare, însă prin concluziile scrise depuse la dosar înăuntrul termenului de pronunțare a susținut că recursul este nul, deoarece pârâta nu a indicat niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 din Codul de procedură civilă, iar pe fondul cauzei a susținut că soluția criticată este temeinică și legală, prima instanță reținând în mod corect că obligația prealabilă a evaluării criteriilor de performanță profesională se raportează la noțiunea legală de "angajator";, iar nu la un simplu punct de lucru.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 indice 1 și 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității căii de atac, se constată că aceasta nu poate forma obiectul analizei instanței de control judiciar, întrucât a fost invocată cu încălcarea prevederilor art. 150 din Codul de procedură civilă, după închiderea dezbaterilor în recurs.
Relativ la fondul cauzei, se observă că disponibilizarea reclamantului prin decizia contestată s-a făcut în temeiul prevederilor art. 65 din Codul muncii și a avut la bază Hotărârea Directoratului din 8 martie 2012, prin care s-a dispus implementarea măsurii concedierii colective, în considerarea efectelor generate de restructurarea rețelei de vânzări și implementarea proceselor de optimizare a costurilor operaționale, măsuri care au fost determinate de pierderile financiare înregistrate în ultimii ani 6 ani (de 444.388.857 lei) și de scăderea volumului de activitate, care au impus reorganizarea și restructurarea societății prin desființarea unui număr de 180 de posturi, din care 10 de "șef serviciu daune";, fiind afectată sub acest ultim aspect și Sucursala Mureș, locul de muncă al reclamantului (astfel cum rezultă din justificarea tehnică și economică întocmită de Departamentul resurse umane al societății pârâte, filele 160-173 dosar fond).
Prevederile art. 65 din Codul muncii reglementează concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, textul alineatului 1 dispunând în sensul că aceasta reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar prevederile alineatului 2 impun condiția verificării ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Din perspectiva normei legale anterior evocate și a probatoriului administrat în cauză, Curtea a constatat că postul ocupat de reclamant era unic la nivelul Sucursalei Mureș și a fost suprimat din organigramă, astfel că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță nulitatea deciziei de concediere în litigiu pe considerentul încălcării de către angajator a prevederilor art. 69 alin. 3 din Codul muncii, sub aspectul neevaluării realizării obiectivelor de performanță profesională în raport de postul ocupat de un inspector de daune, atribuțiile celor două funcții nefiind identice.
Pe de altă parte, rațiunea instituirii obligației menționate prin dispozițiile art. 69 alin. 3 din Codul muncii are în vedere departajarea salariaților în scopul menținerii în funcție a celor mai bine pregătiți din punct de vedere profesional, însă o atare selecție se justifică numai în situația în care există mai mulți angajați care ocupă posturi similare în cadrul aceluiași loc de muncă și numai o parte dintre ei urmează a fi afectați de măsurile de concediere, iar nu și în ipoteza în care este desființat unicul post dintr-o anumită structură organizatorică a angajatorului, precum situația din speță.
În plus, Curtea a constatat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Hotărârii Directoratului societății pârâte din data de 6 septembrie 2012, procesul de restructurare și reorganizare a activității acesteia a continuat, în sensul că s-a decis închiderea unui număr de 31 de sucursale, printre care și Sucursala Mureș, iar această măsură a fost urmată de radierea respectivei structuri teritoriale din Registrul Comerțului (conform certificatului eliberat de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mureș la data de 25 septembrie 2012, respectiv, în baza Rezoluției nr. 510902/19.09.2012, emisă de Directorul O.R.C. - filele 203, 203 dosar fond), ceea ce demonstrează că au fost desființate toate posturile, nefiind necesară, dar nici posibilă, evaluarea realizării obiectivelor de performanță profesională prin raportare la un post similar celui ocupat de reclamant.
Din aceeași perspectivă, Curtea a înlăturat ca neîntemeiată susținerea acestuia, potrivit căreia obligația prealabilă a evaluării criteriilor de performanță profesională se raportează la noțiunea legală de "angajator";, iar nu la un simplu punct de lucru, deoarece oportunitatea desființării unui departament sau a unei structuri teritoriale distincte din cadrul unității angajatoare este o măsură de management nesusceptibilă a fi supusă vreunei cenzuri venite din exterior, instanța de judecată fiind ținută să verifice legalitatea concedierii doar în raport de respectarea cerințelor impuse de art. 65 din Codul muncii.
Cum în cauza dedusă judecății a fost desființat nu doar unicul post de natura celui ocupat de reclamant, ci chiar întreaga unitate funcțională din teritoriu a fostului său angajator, Curtea a constatat că decizia de concediere contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 65 alin. 1 și 2 din Codul muncii, desființarea locului de muncă fiind efectivă și având la bază o cauză reală și serioasă.
Prin urmare, constatând că sub aspectul menționat, hotărârea primei instanțe este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis recursul examinat și a modificat sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
| ← Drepturi salariale ale angajaţilor în sistemul public.... | Preşedinte al asociaţiei de proprietari. Cumul pensie de... → |
|---|
