Concedierea salariatului în perioada efectuării concediului de odihnă . Nelegalitatea deciziei.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA - Sectia I civila Decizie nr. 9285 din data de 05.11.2013
Prin dispozițiile art.60 lit h Codul Muncii legiuitorul a instituit interdicția potrivit căreia concedierea salariatului nu poate fi dispusă pe durata efectuării concediului de odihnă .În aceste condiții decizia de concediere nu corespunde cerințelor impuse de lege prin dispozițiile art.78 Codul Muncii.
Prin sentința nr.5292/09.07.2013, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 22824/63/2012 s-a admis contestația formulată de reclamantul E. C. cu domiciliul în Filiașijudețul Dolj în contradictoriu cu pârâtul A. F. M.T. CRAIOVA..
S-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 98/31.10.2012 emisă de intimatul A. F. M. T. CRAIOVA.
S-a dispus repunerea părților in situația anterioară emiterii deciziei nr. 98/31.10.2012, in sensul reîncadrării contestatorului pe funcția de solist vocal.
A fost obligat intimatul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, calculate de la data emiterii deciziei nr. 98/31.10.2012 si până la data reintegrării efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut :
Reclamantul a fost angajatul pârâtului A. F. M. T. CRAIOVA în funcția de solist vocal cu contract individual de muncă nr. 385/1993. Ulterior a fost desemnat manager interimar al A. F. M. T. CRAIOVA, în acest sens fiind emisă decizia nr. 01/05.01.2010 prin care a fost suspendată funcția de execuție de solist vocal deținută în cadrul ansamblului, până la ocuparea prin concurs a postului de manager, dar nu mai mult de 120 de zile (fila 21 din dosar )
La data de 30.04.2010, potrivit HCL nr. 148/29 04 2010 emisă de Consiliul Local Craiova și ca urmare a rezultatului final obținut de reclamant la concursul pentru ocuparea postului de manager, între părți s-a încheiat Contractul de Management nr. 56575/30.04.2010.
In temeiul contractului încheiat de părți în condițiile mai sus arătate, acestea au convenit ca în perioada 01.05.2010-01.03.2013, reclamantul să îndeplinească funcția de manager al A. F. M. T. CRAIOVA, perioadă în care a fost suspendat contractul individual de muncă al său privind funcția de execuție de solist vocal conform deciziei nr. 1/05.01.2010.
Odată cu apariția OUG 63/2010 contestatorul in calitate de manager, a înaintat Consiliului Local Craiova o notă de fundamentare (fila 61), prin care disponibiliza 11 angajați și preciza criteriile de disponibilizare aprobate in sedinta consiliului administrativ al ansamblului.
Prin Hotărârea nr. 133/25.03.2010 a Consiliului Local Craiova (fila 51) si Hotărârea nr. 248/29.07.2010 a Consiliului Local Craiova s-a aprobat organigrama si statul de functii pentru anul 2010, in care nu mai apare funcția de solist vocal, studii superioare,gradația 5,deținut anterior de contestator
Prin decizia nr. 145/09.08.2010 emisă de pârâtă prin manager (fila 66, dosar fond ) s-a dispus în temeiul OUG 63/2010, care impunea reducerea cheltuielilor de personal precum si in conformitate cu HCL nr. 248/29.07.2010 (fila 63), care aproba organigrama Ansamblului Folcloric, desființarea între altele a postului de solist vocal, studii superioare,gradația 5.
In urma analizării raportului de activitate asupra managementului A. F. M. T. CRAIOVA (etapa nr. 1 a evaluării) precum și a discuțiilor purtate cu reclamantul(etapa a 2- a a evaluării), comisia de evaluare finală a emis Raportul de evaluare nr. 125628/27.09.2012, prin care a recomandat rezilierea contractului de management încheiat de părți.
Împotriva calificativului final de "nesatisfăcător", nota obținută fiind 6,68 a formulat contestație, care a fost respinsă ca neîntemeiată de către Comisia de soluționare a contestațiilor pentru evaluarea finală a managementului.
