Preşedinte al asociaţiei de proprietari. Cumul pensie de invaliditate grad II cu venituri din activităţi independente
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 73/A din data de 30.01.2014
Cum rezultă din prevederile 114 lit. e raportat la art. 6 alin. 1 pct. IV lit. e din Legea nr. 263/2010, pentru a fi în situația suspendării pensiei, trebuie ca veniturile realizate din activități profesionale să fie unele pentru care să se datoreze contribuția de asigurări sociale.
Reclamantul se încadrează în situația prevăzută de art. 29621 alin. 1 lit. f din Codul fiscal, care se referă la persoanele care realizează venituri, în regim de reținere la sursă a impozitului, din activități de natura celor prevăzute la art. 52 alin. (1), unde, la lit. b, sunt prevăzute venituri din activități desfășurate în baza contractelor sau convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil.
Prin urmare, persoanele care realizează venituri din pensii nu datorează contribuția de asigurări sociale pentru veniturile obținute în baza convenției civile încheiate cu asociația de proprietari, astfel că veniturile realizate de reclamant nu se încadrează în categoria celor reglementate de art. 6 pct. IV lit. e din Legea nr. 263/2010.
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2039 din 03 octombrie 2013 pronunțată în dosarul nr. 3288/102/2013, Tribunalul Mureș a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. T. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în perioada 01.05.2010 - 31.12.2010 reclamantul, fiind pensionar de boală, gradul II de invaliditate, a realizat venituri în baza contractului de prestări servicii încheiat cu Asociația de proprietari nr. 57 din Tg.-Mureș, deși potrivit art. 94 din Legea nr. 19/2000 nu putea cumula pensia cu venituri realizate dintr-o activitate profesională.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile art. 94 din Legea nr. 19/2000, întrucât veniturile realizate nu au la bază un contract de muncă, funcția de președinte de asociație de proprietari fiind una electivă și neputând fi echivalată cu o activitate profesională, în sensul dispozițiilor legale menționate anterior.
Apelul a fost susținut în drept pe dispozițiile art. 480-481 din Noul Cod de procedură civilă.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, Curtea a constatat următoarele:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de invaliditate gradul II, stabilită prin decizia nr. 216396/09.05.2001 emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș, iar începând cu data de 13.07.2011 beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
La data de 18.04.2013 pârâta a emis în baza prevederilor art. 179 din Legea nr. 263/2010, decizia nr. 216396, prin care a reținut că, în perioada 01.05.2010 - 31.12.2010, reclamantul a cumulat pensia de invaliditate gradul II cu venituri din activități independente, astfel că a dispus recuperarea sumei de 5448 lei, reprezentând pensia achitată necuvenit pentru perioada menționată.
Într-adevăr, conform datelor primite de la Administrația Finanțelor Publice Tg.-Mureș, reclamantul a realizat în anul 2010 venituri în cuantum de 792 lei, în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu Asociația de proprietari nr. 57 din Tg.-Mureș, reclamantul având calitatea de președinte al acesteia. Conform convenției menționate acesta a primit o remunerație în cuantum de 50 de lei pe lună.
Conform dispozițiilor art. 32 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 președintele asociației de proprietari poate fi remunerat în baza unui contract de mandat. Prin urmare, indiferent de denumirea dată de părți, convenția în baza căreia reclamantul a încasat suma de 50 lei lunar, în perioada în discuție, este un contract de mandat.
Potrivit art. 92 alin. 1 lit. g din Legea nr. 19/2000 (act normativ în vigoare în anul 2010) plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II și IV lit. b) - f).
Conform dispozițiilor art. 5 pct. IV lit. f din același act normativ, în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, alte persoane (decât cele enumerate la celelalte puncte) care realizează venituri din activități profesionale.
Aceleași prevederi au fost preluate în Legea nr. 263/2010, act normativ în baza căruia s-a emis decizia ce face obiectul prezentei analize, respectiv art. 114 lit. e raportat la art. 6 alin. 1 pct. IV lit. e.
Deși în cuprinsul deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit nu se menționează nicio dispoziție legală, din întâmpinarea formulată de pârâtă în fața primei instanțe rezultă că temeiul legal în baza căruia s-a considerat că pensia reclamantului trebuia suspendată în perioada în litigiu, iar acesta a încasat pensia necuvenit îl reprezintă dispozițiile art. 114 lit. e raportat la art. 6 alin. 1 pct. IV lit. e din Legea nr. 263/2010 (prevedere identică cu cea din Legea nr. 19/2000, astfel cum am arătat anterior).
În primul rând, trebuie subliniat faptul că pârâta nu a emis o decizie de suspendare a pensiei pentru perioada în discuție, care să poată fi atacată separat de către reclamant și a trecut direct la recuperarea sumei considerate a fi încasată necuvenit de către acesta, încălcând sub acest aspect dispozițiile art. 116 din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora încetarea, suspendarea sau reluarea plății pensiei, precum și orice modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, în condițiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.
În al doilea rând, Curtea a constatat că era necesar să se analizeze în prealabil natura veniturilor încasate de reclamant, în calitate de președinte al asociației de proprietari, întrucât astfel cum rezultă din prevederile 114 lit. e raportat la art. 6 alin. 1 pct. IV lit. e din Legea nr. 263/2010 menționate anterior, pentru a fi în situația suspendării pensiei, trebuie ca veniturile realizate din activități profesionale să fie unele pentru care să se datoreze contribuția de asigurări sociale.
Astfel, potrivit art. 296 ind. 23 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, persoanele care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor și orice alte venituri din desfășurarea unei activități dependente, venituri din pensii și venituri sub forma indemnizațiilor de șomaj, asigurate în sistemul public de pensii, persoanele asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii, care nu au obligația asigurării în sistemul public de pensii, precum și persoanele care au calitatea de pensionari ai acestor sisteme, nu datorează contribuția de asigurări sociale pentru veniturile obținute ca urmare a încadrării în una sau mai multe dintre situațiile prevăzute la art. 296 ind. 21 alin. (1). Reclamantul se încadrează în situația prevăzută de art. 296 ind. 21 alin. 1 lit. f, care se referă la persoanele care realizează venituri, în regim de reținere la sursă a impozitului, din activități de natura celor prevăzute la art. 52 alin. (1), unde la lit. b, sunt prevăzute venituri din activități desfășurate în baza contractelor sau convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil.
Prin urmare, potrivit prevederilor legale menționate anterior, persoanele care realizează venituri din pensii nu datorează contribuția de asigurări sociale pentru veniturile obținute în baza convenției civile încheiate cu asociația de proprietari, astfel că veniturile realizate de reclamant nu se încadrează în categoria celor reglementate de art. 6 pct. IV lit. e din Legea nr. 263/2010, astfel că reclamantul nu se afla în situația de suspendare a pensiei reglementată de art. 114 lit. e din același act normativ.
Față de cele reținute anterior, Curtea a constatat că decizia contestată de reclamant a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale expuse anterior, astfel încât se impune anularea acesteia.
În consecință, în baza art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis apelul pârâtei, cu consecința schimbării sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantului.
| ← Concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.... | Încadrare în grupa a II- a de muncă. Condiţii → |
|---|