Ulterior prin HCL nr 165/19.10.2012 a fost aprobat rezultatul final al evaluării finale a managementului la A. F. M. T. CRAIOVA cât și rezultatul final al evaluării și raportul nr. 135410/2012 întocmit de Serviciul Resurse Umane, hotărâre în baza căreia s-a emis Dispoziția Primarului Municipiului Craiova nr. 1970/22.10.2012, privind aprobarea încetării contractului său de management, începând cu data de 22.10.2012.
La data de 31.10.2012 A. F. M. T. CRAIOVA a emis Decizia nr. 98/31.10.2012, prin care, în baza art. 65 din Codul Muncii s-a dispus încetarea, începând cu data de 31.10.2012 a contractului individual de muncă, ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de salariat, conform dispozițiilor OUG nr. 63/2010.
Instanta a admis contestatia constatând ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Contractul individual de muncă al contestatorului a fost suspendat de drept conform art. 50 al. 1 lit. d C. Muncii pe perioada exercitării functiei de manager ca urmare a incheierii contractului de management cu Consiliul Local Craiova.
In aceste conditii, la data încetării contractului de management- 22.10.2012 reclamantul trebuia să revină pe functia detinută anterior in baza contractului individual de muncă aceea de solist vocal, studii superioare, gradatia 5.
Faptul că pe parcursul derulării contractului său de management a fost in mod eronat desfiintat postul său, ca urmare a unor hotărâri ale Consiliului Local in care se aprobă noua organigramă si statul de functii, nu exonerează noua conducere a institutiei pârâte prin noul manager să actioneze cu bună credintă si să respecte dispozitiile legale din Codul Muncii cu privire la reluarea efectelor contractului individual de muncă al contestatorului care a fost suspendat.
Potrivit art 49 al. 6 din Codul Muncii suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea tuturor termenelor care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă.
In aceste conditii noul manager avea posibilitatea să solicite Consiliului Local, institutia care a aprobat noua organigramă pe anul 2010 si a desfiintat postul detinut de contestator, reinfiintarea postului.
La data de 31.10.2012, dată la care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă, A. F. M. T. CRAIOVA avea disponibil un alt post de instrumentist cu studii medii, care ar fi putut fi ocupat de reclamant, dat fiind faptul că acesta a solicitat prin cererile nr. 999/24.10.2012 si 141883/26.10.2012 (fila 71) atât pârâtului Ansamblul Folcloric cat si Primăriei Craiova transformarea acestui post în post vacant de solist vocal, cu studii superioare, însă prin adresa nr. 141883/31.10.2012, i-a fost comunicat că această transformare nu a fost solicitată de către A. F. M. T. CRAIOVA și nu a fost aprobată printr-o hotărâre de Consiliu Local.
Conducerea institutiei pârâte avea posibilitatea să supună această cerere hotărârii Consiliului Local in vederea solutionării favorabile de catre Primăria Craiova, insă nu s-a dorit acest lucru.
La data de 31.10.2012 s-a emis decizia contestată in cauză prin care a dispus incetarea contractului individual de muncă al contestatorului, ca urmarea desfiintării postului, iar prin întâmpinarea depusă a invocat imprejurarea exonerării de răspundere ca urmare a culpei reclamantului in desfiintarea postului si faptul că nu s-a actionat cu bună credintă.
Această culpă a reclamantului nu a fost dovedită in cauză, in conditiile in care desfiintarea postului a fost dispusă ca urmare a aprobării noii organigrame si stat de functii de catre Consiliul Local Craiova prin HCL nr. 248/29.07.2010 (fila 63), care aproba organigrama Ansamblului Folcloric, desființarea între altele a postului de solist vocal, studii superioare, gradația 5.
Prin decizia nr. 145/09.08.2010 emisă de pârâtă (fila 66) contestatorul in calitate de manager a pus in aplicare, asa cum de altfel era si obligat, HCL nr. 248/29.07.2010 emisă în temeiul OUG 63/2010, care impunea reducerea cheltuielilor de personal.
Prin semnarea hotărârii nr. 145/09 08 2010 de către contestator, în calitate de manager al Ansamblului Folcloric Maria Tănase, nu se face dovada că acesta a dorit desființarea propriului post, in conditiile in care prin Nota de fundamentare a Deciziei nr 145/09 08 2010, Referatul nr 625/05.08.2010 al consilierului juridic al intimatului, precum și procesul verbal de ședință nr.5/21.07.2010 încheiat în ședința Consiliului Administrativ al ansamblului,ca înscrisuri preliminare emiterii deciziei și invocate chiar în cuprinsul acesteia nu s-a pus în discuție desființarea posturilor vacante, fie ele temporare sau definitive, ci doar lista nominală cu posturile care vor fi desființate(numai dansatori și instrumentiști) cu individualizarea numelui și prenumelui titularului postului, precum și identificarea și aplicarea unor criterii după care urma să fie efectuată procedura concedierii.
Nu s-a pus astfel în discuție și, pe cale de consecință, nici nu s-a hotărât vreodată cu privire la restrângerea unui post de solist vocal - studii superioare, gradația 5.
Fictivitatea si neseriozitatea cauzei precum si lipsa bunei credinte a pârâtului este reliefată și de faptul că după aproximativ șase luni de la data emiterii deciziei contestate, la data de 05.06.2013, pe parcursul derulării prezentei cauze, pârâtul a organizat un concurs (fila 104, dosar fond) pentru ocuparea unui post de solist vocal, studii superioare, treaptă profesională I, gradația 5, exact postul pe care-l ocupase anterior contestatorul.
Prin cererea înregistrată sub nr. 77241/20.05.2013 la Primăria Craiova (fila 120, dosar fond ), pârâtul Ansamblul Folcloric a solicitat transformarea postului de solist vocal studii superioare treapta profesională I in solist vocal studii medii, ca urmare a neprezentării niciunui concurent pentru acest post, făcând mentiunea că această transformare a fost aprobată in Sedinta Consiliul Administrativ din data de 20.05.2013 si anexează hotărârea in acest sens.
Asa cum a retinut instanta anterior, cererea contestatorului din data de 24.10.2012 de transformarea unui post vacant de instrumentist studii medii in post de solist vocal studii superioare nu a fost solutionată favorabil de Primăria Craiova, tocmai datorită faptului că nu a fost anexată hotărârea Consiliului Administrativ.
La emiterea deciziei contestate nu au fost respectate nici dispozitiile imperative ale Codului Muncii prev. de art 60 alin 1 lit h din Codul Muncii care interzic concedierea salariaților pe durata efectuării concediului de odihnă.
Astfel, in perioada 24.10.2012- 7.11. 2012 reclamantul își efectua concediul legal de odihnă, aprobat de angajator la data de 23.10.2012, prin cererea inregistrată sub nr. 988/23.10.2012 (fila 22, dosar fond ).
Apărările pârâtei in sensul că acest concediu de odihnă este aferent activității funcției sale de manager deținută și în anul 2012 nu subzistă, in conditiile in care legea nu distinge cu privire natura contractului din care derivă concediul de odihnă.
De asemenea apărarea in sensul că pentru 11 zile de concediu contestatorul ar fi primit drepturi bănești nu a fost dovedită de pârâtă.
Motivarea in sensul că nu ar fi trebuit legal să beneficieze de 21 de zile concediu de odihnă( art. 145 alin 2 Codul Muncii) nu subzistă in conditiile in care cererea de concediu i-a fost aprobată fără niciun comentariu.
Decizia este considerată ca fiind lovită de nulitate si pentru încălcarea dispozitiilor art 75 din Codul Muncii deoarece nu a respectat dreptul reclamantului la preaviz.
Astfel, potrivit acestor dispoziții, persoanele concediate in temeiul art 61 lit c și d , art 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 zile lucrătoare.
In consecință angajatorului îi revine obligația de a respecta dreptul de preaviz a salariatului.
Fată de aceste dispoziții legale, apărările pârâtei in sensul că nu există vătămare, că se cunoștea de catre contestator incă din anul 2010 această situație a desființării postului, nu subzistă.
Motivul invocat de contestator in sensul că decizia este nelegală potrivit art. 64 din Codul Muncii în sensul că nu i s-a propus salariatului disponibilizat un alt loc de muncă vacant compatibil cu pregătirea profesională si nu s-a solicitat sprijinul agenției teritoriale pentru ocuparea forței de muncă in vederea redistribuirii salariatului,a fost considerat nefondat, deoarece dispozițiile invocate sunt aplicabile în cazuri limitativ prevăzute de lege ( art. 61 lit. c și d ), fără a fi incidente în prezenta cauză în care concedierea a fost făcută în temeiul art 65 din Codul Muncii, asa cum a decis si ICCJ intr-un recurs in interesul legii -decizia nr. 6/09.05.2011.
Motivul invocat de contestator in sensul că măsura reducerii posturilor la nivelul pârâtei nu a fost o concediere individuală în sensul dispozițiilor art 65 din Codul Muncii, ci o concediere colectivă,în sensul disp.art 68 - 73 din Codul Muncii, si astfel angajatorul nu a inițiat procedura prealabilă a consultării cu sindicatul său, după caz, cu reprezentanții salariaților, nu este pertinent in cauză deoarece litigiul de fată nu vizează anularea deciziei nr. 145/09.08.2010 emisă de pârâtă prin care s-au desfiintat posturi vacante, ci anularea deciziei nr. 98/31.10.2012 prin care a incetat contractul individual de muncă al contestatorului.
In ceea ce priveste repunerea in situatia anterioară solicitată de contestator, instanța a considerat că împrejurarea că angajatorul a desființat locul de muncă al salariatului concediat nu poate fi reținut ca impediment pentru reintegrarea salariatului,în temeiul hotărârii judecătorești definitive și executorii, angajatorul având obligația să dispună reintegrarea salariatului pe funcția deținută anterior emiterii deciziei a cărei nelegalitate s-a constatat,chiar dacă acest lucru înseamnă reînființarea potului.
Intimatul nu s-a putut prevala de faptul că în noua sa structură organizatorică nu mai exista postul pe care trebuie să se facă reîncadrarea în muncă a contestatorului, în eventualitatea admiterii contestației, deoarece invocarea lipsei interesului prin raportare la lipsa efectivă a postului, ar însemna încălcarea principiului protecției salariaților,guvernat chiar de disp.art 6 din Codul muncii, dar și paralizarea caracterului executoriu al hotărârilor judecătorești în materia litigiilor de muncă.
Pentru aceste considerente instanța a admis contestația, a anulat decizia de concediere conform art. 78 din Codul Muncii, fiind dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei conform art. 80 al. 2 C. Muncii si a obligat intimatul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, calculate de la data emiterii deciziei nr. 98/31.10.2012 si până la data reintegrării efective.
S-a retinut faptul că cererea privind cheltuielile de judecată vor solicita pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul ANSAMBLUL FOLCLORIC MARIA TĂNASE CRAIOVA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeienicie.
Criticile sunt în următoarele :
Susținerile reclamantului în sensul anulării dec.98/31.10.2012 și a repunerii părților în situația anterioară emiterii acesteia, cu acordarea unei despăgubiri egală cu valoarea salariilor indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul până la reintegrarea efectivă sunt apreciate ca fiind nefondate și reflectă invocarea propriei culpe.
Măsura dispusă prin dec. 98/31.10.2012 a cărei anulare se solicită este în acord cu dispozițiile legale și principiile de drept în materie, temeiul juridic reprezentându-l art. 65 din Lg. 53/2003, modificată și completată, postul ocupat de către contestator în organigrama Ansamblul Folcloric Maria Tănase Craiova fiind desființat în condițiile acestui articol încă din timpul exercitării mandatului de manager de către intimatul reclamant prin voința acestuia.
Se arată că odată cu apariția OUG 63/2010 însuși d.l E. C., manager, înaintează Consiliului Local Craiova o notă de fundamentare prin care disponibilizează 11 angajați și toate posturile vacante, întocmindu-se un stat de funcții diminuat de la 82 de posturi anterior la numai 58.
Prin HCL nr. 248/29.07.2010 se aprobă noile organigrame și statul de funcții ale Ansamblul Folcloric Maria Tănase Craiova, dispunându-se expres ca de la data acesteia își încetează efectele HCL 133/2010, în noua organigramă apare desființată funcția de solist vocal, studii superioare, gradația 5, deținut anterior de reclamant și vacant prin suspendarea funcției.
Pentru ca măsura desființării postului ocupat de un angajat să fie una legală, trebuie să fie efectivă, condiție îndeplinită -postul fiind suprimat din structura recurentei ca urmare a măsurii luate prin HCL 248/2012, reclamantul însuși în calitate de manager al Ansamblului Folcloric Maria Tănase emisese în deplină cunoștință de cauză decizia 145/2010; să aibă o cauză reală, să aibă o cauză serioasă.
La data de 22.10.2012 contractul de management al contestatorului a încetat, unitatea operând în registrul general de evidență al salariilor REVISAL încetarea suspendării, însă postul fiind desființat s-a impus emiterea dec. 98/31.10.2012.
Față de situația arătată se învederează :
1.Dreptul afirmat de contestator nu este exercitat cu buna credință - apreciat ca și excepție de către recurentă- nu a fost analizată de instanța de fond; În speță, condiția bunei credințe nefiind îndeplinită, în condițiile în care intimatul personal a dispus desființarea acestui post.
2.Cauza petendi nu este una morală, intimatul reclamant invocându-și propria culpă- funcția acestuia fiind desființată de acesta care apoi invocă nelegalitatea măsurii de încetare a contractului individual de muncă.
3.Susținerea contestatorului în sensul că încetarea contractului de muncă ar fi intervenit în perioada suspendării este eronată decizia nr.98/31.10.2012 fiind emisă în data de 31.10.2012, iar măsura suspendării a operat până la data de 22.10.2012.
4.Decizia nr. nr.98/31.10.2012 are în vedere o situație juridică ineluctabilă, funcția intimatului reclamant fiind desființată încă din anul 2010, acesta recunoscând clar că în perioada cât a fost manager la Ansamblul Folcloric Maria Tănase Craiova s-a desființat postul său - pct.3 și 4 din adresa 141883/26.10.2012 înregistrată la Primăriei Craiova.
Se critică faptul că instanța de fond nu a avut în vedere argumentele recurentei în sensul că s-a refuzat de către ordonatorul de credite crearea unui nou post, că hotărârile anterioare de Consiliu local prin care se desființa postul acestuia sunt obligatorii și că postul de instrumentalist nu poate fi ocupat din rațiuni obiective.
5. Susținerile intimatului reclamant cu privire la încălcarea dreptului la preaviz sunt nefondate, neexistând vătămare, acest drept fiind reglementat de art.75 din Codul muncii, salariatul cunoscând personal că prin propria acțiune își desființase postul încă din anul 2010.
Se invocă decizia de speță a Curții de Apel București - nr.117/R/2008 și dec. civ.111/R/2008, dar și dec. Curții de Apel Cluj nr. 377/R/2010.
Contestatorul a fost evaluat ca "nesatisfăcător"; primind anunțul nr. 125779/28.09.2012 din partea Primăriei Craiova, prin raportul de evaluare nr.125628/2012 fiind recomandată rezilierea contractului de management. Se înaintează adresa nr. 882/2012 către primăria Craiova prin care solicita transformarea unui post de instrumentist studii medii într-unul de solist vocal, dar revine prin cererea nr.141883/26.10.2012 înregistrată cu acest număr la Primăria Craiova și sub nr. 999/24.10.2012 la Ansamblul Folcloric, fiind evident că începând cu 01.10.2012 intimatul reclamant aflându-se într-o situație juridică specifică preavizului.
6.Sunt apreciate ca nefiind adevărate susținerile intimatului că " a încercat să se prezinte la serviciu în vederea prestării muncii specifice postului de execuție de solist vocal"; imediat ce a primit dispoz. nr. 1970/22.10.2012 a Primăriei Craiova, în sensul contractului de management.
7.Cu privire la concediul de odihnă și emiterea deciziei de încetare a contractului individual de muncă în perioada concediului de odihnă aferent anului 2012, pentru un număr de 11 zile rămase neefectuate, acesta fiind aferent funcției sale de manager deținută în anul 2012, contractul de management încetase deja iar postul de solist vocal era desființat din anul 2010.
8. Se învederează împrejurarea că în speță contestatorul nu justifică un interes actual solicitând reintegrarea efectivă pe post, nici această excepție nefiind analizată, desființarea postului fiind realizată în timpul exercitării contractului său de management, unitatea nemaideținând un post de natura pregătirii profesionale.
9. Nu se poate reține că s-a realizat un concurs pentru un post similar celui al intimatului reclamant, în realitate acest post fiind ocupat de un angajat din schema recurentei.
Analizând actele și lucrările dosarului ,în ceea ce privește excepția tardivității recursului,Curtea constată că aceasta este neîntemeiată:
Potrivit art.215 legea 62/2011 termenul de recurs în materia litigiilor de muncă este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
În cauză sentința a fost comunicată recurentei pârâte la data de 4.09.2013 ,așa cum rezultă din procesul verbal aflat la fila 176 a dosarului de fond.
În aceste condiții termenul în care putea fi formulat recurs s-ar fi împlinit la data de 15 .09 .2013 , zi nelucrătoare.
Potrivit mențiunilor consemnate în înscrisul emis de firma de curierat prin care a fost expediat recursul ,acesta a fost depus de recurentă la data de 12.09.2013,în termenul prevăzut de lege.
Conform înscrisurilor invocate de intimat în susținerea excepției rezultă că expedierea a fost preluată de către un angajat al firmei de transport la data de 18.09.2013 și a fost livrată la data de 20.09.2013 ,fără a exista dovezi privind momentul la care firma de transport a preluat corespondența respectivă de la recurentă.
În consecință,având în vedere mențiunile consemnate în înscrisul atașat plicului prin care a fost expediat recursul precum și dispozițiile art.310 cod procedură civilă conform cărora dacă nu se dovedește ,la prima zi de înfățișare ,că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar ,el se va socoti făcut în termen,excepția tardivității căii de atac urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește fondul recursului Curtea constată că acesta este nefondat:
Prin cererea înregistrată sub nr.988/23.10.2012 reclamantul intimat E. C. a solicitat aprobarea unui număr de 11 zile din concediului de odihnă aferent anului 2012 ,rămase neefectuate .
Cererea formulată la data de 23.10.2013 a fost aprobată,așa cum rezultă din mențiunile efectuate în cuprinsul său precum și din cele din nota de constatare nr.1056/7.11.2012 în care se consemnează "se acordă concediul de odihnă aferent 2012";.
Față de această situație ,Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că la data concedierii contestatorului (31.10.2013) acesta își efectua concediul legal de odihnă.
Criticile recurentei în sensul că reclamantul nu s-a aflat efectiv în concediul de odihnă sunt neîntemeiate,angajatorul nefăcând dovada cu pontaje în acest sens.
Statul de plată lichidare din octombrie 2012 depus în recurs, face dovada achitării indemnizației de concediu la care reclamantul avea dreptul potrivit art.150 Codul Muncii.
De altfel potrivit art146 al.4 Codul Muncii compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.,iar la data aprobării concediului de odihnă (23.10.2012) reclamantul nu se afla în această situație.
Curtea constată de asemenea că în mod corect a reținut prima instanță că legea nu distinge cu privire la natura contractului din care derivă concediul de odihnă,astfel că și criticile în sensul că acest concediu de odihnă era aferent activității postului de manager sunt nefondate.
În aceste condiții ,Curtea constată că decizia contestată este lovită de nulitate ,câtă vreme nu corespunde cerințelor impuse de legiuitor prin dispozițiile art.78 Codul Muncii coroborate cu art.60 al.1 lit h Codul Muncii .
Astfel se observă că decizia de concediere 98 a fost emisă la data de 31.10.2012 ,zi în care reclamantul intimat se afla în concediul de odihnă.
Prin dispozițiile art.60 al.1 lit h codul muncii legiuitorul a instituit interdicția potrivit căreia concedierea salariatului nu poate fi dispusă pe durata efectuării concediului de odihnă.
Constatând nelegalitatea deciziei de concediere atacată în cauză din perspectiva expusă ,reținută și de către instanța de fond ,Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.
Față de aceste motive,în baza art.312 cod procedură civilă recursul formulat urmează a fi respins ca nefondat.
| ← Perioada în care o persoană a avut atât calitatea de ucenic... | Dreptul la acordarea plăţilor compensatorii în condiţiile... → |
|---|
